605 matches
-
recunoaștem, ușor luciferică, a măreției livrești, nu e radicalizată, nu alcătuiește decît unul din aspectele discursului în chestiune. Ea coexistă cu și se corijează prin ipostaza unui homo religiosus, pe care, prin extensia, însă și prin accentul ei de profunzime angajantă, o putem socoti ca fiind fundamentală pentru eseistul în discuție. Fără a invalida criteriul estetic, departe de orice tendenționism simplificator, Nicolae Balotă caută a-l asocia cu cel religios, criteriul superior pe scara kierkegaardiană, statuînd cîteva devize ale demersului d-
Pornind de la literatura franceză(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14280_a_15605]
-
o sumedenie de absurdități, le voi discuta întâi de toate pe ele. Trecerea de la metoda expeditivă și eclatantă - cu finalitate mai niciodată dusă la capăt, ci amânată sistematic de la o săptămână la alta - proprie scrisului publicistic, la actul decis și angajant al unui volum de critică literară presupune dintotdeauna anumite stereotipii discrete și anumite reciclări neintenționate ale primelor deprinderi. După îndelunga exersare a gazetăriei, nu e ușoară treabă să te investești într-o muncă de concepție și de construcție, fără deadline-uri
Formula 1 by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9394_a_10719]
-
persiene țesute de mână. Eu consider că adevărata carte pe care am scris-o este cea care rămâne în caietele mele, că volumele publicate sunt, de fapt copii ale ei. A scrie de mână este, în același timp, mult mai angajant. După cum am mai spus, sentimentul meu, când scriu, este că o fac cu întregul corp. Mă ajută în scris enorm faptul că mâna mea participă la migălirea acestor buclișoare." Cronicarul României literare, împărțit între scrisul rotunjit, de inluminură medievală, și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9764_a_11089]
-
între analiza teoretică (un soi de radiografiere a poeziei) și opțiunea pentru interpretările personale ce i le acordă autorul, în speță un eșafodaj de considerații proprii. Cuvîntul de ordine al scrierii este ontologia, id est înțelegerea creației ca un produs angajant al "ființei ca ființă" în felul în care înțelegea lucrurile Aristotel (cu toate că noțiunea datează din secolul al XVII-lea). Cea mai relevantă justificare a poeziei, socotește Gheorghe Crăciun, e de natură ontologică: "Nu trebuie să uităm că cel care scrie
Poezie și ontologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9608_a_10933]
-
de viață prin introducerea textelor, unele total neștiute, din periodice, reacții spontane ale martorilor contemporani, fără să știe atunci când își așterneau amintirile sau când descriau scene la care asistaseră, ce importantă le va deveni contribuția. Este ceea ce constituie epicul notelor, angajanta lor comunicativitate, conceperea lor ca o demonstrație susținută pe scrupulul lămuririi, o dată pentru totdeauna. Întrucât exemplele se potrivesc, chiar prin diversitatea lor, celor trei volume, rămâne pentru cronica viitoare să găsesc formula enumerării lor, pe cât de concentrat, pe atât de
Integrala Caragiale (I) by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14954_a_16279]
-
decît după broderia heraldică a încălțărilor sale: aruncat, se pare, la loc în grămada anonimă, din ordinul feroce al cuceritorului, Mehmet II, care nu-i îngăduia o sepultură cuviincioasă! Alunecăm, iată, spre un trecut care ne scrie și pe noi, angajant și fertil, care ne predetermină în ființa și destinul neamului nostru: cu atît mai mult ca artiști, sortiți să-i alcătuim sîmburele de sensibilitate. „ Un artist există, poate, dinainte de a se naște", îi spunea Vasile Gorduz unui martor mai tînăr
Gorduz - „Deasupra celor trei dimensiuni“ by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6233_a_7558]
-
de nădejde se aferau cu o gravitate chinuită, de parcă treceau printr-o criză de indigestie. Cînd ziarele apăreau “la roșu” pînă și cerneala tipografică putea fi bănuită de intenții subversive. Titlurile nu erau niciodată suficient de mari și nici destul de “angajante”. Și nu vibrau cît trebuie. Am vorbit după '90 cu ziariști de la cotidiane care îmi spuneau că erau învinuiți de suficiență și de atitudine “șablonardă” pentru că nu mai știau ce să inventeze pentru glorificarea tovarășilor și asta acordînd atenția cuvenită
Independenții teleghidați și Adevărul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14344_a_15669]
-
estimat la circa 40-80 de miliarde de metri cubi de gaze naturale, scos la iveală în apele românești, la numai câțiva kilometri de câmpul scos la licitație de autoritățile bulgare. Cele trei companii trebuie să depună până la 4 iulie oferte angajante, urmând ca ministerul să aleagă un câștigător până la sfârșitul lunii iulie.
Exxon şi Total caută gaze în apele teritoriale ale Bulgariei () [Corola-journal/Journalistic/52119_a_53444]
-
concertul Orchestrei de Cameră Radio s-a bucurat de conducerea dirijorului Cristian Brâncuși; "Interval 19", lucrare datorată compozitorului german Ernstalbrecht Stiebler, este un rod al meditației responsabile pe care o dezvolta un artist cu experiențe "la activ" dintre cele mai angajante, dar discret trăite, discret revelate. Cel mai plictisitor concert? Cel al formației "Aperto"; este un grup de profesioniști dăruiți și devotați muzicii; au avut însă ghinionul de a li se fi repartizat lucrări cvartetistice dintre cele mai anoste. Derutante prin
În actualitatea vietii de concert. Creatia zilelor noastre by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17539_a_18864]
-
te-am aflat vreodată / deși la braț am mers in necuprins / de chipul tău cu irizări stelare / nici glonțul nopții nu s-ar fi atins”). Alt nivel tematic se organizează din poezie cu tentă christică nu întotdeauna vizibilă, dar mereu angajanta printr-o subtilitate ori câte un cuvant pilduitor. În linia cotidianului prea des invocat de mulți poeți contemporani, până la a compromite nivelul creației cu lucrătura estetică, Virgil Dumitrescu se detașează cu bunăvoință de toți, nu cântând călinescian lucrurile din casă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
te-am aflat vreodată / deși la braț am mers in necuprins / de chipul tău cu irizări stelare / nici glonțul nopții nu s-ar fi atins”). Alt nivel tematic se organizează din poezie cu tentă christică nu întotdeauna vizibilă, dar mereu angajanta printr-o subtilitate ori câte un cuvant pilduitor. În linia cotidianului prea des invocat de mulți poeți contemporani, până la a compromite nivelul creației cu lucrătura estetică, Virgil Dumitrescu se detașează cu bunăvoință de toți, nu cântând călinescian lucrurile din casă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
te-am aflat vreodată / deși la braț am mers in necuprins / de chipul tău cu irizări stelare / nici glonțul nopții nu s-ar fi atins”). Alt nivel tematic se organizează din poezie cu tentă christică nu întotdeauna vizibilă, dar mereu angajanta printr-o subtilitate ori câte un cuvant pilduitor. În linia cotidianului prea des invocat de mulți poeți contemporani, până la a compromite nivelul creației cu lucrătura estetică, Virgil Dumitrescu se detașează cu bunăvoință de toți, nu cântând călinescian lucrurile din casă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
nu unul oarecare: în 2012 Pavel Chihaia, romancierul și cercetătorul istoric, memorialistul și jurnalistul, a împlinit 90 de ani. Dar să mă refer numai la volumul de Corespondență, așa cum îmi propusesem. Nicolae Rotund, în prefață, îl raportează la o tradiție angajantă a literaturii noastre și amintește de schimbul epistolar clasic dintre Ion Ghica și Vasile Alecsandri. Se mai referă la corespondența Duiliu Zamfirescu - Titu Maiorescu și mai putea să o facă, mai apropiată de noi, la aceea dintre M. Blecher și
Epistolierii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4006_a_5331]
-
când fetele l-au invitat pe tata la o țigară pentru că fumau amândouă și l-au simțit aproape, nicidecum o persoană distantă, ori circumspect de rezervată. Tata le-a acceptat cu mare drag invitația, a sudat un dialog plăcut și angajant, iar fetele începând din acel moment i s-au adresat cu „nenea Toma”. Jike obișnuia să-mi spună : „No mami, ai un tată distins, un adevărat domn. Mi-ar plăcea să cred că fratele tău îi seamănă.” În toamna acestui
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
când fetele l-au invitat pe tata la o țigară pentru că fumau amândouă și l-au simțit aproape, nicidecum o persoană distantă, ori circumspect de rezervată. Tata le-a acceptat cu mare drag invitația, a sudat un dialog plăcut și angajant, iar fetele începând din acel moment i s-au adresat cu „nenea Toma”. Jike obișnuia să-mi spună : „No mami, ai un tată distins, un adevărat domn. Mi-ar plăcea să cred că fratele tău îi seamănă.” În toamna acestui
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
doi din balcoane, așa, cu nasul pe sus, țâfnoși. Și de atunci, cum îl vedeau în capul străzii venind spre casă, la fel de țâfnoși, intrau și se baricadau în apartamentele lor tip cages ŕ lapins. Pentru a evita o priveliște la fel de angajantă. Acum voyeurii erau blânzi precum mistreții bănulescieni. Totuși, de atunci, Nae a mâncat în liniște, ulcerul nu l-a atins, e bine, sănătos, ceea ce vă doresc și dumneavoastră. Cel mai frumos meci de fotbal din lume Pe vremea mea, uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
care au suportat consecințe pot înfiera Pactul, dar nu doar declarativ. Tocmai acesta este sensul profund al unei situații istorice ștampilată doar cu numele a doi funcționari guvernamentali, dar cu aspecte tragice. Sintagma Hitler Stalin este ocolită ca fiind prea angajantă. Pentru Hitler, personaj sinistru pedepsit de istorie, a plătit poporul german. Pentru Stalin, marele generalissim, cine plătește? Dar ce este limpede este faptul că Pactul între două sisteme criminale este de asemenea criminal. Este cel care a facilitat dezlănțuirea unui
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Toma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1669]
-
literară, dintotdeauna am știut că voi scrie și altceva. Probabil că acum mi s-a părut că am suficientă experiență pentru a încerca romanul. Dar am și suficientă experiență critică, încât să nu mă las atras în capcana unui răspuns angajant în problemele romanului, după numai câteva fragmente publicate în reviste. Stai să termin romanul (sper, anul care vine), să găsesc un editor, să conving că sunt (și) un prozator... De-abia după aceea cred că aș putea să revin la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
eficientă decât una conversațională, pentru că discuțiile îi ajută pe studenți să înțeleagă mai bine materia și să se simtă mai apropiați de ea. Pe vremea în care eram student la jurnalism, unde majoritatea cursurilor erau, prin natura lor, interactive și angajante, mă îngrozeau poveștile colegilor de la alte facultăți, nevoiți să asiste plictisiți la prelegerile unor profesori care își citeau cursul din manual, fără să permită vreo întrebare din partea clasei. Astfel Cartea fețelor 212 de dascăli vorbesc, cum s-ar spune, ca
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
ceva de mânz: pieptănătura ei în coadă de cal. Îți venea să o mângâi, mai mult nu. Dar, când a intrat în cabină înaintea mea, cineva s-a topit, cineva care semăna perfect cu mine și căruia teama cu cuvinte angajante îi intrase în sânge. Atât de mare era teama cu care era păzită iubirea mea în stare crudă; ea trebuia, așa netrăită și îngropată sub cuvinte duioase, să-mi ajungă, atât de mult îmi savuram ezitarea și atât de mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
zi. Duc materiale propagandistice, cum ar fi portrete ale lui Lionel făcute după legitimația de la clubul pescarilor de crap sau pancarte pe care scrie: „Salvați-l pe Lionel!“, „Lionel, suntem cu tine!“, „Nu, morții arbitrare!“ Sunt și pancarte mai puțin angajante, cum ar fi una pe care scrie: „Cu Lionel, până la moarte!“, ceea ce ar putea da de înțeles că după moarte îl vor abandona. Manifestanții se antrenează strigând „Salvați-l pe Lionel!“ Triplu Ve îi face semn operatorului să focalizeze pe
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
în cuferele din pivnița celei de-a doua locuințe, la Köln. Ne-am aflat curând și un nou serviciu. Altul decât cel de „acasă“. Schimbarea profesiei am făcut-o din mers, noua meserie mi-a apărut foarte atrăgătoare, palpitantă, extrem de angajantă. Dar nu mai puteam călători fără riscuri majore în țară, câtă vreme comuniștii se aflau la putere. Promiteau să o facă încă multă vreme. Spaima de a nu-mi mai revedea vreodată părinții, sentimentul de vinovăție pentru că i-am părăsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
Acum pot să plec? ― Cum vrei! Aș mai fi rămas (o, cum aș fi rămas!), dar mă angajasem să plec și nu mai puteam da îndărăt. Mi-am luat pălăria. ― Adio! Ea îmi prinse o mână și strîngînd-o încetișor, șopti angajant: ― Nu, la revedere! M-am uitat lung în ochii ei. În expresia lor era ceva care aducea cu implorarea. Nu-mi venea să cred... Dumnezeule, o adusesem pe calea cea bună: "a mă ruga acum. I-am răspuns laconic: ― Bine
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
tot cazul, nu se construiește un cavou pentru o singură persoană, el trebuie să adăpostească o întreagă familie sau măcar o pereche... Ducă-se la naiba. Am luat-o agale, în sens contrar, pe urmele unei fetișcane care-mi zâmbi angajant ca s-o uit după trei minute și să mă opresc pe strada Bărăției în fața unei vitrine ou puști de vânătoare și arme de tot soiul. ― Ce-ar fi să cumpăr un revolver? Am să i-l arăt Alexei: Nu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
scrierile lui Jean Baudrillard un adversar spectaculos, dar și autorul Strategiilor fatale, apoi, din 1979 Lyotard, iar din 1983 Gilles Lipovetsky, convin că se prefigurează, pentru societatea franceză dacă nu occidentală, domnia simulacrului, a indiferenței și a ludicului. Pe măsură ce cauzele angajante mor, ce spațiul public se golește - observație a lui Lipovetsky adevărată doar În parte -, literatura devine o expresie aroape exclusivă a lui eu, fie că vorbim despre un eu dezabuzat, suspendat În vid (În variantă lipovetskyană), fie că avem de-
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]