1,142 matches
-
poeticești”. De aceea: „Scenariul erotic văcărescian (prinderea În laț, starea de boală, imposibilitatea și refuzul de a ieși din cercul unei pasiuni nimicitoare) este și un scenariu scriptual. Convenția ocolului ascunde și o neliniște reală, putem spune tragică, În fața limbajului anarhic. Imposibilitatea (sau refuzul) de a prinde, de a asuma obiectul este, Într-un plan mai profund al aventurii, imposibilitatea de a stăpîni limba. Zbaterea În lațul iubirii este și zbaterea În lațul gramaticii. Iată, dar, adevărata, reala dimensiune a suferinței
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
s-ar putea chiar afirma că disprețul lui de partide reprezintă o politică a sa sui generis. Filozofia sa socială pune mai presus construcția decât formalismul politicianist și arhitectul Ioanide spune peste tot prietenilor și studenților că detestă individualismul liberal anarhic și că ar avea nevoie de un principe sau o republică inteligentă, care să-i comande un oraș. Arhitectul disprețuiește și aproape refuză lucrările particulare, visând construirea de foruri, de terme publice și alte asemenea monumente de interes colectiv. Exercițiile
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
îi apăru ca o impostură și maiestatea ei - compromisă. Dimpotrivă, trecu în revistă obiceiurile doamnei Ioanide, lenjeria ei impecabilă, gustul pentru tot ce este imaculat și drapat. Ce-ar fi o statuie greacă de femeie cu veșmântul în cute întrerupte anarhic? Arta spălatului și a drapării, în antichitate, mergea mînă-n mână cu arta arhitectonică. În legătură cu doamna Ioanide se petrecu în acest timp un incident și comic, și penibil. Pomponescu nu întîrzie, firește, să afle de felonia lui Ioanide (după gândul lui
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
existențial”, care a fost subliniat de mai multe ori. Eliade Își asumă și Înțelege unele episoade din propria-i viață ca și din cultura modernă printr-o activitate hermeneutică: de pildă, yoga și tantrismul Îl ajută să integreze acele experiențe anarhice din adolescență, când Își reducea orele de somn și-și Întărea voința Înghițind lucruri dezgustătoare; iubirea Îi relevă „misterul totalității”. În alte situații, el face paralele Între teoriile fizicii moderne și diverse experiențe mistice etc. În artistică a lui Eliade
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
Walt o subminează pe aceasta din urmă. Teoria convențională a balanței de putere asociată cu neorealismul asumă că apariția comportamentului de balansare este o reacție la distribuția de resurse materiale între statele din sistemul internațional (Waltz, 1979). Într-un context anarhic, unitățile mai puternice vor reprezenta o amenințare pentru celelalte. În consecință, statele nu vor avea altă variantă decât să "presupună ce este mai rău" și să balanseze împotriva rivalilor mai puternici, pentru a-și menține independența și autonomia. Paradoxal, așadar
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Waltz face distincție între structura sistemului politic intern și structura sistemului politic internațional. Sistemele interne sunt ierarhice pentru că includ un agent central capabil să pună legea în aplicare și să impună stabilitatea politică. Prin contrast, sistemul internațional este descentralizat și anarhic. Statele trebuie să-și reglementeze singure securitatea pentru a-și asigura supraviețuirea. Ele vor face acest lucru până când se ajunge la un echilibru al balanței de putere. Prin urmare, distribuția de capacități materiale între state este determinantul structural al comportamentului
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
contactelor dintre state. Astfel, instituționaliștii susțin că teoria lor modelează cel mai bine tiparele cooperării dintre statele industrializate avansate. Și interdependența instituțională poate contribui la facilitarea cooperării dintre state, în cadrul instituționalist. Instituțiile internaționale sunt dificil de creat într-un mediu anarhic. Totuși, odată stabilite, ele pot deveni utile pentru state și se pot menține chiar și după ce condițiile structurale se modifică. Astfel, inerția instituțională poate duce la schimbarea "dependentă de cale", în care cooperarea stabilită într-o etapă de început afectează
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
2002). Această direcție de cercetare a urmărit două idei înrudite. Mai întâi, s-a analizat rolul jucat de sistemul internațional în construirea structurii interne a statelor, prin procese de lungă durată de selecție culturală. Selecția culturală generată de un mediu anarhic favorizează statele mai liberale, care vor avea tendința de a depăși performanța sistemelor autoritare într-o rivalitate extinsă. Astfel, pe termen lung la scară istorică, sistemul internațional însuși va favoriza răspândirea democrației liberale. În al doilea rând, s-a explorat
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
presupună că statele caută să-și maximizeze interesele, constructiviștii examinează modul în care statele își construiesc interesele prin procese de socializare în interiorul sistemului internațional. Potrivit acestei perspective, auto-ajutorarea și politica de putere nu sunt cu necesitate trăsături ale unui mediu anarhic, ci reflectă, în schimb, internalizarea anumitor identități de către actori. Prin urmare, sistemul internațional este cel puțin posibil deschis față de o transformare în alt sens decât logica auto-ajutorării, prin schimbări la nivelul culturii unităților care îl populează (Wendt, 1992). Una dintre
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
sistemului internațional, definită în termenii distribuției capacităților militare între state. Această concluzie provine din precizările teoriei neorealiste. Waltz distinge clar structura sistemului intern de cea a sistemului internațional. Sistemele politice interne sunt centralizate și ierarhice, în timp ce structura sistemului internațional este anarhică din cauza lipsei unui agent central de impunere a regulii. Din cauza organizării sale anarhice, sistemul internațional devine un sistem de auto-ajutorare, balanța de putere apărând ulterior ca o consecință a eforturilor statelor de a realiza securitatea. Această balanță reflectă echilibrul structural
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
din precizările teoriei neorealiste. Waltz distinge clar structura sistemului intern de cea a sistemului internațional. Sistemele politice interne sunt centralizate și ierarhice, în timp ce structura sistemului internațional este anarhică din cauza lipsei unui agent central de impunere a regulii. Din cauza organizării sale anarhice, sistemul internațional devine un sistem de auto-ajutorare, balanța de putere apărând ulterior ca o consecință a eforturilor statelor de a realiza securitatea. Această balanță reflectă echilibrul structural al distribuției capacităților în interiorul sistemului internațional (Waltz, 1979). Așa cum observă Dessler, neorealismul se
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
este declanșată de consecințe atât intenționate, cât și neintenționate ale interacțiunii. În termenii consecințelor neintenționate, Huntley afirmă că, într-o competiție de lungă durată, statele liberale vor tinde să depășească performanțele statelor non-liberale. În mod similar, în contextul unui mediu anarhic, atributul distinctiv al statelor liberale de a fi de încredere creează o umbră pe termen lung asupra viitorului, care le socializează în mod neintenționat în pacea democratică (Huntley, 1996, pp. 57-58). Această umbră trebuie să fie clar distinsă de cea
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
statul, departamentele și comunele nu organizează un serviciu de aprovizionare și magazine de rezervă? Acestea ar vinde la costul de producție și poporul, săracul popor ar fi eliberat de tributul pe care îl plătește comerțului liber, adică egoist, individualist și anarhic. Tributul pe care poporul îl plătește comerțului este ceea ce se vede. Tributul pe care poporul l-ar plăti statului și agenților săi, în sistemul socialist, este ceea ce nu se vede. În ce constă acest pretins tribut pe care poporul îl
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
partid, netoleranța politică. Astăzi aceste ure par a fi amuțit cu totul. Organele conservatorilor se țin cu totul în rezervă în privirea politicei esterioare a guvernului și, pe când în Grecia ministeriul se teme a chema Camera de frica unei stări anarhice în care nici un fel de guvern n-ar fi cu putință, în România nu avem a ne plânge de asemenea dispoziții, deși, cu limbagiul înverșunat pe care jurnalistica 'l ținea mai nainte, mai că ne-am fi așteptat să vedem
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
al disciplinei relațiilor internaționale. Astfel că politica puterii în versiunea sa internațională nu este o problemă antropologică, ci una socială (Herz 1950). Ea apare pentru că nu există o instituție normativă stabilă, cum ar fi un guvern mondial. Într-un sistem anarhic, securitatea nu poate fi asigurată de nimeni în afară de actorul însuși. Contextul pune în mișcare "inevitabila" natură a politicii puterii. Comparativ cu explicațiile bazate pe prima imagine, o astfel de fundamentare a disciplinei relațiilor internaționale oferea două avantaje. În primul rînd
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
anumite evenimente empirice unor modele prestabilite. Astfel că așa-numita dezbatere polaritate - stabilitate este un bun exemplu pentru această etapă. Punctul de plecare este dilema securității și asumpțiile sale. Statele vor să supraviețuiască. Ele trebuie să concureze într-un sistem anarhic, în care nu există nici un arbitru. Dar modelarea respectivă nu se împiedică de acest fapt, ci continuă prin a distinge mai multe tipuri de sisteme anarhice, în funcție de distribuția puterii. Scopul științific al acestui demers este construirea unei teorii parțiale a
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
și asumpțiile sale. Statele vor să supraviețuiască. Ele trebuie să concureze într-un sistem anarhic, în care nu există nici un arbitru. Dar modelarea respectivă nu se împiedică de acest fapt, ci continuă prin a distinge mai multe tipuri de sisteme anarhice, în funcție de distribuția puterii. Scopul științific al acestui demers este construirea unei teorii parțiale a comportamentului internațional. Deși nu se pot prevedea evenimentele particulare, este totuși posibilă prezicerea unei scheme de comportament în interiorul unui anumit tip de sistem internațional. În același
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
un impact specific asupra calculului rațional al agenților (statelor) și care face sistemul să fie stabil sau nu. Avem aici o judecată cauzală de felul următor: dacă există bipolaritate și date fiind asumpțiile raționalității și urmăririi propriului interes în sistemul anarhic, efectul calculului rațional al actorilor se va structura în așa fel încît va apărea o probabilitate crescută de (in)stabilitate. Stabilirea acestei structuri permite analiștilor să deducă ipoteze care pot fi testate pe cazuri empirice ulterioare - și acesta este cel
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
a afla dacă dilema securității domnește în toate regiunile lumii; cîteva relații subsistemice, cum ar fi Europa Occidentală, pot fi considerate ca formînd o "comunitate de securitate" (Deutsch ș.a. 1957). Aceste nuanțări ale dilemei securității prin distincții între diferite sisteme anarhice au o profundă însemnătate teoretică. Ele arată că anarhia nu creează aceleași imperative și, prin urmare, nici aceleași efecte în toate sistemele internaționale. Distribuția puterii este așadar insuficientă pentru a caracteriza sistemele internaționale. În schimb, folosind o altă distincție, cea
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
spuse, nu mai rămîne nimic din generalizarea pustiitoare conform căreia, în practică, națiunile conduse de interesul național definit în termeni de securitate tind să promoveze o politică de securitate uniformă și, în consecință, imitabilă" (Wolfers 1962: 156). Atenuarea anarhiei: "societatea anarhică" Dacă anti-idealismul este un criteriu definitoriu pentru a fi realist, așa numita școală engleză a relațiilor inter-naționale temperează în mod sigur acest lucru. Mai mult, Hedley Bull, probabil autorul cel mai reprezentativ, argumentează că însuși punctul de plecare al realismului
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
disciplinei relațiilor internaționale. Dar realiștii au criticat și analogia cu echilibrul neoclasic al pieței, conform căreia piața și echilibrul ei corespund echilibrului puterii, iar tendința spre maximizarea utilității corespunde urmăririi interesului național, exprimat în termeni de putere. Într-un context anarhic, lipsit de un mecanism central de sancționare, instinctul de supraviețuire împinge actorii să-și maximizeze puterea, cel puțin ca scop intermediar, putere ce poate fi apoi convertită în alte scopuri finale. Astfel, pentru teoria neoclasică, puterea este comparabilă cu banii
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
serie întreagă de explicații diferite, care este restrînsă de modelele subsecvente. De aceea, explicațiile excluse de modelul actorului rațional ar trebui să nu se dovedească posibile, din perspectiva celorlalte modele. Totuși, aceasta din urmă este o posibilitate. Presupoziția unui sistem anarhic este aceea că statele care nu urmează calea cea mai bună (politica rațională) vor avea de suferit. Presupunînd că deciziile de politică externă pot fi rezultatul unui proces nonrațional, nu mai este chiar evident că o deviere de la așa-numitul
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
științifici, ci se bazează sistematic pe cei specializați în privința unei zone sau a unei țări, este o indicație că practicienii se încred în modelul I mai puțin decît unii observatori. Ceea ce rezultă din această argumentare nu este că sistemul internațional anarhic stabilește raza de acțiune a opțiunilor raționale, adoptate în ultimă instanță de politicile externe, ci invers, interacțiunea tradițiilor din politica externă instituie raza de acțiune a opțiunilor raționale individuale. Acest argument, aparent banal, are o importanță capitală. Disciplina era conștientă
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
teoriilor. Întregul studiu modifică rolul explicațiilor realiste, cel puțin al celor bazate în exclusivitate pe dilema securității, care este o teorie sistemică în care comportamentul statului este determinat în primul rînd de efectele interacțiunii strategice dintre state, în cadrul sistemului internațional anarhic (modelul I). Cel mai important pentru disciplină este că realismul apare ca o teorie între altele. Nu se mai poate spune despre realism că ar fi o înțelegere suficientă a evenimentelor internaționale. Realismul este contestat de politica internă și guvernamentală
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
în contextul unei anarhii internaționale, gînditorii realiști timpurii credeau că cunoașterea distribuției internaționale a puterii este suficientă pentru a explica comportamentul statului (pentru aceasta și pentru ceea ce urmează, vezi capitolul 3). Domeniul internațional a fost ulterior caracterizat ca o societate anarhică sau ca diferite contexte descrise așa cum a făcut-o Wolfers, prin poli ai puterii și poli ai indiferenței. Cutia neagră a luării deciziilor la nivel guvernamental a fost deschisă de analiza politicii externe (capitolul 5). Abordările din perspectiva conexării continuau
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]