2,199 matches
-
devenise vestit, era un întreg spectacol verbal, parcă ieșit din timp într-o epocă rigidă, începând cu sfârșitul anilor '50 și până prin anii '70. O oază de libertate, un loc de unde plonjai direct în oceanul fanteziei. Grupul părea imperturbabil, lansa anecdotă după anecdotă, nebunie după nebunie, se bucura sau se mânia, era un fel de stranie izolare într-o viață spirituală utopică, plină de proiecții imaginare, pe care mizeria cotidiană nu o putea înfrânge. Pâcă și Pucă, un poet mai mult
TEODOR PÂCĂ, BOEMUL SINGAPOREAN de COSTIN TUCHILĂ în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364377_a_365706]
-
era un întreg spectacol verbal, parcă ieșit din timp într-o epocă rigidă, începând cu sfârșitul anilor '50 și până prin anii '70. O oază de libertate, un loc de unde plonjai direct în oceanul fanteziei. Grupul părea imperturbabil, lansa anecdotă după anecdotă, nebunie după nebunie, se bucura sau se mânia, era un fel de stranie izolare într-o viață spirituală utopică, plină de proiecții imaginare, pe care mizeria cotidiană nu o putea înfrânge. Pâcă și Pucă, un poet mai mult decât notabil
TEODOR PÂCĂ, BOEMUL SINGAPOREAN de COSTIN TUCHILĂ în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364377_a_365706]
-
toamna anului 1895 când nenorocitul birtaș a vrut să-l facă marț pe Gherea, antreprenorul restaurantului gării Ploiești, afacere rentabilă). Amatorilor de vorbe de duh ale lui Caragiale le voi da după Constantin Graur, fostul meu director de la Adevărul, această anecdotă in extenso: La un bal socialist de anul nou un grup discută: Caragiale, Gherea, Ion Nădejde, Traian Demetrescu, Anton Bacalbașa, etc. Caragiale în vervă, ca și foarte des în toane paradoxale face elogiul țarismului. Gherea îl întreabă: -Bine Iancule, dar
CARTEA CU PRIETENI XXVII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364555_a_365884]
-
are un dialog „EL cu El”. Își răspunde singur la întrebări la care ar dori răspuns. De exemplu: -„ Toată lumea îmi vorbise despre EL ca despre un om cu umor. Ei bine, m-a dezamăgit. N-are umor. De câte ori spune o anecdotă, simte nevoia să explice.” -„Și ce vezi rău în asta?” întreabă celălalt EL. -„Explicând o glumă, o stricăm. Îi distrugem farmecul.” Parcă ar fi un dialog între melci (virtual, căci ei nu au glande vocale); sunt hermarfrodiți, nu știi care
ALEX. ŞI FEMEILE de AUREL LUCIAN CHIRA în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362888_a_364217]
-
conectată și participa la acest ultim spectacol petrecut în tabăra de creație „Dor de Bucovina”. Lidia a dat tonul la muzică și multe voci o acompaniau. Apoi s-au spus versuri, mereu noi în cazul domnului Zilieru. S-au spus anecdote și iar s-a cântat. Au fost și multe glume, unele născute pe loc și puse pe seama unor întâmplări pline de haz consumate în timpul excursiilor noastre. Fără să-mi doresc, m-a cuprins o melancolie adâncă și fața cred că
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362282_a_363611]
-
spirituală a celor care au răspuns chemării. În acest sens, Iosif Țon ne spune: „Cea mai mare tragedie din biserici sunt pastorii care nu știu ce să predice și care caută disperați, cu ce să umple timpul alocat pentru predici. Unii spun anecdote, ca să-i facă pe oameni să râdă, alții spun istorioare, care să emoționeze și să-i facă pe oameni să plângă, alții spun ce se mai întâmplă prin lume, din ceea ce văd la televizor sau citesc în ziare, spun orice
UMBLAREA CU DUMNEZEU, IN UNIRE CU DOMNUL ISUS HRISTOS, SUB CALAUZIREA DUHULUI SFANT de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 144 din 24 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361158_a_362487]
-
dar apucase să doarmă neîntors. În plus, câștigase la remi, nu contează cât, dar îl făcuse praf de data asta pe nesuferitul ăla de Aron Plotchemaher. Un tip încrezut, obișnuit să câștige întotdeauna... Și nu-i ieșea din cap o anecdotă povestită nu mai știa de cine, după ce făcuse trei palete la rând, ultima dată cu jokerul întors. Ce mai anecdota! Cum naiba să nu fii bine dispus... O să i-o spună lui Menașe neapărat. Menașe e un tip cu simțul
SCHIŢE UMORISTICE (3) – SIMŢUL UMORULUI de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1311 din 03 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/367914_a_369243]
-
pe nesuferitul ăla de Aron Plotchemaher. Un tip încrezut, obișnuit să câștige întotdeauna... Și nu-i ieșea din cap o anecdotă povestită nu mai știa de cine, după ce făcuse trei palete la rând, ultima dată cu jokerul întors. Ce mai anecdota! Cum naiba să nu fii bine dispus... O să i-o spună lui Menașe neapărat. Menașe e un tip cu simțul umorului.. Așa că se spală în fugă pe ochi și, cu gândul că o să bea o cafeluță la Menașe, urca un
SCHIŢE UMORISTICE (3) – SIMŢUL UMORULUI de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1311 din 03 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/367914_a_369243]
-
se trezi pe palier, cam nedumerit. Oamenii nu mai au simțul umorului, se gândi. Și sună, mașinal, la ușa lui Boris Israelovici Glazpapier. - Intră, intră, îl pofti gazda cu jumătate de gură. Ce faci? - Am venit să-ți povestesc o anecdotă, spuse vesel dentistul. Un israelian se duce la Roma și intră la o casă de toleranță... - La Roma nici nu sunt case din astea, opină gazda. M-am interesat. Au fost odată, înainte de Musolini, dar le-au desființat. - Nu contează
SCHIŢE UMORISTICE (3) – SIMŢUL UMORULUI de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1311 din 03 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/367914_a_369243]
-
domnule? Auzi o voce bine dispusă. Te aștept de peste o oră, nici măcar soția matale nu știa unde ai dispărut. Simon Seinerovici ședea în fotoliu și se delecta cu o cafea. - Ce ești așa de supărat? Hai să-ți spun o anecdotă, să te înveselesc. Dar lui Kleinergrois nu-i mai ardea de nici o glumă... Dorel SCHOR Tel Aviv 1 august 2014 Referință Bibliografică: Dorel SCHOR - SCHIȚE UMORISTICE (3) - SIMȚUL UMORULUI / Dorel Schor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1311, Anul IV
SCHIŢE UMORISTICE (3) – SIMŢUL UMORULUI de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1311 din 03 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/367914_a_369243]
-
înrăite. E-o mare bucurie să citești o carte scrisă în buna tradiție a umorului evreiesc, în care, după cum observa Schor într-un interviu, se întâlnesc în pașnică și fructuoasă rodire „poante din idiș, proverbe arabe, spiritul slav, bancurile românești, anecdotele poloneze, ironia ungurească, frivolitatea franceză, umorul sec britanic. Creuzet și alambic”. Cum spunea cineva, Dorel Schor „propune viziuni ale lumii în care râzi în loc să plângi”: cititorul face cunoștință cu invitații la „Congresul Poligloților Pensionari organizat din fondurile ONU pentru propășirea
RÂZÂND CU GURA PÂNA LA URECHI ! de MIRCEA RADU IACOBAN în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/367415_a_368744]
-
cu evoluția culturii europene. Știind că aveam o fetiță în clasele primare, corespondenta mea strecura de fiecare dată în voluminoasele ei plicuri galbene câte o revistă pentru copii în limba germană, conținând, între altele, felurite basme, povești, istorioare ori simple anecdote. Pentru că fiica mea nu ajunsese încă să studieze la școală limbi străine, trebuia să-mi fac timp și să-i citesc, traducând pe loc din germană în română, toate aceste minunate narațiuni, unele cunoscute deja de mine, altele nu. Așa
POVESTEA NEOBIŞNUITEI CĂLĂTORII de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366882_a_368211]
-
la răcoare. Unde era mai aproape și bine? În Gișmigiu, desigur! Cafea și bere. Nu era nevoie de ceva în plus. Nici apa nu se recomanda în acele clipe. Amintiri se derulau cu repeziciune. Glumele de tot felul, bancurile ori anecdotele, curgeau în fluvii. Nu am avut loc la prea multe pentru că, domnul Mihai Cătrună și doamna Lili Albu, au pus stăpânire pe acest capitol. Adevărat, a fost puțin loc și pentru ceilalți, dar... parcă prea puțin. Adevărat, a fost puțin
CĂLDURA POEZIEI ÎN ARŞIŢA VERII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366937_a_368266]
-
Bănci romantice cu pasageri prozaici, uneori cu îndrăgostiți, alături și de Veronica Micle, împietrită-n dragoste și durere, muză și poet, speranță, bucurie și disperare... Obeliscul cu patru lei sculptați în piatră, aflat la intrarea în Copou, amintește mereu o anecdotă nostimă: se zicea că dacă va intra o fată mare în Copou, leii aceștia vor urla cât să audă zările. Dar nimeni, chiar și până acum, nu i-a văzut și auzit pe leii aceștia trezindu-se din somnul lor
GÂNDURI DE SUB PLEOAPE: PRIN IAŞII STUDENŢIEI MELE de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1877 din 20 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367639_a_368968]
-
Era deosebit de sociabil. Putea să povestească toată seara, să spună bancuri, să discute, desigur, și lucruri foarte serioase, dar era întotdeauna cu vorba potrivită la momentul potrivit. Apropo de bancuri, la petreceri? Și dumneavoastră erați în ton cu Bik? Spuneați anecdote? Nu, eu le stricam. Azi am ceva mai multă siguranță, uneori reușesc să spun vreo glumă, dar atunci, nu. Sunteți un om optimist. Da. Ce momente de tristețe păstrați în suflet? Mi-e greu să revin la aceste momente. Totuși
PRIN ABURUL CAFELEI DE ELRON de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1162 din 07 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367640_a_368969]
-
vorbea mult, acaparând cu bună știință conversația, dinții mici și pătrați îi străluceau printre buze. Avea o claie de păr castaniu, buclat, veșnic ciufulit, prin care își trecea degetele, încercând zadarnic să-l domolească. Era vesel, știa un milion de anecdote, pe care le povestea cu haz. Te prăpădeai de râs în compania lui, fără să te mai saturi. Când i se prezenta cineva necunoscut, îl măsura din cap până-n picioare, fără jenă și nu-i scăpa niciun amănunt. Dacă nu
CASA DIAMANT – AGENTUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363564_a_364893]
-
modernitatea. Să ne gîndim ce mai rămîne din legalitate, libertate, egalitate și solidaritate în regimurile politice fasciste sau comuniste. Să ne amintim formula din 1984 de Orwell: „toți oamenii sînt egali, dar unii sînt mai egali decît alții” sau cunoscuta anecdotă care circula în lumea comunistă din Estul Europei înainte de 1990: „Clasa muncitoare bea șampania prin reprezentanții săi”. (13) Aș aminti, între altele, că simpla „reformă a calendarului” din 1923 a provocat în mediile rurale tulburări incredibile: două rînduri de sarbători
DESPRE MODERINITATEA ŞI MODERNIZAREA ROMÂNIEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364701_a_366030]
-
ea. Singură, stând pe un pat dărăpănat, având deasupra capului doar un tavan îngălbenit și o lustră veche. Fără o posibilitate reală de a evada, fără să-și poată vedea părinții. Deseori, Shinji și ai săi se îmbătau și spuneau anecdote vulgare, făceau gălăgie și se comportau ca o hoardă de vandali. Fetei i se făcea frică, din ce în ce mai frică de faptul că ar putea fi nevoită să-i suporte pentru tot restul zilelor. Singura piesă pe care o mai avea drept
MICUŢA AIKO ŞI PĂDUREA MAGICĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1652 din 10 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350202_a_351531]
-
răspuns, amintindu-mi de individul cu cicatrice. "Mai bine servim o cafea...". "Oki", rosti, de parcă ar fi fost într-o convorbire pe mess sau la birou. Printre aburii cafelei, am depănat amintiri, am schimbat păreri, ba chiar am povestit câteva anecdote. "Stranger in a strange land", se auzea de la radio arhicunoscutul refren al unei piese din anii '80-'90. Am rămas cu privirea ațintită în gol. Astfel mă simțeam și eu, "străin într-o țară străină...". "Nu te supăra... Aș vrea
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (III) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350228_a_351557]
-
locuri ca-nainte Și mai multe nume din cartea de telefon Zilele mele de azi și de ieri Devin tot mai mici Până dispar într-un punct... Visul al nouălea: Repetiție Zilele copie nopțile In oglinda Iatacului cu tapet Și anecdote răsuflate Privesc laguna Prin fereastra deschisă De la pervazul meu cu pernuță Prin casă se fac auzite Cuvinte arzânde Ferecate-n întrebări ascuțite Simt tufișuri crescânde Într-un joc inventat când surfez Peste lanuri de vecernie Adulmec sudoarea durerii Cum se
VISE DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350285_a_351614]
-
minciuni articulate fluid Furtuna s-a oprit - A deblocat sufletul meu Departe zboară cu corbii Se liniștesc atomii în aer Visul al șaptesprezecelea: Nu-i motiv de îngrijorare O zi o copie pe cealaltă În oglinda Iatacului cu tapet Și anecdote răsuflate Văd laguna Din fereastra deschisă A pervazului meu cu pernuță Pot auzi în casa din cuvinte arzânde întrebări ascuțite Simt tufișuri crescânde într-un joc inventat când surfez peste lanurile ferecate Pot să adulmec sudoarea durerii Ridicându-se ca
VISE DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350285_a_351614]
-
imagini pe măsură Prefera să nu mai asculte vocea lui cea dogită dându-i sfaturi despre diferite puncte de vedere referitoare la anatomia clădirii Nu mai era curioasă să existe ca o trambulină de sunet Nu mai afla haz în anecdotele din noapțile cu și fără lună Nu mai voia să discute intens despre zboruri transatlantice Nu mai făcea față entuziasmului replicilor lui culinare Curios, nu mai dorea să audă ticăitul pendulei din iatacul cu gutui înșirate pe pervaz, regiment fără
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]
-
nu imposibil de explicat, greu de admis astăzi: trăiam cu sentimentul viu al emancipării de orice servituți conjuncturale”. Vorbind despre Echinox, Petru Poantă vorbește de fapt despre formarea sa și a generației sale (a celorlalți echinoxiști); în pagină intră întâmplări, anecdote sau întâlniri memorabile, e povestea unor destine (eroii) și a unor cărți: „această forfotă duminicală de nume și cărți are pentru mine o încărcătură epifanică. Spațiul evocării devine asemenea unui paradis regăsit, de o luminozitate intensă și omogenă, unde eu
REVISTA ECHINOX- ÎNTRE LIBERTATEA CREAŢIEI ŞI PRESIUNEA IDEOLOGICĂ COMUNISTĂ, STUDIU DE DR.IONUŢ ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348371_a_349700]
-
părea un lucru extraordinar, și asta nu se întâmplă decât în adevărata dragoste. Ai apărut de undeva dintr-un vis, probabil, pentru că numai acolo se petrec astfel de lucruri. Am făcut greșeala fatală, de neiertat, de a mă întrece în anecdote cu alte fete. Când ai ieșit de pe mess numai pentru că ai văzut că am intrat eu, a fost începutul sfârșitului. Nu mi-ai reproșat niciodată nimic, ai fost mai mult decât demnă, elegantă în demersurile tale, dar m-ai tratat
ÎNTOTDEAUNA MI-AM DORIT ADEVĂRATA TA DRAGOSTE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1709 din 05 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350194_a_351523]
-
că, în tot timpul acesta, și tu sufereai. Te îndrăgostiseși de cel pe care-l știai și nu îl mai puteai face să fie la fel. Am plâns în hohote. Chiar să nu înțelegi, micuța mea, că acele imbecile de anecdote le făceam pentru că nu mă puteam abține, pentru că nu mai suportam tensiunea de la job, cum să crezi că mă uitam și la alte fete??!! Când doar tu existai pentru mine, forever... Mi-ai respins toate tentativele ulterioare, nu ai crezut
ÎNTOTDEAUNA MI-AM DORIT ADEVĂRATA TA DRAGOSTE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1709 din 05 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350194_a_351523]