2,204 matches
-
mai mare parte a glosatorilor reproduc aceste locuri comune. Și totuși... Totuși, comentatorii nu acordă decât puțin interes unei cantități - infime, desigur, dar reale - de informații prin raportare la care înnobilarea hedonistă nu pare o erezie manifestă... Una sau două anecdote sugestive, trei sau patru fragmente, câteva considerații detaliate, o reputație transmisă de doxografi. Cam puțin, desigur, dar destul pentru ca, în absența unor texte pro sau contra, să identificăm totuși o tendință, o înclinație, un ușor tropism... Judecați, vă rog: o
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
niciodată gustul pentru bani și pentru facilitățile pe care aceștia le procură. Sub piei de animale, în căldura jilavă a culcușului în care lâncezește, Prodicos nu aduce câtuși de puțin cu ascetul celebrat de modelul elen. Philostrat, care povestește aceste anecdote în Viețile sofiștilor, spune clar: Prodicos se deda plăcerilor. Nu ni se spune care erau aceste plăceri, dar portretul prinde să se contureze... Practicianul amator de plăceri este dublat de un teoretician în stil sofist. Prodicos este considerat într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
credem despre mențiunea din Souda, la rubrica Prodicos, despre moartea lui la Atena, condamnat să bea cucută sub aceeași acuzație ca și Socrate, mai precis de a fi corupt tineretul? Nu știm nimic mai mult despre această chestiune, nici dacă anecdota este adevărată, nici ce ar putea ascunde neadevărul ei... Dar, pentru un filosof cu o bună reputație, pedeapsa pare severă! -4- A alege între două femei. Ce spune această prozopopee? Ce se ascunde îndărătul acestei alegorii? După spusele lui Xenofon
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
spune, gândim pentru a trăi, a supraviețui... Epicur trăiește cu pâine și cu apă, poate chiar și cu un sfert de litru de vin pe zi. Unui discipol care-i oferă de-ale gurii pentru o petrecere, el îi cere - anecdota e celebră - un boț de brânză... Când vine și ziua sorocită, festinul se înfiripă în jurul modestului cadou. Dietetica lui, concepută ca o etică, și viceversa, îi permite târâș-grăpiș să ducă o existență destul de plină de evenimente până la vârsta de șaptezeci și doi
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
definit ironia ca pe o inversiune semantică: se spune contrariul a ceea ce se lasă a înțelege, presupune un dezacord între cuvinte și împrejurările în care sunt spuse. În Cuvântul de spirit și raporturile sale cu inconștientul (1905), Freud relatează o anecdotă, acum celebră. Un ironist privește portretele a doi frați și pentru a sugera necinstea lor, remarcă: "Nu-l văd pe Mesia.", aluzie la cei doi tâlhari crucificați împreună cu Iisus. În teza sa despre conceptul de ironie, Sören Kirkegaard considera că
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
alte patruzeci și două rolul acestora este atât de important, încât nu am avea acțiunea în absența lor. Din cele douăzeci și șase de povestiri rămase în această taxonomie, mai mult de jumătate nu sunt propriu-zis povestiri, ci mai curând anecdote sau întâmplări cu tâlc. Din aproximativ optzeci și cinci de nuvele care au cu adevărat un fir epic bine conturat, personajele feminine domină sau sunt indispensabile în șaptezeci și nouă. Decameronul poate fi considerat o lume a femeilor. Dacă se
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
plină de subtilitate și ironie (nu este o acuză directă) ni-l înfățișează ca pe un bun diplomat pentru propria cauză. Notele licențioase și amănuntele picante nu lipsesc, ele dau o coloratură comică, dezinvoltă, povestirea seamănă mai mult cu o anecdotă. Rigorile Evului Mediu au fost uitate, există o libertate firească în vorbire, viciul nu mai este un tabu, poate fi dezbătut și ironizat. Există și o alternativă feminină a situației reliefate anterior, în povestirea a doua din ziua a noua
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
te-am putut aduce aici, să te fac să înțelegi ce înseamnă Parisul". Amintea, de asemenea, că prietenul ei o chestionase despre opinia francezilor privitoare la Wilhelm al II-lea, la care ea răspunsese că nu auzise nimic, cu excepția unei anecdote, "gluma zilei", în legătură cu un bust al lui Leonardo da Vinci oferit împăratului Germaniei de un conațional 62. În Fragment de scrisoare..., rememorând vizita la palatul prințului moștenitor al Germaniei (15 iunie 1909), reședința străbunicului său, împăratul Wilhelm I, Martha Bibescu
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
Anul trecut, un slav l-a împușcat pe stradă, în Fiume. Îl cunoaște și îl apreciază pe unchiul tău, prințul Henry. I-am spus că semeni mult cu el. Generalul de Gallifet 50 tocmai a murit. Îți voi povesti câteva anecdote amuzante despre el. A fost un prieten foarte apropiat de-al tatălui și soacrei mele. Am primit o scrisoare plăcută de la prințesa imperială. Sunt încântată de ea. Modul în care scrie scrisori în franceză este încântător și nu pare să
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
nu mă gândesc cât de mult le-ar plăcea oamenilor de aici faptul că nu ești deloc afectat și fermecătoarea simplitate a purtării tale. Mă întrebi ce părere au cei de aici despre împărat. Nu am auzit nimic, cu excepția unei anecdote, gluma zilei, în legătură cu bustul lui Leonardo da Vinci 79 achiziționat de Bode și oferit împăratului. I se atribuie vorba: Veni, vidi, vinci. Aseară am fost la teatru cu vărul nostru, ducele de Guiche 80. Am fost să vedem Revista Capucines
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
avangardei, unde se dădea lupta împotriva unor „stări false care se cuibăriseră într-un suflet prăfuit”, bomba „a izbit în plin”, iar Voronca „s-a afirmat precis ca un proiectil. Ardeau atunci violent toate buruienile ce înțeleniseră din timpuri poezia: anecdota, morala, luna, lacul, ochii albaștri”, în vreme ce tinerii distrugeau trecutul „cu frenezia devastării unui oraș invadat de dușmani”. Direcționată de aceste principii, în spirit de frondă, arta devine „dreptul suprem de a-ți bate joc de toți, de toate, după ce în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290381_a_291710]
-
Hrisovul, Adevăr și minciuna) și sonetul Poveste de Al. Pogonat. Câteva pastișe à la manière de... Otilia Cazimir, G. Topîrceanu, Mihai Codreanu și George Lesnea compun Adrian Păscu și Aurel Leon. Epigrame de Al. G. Doinaru și Adrian Păscu, umor, anecdote evreiești (witz-uri și întâmplări amuzante din viața de gazetar, evocate de B. Ceaușansky) sau din teatru (trăite de actorii Victor Handoca, I.C. Damira, Bruno și Any Braeschi) sunt completate armonios de desenele scenografului Th. Kiriakoff și de caricaturile lui Ion
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290339_a_291668]
-
un moment tragic să închidem ochii și regăsim o independență interioara atât de stricată și de hermetică încât putem plasa în întunericul ei orice amintire, orice gând și orice imagine vrem, putem plasa în miezul momentului tragic o glumă, o anecdotă ca și un titlu de carte sau subiectul unui film de cinematograf 73. De fapt, atât în conștiința autorului, cât și în cea a personajului lui Blecher, se dă o permanentă luptă între aparență și esență, sau mai bine spus
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
un moment tragic să închidem ochii și să regăsim o independență interioară atât de strictă și de hermetică, încât putem plasa în interiorul ei orice amintire, orice gând și orice imagine vrem, putem plasa în miezul momentului tragic o glumă, o anecdotă ca și un titlu de carte sau subiectul unui film de cinematograf 320. Naratorul blecherian acceptă jungian dualitatea lucrurilor. Aceasta echivalează, în fapt, cu acceptarea propriului statut. Astfel, partea a doua a cărții va debuta cu o incursiune a eului
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
călătorie în Africa de V. Alecsandri, ca și evocarea Sankt Petersburgului, făcută de Silvestru Moldovan la aniversarea a două secole de la întemeierea orașului de către Petru cel Mare. Caracterul de magazin al acestei publicații este accentuat de prezența povestirilor umoristice, a anecdotelor și aforismelor. L.D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286981_a_288310]
-
clătiți-l în așa măsură încât să surprindă prin prospețimea sa."260 De observat maniera metaforică și ludică de a vehicula principii literare ceea ce contribuie la senzația de libertate pe care o lasă discursul. Textul devine o însumare de gânduri, anecdote, idei, care ascund de fapt opinii critice, ferindu-se însă de solemnitatea și gravitatea tratatelor. În ciuda acestei personalizări, care face din Apelul la ordine mai mult o radiografie a dimensiunii interioare a autorului decât un sistem riguros coagulat de principii
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
un apel al lui At. M. Marienescu. A răspuns, de asemenea, la chestionarele lui B. P. Hasdeu și N. Densușianu (împreună cu Aurel Iana). Interesante obiceiuri în legătură cu „frăția de cruce” publică L. în „Foaia diecezană” din Caransebeș (1890). Continuă să culeagă anecdote și fabule, pe care le trimite revistei „Munca literară și științifică” din Piatra Neamț (1905). A mai colaborat la „Tribuna”, „Poporul român” și la „Revista Societății «Tinerimea Română»”, cu descrieri de „jocuri copilărești” și de dansuri populare. SCRIERI: Topografia satului și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287839_a_289168]
-
viață și moarte, despre trecerea timpului, uneori într-o limbă surprinzător de fluentă, precum și câteva povestiri și nuvele (Tatiana, Avesalom, Tetera Cazacul ș.a.). Sub semnătura lui, dar fără a fi originale, au apărut numeroase aforisme și cugetări, alegorii în proză, anecdote. A pus în circulație, prin scurte traduceri sau prelucrări din franceză, germană, maghiară, poate și din engleză, alături de producții literare de foileton, numeroase fragmente din scrierile lui La Rochefoucauld, J.-J. Rousseau, Voltaire, Lessing, Klopstock, Schiller, Uhland, Herder, Heine, Dickens
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287981_a_289310]
-
diverse funcții - cenzor, membru în comitetul de conducere. Cu placheta Foi de toamnă se precizează aspectele dominante atât din poezia, cât și din proza lui R.; volubil, iubitor de improvizație, cu gust pentru registrul dramatic, poetul construiește miniaturi dialogate, versifică anecdote, fie în tonalitate populară, fie în timbrul grav-meditativ din Viața lumii, poemul lui Miron Costin. ,,Morga” psalmistului rămâne exterioară, convențională, vibrația personală este mai aproape de Ion Minulescu și de seninătatea „veselului Alecsandri”. Prozele scurte, inspirate din existența celor umili, respiră
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289378_a_290707]
-
meu, București, 1922; Spicuiri, București, 1923; Hai-hui, București, 1924; Poezii, București, 1926; Ieri..., București, 1931; Pagini alese, București, 1935; Epigrame, București, 1936; Vechituri, București, [1936]; Instantanee turistice, București, 1939; Odinioară..., București, [1942]; Spicuiri, București, 1958. Antologii: Cartea dragostei, București, 1896; Anecdote militare, București, 1898. Traduceri: André Gill și Jean Richepin, Steaua, București, 1896; Daniel Defoe, Robinson Crusoe, București, 1900; Jonathan Swift, Călătoriile lui Gulliver, București, 1905; Guy de Maupassant, De demult..., București, 1908. Repere bibliografice: Al. Macedonski, ,,Veneția”, L, 1893, 6
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289378_a_290707]
-
criticul ieșean, C. și-a luat - cum observa Perpessicius - prezumțiile drept certitudini. SCRIERI: Viața lui Eliade, București, 1939; Mihail Eminescu, București, 1968. Ediții: M. Eminescu, Opere, I-IV, București, 1938-1939, Opera politică, I-II, București, 1941; Ion Creangă, Povești, amintiri. Anecdote și istorioare, București, 1939; G. Ibrăileanu, Scriitori români și străini, pref. Al. Piru, București, 1968, Restituiri literare, I-II, București, 1968. Repere bibliografice: Perpessicius, Eminesciana, București, 1971, 302-310; Piru, Varia, II, 134-135, 265-270; [Ion Crețu], DCL, II, 371-373; Bucur, Istoriografia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286487_a_287816]
-
care o satirizează, în timp ce Creangă face parte cu trup și suflet din comunitatea eroilor săi. VLADIMIR STREINU SCRIERI: Scrierile lui I. Creangă, I-II, pref. A.D. Xenopol, cu o biografie de Grig. I. Alexandrescu, Iași, 1890-1892; Amintiri din copilărie și Anecdote, Iași, 1892; Opere complecte, I-VI, cu o biografie de Grig. I. Alexandrescu, București, [1895]; ed. 2, București, 1902-1903; Opere complete, pref. Ilarie Chendi și St. O. Iosif, Bcurești, 1902; Opere complete, îngr. și pref. G.T. Kirileanu și Ilarie Chendi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
Kirileanu și Ilarie Chendi, București, 1906; Opere complete, pref. Tudor Pamfile, Chișinău, 1920; Opere complete, pref. D. Marmeliuc, Cernăuți, 1924; Opere complete, I-III, pref. E. Lovinescu, 1928; Opere complete, îngr. și pref. G.T. Kirileanu, București, 1932; Alte povești, snoave, anecdote și versuri, îngr. Paul Papadopol, București, 1933; Opere complete, îngr. G.T. Kirileanu și II. Chendi, introd. Const. Botez, București, 1936; Opere, îngr. G.T. Kirileanu, București, 1939; Povești, îngr. Giorge Pascu, București, 1939; Povești, amintiri. Anecdote și istorioare, îngr. Ioan Crețu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
București, 1932; Alte povești, snoave, anecdote și versuri, îngr. Paul Papadopol, București, 1933; Opere complete, îngr. G.T. Kirileanu și II. Chendi, introd. Const. Botez, București, 1936; Opere, îngr. G.T. Kirileanu, București, 1939; Povești, îngr. Giorge Pascu, București, 1939; Povești, amintiri. Anecdote și istorioare, îngr. Ioan Crețu, București, 1939; Opere complete, îngr. Lucian Predescu, București, 1940; Povești, îngr. Liviu Rebreanu, București, 1940; Opere complete, îngr. G.T. Kirileanu și Il. Chendi, introd. Const. Botez, București, 1942; Opere, îngr. și pref. G. Călinescu, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
Leonte, Iași, 2000; Sorescu, Lumea, 86-118; Dan Mănucă, Opinii literare, București, 2001, 81-90; Mircea Bertea, Creangă înainte de Creangă, postfață Doina Curticăpeanu, Cluj-Napoca, 2002; Theodor Cazaban, Eseuri și cronici literare, București, 2002, 23-34; Serghei Coloșenco, Ion Creangă, Bârlad, 2002; Daniel Corbu, Anecdote cu și despre Creangă, Iași, 2002; Emilia Diculescu-Popescu, Ștefan Dumitrescu, „Amintiri din copilărie” de Ion Creangă. Psihanaliza, psihologia, sociologia și filosofia acestei cărți, pref. Dumitru Gherghina, Craiova, 2002; Dan Grădinaru, Creangă, București, 2002; Mircea A. Diaconu, Ion Creangă. Nonconformism și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]