566 matches
-
să ne lase în sărăcia noastră? Tramvaistul s-a mai gândit, 1-a întrebat și pe nea Fane, la circiumă: - Mă vecine, ce zici, uite, am un chiriaș. Tânăr, de. Om cu carte, student. Fata merge și ea pe șaisprezece anișori, să-mi trăiască... - Să-ți trăiască! - ...cam face zâmbre chiriașului. Acu, eu n-am văzut-o, da-mi spune mă-sa. E cuminte, săraca, da mai știi... Nea Fane a sorbit cinzecul său cu evlavie, a așezat măsura pe tejghea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
noi și casa. Cu un sentiment de mare nostalgie și dor, îmi amintesc de sărbătoarea Intrării Maicii Domnului în Biserică. Tata ne povestise multe din viața Maicii Domnului, dar cel mai mult mă uimise faptul că ea, la doar trei anișori, fusese închinată Domnului de către părinții ei, Ioachim și Ana. Tata ne spunea că la toți copiii care ascultă de părinți și se roagă Maicii Domnului, în acea zi, înainte de a se face ziuă afară, ea vine și intră în sufletele
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Suferea din tinerețe de o boală de picioare, căreia medicina nu-i găsea explicație, și nici leac, o boală despre care nu am știut nimic concret până acum. Avea doar douăzeci și opt de ani și doi copilași, fratele Ionel de patru anișori și sora Maria, care avea doar un an, când această durere și suferință se abătuseră asupra familiei noastre. Nici ea, nici tata, nu pierduse niciodată speranța că boala va fi tratată, că mama va reveni la ceea ce fusese mai înainte
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
fost de mult ajutor în viață. Pe noi, ne iubea ca pe ochii din cap. Mama, de multe ori, îi zicea că ne prea alinta. Nu departe de casa noastră, era grădinița de copii. Să fi avut poate vreo patru anișori, când mă duceam și mă așezam lângă gard jos și mă uitam ore întregi cum se jucau copiii. Îi consideram fericiți și nu puteam înțelege de ce eu nu aveam voie să intru să mă joc cu ei. Apoi, când copiii
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
întâmplat aceasta, demult? Nu știu de ce credeam că dacă va zice că se întâmpase cu câțiva ani în urmă, îi va fi și ei și mie mai ușor să continuăm discuția. - Cu doi ani în urmă, zise ea. Avea șapte anișori. - Cea mai mare parte a durerii a trecut, știu că mereu îți vei aminti de el, dar timpul tămăduiește rănile, încercasem eu s-o liniștesc. - Da, zise ea, poate că așa este, numai că nu în cazul meu. Eu singură
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
discursuri vorbind despre Harry și, apoi, în timp ce Tom deschidea cutia și răspândea cenușa pe pământ. Părea că treaba noastră aici se încheiase, dar, până să ne întoarcem pe călcâie și să plecăm, un băiețel negru și dolofan, de vreo doisprezece anișori, s-a desprins de la marginea păduricii și s-a apropiat de grup. În brațele întinse ducea un CD player, pe care îl purta ca și cum ar fi dus o coroană pe o pernă de catifea. Băiatul, pe care l-am identificat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
un gest de încuviințare și o voce caldă, îndulcită intenționat, întări invitația. Dacă nu-l ocupați acum, vin alții de pe coridor! În realitate, pe coridor aproape că nu mai existau "alții". Doar o săteancă cu un băiețel de vreo zece anișori și vreo trei-patru fumători. Bidaru ezită o clipă, apoi se așeză pe canapeaua de lemn și nu mai știa ce să facă. Ar fi trebuit să o salute încă din primul moment. S-o facă acum? E prea târziu. Se
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
atâta nicotină. Pentru a-și potoli foamea, o singură felie de pâine i-ar fi suficient. În momentul când se visa cu felia de pâine în mână, simți cum cineva îl trage ușor de pantaloni. Era băiețelul de vreo nouă anișori. Nene, vă cheamă mama! Trecerea din coridor în compartiment nu ridica nici o problemă de ordin tehnic, pentru simplul motiv că ușa era permanent deschisă, mai precis, pusă cu mâna deoparte. Nădușeala în interior era evidentă, deoarece ferestrele fără perdele, orientate
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
semnifică o părere de rău și adăugă: Mai am doi mai mici, pe care i-am lăsat la bunici... Pe băiat îl cheamă Mihai... Noi îi spunem Mihăiță. Intră în clasa întâia, acum în septembrie. Apoi și fetița de patru anișori, Cireșica. E tare slăbuță sărmana și nu mănâncă mai nimic, mititica. Mă gândesc numai la ea. Ba, să mă bată Dumnezeu! Mă gândesc la amândoi copii. Ce vină au sărăcuții de ei? Nu i-am lăsat niciodată așa mult timp
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ani buni... Cu doisprezece ani în urmă se mândrea cu familia sa: un soț iubitor, mecanic șef la o fabrică de încălțăminte, un ginere învățător, ca și fiica ei de 23 de ani pe atunci, mama unui îngeraș de doi anișori Oana. După decesul soțului, în urma exploziei unui tub de oxigen în timp ce suda, a urmat ginerele, lovit mortal de o mașină chiar pe trecerea de pietoni. Două văduve, mamă și fiică, una de aproximativ cincizeci și doi de ani, cealaltă fiica
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
când i s-a și întâmplat nenorocirea. A murit beat, strivit de propria-i căruță încărcată cu lemne care s-a răsturnat peste el pe o pantă în timpul unei furtuni. Când a rămas și fără tată, băiatul avea deja patru anișori. Era frumușel, isteț și avea același nume cu bătrânul. După înfiere s-a vorbit încă mult timp despre Arcașu Emil Bătrânu și Arcașu Emil Tânăru. Acesta din urmă a devenit un om instruit: a terminat în oraș ca intern Liceul
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ascultat, nu ai avut încredere nici în mine, nici în ele și rău ai făcut! Acum tragi consecințele! Ai pierdut din viață un timp prețios! Eu, spre exemplu, m-am alăturat moluștelor și am părăsit lumea aceea primitivă cu câțiva anișori tereștri înaintea ta. O nimica toată pe lângă cei o sută de mii de ani care au trecut de atunci, de la dispariția noastră de pe Terra și a întregii, așa-zisei, civilizații a bipedelor pășitoare din care făceam și noi parte. În timp ce
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
nemții fixau pneurile de roțile mașinilor, se jucau aproape toți copiii din cartier. În urma cercului, sub privirile îngrozite ale puținilor trecători, ca o săgetă ieșită din arcul unui vânător de bizoni amerindian, o zdreanță de copil desculț, de vreo cinci-șase anișori, cu pantalonii scurți peste care atârna o cămașă de in prăfuită, se opri din alergat, chiar în fața unui autocamion german în plină viteză, care gonea spre Gherăiești. Surprinși de același eveniment neașteptat, nemaiavând timpul necesar pentru a face cât de
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Mișu Borza, să-și facă lecțiile la matematică și fizică împreună cu fiul lor, într-o cameră special amenajată, unde să nu-i tulbure nimeni. Doar din când în când, din camera alăturată, Mia, mai mică decât Mișu cu un simplu anișor, cu caietul de matematică în mână, venea să-i întrebe câte ceva. La intrarea ei în camera lor de lucru, inima lui Bidaru începea să bată mai tare, se intimida ca un nevinovat prins cu mâna în buzunarul altuia și, ca să
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cu oglindă de perete, primită în dar de nuntă de la o altă verișoară de-a lui Karintante, din Viena, una Hilda care tot așa se mutase și ea definitiv în Ardeal, la Domald, ca și cum ar fi știut că peste câțiva anișori, urmau să vină timpuri tot mai tulburi și că va fi dusă împreună cu soțul ei, sas din Roșia de Secaș, la Cotul Donului. Radioul ocupa locul ca și cum ar mai fi funcționat și ca și cum ar mai fi fost capabil să scoată
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
eram mare specialist în furișarea discretă-n culisele amoroase. Suzana, amică de ninetistă, n-a pierdut ocazia de a apela la flerul meu de profesionist. Avea Suzana o copchiliță construită după toate regulile artei: de la picioruș până la ochișori. Purta câțiva anișori în fața mea, care eram tot un mucos; cel puțin pentru ea. Suzana, spirituală: "Z, Doamne Dumnezeule, nu-i plac oare și copchilei mele mușcatele?..." Eu, isteț, râd complice. Primesc sarcini precise. Construita după toate regulile artei trebuia urmărită pas cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ca toți cei din jur să dea iama prin moșiile și averile mănăstirii? Îmi închipui că dacă moșiile erau arate, semănate și culese gospodărește, nu ar fi fost luate de cei din jur ca fiind fără stăpân. Altfel, după câțiva anișori de nebăgare în seamă a moșiilor, se găseau “stăpâni” de aiurea. Asta înseamnă că iubiții noștri “rugători” călcau pe acele locuri sau chiar și prin mănăstiri din an în Paște. ― Dacă aceasta ar fi singura mănăstire lăsată în calea unor
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
dînsa; trebuia s-o respect. Ne așezarăm pe divan la taifas. Patricia îmi povesti că taică-său, care era director de școală, a părăsit-o pe maică-sa cu doi copii, fugind cu secretara. Pe-atunci ea avea doar cinci anișori. Înțelegeam greu nostalgia ei pentru acel bărbat scund și grăsuț, altminteri bine făcut, a cărui figură, dacă îi puneai păr și-i rădeai barbișonul, era leit Patricia. Mă simțeam înduioșat șil condamnai pe individ. Înfiptă în rama oglinzii, o fotografie
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
salt afară din vagon îmbrâncind o bătrână. Acrobația îl costă câteva monede. Nu-i pare rău - rânjește. E vesel, țopăie pe peron, ne face semne cu mâna. De la Victoriei până la Romană spectacolul e oferit de un puradel la vreo patru anișori. De gât îi atârnă o bucată mare de carton. Pe măsură ce înaintează spre mijlocul vagonului, lumea izbucnește în râs. Îi bagă în buzunare napolitane, bani, portocale. Abia când ajunge la noi văd că pe pancardă scrie dezlânat: „Ajutațimă vă rog din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de asemeni totul pare posibil, nivelul sublim al înțelegerii fenomenului. Eroina în perpetua stare de contemplare a sinelui, se eliberează de perdeaua de ceață ce o separă de lumea exterioară și descoperă ”un mic animal” - un copilaș de vreo patru anișori. Descrierea copilului realizată de aceasta ingenuă femeie este de-a dreptul șocantă : ”se apropie de ea ca o dihanie blajină, și puse pe poala ei o mână mică și murdară”)”înfipte tare ca două gheare”)”I se păru că mișcă
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
PREMONIȚIE Povestea noastră începe în toamna anului 2006. Doamna N.C. află că testul de sarcină este pozitiv. Bucurie mare în familie. Toată lumea, exprimat sau doar în gând, își dorește o fetiță, pentru că în familie mai există un băiețel de 6 anișori. Și el își dorește o surioară pe care s-o iubească pentru că e un copil foarte sensibil și cuminte. Mama și bunica încep să adune. Colindă prin magazine și vitrine și culeg tot ce cred ele că este mai bun
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
vede pe bunicul ei din partea mamei cum dădea târcoale ocolului. Fac o paranteză aici ca să vă spun că Bunica G. nu-l cunoștea pe bunicul ei decât din fotografii, pentru că el murea când ea era un copil mic de trei anișori și nu-și mai amintea nimic personal legat de dânsul. În fotografii bunicul avea o mustăcioară deasupra buzei, o figură blândă, ochi calzi, iar ce mai aflase de la mama era că bunicul o iubea foarte mult și că înainte de moarte
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
copil pe care l-a pierdut în urmă cu 4 ani. Dincolo în sufragerie, tatăl băiețelului și cumnatul lui Mitică, stau tăcuți, cu gândurile vraiște. Sunt prieteni, de când se știu că au ieșit pe stradă la joaca, probabil aveau 2-3 anișori. Au făcut războaiele, întâi contra rușilor, pe urmă contra nemților. Totuși soarta țării este incertă, Armata Roșie a pus stăpânire peste tot. Rușii sunt încartiruiți în oraș la doua străzi depărtare de casă. Parcul din centrul orașului și liceul de
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
el, era iarnă geroasă. Tot iarna i-a murit și Ion, așa de bun încât flăcăii l au botezat cu porecla de „Catâr”. Și el a murit de TBC, rămânându-i un copil pe nume Ghiță, mic, de aproximativ trei anișori. După Ion a urmat Vasile, care era voinic ca un uriaș, dar nu era așa de rău la suflet și în comportament cum era Jenică. Vasile a făcut stop cardiac și i-au rămas trei copii: Ion, Ileana și Ștefănel
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
la peste 65 ani ? Se va. Boon. în Senat, la Cameră, sunt cele mai tinere speranțe bărbații de peste 60 de ani ? Suuunt! Păi dacă oamenii politici abia se nasc la 60, e clar că la 65 abia vor avea 5 anișori ? Copleșitor de exact. Și de la 5 până la 67, cât e speranța de viață la bărbatul indigen romano traco-dac... Româno-traco-dac ! Tot un drac. Ei bine, mai sunt 52 ? 52 pe muche. Păi 52 și cu 60 nu fac 112 ? 112. Și
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]