954 matches
-
ocazia fericită i se va mai oferi sărmanului), pe când pentru cel care a cunoscut de atâtea ori bunăstarea, același bun are mult mai puțină valoare." (pag. 246) Întreaga istorioară va conduce aici, fără sincope, la o critică întemeiată a premiselor anecdotice pe care se sprijină adesea falsele teorii ale naționalismului zis luminat. În alte părți (sau în alte varietăți), incongruența dintre statutul autonom al Bisericii Ortodoxe și protectoratul statal pe care aceasta și-l revendică totuși insistent e expusă cu un
De fapt, un debut by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7906_a_9231]
-
o perioadă de coabitare cu eroul nostru, este enigma povestirii, de fapt a unei vieți secerate. Recuperate post-mortem de narator, dintr-o pioasă datorie morală. Tandru-ironic, mimetic, parodic-simulant, analitic cât trebuie, epic cât cuprinde, Constantin Arcu, încă pândit de tentația anecdoticului, a senzaționalului din mass-media sau a facilelor reglări de conturi pe plan local, își confirmă vocația de prozator mai ales atunci când se implică în existențe aparent neînsemnate și resemnate, iluminate subit de mesaje dintr-o lume paralelă.
Fețele naratorului by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/9757_a_11082]
-
-l cunoscuseră personal! Vlad Zografi nu vine, în investigația sa asupra straniei relații dintre literatură și viață cu un bagaj bibliografic strivitor. Nu se împiedică în nume, doctrine și note de subsol (note există, dar, atâtea câte sunt, sunt narative, anecdotice și, în consecință, au un loc aparte în finalul cărții). Formația sa solidă om de știință (cu un doctorat, dacă nu mă înșel, în fizică cuantică) îi conferă o rigoare intelectuală care n-are nimic în comun, regret s-o
Un film personal by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3833_a_5158]
-
frapează realismul oblic al reprezentării. Un singur termen („desăvîrșeam”) aparține ariei stilistice Mureșan, în care ironia și autoironia sînt prezente și active. Minus acest predicat, textul e al unui Ion Mureșan fără Ion Mureșan: cu un discurs prozaic și prozastic, „anecdotic”, exact pe dimensiunea ce va fi explorată, tot mai mult, în poezia românească ulterioară. Firește, e vorba de un pseudorealism și de un fals prozaism. Miza poetului nu este socială, nici politică (semnificativ, numai cîteva versuri din întregul volum au
Tînărul Mureșan (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3397_a_4722]
-
cât îl iubește, ci cât îi este de scump: nici împăratul n-are destui bani să i-l cumpere! Pun capăt acestui comentariu cu un poem din alt sector al producției liric-epice coșbuciene, care merge de la balada despletită la pretextul anecdotic; diverși cercetători și-au dat osteneala să caute "sursele", unii l-au și "înfierat" anapoda - e de înțeles reacția tăcut nedumerită a celui în cauză: George Coșbuc este un fiu al "provinciei culturale" române, și al Luminilor prin școala transilvană
Nostalgia impersonală by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8498_a_9823]
-
și o altă solicitare a interpretului în performanța sa muzicală (invenție). În vederea definirii unor modele structurale generative ale enunțurilor muzicale se pot afirma, în mod deschis, n opțiuni (componistice). Trecem în acest fel într-un domeniu, să-i zicem, oarecum anecdotic, esențialmente liber al constituirii acestora. Esențial este ca prin aceste modele să se definească explicit o ordine a fi asumată, studiată și aplicată coerent în desfășurarea „jocului” muzical. Joc, în sensul cel mai cultural al termenului<footnote Vezi Johan Huizinga
Logica Lumilor Posibile X ? modele structurale ? by Nicolae Br?ndu? () [Corola-journal/Journalistic/84191_a_85516]
-
un subiect interesant de cercetare. Dar suntem departe încă chiar și de preliminariile unui astfel de demers... Intenționăm ca în intervențiile nostre ulterioare să propunem câteva modele structurale urmând a se aplica în prestația actanților. Vom încerca a depăși stadiul anecdotic - să-i zicem, grafic - al formării unor anume etape de lucru spre a accede la cel funcțional al Logicii aplicate în discurs (invenție).
Logica Lumilor Posibile X ? modele structurale ? by Nicolae Br?ndu? () [Corola-journal/Journalistic/84191_a_85516]
-
și adnotate nu o dată în cotloanele-i cele mai ascunse și cu umile detalii salvate numai de carisma evocatorului), ci și al vieții așa-zicînd istorice, care-o înrămează mai mult ori mai puțin (ne)convenabil pe cea dintîi. Desigur, firul anecdotic nu e urmat întocmai. Un amestec de erudiție, moralități, politichie, arhaisme, năzdrăvănii lexicale, "obscenități" ș.a.m.d. predomină sub chipul unor digresiuni care ne opresc (nu fără savoare) la tot pasul. Jouisseur al asociațiilor, autorul alunecă lesne de tot de la
"Ospețe pentru dzicãturi" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12906_a_14231]
-
asemenea opere provine din faptul că ea propune o ipoteză substanțială asupra naturii și organizării universului uman. Tot așa cum în artele plastice ideea se încarnează în materia sensibilă, tot așa și aici ipotezele asupra structurii lumii se încarnează în materia anecdotică (incomprehensibilă doar prin ea însăși, fără referire la gîndirea care o animă)” (p. 46). Înarmat cu aceste adevăruri, Toma Pavel întreprinde o poetică a romanului în patru secțiuni dispuse cronologic: cea închinată romanului arhaic, de la alexandrini la romanul picaresc; apoi
Meditații asupra romanului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/13517_a_14842]
-
i-au fost destinate poeziile didactice. În cea de-a doua secțiune (p. 95-122), Mircea Popa reproduce din manuscrise poeme destul de ample și greoaie, cu o narațiune istorică (Episod războinic, Stâncile strigă Amin), legendar-baladescă (Călărețul străin, Coardele de aur) sau anecdotică (Arabii și dracul, Îngerul păzitor). Din periodice (p. 123-189) provin două categorii de poeme: traduceri cu virtuți de versificație narativă, plus epigrame și ghicitori fără prea mult haz. Ocazionalele (p. 191-203) nu depășesc valoarea de album sentimental. În Addenda (p.
Dacă nici Coșbuc, atunci cine? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11861_a_13186]
-
Război Mondial nu poate fi reconstituită fără aceste mărturii epistolare ale lui Ion Brad, ce cuprind și portrete memorabile ale colegilor de redacție ( Iosif Pervain, George Munteanu, Cornel Regman, Victor Felea, Aurel Gurghianu, A.E.Baconsky) și savuroase pagini de anecdotică literară. 1. Ion Brad, De dragoste, în ani de zbucium 1947-1955, Casa Cărții de știință, Cluj-Napoca, 2012.
„Ci tu citești scrisori din roase plicuri“ by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/3872_a_5197]
-
fost înțeles și preluat așa. De ce? Pentru că mai toată critica, obtuză după cum bine știi, îngropată mai mult în istorie decît în fundul ochiului, mai mult în bibliotecă decît în adîncul privirii, l-a pus într-un raft care ține de o anecdotică a evoluției picturii. În vreme ce el este... ...unul dintre marii maeștri ai spațiilor imposibile, unul dintre acei tipi providențiali care aproape că aplică perspectiva cavalieră la obiecte, deci la tridimensionalitate. Acesta este un curaj imens... Invocîndu-l cu atîta pasiune pe Ucello
François Pamfil "Mă consider scamator" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15481_a_16806]
-
alte probleme de ordin psihologic și compozițional, pictorul nu a asociat niciodată figura umană cu imagini anexe. Indiferent dacă sînt portrete sau compoziții, figuri solitare sau grupuri compacte, plasate într-un spațiu presupus interior sau exterior, elementele care să definească anecdotic acel spațiu, care să-i dea autonomie și să-l facă perceptibil în sine sînt cu desăvîrșire absente. Cu acele excepții care au fost invocate în cazul unor compoziții ce integrează și natura statică (Jucătorul de șah) și în care
Organicismul picturii lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11262_a_12587]
-
altfel, după ce parcurgi două, trei, patru, cinci variante ale aceluiași vers, te cuprinde un fel de amețeală a relativului, al cărei rezultat este că Rilke însuși se îndepărtează tot mai mult, în loc să se apropie. Punctele forte ale autorului sînt savorea anecdoticului și capacitatea de a întreprinde ceea ce școala geneveză de critică literară a numit critică tematică. Capitolele cele mai izbutite ale cărții amintesc, prin stil și tip de observație, de proza superbă a unor Jean Starobinski sau Jean-Pierre Richard. Ca traducător
Traducîndu-l pe Rilke by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16706_a_18031]
-
trandafirului, nu doar în poezia, ci și în viața lui Rilke. Detaliile biografice pe care le furnizează cu acest prilej sînt combinate cu interpretări ale Elegiilor. De la E.M. Butler, autorul unui monografii Rilke publicate în 1941, Gass preia o informație anecdotică pe care o transformă apoi în punct de pornire al analizei temei morții în poemele lui Rilke: se pare că poetul i-a trimis odată amicei sale Monique Saint-Helier un buchet de trandafiri aproape ofiliți, rugînd-o să-i păstreze în
Traducîndu-l pe Rilke by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16706_a_18031]
-
alocuri de câte o undă de amărăciune sau luminat în altele de umor. Nicăieri, însă, vreun resentiment, vreo ironie toxică. Unele evocări - Mihai Vitez, Ion Motoarcă, Ghiță Maghiaru, Olga Caba, Al. I. Ștefănescu - se constituie aproape în întregime din episoade anecdotice. Dar cele mai multe sunt concepute în cheie gravă și, reflexive, autoreferențiale, glosează destinul celor evocați, aducând aprecieri și detalii prețioase asupra relațiilor acestora cu autorul sau cu Cercul Literar de la Sibiu. Într-atât încât din aceste detalii diseminate de-a lungul
Nostalgii lucide by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/12931_a_14256]
-
propria pubertate culturală ca pe o perioadă marcată de iluzia genialității. 6 Florin Iaru, loc. cit., p. 18. 7 Ibidem, p. 25. 8 În Amintirile sale din Junimea, într-un Addendum rezervat Dicționarului societății ieșene, Iacob Negruzzi alocă un articol anecdotic problemei ciclurilor: „Bodnărescu, fiind odată pe malul mării, compuse un șir de poesioare, care reflectau impresiunile ce-i produsese marea. Aceste poesii, după zisa lui Bodnărescu, formau un ciclu. Deatunci numirea «ciclu» a fost păstrată pentru orice serie de poesii
Florin Iaru și nenumăratele sale unelte by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3322_a_4647]
-
care tinerii intelectuali bucureșteni (fără preocupări lingvistice) i-o refuzau cam de multișor, ci și pentru că vede în el o structură morală țărănească, pe care s-a altoit pregătirea intelectuală clujeană. Dar intră rareori în confesiuni și tot atât de rar în anecdotică, preferând să rămână la nivelul „sfaturilor pentru un tânăr intelectual în formare”. O ediție care reușește în primul dintre obiectivele ei, chiar dacă e greu de crezut că va reuși și în cel de-al doilea: și anume, să îl readucă
Iorgu Iordan în scrisori și interviuri by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5319_a_6644]
-
Mă simt obosit fizic. Intelectual - nu, deși am o mare deficiență - nu mă mai ajută memoria. Uneori am lapsusuri foarte ciudate, de nume uzuale, la ordinea zilei, pe care le rezolv cu mare greutate și, uneori, spontan. Așa, ca amănunt anecdotic, în momentul de față mă consider în întrecere cu fostul președinte american Ronald Reagan. Suntem amîndoi de aceeași vîrstă și suferim - el poate mai mult - de aceeași bolă, Alzheimer. Am o singură curiozitate: să văd care dintre noi va ceda
Pericle Martinescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14172_a_15497]
-
rezonabil pentru un retor ca Baraschi (a se vedea rezultatul mai mult decît modest din Piața Caragiale!), însă în nici un caz pentru elipticul Brâncuși, a cărui specialitate nu era, totuși, creația vestimentară. Dincolo de acest episod, mai mult sau mai puțin anecdotic, se pune, de la sine, o întrebare elementară: cum de acest Brâncuși, împins de către garnizoane întregi de hermeneuți extatici în cele mai adînci peșteri platonice și în cele mai înalte levitații budiste, nu s-a gîndit să-i facă un monument
Caragiale și Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6723_a_8048]
-
se deslușesc clar abia spre sfîrșitul cărții, deși prologul, ca și secvența primei întîlniri a lui Philippe cu Stauff în Grădina Luxembourg le anticipează. Ca și "modelul" său, mizantropul Stauff face apologia sinuciderii. El divaghează savant sau dă o întorsătură anecdotică istoriei ideilor și a filozofiei, se confesează cu cinism, afișînd o suspectă și totuși sinceră jovialitate. Fascinat de maestrul a cărui stimă și simpatie a reușit s-o cucerească, angoasat în același timp de influența crescîndă pe care filozoful mizantrop
„Ora închiderii în grădinile Apusului“ by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/7631_a_8956]
-
pe care acest spirit singuratic (dar dotat, cum zicea, cu două sute de amici) le-a avut, de la reacțiile pe care le-a generat aproape spontan, vine farmecul cărții lui Alexandru Buican. Observațiile cercetătorului aureolează - cu sau fără efecte vizibile - o anecdotică savuroasă. Și întotdeauna autentică. Pentru că, provenind dintr-o solidă bază documentară, ea se dovedește nu neapărat credibilă, cât variată. Avem, prin simpla lor consemnare, o gamă îndeajuns de extinsă și de proaspătă de discursuri necontrafăcute asupra unei individualități. Cu tot
Încă o biografie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9743_a_11068]
-
călîie și mămoasă”, iahturile se leagănă aidoma unor debili, bărcile și vaporașele taie luciul apei precum „ai tăia primul etaj al unui tort de nuntă” etc. Din aceeași aprehensiune în raport cu abstractul și generalitatea, ironia e așezată frecvent într-o anvelopă anecdotică: „lui daniel/ nu-i plac poeziile/ cu Dumnezeu/ spun asta de cîteva ori/ la răstimpuri/ și pe voci diferite// de la masa vecină/ o fată îl privește/ cu coada/ ochiului/ și își face cruce/ cu limba” (Erezie). Cu predilecție autorul se
Un nou mal du siècle by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4099_a_5424]
-
veselă. E motivul pentru care aveam ce aveam mai sus cu criticii de poezie. Aceștia pretind că pot ajunge la gălbenuș fără să spargă coaja limbajului. Cine-i dispus să-i creadă, o face pe răspunderea lui. Un ultim cuvânt, anecdotic: în timp ce scriam cronica aceasta, în jumătate din cartierul în care locuiesc s-a produs o pană de curent. Din camera mea de pe Titulescu până către Piața 1 Mai s-a așternut bezna. „Criza energiei a alungat bulevardul 1 Mai/ la
De-a wați ascunselea by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5869_a_7194]
-
în fond, ediția, nu trebuie pierdută din vedere. Notele din subsolul paginilor lămuresc și consolidează contextual povestea lăsată adeseori în suspensie, iar delimitarea celor patru secvențe temporale pe criterii doar aparent macro-istorice face, suplimentar, ca totul să tindă înspre biografia anecdotică. De la anii de dragoste exaltată, studențească din capitolul Insula cu palmier (1942-1946) până la veghea de peste douăzeci de ani din Iubirea de apoi (1976-2001) nu s-au petrecut prea multe evenimente. Decât poate în ordine exterioară. Cu alte cuvinte, căsătoria îndelung
Disculparea de înaltă clasă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8462_a_9787]