2,471 matches
-
dădea puterea necesară continuării luptei cu natura. Când vom ajunge aproape de diguri, vom încerca să o luam spre Saturn, spre locul nostru de acostare. Am aruncat ancora pentru a ne mai odihni. Simțeam că nu mai putem continua să înaintăm. Ancora nu ținea barca pe loc. Valurile ne duceau din nou târâș spre larg. Cât timp fratele trăgea la vâsle, eu trăgeam de parâmă să scot din nou ancora, care avea ghearele de prindere îndreptate de forța curenților și de aceea
ÎNVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1742 din 08 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381803_a_383132]
-
florinte, Lumina și-a prelins, tăcută, anii. Dansează primăvara pe retină, Cu pași albaștri, decupați din stele, De-un lujer viu, în gândurile mele, Corabia iubirii se anină. Puzderie de frunze mă-mpresoară, Din verde crud simțirea îmi renaște; O ancoră mi-e chipul tău, mă paște Căderea în neant, a câta oară? Sub pleoape ai egretele și marea, Pe buze-ți izvorăște-o simfonie, Natura dezmorțită nu mai știe Ce sori împreunatu-ne-au cărarea. În mine, universul țese-o
ÎN SUFLET, AZI, MI-AU ÎNFLORIT CASTANII de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381200_a_382529]
-
sfântă copila stă pe vârfuri să nu cadă întemnițate-s filele de apă blândă în colivia gândurilor ca să vadă Pe undeva pe la apusul iernii un corăbier cu fața ca de stâncă împlântă Arca lemnului de plută în Țărmul Sfânt al ancorei ce plânge Chiar dacă urma lamurită-n lacrimi se pierde lin ca o nalucă într-un târziu de jar și de cucută o nebunie ca din cer strămută Întreaga față a iernii bătrâncioasă a înflorit odată cu venirea apusului de stele și de
POEMUL HIERATIC IV-ŢĂRMUL BLÂND de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1752 din 18 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381225_a_382554]
-
florinte, Lumina și-a prelins, tăcută, anii. Dansează primăvara pe retină, Cu pași albaștri, decupați din stele, De-un lujer viu, în gândurile mele, Corabia iubirii se anină. Puzderie de frunze mă-mpresoară, Din verde crud simțirea îmi renaște; O ancoră mi-e chipul tău, mă paște Căderea în neant, a câta oară? Sub pleoape ai egretele și marea, Pe buze-ți izvorăște-o simfonie, Natura dezmorțită nu mai știe Ce sori împreunatu-ne-au cărarea. În mine, universul țese-o
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
florinte, Lumina și-a prelins, tăcută, anii.Dansează primăvara pe retină, Cu pași albaștri, decupați din stele,De-un lujer viu, în gândurile mele,Corabia iubirii se anină. Puzderie de frunze mă-mpresoară,Din verde crud simțirea îmi renaște;O ancoră mi-e chipul tău, mă pașteCăderea în neant, a câta oară?Sub pleoape ai egretele și marea,Pe buze-ți izvorăște-o simfonie,Natura dezmorțită nu mai știeCe sori împreunatu-ne-au cărarea.În mine, universul țese-o vrajă, Mi-
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
erau niște mici surprize Deoarece unde cădeau Lăsau în urmă un pomișor sau o floare Iar Vită de vie era mereu atât de aeriană Încât toți știau că rădăcinile ei Sunt în cer,si ca de fapt ea , Vița-de-vie era, Ancoră care lega cerul de pământ... ...Care nu era Pământ Ci era o plămada care avea pe ea Urmele unor neasemuite mâini. Referință Bibliografica: Vița-de-vie / Mihai Condur : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2101, Anul VI, 01 octombrie 2016. Drepturi de
VIŢA-DE-VIE de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380849_a_382178]
-
iulie 2011. Nimic nu mai pare ce-a fost, nimic nu mai e în ordine, ne întrebăm unde oare ne-a fost să ajungem Pierduți într-un spațiu fără spațiu mai îndurăm un timp. Evacuați în locuri rarefiate plutim fără ancore, ne menținem echilibrul în așteptarea unei lumi ce nu se mai potrivește cu piesele noului puzzle. Agățați de fiecare speranță, rug, rugă, scenariul nu se mai respectă, actorii își pot continua drumul separării purtând aceleași măști, baricadați în buncarele fricii
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
ochiul furtunii. Citește mai mult Nimic nu mai pare ce-a fost,nimic nu mai e în ordine,ne întrebăm unde oare ne-a fost să ajungemPierduți într-un spațiu fără spațiumai îndurăm un timp.Evacuați în locuri rarefiateplutim fără ancore,ne menținem echilibrul în așteptarea unei lumice nu se mai potriveștecu piesele noului puzzle.Agățați de fiecare speranță, rug, rugă,scenariul nu se mai respectă,actorii își pot continua drumul separării purtând aceleași măști,baricadați în buncarele friciinici ei nu știu ce
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
escale în drumul spre astre! Vrednic sădi-vom în câmpul de stele cuvinte și cântece dulci pământene; vrednic e omul că poartă spre ele zâmbete, lacrimi și vise rebele. Aripi de flori iau povara suirii, culmile umbrelor cad în aprindere; ancora Terrei e solul venirii - toate planetele devin cuprindere ! TERRA Pământ - leagăn albastru și plin de dor rotund în care, fiecare, am apărut, pe rând, înconjurați de munți, de ape și de nori, leagăn de pajiști verzi, de cântece și flori
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
Scriptura, te-agăți de orice sfat local Ca să-l întorci chiar de la groapă, pe patul rece de Spital... Se știe că-n astfel de cazuri, când ești atât de tulburat Cauți colacul de salvare...altfel ești sigur înecat... Aruncă-ți ancora prin valuri, s-ajungi la Țărmul Veșniciei La CHRISTOS FIUL lui TATĂL prin DUHUL SFÂNT și al Mariei ! Prof.Paulian Buicescu, Lic.Thg.Izvoarele & Șc.Gimn.Bacea-Movileni, jud.Olt, membru L.S.R.Fil.Olt & U.Z.P.R. Referință Bibliografică: Bunicul este rădăcina
BUNICUL ESTE RĂDĂCINA... de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1497 din 05 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374620_a_375949]
-
Noi vrem imigrație , dar îi ignorăm pe noii veniți." Iată tema dată la ora de compunere! Și asta e realitatea. În țară, mentalitatea diferă mult de -a noastră, si grea e integrarea. Dar suntem plini de căldură și pasiune și ancoră e prinsă în adâncuri și chiar dacă în jur se clatină totul, noi suntem țări, noi rezistăm, toți trei împreună, uniți.... După moartea tatei, eu nu m-am prăbușit, dar rană de atunci mai sângerează încă. Mama a rămas cu mine
CĂMINUL MEU ( FRAGMENTE ) de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373553_a_374882]
-
unui vis „Nimic nu mai pare ce-a fost, nimic nu mai e în ordine. Ne întrebăm unde oare ne-a fost să ajungem, Pierduți într-un spațiu fără spațiu mai îndurăm un timp. Evacuați în locuri rarefiate plutim fără ancore ne menținem echilibrul în așteptarea unei lumi ce nu se mai potrivește cu piesele noului puzzle...” Timpul și noi cei rămași în ochiul furtunii Și spre speranța noastră, a revenirii și devenirii noastre, suntem când plini de viață rugându-ne
POEMELE IRINEI LUCIA MIHALCA – DINCOLO DE LUNTREA VISULUI de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373580_a_374909]
-
de semințe, adâncurile sunt un cor de Crezuri, cârceii uzi încolăciți pe frunți sunt laurii rămași din biruințe, ei spun mereu că pleacă doar spre alte ținuturi de pe margine de pleoape, ca să-i lăsăm pe mările înalte, copii grăbiți din ancore să scape. PLOAIE DE AUR Ca mănușa îi vine cetății o Gomoră plouată și dulce, din fereastra-nlemnită-n lumină cade umbră de lemne în cruce, o s-avem trandafiri nevânduți, se vor da tuturor pe degeaba și pe guri n-ai să
LEGENDE de ELISABETA ISANOS în ediţia nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375487_a_376816]
-
de semințe, adâncurile sunt un cor de Crezuri, cârceii uzi încolăciți pe frunți sunt laurii rămași din biruințe, ei spun mereu că pleacă doar spre alte ținuturi de pe margine de pleoape, ca să-i lăsăm pe mările înalte, copii grăbiți din ancore să scape. AMOUR Se întâmplă încet, uriaș de încet, un dezastru sfios și cu sufletul uns, gingășiile lui se-ntrecură cu floarea care moare-n trecut și se surpă-n ascuns, se întâmplă încet, uriaș de încet, deșirat în dantele
POEME DIN OMBRIA de ELISABETA ISANOS în ediţia nr. 2155 din 24 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375485_a_376814]
-
cea pentru realizarea unității de credință: "Unirea credinței și împărtășirea Sfântului Duh, cerând, pe noi înșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Iisus Hristos Dumnezeu să o dăm". Trupul înviat și dătător de viață al Domnului este ancora credinței și a iubirii lipsite de egoism (John S. Romanides, The Ecclesiology of St. Ignatius of Antioch, International printing company, Atlanta 1956, p. 10). Fără întruparea reală, mântuirea nu ar fi fost posibilă Dreapta mărturisire este aceea că Întruparea s-
DESPRE FRUMUSEŢEA, TEMEINICIA ŞI IMPORTANŢA SFINTEI EUHARISTII... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371083_a_372412]
-
unui vis „Nimic nu mai pare ce-a fost, nimic nu mai e în ordine. Ne întrebăm unde oare ne-a fost să ajungem, Pierduți într-un spațiu fără spațiu mai îndurăm un timp. Evacuați în locuri rarefiate plutim fără ancore ne menținem echilibrul în așteptarea unei lumi ce nu se mai potrivește cu piesele noului puzzle...” Timpul și noi cei rămași în ochiul furtunii Și spre speranța noastră, a revenirii și devenirii noastre, suntem când plini de viață rugându-ne
INVITAŢIE LA LANSARE DE CARTE de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344782_a_346111]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > TEORIA DEVINE MATERIE Autor: Gheorghe Șerbănescu Publicat în: Ediția nr. 829 din 08 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului Sunt nopți când simt privirea ta alunecă sub pleoape mâini ancore adânc înfipte-n rugă întuneric pământ ne cuvinte poartă a memoriei către noi înșine buze ce șterg durere teoria devine materie suflete predate în neputință sunt nopți când îți simt răsuflarea începutul tău reverberează în mine în nemișcarea viitorului. Referință
TEORIA DEVINE MATERIE de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 829 din 08 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345762_a_347091]
-
în gură, în afară de whisky. Gastrita căpătată în timp din cauza neglijării orelor de masă începuse să se facă simțită. Nu prea avea chef de lucru așa că merse la mare, chemă telefonic băiatul care avea grija bărcii și, ajuns la bord, ridică ancora pornind spre Valentin, la Vama Veche. Era cel mai bun prieten al lui și putea să se sfătuiască cu el ce-i mai bine de făcut în situația asta, să se însoare cu fata, sau să-i spună să scape
ROMAN PREMIAT IN 2012 DE CATRE LIGA SCRIITORILOR. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1197 din 11 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347793_a_349122]
-
spre a se pregăti de iernat. Pe la sfârșitul lunii noiembrie fu rândul rușilor să repurteze o victorie însemnată în fața otomanilor, de data aceasta însă, într-o confruntare navală, în portul Sinope „...și nimicește aici o flotă turcească, ce stătea la ancoră, încărcată cu proviziuni ce trebuia să se ducă într-un port al coastei asiatice, ucigând vreo 4000 de oameni și prefăcând în cenușă corăbiile turcești.” (A.D. Xenopol - Războaiele dintre ruși si turci..., vol. 2) În ianuarie 1854 turcii mai obțin
DESPRE RĂZBOIUL CREIMEII ŞI INFLUIENŢA LUI POZITIVĂ ÎN ISTORIA ROMÂNIEI de LIVIU GOGU în ediţia nr. 1189 din 03 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347382_a_348711]
-
La început culorile erau anemice, dar pe parcurs se transformau, devenind aprinse. În stânga lor cerul se înfățișa privirii ca o imensă avalanșă de zăpadă scânteietoare. Linia orizontului era străpunsă în două locuri de catargele a două vase aflate undeva la ancoră, mai departe de țărm. -Nici cel mai talentat pictor n-ar putea reda așa ceva, se încumetase Iulia să spună mai mult în șoaptă.Un spectacol de culoare ce se petrecea o dată cu nașterea unei noi zile. O feerie neobișnuită, învăpăiată cuprinsese
VACANTA LA MARE de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348275_a_349604]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > SALVARE NOROCOASĂ Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 2337 din 25 mai 2017 Toate Articolele Autorului Când mă regăsesc în abandonul tău de ocară, o ancoră mă prinde de gât și mă trage spre un țărm abrupt pe care se rostogolește cerul. În tine nu există nicio funie pe care nebunia mea să urce, doar niște ochi topiți ca smoala care curg în adânc de se
SALVARE NOROCOASĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 2337 din 25 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376410_a_377739]
-
volum este complexă - visul- strecurat cu delicatețe în toate segmentele existenței autorului. Când viața este privită asemeni unui vis, poetul prinde aripi și totul este cu putință. În momentul în care realitatea dură îi tulbură liniștea, versul său își caută ancore pe culmile imaginației, în brațele infinite ale speranței. Versurile sale par să semene cu un amestec special de cuvinte turnate într-o urnă imensă a simțurilor din care erup întrebări ce uneori nu-și găsesc răspunsul. Citește mai mult Volumul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376302_a_377631]
-
volum este complexă - visul- strecurat cu delicatețe în toate segmentele existenței autorului. Când viața este privită asemeni unui vis, poetul prinde aripi și totul este cu putință. În momentul în care realitatea dură îi tulbură liniștea, versul său își caută ancore pe culmile imaginației, în brațele infinite ale speranței. Versurile sale par să semene cu un amestec special de cuvinte turnate într-o urnă imensă a simțurilor din care erup întrebări ce uneori nu-și găsesc răspunsul.... VI. PICURI RUGINII PE-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376302_a_377631]
-
scrisul.Atunci să vii și tudestrămând din mine întunericul,apele limpezindu-leîmpărțind darul secret al iubirii.... III. SALVARE NOROCOASĂ, de Llelu Nicolae Vălăreanu , publicat în Ediția nr. 2337 din 25 mai 2017. Când mă regăsesc în abandonul tău de ocară, o ancoră mă prinde de gât și mă trage spre un țărm abrupt pe care se rostogolește cerul. În tine nu există nicio funie pe care nebunia mea să urce, doar niște ochi topiți ca smoala care curg în adânc de se
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
Marea e în revoluție de moarte, pescărușii țipă a pustiu, de teamă mi se surpă cuvintele în gură, le înghit, scap teafăr și nu-mi vine să cred. Citește mai mult Când mă regăsesc în abandonul tău de ocară,o ancoră mă prinde de gât și mă tragespre un țărm abruptpe care se rostogolește cerul.În tine nu există nicio funiepe care nebunia mea să urce,doar niște ochi topiți ca smoalacare curg în adâncde se învolbură valurile.Marea e în
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]