602 matches
-
credințe, mituri sau legende despre luna ca reduplicare mitică a soarelui 28; ipostazele ei sunt fie feminine, fie masculine 29. Având în vedere miturile analizate, autorul observă paralelisme ce duc la ideea că soarele "conceput ca femeie marchează o prefigurare androgină, care mai târziu se va constitui într-o făptură mitică net feminină, luna, cu ipostaza ei antropomorfă, Ileana Cosânzeana"30. Pe baza referințelor din balada Soarele și luna, Romulus Vulcănescu identifică "trei transsimboluri ale atributelor ei mitice, care trădează cele
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
transformat în șarpe, pierzându-și aripile; transformarea sa în balaur aduce după sine redobândirea aripilor. Paratextul are rolul de a limita semnificațiile simbolului: șarpele ca simbol al coincidenței contrariilor (epifanie lunară și solară, demon și zeu), căutarea perechii și refacerea androginului 173. Andronic este "epifania unei ființe eterne"174 ("eu simt că am trăit aici încontinuu, de la începuturile mânăstirii"), care își caută perechea, pe Arghira, "frumoasa din lapte, adevărata fată a Moruzeștilor, fata lor de sânge", pierită în împrejurări ciudate în
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
de către Hildegard, cea care l-a așteptat în popasul dintre viață și moarte pecetluiește înțelegerea destinului nostru comun 326. Găsirea "femeii vieții lui" se află sub semnul lui șapte simbol al totalității timpului și al totalității spațiului, al refacerii cuplului androgin, al totalității umane, masculină și feminină, prin însumarea numerelor 4 și 3: Adam, în ceasurile primei sale zile, capătă sufletul, care-i desăvârșește existența, la ceasul al 4-lea, iar la ceasul al 7-lea, el dobândește o tovarășă, adică
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
credințele referitoare la realitatea ultimă, acel Grund al divinității, cât și în cosmogoniile care explică Creația prin fragmentarea unei Unități primordiale, în ritualurile orgiastice urmărind inversarea comportamentelor umane și confuzia valorilor, în tehnicile mistice de unire a contrariilor, în miturile androginului și riturile de androginizare etc"553. Pentru istoricul român al religiilor, acest paradox absolut ține de structura oricărei epifanii, codificând "explicarea de sine a unei instanțe ultime"554. Acest cod de interpretare este legat de o coordonată fundamentală a hermeneuticii
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
549 Ibidem. 550 Ștefan Afloroaei, "Mircea Eliade. Disponibilitatea pentru interpretări alternative", în Analele Științifice ale Universității "Al. I. Cuza" din Iași, Filosofie, Tom XLIX, 2002, p. 117. 551 Ibidem, p. 128. 552 Ibidem, p. 129. 553 Mircea Eliade, "Mefistofel și Androginul", apud Ibidem, p. 130. 554 Ibidem, p. 129. 555 Adrian Marino, Hermeneutica lui Mircea Eliade, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1980, p. 131. 556 Ibidem, p. 154. 557 Vasile Tonoiu, Ontologii arhaice în actualitate, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989, p. 325
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
sorbi o clipă, de sus, ca să-l duci cu tine la fund...Credința e un instinct de ritm și orientare (s. n.) care nu se poate desșuruba în cuvinte ori cât de măestre" (Vasile Voiculescu, Confesiunea..., în op. cit., p. 400). 42 Androginul, vol. Întrezăriri; CCXVII (63) (1956), în op. cit., pp. 51, 315. 43 Prăpastie (1955), vol. Clepsidra; Doamne (1951), vol. Clepsidra; CLXXX (26) (1955), în op. cit., pp. 234, 216, 278. 44 CCX (56) (1956), în op. cit., p. 308. 45 Babel (1954), vol
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
e concentrată în limbă". În vreme ce tânărul fusese obsedat întreaga seară de penisul său mărit, rigid și dureros, tânăra pare să fie total lipsită de triunghiul lui Venus. Sexul său este gura. Un sex cu atât mai terifiant cu cât este androgin, masculin și feminin deopotrivă. Masculin atunci când Leslie aruncă provocări incendiare și rostește cuvinte obscene, apropiindu-se astfel de limbajul și argoul masculin. Masculin de asemenea când această limbă, "organ hiperactiv", pornește să ia cu asalt gura lui Stingo. Dar și
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
aș vrea să neg că aceste crize de identitate sînt prezente și adeseori acute (un prieten psihiatru mi-a spus că mai ales în rîndul adolescenților există o acută confuzie în privința apartenenței de sex, tinerii fiind puternic atrași de figuri androgine, precum Boy George și Michael Jackson, de bărbați efeminați precum Prince sau de femei "macho", precum Madona). Într-adevăr, cred că atunci cînd un individ își schimbă în mod frecvent imaginea și stilul, apare întotdeauna un sentiment de anxietate la
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
adult și adolescent în imaginile pe care și le-a construit. În unele dintre videoclipurile sale apare alb, în altele de culoare, iar în altele are un statut ambiguu: uneori apare cu o imagine extrem de masculină, alteori mai feminină, alteori androgină. Cîteodată apare ca adult, deținînd controlul asupra carierei sale de Rege al pop-ului, alteori ca un tînăr iubitor al copiilor care se simte mai în largul său cu copiii, fiind el însuși copil, decît cu adulții 14. Multe asemenea
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
falice, Anderson utilizează metode electronice pentru a-și coborî cu o octavă tonul vocii, așa încît să sune a voce de bărbat; vocea sună însă nesigură, semnificînd fragilitatea identității personale și sexuale. Uneori se îmbracă astfel încît are un aspect androgin, eliminînd distincția dintre "masculin" și "feminin" (acestea fiind și ele constructe sociale); însă Madona apare invariabil ca "femeie", chiar și atunci cînd își asumă puterea masculină (ca în scena în care își dezgolește sînii și își cuprinde pubisul cu mîna
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
paradigmă impusă deja de Nyberg, ortodoxia zoroastriană de ereziile zurvanite, și anume: dualismul (fără a fi tematizat ca atare, preluat ca dualism mai degrabă ontologic decât moral) bine/rău; lumină/întuneric, mistica luminii și consubstanțialitatea lumină-sămânță-spirit3, unitatea contrariilor în motivul androginului primordial, etiologia metalelor 1 sau plantelor 2 prin sacrificiul trupului omului primordial, Gayomart 3, funcția renovatoare a sărbătorilor Anului Nou iranian, Naur½z (în textele pehlevi, la mandeeni și yezidi)4, simbolismul frânghiilor și nodurilor în morfologia demonică iraniană 5. Profitul
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
colaboratori la Zalmoxis I (1938, „Cultul lui Buddha - Zeul Soare”) care a putut răspunde invitațiilor lui Eliade de a contribui și la a doua revistă fondată de acesta la Chicago. 2. Pentru rolul privilegiat pe care l-a avut patternul androginului și cel al lui Mefistofel în cadrul conferințelor Eranos, în particular la G. Scholem, Corbin și Eliade, vezi Steven Wasserstrom, op. cit., cap. „Use of the Androgyne in the History of Religions”, p. 214. 3. Vezi „Mythologies asiatiques et folklore du Sud-Est
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
patru zone de ocupație: sovietică, americană, engleză și franceză. Înaintarea Armatei Roșii prin partea estică a orașului a pulverizat vechiul centru istoric și Potsdamer Platz, lăsând în urmă dărâmături și o armată de șobolani. Vocea calmă, cu inflexiuni romantice și androgine, a lui Martin pare să însoțească un film documentar pe care ni-l rulăm prin fața ochilor, aglutinând tot ce știuserăm și auziserăm până atunci despre istoria contemporană a Germaniei. Mie, de exemplu, îmi vin în minte două fotografii, pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
o cârciumă, sub focul mărturisi rilor mele neinspirate; sau surâzând și râzând cu dințișorii ei perlați printre care am dibăcit, de m-am cutremurat, cei doi canini fioroși ca de mică bestie carnasieră, gata să mă sfâșie. Iar alura ei androgină, cu pulpele și talia Înaltă, sânii mărunței și gâtul lung, nu trezea, desigur, apetiturile mele concupiscente, cât, aș zice, oarecari rămășițe uitate din mai știu eu ce antice predispoziții de un gust sau de o esență aticistă. Așa mi-a
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
lui Giglio, se pare că Mihai a negat și el învinuirile ce i se aduceau, dar avea împotriva lui două acuzații directe: aceea a unei pațachine afectate și lipsite de orice conținut uman, scenograf de profesie și creator de modă androgină scandalos de sofisticată, pe care o etala personal, spre scandalul trecătorilor de pe stradă... Dar cea care atârna mai greu era acuzația lui Ionuț cel Mic. Slab de înger, lipsit de caracter și de inteligență, acesta se nevoise a-l incrimina
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
feminiștii din Vest au acționat pe mai multe coordonate: a) au introdus încă acum 40 de ani studiile de profil, atât pentru ca să cerceteze situația socială, politică și culturală a femeilor, cât și pentru a produce oferte de valori publice parteneriale, androgine și ginomorfice; b) au făcut proiecte politice pentru combaterea sexismului în mass-media, educație, guvernare; c) au făcut mișcări ample pentru diferite categorii de drepturi, de tipul „Reclaiming the night” (împotriva violurilor și asalturilor sexuale) sau „Our bodies, ourselves” (împotriva violenței
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
trasa sensul simbolic al imaginilor onirice în inconștient. Dalí a aplicat același procedeu psihanalitic la imaginile sale pictoriale. În tablou coexistă două seturi de reprezentări ale dorinței idealizate, opuse realității. În prim plan, la stânga, îl vedem pe Narcis reprezentând frumusețea androgină efemeră, nici bărbat nici femeie, totuși ambele. La dreapta, observăm o mână reprezentând realitatea aspră. În planul din spate, la stânga, o mulțime de femei și bărbați goi, reprezentând, de asemenea, realitatea, se agită. Tot în spate, dar la dreapta, pe
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
totuși ambele. La dreapta, observăm o mână reprezentând realitatea aspră. În planul din spate, la stânga, o mulțime de femei și bărbați goi, reprezentând, de asemenea, realitatea, se agită. Tot în spate, dar la dreapta, pe un piedestal, distingem o statuie androgină, semnificând, probabil, perfecțiunea unității idealizate. Revenirea constantă la aceleași aspecte și teme fundamentale reflectă modelul de interpretare freudian, cu deosebirea că Dalí face totul în chip conștient. Uriașa mână de piatră din primul plan atrage imediat privirea și este mai
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
propria imagine, dar și ca o dorință a morții care ar putea duce la starea anorganică de existență. În fundal vedem un nud pe un piedestal. Ar putea reprezenta sublimarea iubirii. Figura, ca și cea a lui Narcis, este un androgin, nici bărbat, nici femeie, reprezentând unitatea imposibil de realizat a celor două jumătăți pe care, din acest motiv, omul o idealizează. Aceeași dualitate mai este de asemenea simbolizată de piedestalul aflat pe o podea cadrilată, plasat astfel încât jumătate din el
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
X din Rig Veda, zeul înfățișat ca „embrion de aur” plutea deasupra apelor. Apoi, „cufundându-se în ele, el fecundează apele care Îl zămislesc pe zeul focului, agni...”; b) creația prin sfârtecarea unui Gigant primordial, Purușa (Omul). acesta era un androgin care zămislea energia creatoare feminină și apoi era născut de ea. Zeii sacrifică acest Om „și din corpul său tăiat în bucăți se nasc animalele, elementele liturgice, clasele sociale, pământul, cerul, zeii...”. Acest sacrificiu avea o funcție exemplară. În Rig
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
să sucombe. Apocalipsa unui astfel de aparat este conștientizarea consecinței sociale a dorinței: excomunicarea. Nesemnat, acest act purtat mereu În buzunar și supus oricînd controlului produce sciziunea: naratorul este eu și el În același timp, Încercarea sa de revenire la „androginul” om fiind sortită eșecului. Schisma tematizată de cea de-a doua parte a romanului are nevoie Însă de o explicație suplimentară. Desigur, morala provizorie a lui „Înaintează mascat” convine unei minime integrări sociale. Este tocmai ceea ce face, de-a lungul
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
e, deci, o degradare demnă de oprobriu moral, ci reprezintă o stare de grație și fervoare față de care atitudinea umană corespunzătoare e cea de adorație contemplativă” (Radu Enescu). Principiu cosmic, instituitor de armonie, erosul tinde, platonian, la refacerea unului originar (androgin), deci la transgresarea contrariilor, dar și a corporalității, spre spiritual: „Iubirea-i axul cerurilor toate / În mari nuntiri cu muzici peste poate / Un semn al ei și lumi cu lumi se-adună: / idei dansează hăurile tună / stele-n ghirlande leagănă
CARNECI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286116_a_287445]
-
Nostalgia, LAI, 1993, 36; Ioana Pârvulescu, Secretul lui Mircea Cărtărescu, RL, 1993, 37; Tania Radu, Căderea în rai, LAI, 1994, 15; Ioana Pârvulescu, Ars amandi, RL, 1994, 17; Cornel Regman, Mircea Cărtărescu, „Dragostea”, JL, 1994, 25-28; Tania Radu, Despărțirea de androgin, LAI, 1994, 35; Ioana Pârvulescu, Scrisoare deschisă lui Mircea Cărtărescu, RL, 1994, 36; Ruxandra Cesereanu, Un nouăzecist în vogă și o nouăzecistă în top, ST, 1994, 10-11; Mircea Bențea, Travestiri, F, 1994, 12; Negoițescu, Scriitori contemporani, 84-93; Irina Petraș, Lit.
CARTARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286129_a_287458]
-
fantasmă de reîntoarcere la corpul matern 401. Este vorba, de fapt, de o fuziune cu corpul părintesc, fiindcă Hristos reprezintă corpul însuși al părinților în unirea lor - nu ca două ființe opuse, ci reunite, unite într-un același corp, Hristosul androgin, unirea mistică fiind în acest caz chiar începutul unei coincidenția oppositorum. Pentru care rațiuni devine lepra vehicolul unei asemenea conjuncții? Ea este în mod tradițional imaginea răului, a păcatului 402. "Lepra este corpul care ia asupra sa tarele originare ale
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
dragostea, amorul... C: Dragostea, domnule, nu e vocația noastră. Ca să aflați din ce motiv, citiți discursul lui Aristofan dintr-un faimos dialog... R: „Banchetul"? C: Bravo ziaristului care, ca dvs., e și citit, nu numai scriitor! Ei bine, - sferici, suntem androgini. Nu asexuați cum, pasămite, credeți, ci bisexuați ca, dacă vreți, Yin-Yang-ul: pământ și soare, umbră și lumină; nu știu și dacă „selenari", cum ne vedea Aristofan, dar, certamente, niște entități, suficiente loruși, căci perfecte. R: Cam ca gasteropozii lui Ion
De vorbă cu un Cocoloș by Șerban Foarță () [Corola-website/Imaginative/6783_a_8108]