2,942 matches
-
sub aversele de ploaie, o lume fără ieșire, aproape un alt oraș, ascuns în pliurile megalopolisului strălucitor. O serie de regizori au reușit să fructifice această apropiere de situațiile concrete ale unei existențe banale și austere, precare, pentru a licita angoasa nu într-un stil pompier, ci prin acumulare tulbure, densă, de griuri existențiale cu o sociologie a uzurii și supraviețuirii dificile. Obținerea unui serviciu, protejarea copilului, inadaptarea sunt probleme care creează un spațiu de încărcătură emoțională puternică. Nefericită este producția
Fiori fioroși și groază îngrozitoare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7506_a_8831]
-
în articolele Ťangajateť ale lui Eliade - un antisemitism non-rasist, nici bazat pe asocierea trivială dintre evrei și comunism, mai curînd unul xenofob și naționalist, situat la intersecția dintre Ťmesianismul naționalť moștenit în cultura română din secolul al XIX-lea și angoasele generate de situația României Mari, statul român de după primul război mondial, dintre ai cărui șase vecini trei aveau revendicări teritoriale" (p. 78). Chiar și în cazul cărții Alexandrei Laignel-Lavastine, recenzentul recunoaște că problema la care aceasta se referă este una
Bucuria de a citi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12772_a_14097]
-
și devine unul și același lucru: lumea de azi. Și "starea ei de spirit", decorul propriu-zis țesut pe pereți, ai căror generatori sîntem noi. Există vreun leac pentru boala din noi, pentru frustrările, neputințele, disperările pe care le purtăm, pentru angoasele și accesele de paranoia din fiecare? Nona Ciobanu - regizor, Harry Tavitian - jazz-man, Liliana Pană - actriță, Laurenția Barbu - dansator și coregraf, Ana Olteanu - scenograf încearcă să formuleze un răspuns, posibil, la frămîntările expuse în monologul lui Zografi: teatrul-muzica-dansul-artele vizuale se străduiesc
Aer proaspăt by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15732_a_17057]
-
include o bună parte din versurile mai vechi ale Ioanei Crăciunescu. Acestora din urmă (sau, poate, și celorlalte) Tudor Potra le-a dat o frumoasă tălmăcire în limba lui "sieur Rimbaud", cum îi spune chiar el. Peste poezia Ioanei Crăciunescu angoasa, spaimă apropierii momentului ultim (o spaimă care nu exclude, însă, luciditatea) și-a întins demult aripile. Un poem precum Iarnă clinică devine fișa de temperatură a unei angoase conștiincios înregistrate. Spaimă atinge un punct catartic, procesul distructiei ajungând să fie
Vulnerant omnes, ultima necat by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17676_a_19001]
-
lui "sieur Rimbaud", cum îi spune chiar el. Peste poezia Ioanei Crăciunescu angoasa, spaimă apropierii momentului ultim (o spaimă care nu exclude, însă, luciditatea) și-a întins demult aripile. Un poem precum Iarnă clinică devine fișa de temperatură a unei angoase conștiincios înregistrate. Spaimă atinge un punct catartic, procesul distructiei ajungând să fie contemplat cu savoare: Există un mers înapoi în tumoare, / o reașezare a morții în țesuturi, / o bucurie a depravării". O teribilă apăsare e resimțită fizic, nervii sunt încordați
Vulnerant omnes, ultima necat by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17676_a_19001]
-
Umbră înghite pupila / măduva curge din oase în iarbă. Iarbă îți urlă pe limbă / într-o limbă necunoscută. Gură umflată cu păpădii / bâlbâie un testament planetar. / ... / O mană te adună, te ia și te duce / cealaltă execută cu mine baletul angoaselor zilnice. / În fâsâitul panourilor albastre sub mănușile de cauciuc ale șoaptei / sunt ultima cardiograma a iubirii" (Ultima cardiograma). Singura certitudine rămâne, prin urmare, moartea. O moarte, cum spuneam, înregistrată oră de oră. Fiecare din acestea își lasă pe trupul nostru
Vulnerant omnes, ultima necat by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17676_a_19001]
-
sugerează o criză mergînd pînă la catastrofic. S-ar zice că e un complex de inferioritate al lumii fenomenale, oglindindu-l pe cel al spiritului. Rebeliunea materiei nu reprezintă decît consecința unei revolte a unei conștiințe ultragiate, macerate de îndoială, angoasă, dezgust, exasperată de propria-i condiție pe care o extrapolează într-o viziune a dezordinii generalizate. Dereglărilor spiritului le răspund cu fidelitate dereglările universului fizic, așa cum un obiect și-ar proiecta umbra. Armonia e definitiv compromisă printr-un imaginar consecvent
Un optzecist întîrziat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14821_a_16146]
-
Palmer localizează o consilieră municipală simpatică (“Cred că a făcut striptease, pe vremuri, În San Francisco“), iubitele-curator ale unor membri ai consiliului de administrație (“ai avea nevoie de o organigramă ca să știi cine cu cine“) și varietatea de nouveau-riches cu Angoasă Filantropică, toți considerabil de aproape de a fi beți-muci. Așezat la locul lui, În cele din urmă, Între doamna Redbone și Persefona, Wakefield se joacă cu supa acrișoară de la felul Întîi și se scufundă În baia de voci și muzici. Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
temerile sale să fi dobândit în timp dimensiuni hiperbolice. Se putea tot așa de bine să găsească în înțelepciunea părinților, chiar dacă vestea i-ar fi șocat, sfatul, înțelegerea și ocrotirea de care avea o imperioasă nevoie, pentru a-și liniști angoasele care o bântuiau. Așa ajunse Simona, într-o seară de octombrie morocănos, să deschidă poarta casei, cu ochii țintă către bucătăria unde ardea lumina în ferestre, ca în toate zilele bune când se afla și ea sub aripa ocrotitoare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
la diferite agenții de turism din Birmania și China pentru a se asigura că toate aranjamentele erau Încă valabile. Era atât de obsedat să se asigure că totul e În ordine Încât mânca nuci caju Încontinuu pentru a mai domoli angoasa care-l rodea. Mai târziu a trecut la fistic și semințe de floarea-soarelui, deoarece faptul că trebuia să le curețe de coajă Încetinea consumul. Cu toate acestea, se Îngrășase cu câteva kilograme, ceea ce Însemna că obiectivul lui de a da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
polizărilor formale și a selecțiilor tematice. Dacă manierismul de structură dovedește că autoarea este capabilă să își esențializeze discursul până la a fi înglobat în tipare geometrice, ornamentale, manierismul de substanță erodează din inerție locuri comune ale modernismului (jocul elementelor naturii, angoase metafizice ș.a.) ori ale tradiționalismului cu tente de religiozitate (eroism haiducesc, relația dintre națiune și apostolat). Frecvent bilingve, traducerea în engleză aparținându-i autoarei, în mai multe cărți de versuri se practică retorica oximoronică de tip concetto, în altele suporturile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290082_a_291411]
-
note și traduc deja dialogurile. Văd ce îmi lipsește, văd unde se inserează ele în structura filmului. Ăsta este enormul avantaj al electronicii. Când am turnat pe peliculă, și asta am făcut-o de mai multe ori, este o enormă angoasă, neștiind ce va ieși de acolo. Chiar am pierdut niște role de film, altele au ieșit rău, claritatea nu era făcută bine etc. Sigur că există acel mic monitor, dar dispozitivul e greoi, cadrajul nu e niciodată cel real. Apoi
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
e prăpăstios prin definiție, adică ori faci ca el, ori pier lumea, pământul, cerul... Înțeleptul nu te obligă să faci ca el, să gândești ca el, să vezi ca el, dar îți oferă întotdeauna un model alternativ la propriile-ți angoase. În cazul de față, cartea lui Theodor Codreanu ne spune că, oricâte granițe și proiecte culturale ori politice s-ar croi pe seama marginii romanității orientale, ea nu se poate altera, nu poate deveni altceva decât este, de pildă sinteză sau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
umane, căderea sa în banal și derizoriu. Omul concret se dovedește a fi sub-omul, iar nu Supraomul. "Omul concret cum recunoaște chiar Theodor Codreanu este o încarnare a nimicului" (Transmodernismul, Ed. Junimea, lași, 2005, p. 13). La existențialiști nimicul produce angoasă, neliniște metafizică. Lumea nu e în sine, ci dislocată, marcată de o continuă prefacere, e o lume în care lucrează și survine hazardul. Postmodernii negăsind unitatea în această lume, nu renunță la ea, proclamând domnia hazardului. După cum lumea nu se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
căruia tuleile abia se transformau într-un păr bărbătesc se ascundea un veritabil viitor scriitor. Suferința, zice acesta, este singura care duce la creație. În mediul searbăd în care se vede aterizat, tânărul Codreanu are parte de tot florilegiul existențial: angoasă, plictiseală, dragoste trecătoare, trădare, dușmănie, prefăcătorie, o căsnicie ratată și, în sfârșit, marea iubire. Apare femeia mult visată și așteptată, menită a acoperi parte din golul sufletesc al autorului. Ea poartă numele de L.(Lina) și coincide cu cel al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
sleit, îndărătnic, nu mai voiam să văd pe nimeni. Nimic nu mă mai atrăgea în lumea valorilor obișnuite. Mi-am părăsit chiar prietenii... Totul s-a sfârșit, totul s-a încheiat, totul e pierdut. Nu mai e nimic de făcut..." Angoasa, tărâmul aproape terifiant al celor două state moldovenești și socialiste, unde scriitorul este nevoit să viețuiască, vor constitui materia primă a romanului său de sertar, Varvarienii, publicat în 1981 sub forma prescurtată și amputată a Marelui zid, ca să fie pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
sprințari, cercetează firea, specificul, ființa românească, încercând a desluși nenorocul care, cică, ne tot dă târcoale. Spirite înalte, ieșite totuși din "neantul valah", se dovedesc a fi mari colecționari de propoziții negative, observând că imaginarul nostru colectiv e bântuit de angoasele nereușitei. Iar în ultima vreme o puzderie de "ciorănei" (e drept, variante de buzunar, ar spune Eugen Simion) nu obosesc a anunța, printre evadări și ratări, prohodul, drama insignifianței. Ca "specialist al obsesiilor", cum se autodefinea, Cioran însuși, mânat de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Ungaria), este izolat de limba rusă și de cea poloneză, limbile copilăriei lui. Înțeleg acum, ca mulți alți cititori, cărui tipar uman îi aparțin, tip uman care trebuie aprofundat cu grijă. Jurnalul lui Nijinski a devenit o cheie pentru anumite angoase - a trăi pe mai multe planuri, pe mai multe niveluri lingvistice, a găsi un adăpost plin de consolare în exersarea desenului, în culorile pline de lumină ale acuarelelor. Și apoi, un lucru esențial despre iubire, despre imposibilitatea ei: nu ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
și Maciej (Zaremba) în care Maciej ne-a povestit despre sinuciderea tatălui său, apoi despre faptul că a abandonat complet poloneza pentru a face loc deplin suedezei. Lucru pe care eu nu-l pot face și care mă umple de angoasă pentru că sunt obligată să trăiesc mai departe schizofrenic, cu două limbi care parcă luptă pentru supremație. N-aș putea să „extirp” niciodată limba maternă, pentru că ea ține chiar de sufletul meu. Se spune pe bună dreptate că natura este fața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
România literară, despre succesele cărților mele aici, același articol a apărut în revistele românești de la Tel Aviv. Am primit de la Marina Sandu (Ambasada suedeză din București) o scrisoare personală în care sunt invitată de ambasadă să vin în România. Mare angoasă - am mai primit și alte invitații, pe care le-am refuzat. Criticile colegilor la adresa mea, reproșurile grosolane pentru lipsa mea de interes politic, în comparație cu alți colegi de pe baricade, urlând cuvinte goale, mă fac mai degrabă sceptică decât binevoitoare. Am visat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
și în mine. Simt din nou dorința de a iubi pe toată lumea, exact ca în copilărie și adolescență, încrezându-mă în tot și toți, luând riscul de a fi ridicolă și refuzată de semenii mei, care se pare că trăiesc angoasa primăverii și mai puțin marele entuziasm, sentimentul idiot al iubirii țâșnind în spirale din toate structurile văzute și nevăzute. În timp ce am vagabondat prin oraș, mi-am amintit brusc de visul de azi-noapte: îmi pierdusem cerceii și brățările, hoții intraseră în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
de Externe ne asigură localul confortabil și elegant. Ne îmbuibăm până la bulimie în documente despre catastrofa Estonia. Cele mai halucinante teorii intrau până și în visele mele: sabotaje, intrigi între membrii echipajului etc., dar nimic de luat în serios decât angoase venind parcă de la sufletele celor care și-au pierdut viața. Familiile înecaților fac demonstrații violente în fața Parlamentului, pentru recuperarea corpurilor celor înecați. E o isterie colectivă de nedescris. Se aruncă flori în apă, coroane cu lumânări aprinse, se strigă pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
istoria Premiului Nobel, numai Hemingway a mai spus cu aceeași rară modestie că regretă că în locul lui n-a luat Premiul Nobel scriitoarea daneză Karen Blixen. Filozofia de viață a lui Oe e obsedată de condițiile vieții contemporane - el transmite angoasa generației de după război, care se simte complet dezorientată azi, când Japonia a devenit un gigant al succeselor economice. Că numai vechea cultură și miturile ar putea constitui o salvare a omului robotizat de cerințele inumane ale vieții moderne. Ceea ce a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
mult în ultimele luni - dar am și râs mult: am fost fericit, chiar n-am mai fost atât de fericit de când te cunosc, de când te iubesc. Niciodată! Acum, când m-am despărțit de tine, îmi e rău, des, foarte des. Angoasa mă înșfacă deodată de gât, ca un lup flămând. Mă apăr, mă agit, dar asta nu servește la nimic; sunt victima ei. Devin mai neliniștit, un prizonier al angoasei... Din când în când, o licărire luminează celula mea, o lucire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
m-am despărțit de tine, îmi e rău, des, foarte des. Angoasa mă înșfacă deodată de gât, ca un lup flămând. Mă apăr, mă agit, dar asta nu servește la nimic; sunt victima ei. Devin mai neliniștit, un prizonier al angoasei... Din când în când, o licărire luminează celula mea, o lucire reușind să traverseze carourile groase și mate ale ferestrei mele. Uit angoasa câteva ore și situația mea de prizonier. Atunci beau - mult și cu sistem: devin chiar vesel, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]