715 matches
-
după ascensiunea lui pe tron. Căsătoria în persoană s-a făcut la Biserica St Augustine din Canterbury, Kent, la 13 iunie 1625, însă religia ei catolică a făcut să fie imposibil să fie încoronată cu soțul său printr-o slujbă anglicană. Refuzul ei de a renunța la credința catolică a înstrăinat-o de mulți oameni și cu siguranță de anumiți curteni puternici, cum ar fi William Laud, Arhiepiscop de Canterbury și Thomas Wentworth, Conte de Strafford. Din cauza credinței sale religioase, regina
Henrietta Maria a Franței () [Corola-website/Science/310284_a_311613]
-
din Israel cu o populație majoritar arabă. Până la instituirea mandatului britanic asupra Palestinei orașul era format preponderent din arabi creștini (predominant ortodocși), cu o minoritate musulmană. În prezent, creștinii constituie o parte semnificativă din populația orașului (maroniți, ortodocși, romano-catolici, melkiți, anglicani, baptiști, evangheliști și copți) însă sunt minoritari. Populația musulmană a crescut rapid, din mai multe considerente, însă mai ales din cauza că orașul a servit ca centru administrativ sub conducerea britanică, existând un flux mare de musulmani care se stabileau aici
Nazaret () [Corola-website/Science/310509_a_311838]
-
sistematic. În afară de chimie și fizică, lecțiile sale au inclus: astronomie, matematică, franceză, latină, istorie, muzică, geografie, comerț, agricultură și drept constituțional, împreună cu sport și activități sociale, cum ar fi dansul și echitația. Educația sa religioasă a fost cea a Bisericii Anglicane. Bunicul lui George, regele George al II-lea, l-a displăcut pe Prințul de Wales și a avut un interes scăzut pentru nepoții lui. Cu toate acestea, în 1751 Prințul de Wales a murit pe neașteptate de la o leziune pulmonară
George al III-lea al Regatului Unit () [Corola-website/Science/310537_a_311866]
-
depășit doar de decorațiunile făcute cu ocazia Crăciunului. Halloweenul este sărbătoarea în care sunt vândute cele mai multe bomboane și este a doua sărbătoare după Crăciun ca volum al vânzărilor globale. În America de Nord, atitudinea creștină față de Halloween este foarte variată. În Biserica Anglicană, unele dioceze au ales să sublinieze tradițiile creștine de Sărbătoarea Tuturor Sfinților, în timp ce Protestanții țin cont de sărbători ca Ziua Reformei, o zi de comemorare și rugăciuni pentru unitate. Preotul Gabriele Amorth, un exorcist numit de Vatican la Roma, a
Halloween () [Corola-website/Science/310816_a_312145]
-
1971), Biserica siriană din Malabar-India (1969). S-au inițiat și întreținut relații cu o serie de arhiepiscopii romano-catolice, unele vizitate de patriarhul Justinian în fruntea unor delegații sinodale: Austria (1969), Germania (1970), Belgia (1972), cu Biserica Veterocatolică și cu Biserica Anglicană (1966). Între ierarhii catolici cu care a întreținut relații de prietenie s-a numărat arhiepiscopul Vienei, cardinalul Franz König. La rândul lor, delegații ai tuturor acestor biserici au vizitat pe patriarhul Justinian și Biserica Ortodoxă Română. Din anul 1961 Biserica
Justinian Marina () [Corola-website/Science/310822_a_312151]
-
fost teocratic din moment ce patriarhul răspundea împăratului, nu vice versa; în mod similar în Anglia Tudorilor coroana a forțat biserica să se separe de Roma astfel încât puterea regală (și în special, mai târziu, parlamenteră) să poate avea control asupra ierarhiei Bisericii Anglicane și să-i poată confisca proprietăți și venituri. Andorra a fost o democrație parlamentară din 1993 Înainte de 1993, Andorra a fost o co-principalitate cu doi șefi de stat: conducătorul Franței (un rege sau președinte) și episcopul spaniol din Urgel. Deși
Teocrație () [Corola-website/Science/309347_a_310676]
-
pentru credința sa în monarhia absolutistă, precum și pentru încercările sale de instaurare a libertății religioase. Amândouă s-au lovit de împotrivirea parlamentului englez, și a majorității populației. Parlamentul, opunându-se tendinței absolutiste din alte țări europene, precum și pierderii de către Biserica Anglicană a supremației legale, a considerat că luptă pentru conservarea libertăților engleze tradiționale. Aceste tensiuni au transformat domnia de trei ani a lui Iacob într-o luptă pentru supremație între parlament și coroană, care au rezultat în exilarea sa, aprobarea Declarația
Iacob al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/310339_a_311668]
-
sclavi africani. În timpul anilor petrecuți în Spania și Franța, ducele de York s-a apropiat de religia catolică, participând împreună cu mama sa Henrietta Maria, și ea catolică, la slujbe religioase. Între 1668 și 1669, Iacob a decis să abandoneze religia anglicană pentru a se converti la catolicism. Inițial ducele a continuat să participe împreună cu soția la slujbele religioase anglicane, dar în secret frecventa preoți catolici. Până în 1676 Iacob întreținea relații de strânsă prietenie în principal cu membrii protestanți de la curte, ca
Iacob al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/310339_a_311668]
-
participând împreună cu mama sa Henrietta Maria, și ea catolică, la slujbe religioase. Între 1668 și 1669, Iacob a decis să abandoneze religia anglicană pentru a se converti la catolicism. Inițial ducele a continuat să participe împreună cu soția la slujbele religioase anglicane, dar în secret frecventa preoți catolici. Până în 1676 Iacob întreținea relații de strânsă prietenie în principal cu membrii protestanți de la curte, ca tânărul duce John Churchill, I Duce de Marlborough și George Legge. Pentru a bloca definitiv influența catolică în
Iacob al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/310339_a_311668]
-
a promovat în 1673 un nou Test Act, pe care Carol a fost nevoit să-l accepte. Această lege îi obliga pe toți cei ce dețineau o funcție publică, civilă sau militară să facă jurământ de supremație și fidelitate bisericii anglicane și să subscrie o declarație împotriva transsubstanțierii. În plus trebuia să primească sacramentul anglican în primele trei luni după intrarea în funcție. Catolicii erau socotiți superstițioși și idolatrii. Membrii casei regale nu erau scutiți de jurământ; atunci Iacob a refuzat
Iacob al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/310339_a_311668]
-
să-l accepte. Această lege îi obliga pe toți cei ce dețineau o funcție publică, civilă sau militară să facă jurământ de supremație și fidelitate bisericii anglicane și să subscrie o declarație împotriva transsubstanțierii. În plus trebuia să primească sacramentul anglican în primele trei luni după intrarea în funcție. Catolicii erau socotiți superstițioși și idolatrii. Membrii casei regale nu erau scutiți de jurământ; atunci Iacob a refuzat să depună jurământul și a preferat să renunțe la sarcinile sale militare decât să
Iacob al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/310339_a_311668]
-
în țară, Mary a sosit la Londra unde era așteptată de ducele de York. Căsătoria a avut loc în 20 septembrie 1673 cu ritual catolic. În 21 octombrie, episcopul de Oxford Nathaniel Crew a efectuat o scurtă ceremonie cu rit anglican pentru a oficializa căsătoria. Nemulțumirea din Parlament și de la curte a făcut să se zvonească că tânăra mireasă era o spioană a Papei. În 1677, ezitant, Iacob consimte ca fiica sa Maria, să se căsătorească cu prințul olandez protestant William
Iacob al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/310339_a_311668]
-
fost primit cu bunăvoință de Parlament și aclamat cu fervoare de popor. Ultima tentativă de asasinat, Rye House Plot, confirmase popularitatea sa. În 23 aprilie 1685 a fost încoronat la Westminster Abbey, cu o ceremonie de la care fuseseră eliminate elementele anglicane. A primit numele de Iacob al II-lea ca rege al Angliei și Irlandei și Iacob al VII-lea ca rege al Scoției. În luna mai Parlamentul s-a demonstrat favorabil lui Iacob și i-a confirmat aceiași rentă de
Iacob al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/310339_a_311668]
-
ca rege al Scoției. În luna mai Parlamentul s-a demonstrat favorabil lui Iacob și i-a confirmat aceiași rentă de care dispusese predecesorul său; în schimb Iacob după ce a promis să guverneze după legile statului, a confirmat libertatea bisericii anglicane și a menținut numeroși miniștrii și parlamentari în funcțiile lor, cu excepția contelui de Clarendon, a contelui de Rochester și a marchizului de Halifax. Contele de Sunderland, care fusese unul din principalii exponenți a partidului de excludere, a devenit consilierul de
Iacob al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/310339_a_311668]
-
s-a ocupat și de universități: la Cambridge și Oxford au fost introduși rectori catolici, iar la Magdalen College, lângă Oxford, a fost demis întregul senat academic. Când a înțeles că cel mai mare obstacol al difuzării catolicismului era Biserica Anglicană, Iacob al II-lea a încercat să domolească nemulțumirea preoților și episcopilor anglicani, care însă au refuzat să urmeze indicațiile regelui; astfel Iacob a creat o Comisie pentru Cauzele Ecleziastice, care trebuia să controleze activitatea clerului anglican. Între timp regele
Iacob al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/310339_a_311668]
-
rectori catolici, iar la Magdalen College, lângă Oxford, a fost demis întregul senat academic. Când a înțeles că cel mai mare obstacol al difuzării catolicismului era Biserica Anglicană, Iacob al II-lea a încercat să domolească nemulțumirea preoților și episcopilor anglicani, care însă au refuzat să urmeze indicațiile regelui; astfel Iacob a creat o Comisie pentru Cauzele Ecleziastice, care trebuia să controleze activitatea clerului anglican. Între timp regele s-a împrietenit cu quakerul William Penn, fondatorul coloniei Pennsylvania, în America de Nord. Exponent
Iacob al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/310339_a_311668]
-
catolicismului era Biserica Anglicană, Iacob al II-lea a încercat să domolească nemulțumirea preoților și episcopilor anglicani, care însă au refuzat să urmeze indicațiile regelui; astfel Iacob a creat o Comisie pentru Cauzele Ecleziastice, care trebuia să controleze activitatea clerului anglican. Între timp regele s-a împrietenit cu quakerul William Penn, fondatorul coloniei Pennsylvania, în America de Nord. Exponent al unei religii la fel de persecutată ca și catolicismul, William Penn l-a convins pe Iacob să promulge o "Declarație de Indulgență", prin care se
Iacob al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/310339_a_311668]
-
însărcinată. Nașterea unui fiu, care ar fi primit o educație catolică, i-ar fi asigurat lui Iacob o descendență catolică. Întărit de această convingere, Iacob a reafirmat oficial "Declarația de Indulgență" și a impus să fie citită în timpul liturghiilor. Episcopii anglicani au refuzat să se supună dorinței regelui și au prezentat o petiție împotriva regelui, pentru ca ordinul să fie anulat. Iacob a cerut ca cei șapte episcopi care l-au sfidat, printre care se afla și Arhiepiscopul de Canterbury, să fie
Iacob al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/310339_a_311668]
-
prințului de Wales, fiica lui Iacob și soțul său William de Orania au trecut pe locul doi în linia de succesiune la tron. Cu două fiice protestante pe linia de succesiune, politica pro-catolică dusă de Iacob putea fi văzută de anglicani ca un fenomen pasager, dar nașterea prințului catolic, dădea posibilitatea unei dinastii catolice permanente. Amenințați de o dinastie catolică, mai mulți nobili protestanți au împrăștiat zvonuri cum că prințul de Wales s-ar fi născut mort și ar fi fost
Iacob al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/310339_a_311668]
-
invadeze Anglia. Pentru a evita acest lucru Iacob a luat rapid măsuri: episcopul de Londra putea să își reia postul, protestanții de la Magdalen College au fost readmiși, iar Comisia pentru Cauzele Ecleziastice a fost desființată. În același timp toți magistrații anglicani concediați și-au reprimit posturile, iar regele a renunțat la înființarea unui Parlament compus doar din susținătorii săi. Noul schimb de roluri în administrația statului a aruncat țara în haos. Între timp a fost răspândită în Anglia o declarație semnată
Iacob al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/310339_a_311668]
-
impunătoare este acum popota ofițerilor de la Colegiul Militar Regal, Duntroon. Ea a sponsorizat venirea altor familii de fermieri pentru a-i lucra pământul, precum familia Southwell din „Weetangera”. Cea mai veche clădire publică care a supraviețuit în interiorul orașului este Biserica Anglicană Sf. Ioan Botezătorul din suburbia Reid, care a fost sfințită în 1845. În cimitirul acesteia se află cele mai vechi morminte din district. Cum prezența europeană a crescut, populația indigenă s-a diminuat, în principal datorită unor boli ca variola
Canberra () [Corola-website/Science/304891_a_306220]
-
și în comuniune cu toate bisericile. 1820 - reverendul James Haldane Stewart a publicat “Sugestii pentru unirea generală a creștinilor prin revărsarea Duhului Sfânt” (“Hints for the General Union of Christians for the Outpouring of the Spirit”). 1840 - reverendul Ignatius Spencer, anglican, care mai apoi a intrat în comuniune deplină cu Biserica Romei, a propus instituirea “Uniunii de rugăciune pentru unitate”. 1867 - în Preambulele rezoluțiilor sale, la prima întrunire a episcopilor anglicani de la Lambeth sublinia importanța rugăciunii pentru unitatea creștinilor. 1894 - Papa
Octava de rugăciune pentru unirea creștinilor () [Corola-website/Science/305795_a_307124]
-
for the Outpouring of the Spirit”). 1840 - reverendul Ignatius Spencer, anglican, care mai apoi a intrat în comuniune deplină cu Biserica Romei, a propus instituirea “Uniunii de rugăciune pentru unitate”. 1867 - în Preambulele rezoluțiilor sale, la prima întrunire a episcopilor anglicani de la Lambeth sublinia importanța rugăciunii pentru unitatea creștinilor. 1894 - Papa Leon al XIII-lea încuraja oficial “Octava de rugăciune pentru unitatea creștinilor” în contextul Rusaliilor (Penticostal). 1908 - Celebrarea “Octavei de rugăciune pentru unitatea Bisericii” la inițiativa reverendului Paul Francisc Wattson
Octava de rugăciune pentru unirea creștinilor () [Corola-website/Science/305795_a_307124]
-
pentru unitatea creștinilor. 1894 - Papa Leon al XIII-lea încuraja oficial “Octava de rugăciune pentru unitatea creștinilor” în contextul Rusaliilor (Penticostal). 1908 - Celebrarea “Octavei de rugăciune pentru unitatea Bisericii” la inițiativa reverendului Paul Francisc Wattson, pastor și fiu de pastor anglican din America, care mai apoi a intrat în comuniune deplină cu Biserica Romei. 1926 - Mișcarea catolică „Fede e Costituzione” (Credință și Constituțiune” începe publicarea „Sugestiilor pentru Octava de rugăciune pentru Unitatea Creștinilor”. 1935 - în Franța, abatele Paul Couturier, promovează „Săptămâna
Octava de rugăciune pentru unirea creștinilor () [Corola-website/Science/305795_a_307124]
-
urmă a refuzat. La fel, Clement al VII-lea a refuzat cerința lui Henric al VIII-lea să-l divorțeze de Katharina de Aragón, așa că regele englez s-a dezis de papă, ceea ce a dus până la urmă la crearea Bisericii Anglicane ("Church of England") și o nouă sciziune bisericească. Clement al VII-lea a decedat pe 25 septembrie 1534 în urma consumului unor ciuperci otrăvitoare, fiind înmormântat în basilica "Santa Maria sopra Minerva" din Roma.
Papa Clement al VII-lea () [Corola-website/Science/305439_a_306768]