595 matches
-
crimă, pentru că în grădina lui se aflase cadavrul unui om. În zadar contele de Bouillon se apărase, fu dus în închisoare și era cât pe ce să fie osândit, când sfântul, ca să arate nevinovăția tatălui său, rămânând în rugăciune pe amvon la Padova, unde predica, apăru la Lisabona, merse la cimitir să cheme din mormânt pe cel ucis și îl duse viu înaintea judecătorilor care aflară din însăși gura lui că contele de Bouillon era nevinovat. Pe când era odată la Camposampiero
Anton de Padova () [Corola-website/Science/298325_a_299654]
-
complexe, decorații împletite și întrețesute. Credința în Coran interzicea reprezentarea artistică a ființelor. Artiștii se străduiau să prezinte textul Coranului în cea mai frumoasă caligrafie, decorată cu motive împletite și alte forme abstracte. În interiorul moscheilor, modelele geometrice împletite complex decorau amvoanele sculptate în lemn (mimbar), precum și covoarele, țesăturile, obiectele de ceramică și vasele de bronz. Turcii tulunuzi, ca viceregi ai Califatului Abbasid al Bagdadului, au adus arta lor în Siria și în Egipt. Smalțul a ajutat la dezvoltarea producției de ceramică
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
lui Calvin, în publicația "Gründlicher Bericht von Zauberei und Zauberern" ("Studiu aprofundat asupra vrăjitoriei și vrăjitorilor"). Sănătatea lui Calvin a început să se deterioreze, suferind de migrene, hemoragii pulmonare, gută și pietre la rinichi. Câteodată, trebuia să fie transportat până la amvon. Calvin a avut și mulți detractori, era amenințat și insultat. El își petrecea viața privată pe Lacul Geneva, citind Sfintele Scripturi și bând vin roșu. Spre finalul vieții sale, le zicea amicilor săi care erau preocupați de regimul său zilnic
Jean Calvin () [Corola-website/Science/297534_a_298863]
-
iezuite ce asigurau un învățământ de calitate destinat clericilor și laicilor. A fost stabilită obligația preotului de a predică o dată pe săptămâna în limba vorbită, pentru a spori influență învățământului bisericesc asupra credincioșilor. Arhitectura bisericilor se modifică, punând în evidență amvonul de unde vorbea preotul comunității credincioșilor, plasat în centrul bisericii, și desigur, prin ornamentație deosebită. S-a stabilit Indexul cărților interzise, pentru a lupta împotriva răspândirii ideilor reformei. Este reorganizată Inchiziția pentru vânătoarea de eretici, adică reformații. Biserica catolică a pus
Reforma Protestantă () [Corola-website/Science/297535_a_298864]
-
existat odată un zid despărțitor care a fost demolat. Deasupra pronaosului și naosului se află bolți semicilindrice. Naosul este lărgit de cele două abside laterale, semicirculare în interior și dreptunghiulare în exterior. Pe peretele de nord al naosului se află amvonul. Absida altarului este decroșată față de restul construcției, iar prin amplasarea avansată a catapetesmei se formează două nișe: proscomidiarul (la nord) și diaconiconul (la sud). Catapeteasma este din lemn de tei, sculptat cu ornamentații florale, iar unele icoane pictate în ulei
Biserica Sfântul Ioan Botezătorul din Iași () [Corola-website/Science/318007_a_319336]
-
Austria. Pe pereții interiori sunt expuse anumite covoare orientale, donațiile credincioșilor existând din sec.XVI. În biserică se poate admira de asemenea cea mai veche cristelnița de bronz din țară, ce a fost realizată la sfârșitul secolului XIV, iar baldachinul amvonului a fost realizat în 1679 de meșterul Sigismund Moess. Orgă a fost construită în 1755 . În biserică se organizează concerte, ocazie cu care se întorc spătarele băncilor din biserică, astfel că spectatorii să stea cu fața spre orgă.
Biserica Sfânta Margareta din Mediaș () [Corola-website/Science/315512_a_316841]
-
în anul 1820 mitropolit de Ilicopoleos și pe ieromonahul Iosif Gheorghian (1864), viitor mitropolit-primat al Bisericii Ortodoxe Române. În perioada administrării mănăstirii de către călugării greci s-a refăcut pictura murală originală în tehnica „a secco” (tempera), a fost adăugat un amvon baroc fixat în peretele nordic al naosului și un cafas în pronaos. Legea secularizării averilor mănăstirești din 1863 a dus la deposedarea mănăstirii de moșiile deținute, iar Mănăstirea Popăuți a devenit biserică de mir. Pe rând, proprietățile fostei mănăstiri sunt
Mănăstirea Popăuți () [Corola-website/Science/316558_a_317887]
-
pânză de carton (bumbac, n.n.)”. O descriere a noii biserici aflăm tot în inventarul din 1855, întocmit de protopopul Ioan Cefan și preotul Eftimie Popescu: „Biserica zidită de lemn, fondamentul de piatră, dinăuntru vatra altarului și dinaintea ușilor împărătești până la amvon (soleea, n.n.) podită cu scânduri, iar vatra sub bărbați (naosul, n.n.) și tinda umplută cu pământ, acoperită cu șindrilă de goron nehorjită, deasupra altarului stă o cruce de plev (tinichea, n.n.), lungimea bisericii 7 stânjeni (cca. 5,75 m), iar
Biserica de lemn din Groșii Noi () [Corola-website/Science/316803_a_318132]
-
pe care se reazemă arcul de boltă despărțitor. Naosul are formă circulară, cu diametrul de 8,75 m și are o calotă semisferică care se sprijină pe arcuri de boltă transversale. Pe latura de nord a naosului se află un amvon din lemn ornamentat cu sculpturi simbolice și având un vultur ca suport pentru evanghelie. Altarul are o absidă semicirculară, cu adâncimea de 5,60 m. Biserica nu a fost pictată, pe pereții ei aflându-se icoane pictate în ulei pe
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Voinești () [Corola-website/Science/318852_a_320181]
-
cu o bolta cilindrica care se reazemă pe o galerie de arcade în registrul superior suprapusa peste arce sprijinite pe coloane cu capiteluri decorate, în registrul inferior. Interiorul este impunător prin dimensiuni. Lumină naturală, filtrată prin vitralii, estompează culorile. Catapeteasma, amvonul și stranele sunt din lemn sculptat. Intrarea în biserică se face printr-un pridvor deschis, măi scund decât pronaosul cu trei arcade semicirculare frontale, înălțate, sprijinite pe coloane cu socluri și capiteluri decorate floral. Fațadele au pe toată înălțimea un
Biserica Sfântul Gheorghe - Grivița () [Corola-website/Science/320196_a_321525]
-
ecclesia aedificatur"". În biserică se mai păstrează nealterate următoarele bunuri: un grup statuar din lemn datat în anul 1715, un altar în stil baroc, două chei de boltă sculptate și un baldachin în stil baroc din anul 1777 aflat în amvon. S-au făcut lucrări de reparații și numeroase restaurări în anii 1676, 1715, 1761, 1781, 1856 și 1913. În anul 1959 s-a consolidat turnul clopotniță cu o structură din beton cu două centuri. După încă patru ani, în 1963
Biserica fortificată din Șura Mică () [Corola-website/Science/320790_a_322119]
-
reformată, situată în centrul localității, înzestrată cu zid de cetate. Construită în stil romanic, îmbunătățită cu elemente de arhitectură gotică, biserica adăpostește un complex de tunele și un cavou. Piesele de valoare istorică din interior sunt: -strana preotului și coronamentul amvonului din anul 1515 -cocoșul deasupra acoperișului cu semilună, din secolul al XVI-lea -strana curatorului din anul 1767 -frescele și pictura interioară, o parte de la construcția bisericii, cel mai bine conservată este Scena Răstignirii, din stânga amvonului, datată 1522 -elemente de
Biserica reformată din Ocna Sibiului () [Corola-website/Science/320863_a_322192]
-
-strana preotului și coronamentul amvonului din anul 1515 -cocoșul deasupra acoperișului cu semilună, din secolul al XVI-lea -strana curatorului din anul 1767 -frescele și pictura interioară, o parte de la construcția bisericii, cel mai bine conservată este Scena Răstignirii, din stânga amvonului, datată 1522 -elemente de înscrisuri medievale din interiorul și exteriorul bisericii, precum și pe zidul cetății -basorelieful de la intarea sudică, datând din secolul al XIII-lea -obiecte de ceramică, fabricate de meșteșugarii olari unguri ai urbei, începând din secolul al XVIII
Biserica reformată din Ocna Sibiului () [Corola-website/Science/320863_a_322192]
-
murală interioară a fost realizată în anul 1869 de călugărul franciscan Giuseppe Carta din Palermo. Catedrala veche dispune de o orgă clasică Rieger cu 21 de registre, adusă din Austria în anul 1904. Ea mai are și alte ornamente bisericești: amvon, candelabre, candele, sfeșnice, icoane și statui. În anul 1813 a fost amplasat un ceasornic solar pe peretele sudic al bisericii. Conform documentelor și registrelor, în catedrală au fost înmormântați 15 preoți și episcopi din Episcopia Romano-Catolică de Iași, unii dintre
Biserica romano-catolică Adormirea Maicii Domnului din Iași () [Corola-website/Science/317386_a_318715]
-
pardoseală se află cam la 1 metru sub nivelul străzii. Din tindă se coboară câteva trepte pentru a se pătrunde în sala principală în stil baroc, alcătuită din două nave boltite despărțite printr-un arc central, sub care se află amvonul încadrat de candelabre. Deasupra tindei se află un etaj cu mansardă pentru femei. Altarul (misrah) este confecționat din lemn sculptat și aurit și despărțit de restul sălii printr-un grilaj de fier. Sala principală are formă de corabie în partea
Sinagoga Mare din Iași () [Corola-website/Science/317417_a_318746]
-
Parohul din Drighiu nu a fost printre aceia care s-a lăsat impresionat de amenințările comuniștilor și parcă cu mai mult zel și dăruire îl predica pe Isus cel răstignit în biserica care începea să urce Calvarul. Cuvintele sale de la amvon au fost profetice mărturisind credincioșilor : Nori negri plutesc peste biserica noastră, dar voi să nu vă lăsați credința chiar de veți fi duși spre eșafodul morții». Părintele Ilie își întărea argumentația aducând ca martori obiectele sfinte din biserica, el spunând
Ilie Borz () [Corola-website/Science/317439_a_318768]
-
se numește un acoperământ decorativ, împodobit cu perdele din stofe scumpe, fix sau mobil, instalat drept podoabă deasupra unui tron, a unui pat, a unui amvon, a unui catafalc etc. ul își are originea în țările Orientului. În Europa a apărut în dormitoarele burghezilor din Evul Mediu britanic. Spre deosebire de azi, la acea vreme baldachinul nu avea rol decorativ sau romantic, ci era absolut necesar, pentru a
Baldachin () [Corola-website/Science/321856_a_323185]
-
început să lângă li întinzând brațele strigau: Suntem cu voi! Suntem cu voi!. Tumultul creștea, în ecoul bisericii și lui Villehardouin i se părea că se scufundă pământul. Cu un gest dogele a pus capăt zarvei, s-a urcat în amvon și a proclamat cruciada. De data aceasta nu a mai plâns nimeni. Cuvintele înghețaseră pe buzele credincioșilor, care, ca treziți dintr-un vis, se întrebau în sinea lor ce vor face. Dogele, împreună cu francezii, s-a întors la palat, a
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
în vârstă, aproape orb, cu corpul vlăguit, dar cu mintea încă ageră, considera să-și încheie cariera politică printr-un act care să-l aureoleze după moarte. De aceea, în duminica destinată ceremoniei pomenite mai sus, el a urcat la amvon și s-a adresat cruciaților, atrași de eveniment în număr mare în biserică: Sunt un bătrân slăbit de vârstă și aș avea nevoie de odihnă..., dar dacă voi doriți să-mi pun semnul crucii, spre a vă însoți și a
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
exprimându-și serios temerea că punctul de vedere al lui Waggoner, dacă ar fi fost adoptat, ar fi abătut atenția de la poziția adventistă a ascultării explicite de toate poruncile lui Dumnezeu. Când a fost din nou rândul lui Waggoner la amvon, el și A.T. Jones au oferit o unică replică. Stând înaintea adunării ei și-au deschis Bibliile și fără niciun comentariu personal au citit pe rând șaisprezece pasaje cu relevanță asupra subiectului în cauză. S-a susținut că "noua
Conferința Generală de la Minneapolis din 1888 () [Corola-website/Science/322358_a_323687]
-
pe temelia lui Hristos și a neprihănirii Sale, și a lucrării Lui ca Mare Preot al nostru în timpul adevăratei Zile a Ispășirii (zi al cărei simbol îl regăsim în Vechiul Testament), asta aducea o nouă perspectivă la doctrina predicată anterior de la amvoanele adventiste. Waggoner și-a axat demonstrația logică pe faptul că Hristos posedă "toată plenitudinea Dumnezeirii" fiind "prin natură, însăși substanța lui Dumnezeu, și având viața în Sine Însuși, El este pe bună dreptate numit Iehova, Cel existent prin Sine." Acesta
Conferința Generală de la Minneapolis din 1888 () [Corola-website/Science/322358_a_323687]
-
ca amanet. Viața Lui pentru a noastră, dacă ne pierdem în timp ce ne încredem în El. Este onoarea Lui în joc." Un concept atât de extins în lungime și lățime asupra Ispășirii nu mai fusese auzit vreodată mai înainte de la vreun amvon. A fost declarat a fi "cea mai prețioasă solie," o solie care "urma să-L prezinte mai proeminent înaintea lumii pe înălțatul Mântuitor, jertfa pentru păcatele întregii lumi. Ea [solia] prezenta Ispășirea prin Credință ca Garanție; invita oamenii să primească
Conferința Generală de la Minneapolis din 1888 () [Corola-website/Science/322358_a_323687]
-
mai mulți dintre copii săi, unul dintre ei - Mihail Popp, cel alintat Mișu, simțind din copilărie o puternică atracție către artă (un alt "zugrav" al familiei a fost Nicolae Popp, fratele cel mare, care a început să picteze biserici și amvoane singur în perioada 1835 - 1854). Mișu Popp a folosit culorile și pensula încă din vremea când a învățat la școlile din secuime, ori cu dascălul Bisericii Sfântul Nicolae din Șchei sau la Școala grecească din Brașov. La vârsta de 15
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
faima sa de zugrav de biserici și mare iconar, au făcut ca lucrările sale să-si depășească zona natală până pe Valea Someșului sau Gherla, unde s-a stabilit ulterior un nepot al acestuia. Din aceasta epocă datează patru schițe de amvoane, altare și ornamente care au ajuns în final exponate ale bibliotecii "Asociațiunii pentru literatura română și cultura poporului român Astra" din Brașov. Alte schițe, în număr 14 desene de altare, din care se remarcă altarul bisericii franciscane din Șumuleu Ciuc
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
anului 1818 la Brașov. Ca argument al stabilirii sale la Brașov stă faptul că la data de 7 august 1829, Ioan Popp a adresat o scrisoare fiului său Constantin, în care a menționat faptul că se ocupa cu realizarea unui amvon la Biserica Sfânta Treime din Brașov-Tocile, biserica fiind de abia construită și finalizată cu trei ani înainte. În anul 1932, amvonul realizat la această biserică încă mai exista fără a se fi deteriorat. Ioan Popp a murit în anul 1869
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]