833 matches
-
Ar fi trebuit să știi că eu nu sânt făcut pentru vanități mărunte." Dar, brusc m-am oprit. Era complet idiot ce făceam. Am rupt hârtia și am înghițit tot coniacul care se mai găsea în sticlă. Când panica mea animalică a scăzut și am îndrăznit să mă întorc, bâjbâind, la realitate, m-am interesat ce se întîmplase. Dar nimeni nu știa de ce se înecase Laura. Domnul Andrei mi-a zis întîi că de vină fusese probabil un cârcei. Apoi mi-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
sugera așa ceva. Asta ar fi însemnat să se ducă în bucătărie. El fu cel care hotărî să intre din nou. — Vreau să o mai văd o dată, spuse. Intrase probabil de cinci minute, când Maggie auzi un urlet de durere aproape animalic. Alergă în bucătărie, unde corpul lui Rachel Guttman zăcea încă prăbușit pe podea. Fiul stătea aplecat asupra ei, doar că, dacă înainte fusese palid, acum, chipul îi era de un roșu-aprins. —Ce e? Întinse mâna. Ținea în ea o bucată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
care le înșira pe o ață, ca pe mărgele, și uneori cânta. Era un cântec sfâșietor, care-ți rupea inima ascultându-l. Vorbele nu le înțelegeam niciodată, pentru că Mefista nu le pronunța clar. Era mai curând un fel de tânguire animalică în care cuvintele ieșeau la suprafață stâlcite, bolborosite, tulburi, de neînțeles, învăluite într-o tristețe care îți ardea sufletul ca un acid. Aflasem de la Domnul Andrei povestea acelui cântec nefericit, pe care Mefista îl cânta calmă, absentă. Era o poveste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Ar fi trebuit să știi că eu nu sunt făcut pentru vanități mărunte”. Dar, brusc m-am oprit. Era complet idiot ce făceam. Am rupt hârtia și am înghițit tot coniacul care se mai găsea în sticlă. Când panica mea animalică a scăzut și am îndrăznit să mă întorc, bâjbâind, la realitate, m-am interesat ce se întâmplase. Dar nimeni nu știa de ce se înecase Laura. Domnul Andrei mi-a zis întâi că de vină fusese probabil un cârcel. Apoi mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
inspiră adînc, dar nu poate rosti cuvîntul. — Nu! exclamă Michael, dînd-o cu blîndețe la o parte din drum pe Linda, care a devenit isterică. Doctorul Încă Îl mai consultă. În cele din urmă, toate sentimentele Îmi explodează Într-un urlet animalic, reverberînd printre șoaptele Îngrijorate care răsună În spațiul acesta complet alb: — Lăsați-mă să-mi văd copilul! Unde e fiul meu? Lăsați-mă să-mi văd copilul. Acum! Doctorul vorbește englezește. Slavă Cerului. — Are piciorul rupt și o Încheietură fracturată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
amândoi când trebuia s-o alăpteze, din patru În patru ore: de altfel, chiar dacă era artificial și dintr-o sticlă de plastic, căci stresul secase sânul de alabastru al mamei, el nu se simțea atras către o Îndeletnicire atât de animalică și preferase s-o lase pe ea În continuare s-o facă - limitându-se să-și contemple femeile, fericit și Înduioșat, de la distanță. Și după aceea, când toată afacerea cu laptele se sfârșise, Începuseră plânsetele, poveștile interminabile, astmul, cântecele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Încercase să-i arate că penetrarea rămâne un gest eliberator, iar actul sexual era ultimul bastion al libertății umane individuale, Într-un univers al maselor. Dar anumite probleme de lubrifiere, de erecție, de orgasm și sincronie, anumite stânjeneli hidraulice, mirosuri animalice, gemete nu Îl convinseră că actul era preferabil masturbării. GINECOLOGIE. Îl fulgeră un gând Înfiorător. Poate că Maja avea vreo boală și a avut puterea de caracter de a nu-i spune tatei pentru a nu-l neliniști În timpul campaniei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fie aceeași femeie cu soția lui dulce care Își petrecea zilele Într-un apartament Întunecos din Torre Spaccata. Așteptându-l acompaniată de muzica unui radio și de o fetiță de doar câteva luni - o creatură misterioasă, cufundată Într-o moleșeală animalică, moale, de spumă, caldă, avidă și mută. Soția aceea dulce care atunci când el se Întorcea În sfârșit de la muncă Îi ieșea În Întâmpinare, dându-i siguranța de a fi el centrul Universului. Căci știa că În orele acelea lungi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
așteptau o victorie de luni de zile: erau ultimele din grupă, aproape de retrogradare. Valentinei Îi păru rău că nu putea să-și primească răsplata loviturilor ei ucigătoare, și nici nu putea lua parte la sărbătoare, Învăluită În mirosul cald și animalic al vestiarelor - miros de papuci, de picioare, de axile, de camfor, de păr și transpirație. Un miros plin de Încredere. Mirosul ei și al tovarășelor ei. Mirosul vieții obișnuite În care-și dorea să se Întoarcă și din care simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Și ea sfîrșită de puteri, se uita la perechea pe picior de plecare. Surprinse o privire a lui PM care, Înainte de a lua loc În limuzina familiei, se Întoarse spre fereastra de la care ea Îi observa. Era o privire aproape animalică, scînteind de ură. Își zise că toți se metamorfozaseră la Lands’en, ca și cum, Întorcîndu-se pe insulă, ea trezise, precum o zînă malefică, partea cea mai Întunecată a fiecăruia. Tresări simțind mîna lui Lucas strecurîndu-i-se În plete. Se desprinse, făcu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mai puternic decît orice, uitînd de orice pudoare, se răsuci pe călcîie și se năpusti pe coridor. Lucas se Îndrepta spre ascensor ale cărui uși se deschideau deja În fața lui și a valizei pe rotile. - Pleci? Strigătul țîșnise. Surd, violent, animalic. Lucas Întoarse capul spre ea și o cercetă cu atenție. Privirea lui trecu rapid peste obrazul Mariei, se opri asupra buzelor, o cuprinse toată. Apoi deveni distantă. - Am să mă instalez În altă parte... pînă se termină ancheta. Și intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
asta, Brigitte se repezi. Michel stătea Încovrigat, la piciorul patului. Ochii Îi erau puțin ieșiți din orbite. Chipul lui nu arăta nimic care să semene a mâhnire, nici a vreun alt sentiment omenesc. Chipul lui era invadat de o groază animalică, abjectă. PARTEA A DOUA MOMENTE CIUDATE 1 Imediat după Poitiers, Bruno pierdu controlul mașinii, un Peugeot 305. Derapând la jumătatea șoselei, lovi ușor parapetul de siguranță și, după o răsucire de 180 de grade, rămase Înțepenit. „Băga-mi-aș! Înjură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
continua să placă mult femeilor. Exigențele sale erotice crescură, Își făcu obiceiul să se culce cu două fete deodată - de preferință o blondă și o brunetă. Cele mai multe acceptau, căci David era Într-adevăr foarte frumos - genul puternic și viril, aproape animalic. Era mândru de mădularul său lung și gros, de coaiele mari, Îmblănite. Puțin câte puțin, penetrația Își pierdea pentru el interesul, dar Încă Îi plăcea să le vadă pe fete Îngenunchind ca să i-o sugă. La Începutul lui 1981, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
evită privirea. Făceam... ăă... făceam sex. — Poftim ? mă holbez la ea, deconcertată. — Da. Făceam sex. De asta n-am vrut să-ți spun. Mi-a fost jenă. — Tu și Jean-Paul făceați sex ? — Da ! Își drege glasul. Făceam sex pasional... violent... animalic. Ceva nu e În regulă aici. — Nu te cred, zic, privind-o lung. Nu făceați sex. Punctișoarele rozalii din obrajii lui Lissy devin și mai roz. — Dacă-ți spun ! — Ba nu ! Lissy, pe bune acum, ce făceați ? — Făceam sex, OK
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
BASTON (Urlând.): Întâmplător, ai? BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Întâmplător, da. Întâmplător! BĂRBATUL CU BASTON (Isteric): Și pâinea? BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Care pâine? BĂRBATUL CU BASTON: De unde ai știut să aduci pâine? BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Care pâine? Care? BĂRBATUL CU BASTON (Urlând animalic.): Ai o pâine în buzunar! De ce ai o pâine în buzunar? Poți să negi că ai o pâine în buzunar? BĂRBATUL CU PĂLĂRIE (Intrând în isterie.): E pâinea mea. BĂRBATUL CU BASTON: De unde ai știut să aduci pâine? De unde? BĂRBATUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
vor șefii de trib, aceiași care la începuturile vremurilor au născocit tabuul incestului. Istoria omului este istoria confruntării cu propria sa natură. Încearcă să-și stăpânească instinctele și nu reușește decât să dezvolte o bestialitate mult mai rafinată. Ce instinct animalic s-ar putea cristaliza în torturile Inchiziției, în lagărele de concentrare naziste sau în măcelul de la MY-LAI? Aici, în jurul său, simțea palpitând cea mai crudă dintre selve, dar, cu toate astea, în doi ani nu asistase la nici o singură scenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
cu ceva ce nu prevăzuse. Sex, dragoste, dorință... Indiferent ce-ar fi fost, oricum s-ar fi numit, era important. Pentru el așa fusese întotdeauna, pentru că nu voise niciodată să le reducă la un simplu act fizic, la o descărcare animalică. Tânăr fiind și apoi în armată, se minuna de naturalețea cu care mulți dintre camarazii lui umblau în căutarea unei femei oarecare, se culcau cu ea, se simțeau satisfăcuți, le dădeau niște dolari și se îndepărtau fără să le mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
pânza, acoperind ambele răni și apoi fața. Femeia se Întoarse spre Brunetti, iar el văzu că ochii ei erau plini de lacrimi, dar mai văzu ceva În ei ce nu semăna cu nimic altceva decât cu teroare, o pură teroare animalică. Vă simțiți bine, doctore? Întrebă el pe-o voce joasă, având grijă să n-o atingă sau să se apropie de ea În vreun fel. Ea aprobă din cap și orice ar fi fost acea expresie Îi dispăru din ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
în cadrul ei să privească spectacolul. În acele clipe, până să reușească ea să pătrundă printre trupurile lor goale, Relu plonjă și o prinse de glezne, după care o târî până la fotoliu. Nu încercă să o mai urce, ci se aruncă animalic peste trupul ei lipsit de apărare. Când îi dezbrăcă bluza, Iuliana nu se putu opune. O lovise destul de tare când plonjase pe ea și era amețită. Triumfător, bărbatul tocmai ridicase fusta până peste pulpe și încerca să-i tragă chiloții
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
din primul an de facultate, care a rănit-o adânc și a traumatizat-o mult timp, o urmărea în permanență. Se minuna acum, la brațul lui Eugen, înțelegând că nu toți oamenii, nu toți bărbații de pe pământ sunt răi, imbecili, animalici, în manifestările prin care încearcă să cucerească sufletul ori, mai degrabă, trupul femeii. Trăia, alături de el, acele frumoase idile de care nu a avut parte în adolescență. Trăia acele clipe care o făceau mai frumoasă sufletește și trupește. Înflorea alături de
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
nu-i viață decât din clipa în care, de la vierme la Dumnezeu, vietățile se bucură și gem în el. Nici un pictor n-a reușit să redea singurătatea resemnată din privirea dobitoacelor, fiindcă nici unul nu pare a fi înțeles incompatibilul ochilor animalici: o enormă tristețe și o lipsă de poezie echivalentă. Privirea omenească n-a adăugat decât accentul de regret poetic, a cărui absență indică la ființele respective vecinătatea originii lor. Amărăciunea este o muzică alterată de vulgaritate. Noblețe nu există decât
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
colectiv” și o „rușine”, întrucât au manifestat un „huliganism barbar” și o „atitudine profund dușmănoasă”. Li se impută că ar fi consumat băuturi alcoolice (drept urmare, se presupune că au „un fond nesănătos”) și că violența lor ar fi de natură animalică: „parcă erau fiare”. Cineva îi descrie, exaltat, ca având „mâinile pline de sânge huligan”! Acuzatorii mărturisesc sentimente de indignare și dispreț față de muncitorii rebeli. Aceștia sunt catalogați inclusiv „debili mintal”, unul dintre acuzatori exprimându-și teama că protestatarii ar fi
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
București, în vederea suplimentului de anchetă care pentru unii protestatari avea să fie foarte dur, rebelii au fost agresați prin aplicarea de cătușe la mâini și la picioare. În mașina care îi ducea în capitală, ei au fost transportați în condiții animalice. La un moment dat li s-a imprimat spaima că mașina va opri într-un loc pustiu, astfel încât arestații să fie împușcați fără martori. Din pricina lipsei de aer și a înghesuielii, riscul iminent a fost acela al unui leșin în
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
jucăriilor de pluș... Această lume subterană a pulsiunilor puternice a fost descoperită de Freud, care i-a dat denumirea vagă de „inconștient”, în funcție de cunoștințele medicale ale epocii sale, dar altădată era numită Diavol sau puterea Răului. Omul nu admite pornirea animalică din el și are tendința să atribuie unor entități exterioare apariția acestor comportamente ce inspiră uneori rușine și teamă. Pentru mai multe detalii Olds, J., „Pleasure Centers in the Brain”, Scientific American, 1956. Panksepp, J., „Les circuits de émotions”, Les
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
feminist" și natura umanăxe "„naturaumană"), este următorul: liberalii, inclusiv cei feminiști, au o gândire caracterizată prin „dualism normativxe "„dualismnormativ"”. Ei tratează activitățile mentale ca exclusiv umane și net superioare celor legate de trupxe "„trup", pe acestea din urmă socotindu-le animalice. Astfel s-a născut și diviziunea sexuală a munciixe "„diviziunesexualăamuncii", bărbații distanțându-se de trupesc, pe care l-au lăsat, ca activitate, femeilor. Ei și-au cultivat mai ales activitatea minții. Liberalii, indiferent că sunt sau nu feminiști, acceptă această
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]