806 matches
-
făcut să-i citesc și câteva scrisori când, ca șef de sindicat, își turna unii colegi, pe motive principiale. Unul dintre puținii specialiști în tinerețea revoluționară a lui Ceaușescu. Scot o carte din geantă și citesc concentrat nevoie mare. Pagini anoste despre Iorga scrise de un profesor din Făcăeni. Un fel de poem dramatic despre guvernarea lui Iorga din 1931 și despre binele pe care ar fi putut atunci să-l facă învățământului românesc. Mă prefac furat de exaltările profesorului, urmărind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de lumea textelor sale din sacoșă. După marea permutare, acum, a reușit să le publice. Chiar este în vogă, dându-se Berbant politic. Unul dintre mulții feciori cu idei care își exhibă opiniile peste tot. Opinii, de altfel, extrem de banale, anoste, demne de luat în seamă (eventual) doar pentru că se bălăcesc în mlaștina de sub bunul-simț. Poți fi interesant, poți capta atenția și cu inepții debitate din gogomănie. Mai ales când pare că prezinți și garanția unui certificat de bună purtare dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
chiup, cu un tricou mulat ca o pieliță. Dunga sutienului, cataramele și, în ridicarea brațului, sânul sfidător, pietros, drept. Tricoul ridicat îi dezgolește spatele, cam la două palme deasupra blugilor. Pare aproape dezbrăcată, cu tricoul roz. Lângă ea un flăcăiandru anost, slab, cu păr creț citește cufundat. Cu mâna stângă, posesiv, între picioarele fetei. Nu face nici o mișcare. Amândoi par nepăsători. Sala prinde a se aglomera. Tot fete, mici, necăjite. Sărăcia se vede clar în ținuta lor, în aerul lor. Majoritatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
o săptămână), iarăși la serviciu. Fără nici un sentiment. Nici măcar acela al rutinei. Poate cel mult cu firescul gesturilor de viață, ale existenței zilnice. Minore, lipsite de interes, duse alandala într-un curs al resemnării. Știu ce voi găsi: același birou anost, amintind de sala unei autogări dintr-un orășel, aceeași atmosferă de veșnică mutare, același aer prăfuit, obosit până și el. Cobor, ca de obicei, pe Bulevard, împleticindu-mă între siluete dintr-un timp încremenit parcă în caldarâm, în vitrine, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
părut că avea un imprimeu cu balauri și castele. Lenjerie pentru copii. Julián s-a scuzat, spunînd că le obținuse la un preț excepțional, Însă că erau de calitatea Întîi. Cele neimprimate costau dublu, a argumentat el, și erau mai anoste. Pe hol era o masă de scris din lemn vechi, așezată cu fața spre panorama cu turnurile catedralei. Pe ea zăceau mașina Underwood pe care și-o cumpărase din avansul lui Cabestany și două teancuri de foi, unul În alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
se află În vecinătatea ei. La drept vorbind, gîndea medicul, realitatea conține Încorporată În ea o doză puternică de irealitate, care-i conferă o dimensiune supraomenească, imprimînd simțurilor noastre un alt ritm. Fără această doză, realitatea ar fi atît de anostă, Încît ne-am pulveriza. E ca și cum am avea de-a face cu un om care s-a obișnuit să ia În fiecare dimineață o anumită cantitate de drog, fără de care nu poate funcționa. Desigur, cantitatea de drog trebuie mărită zilnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
organismul să ajungă Într-o anumită formă. Retrage-i doza și omul va intra În criză. Așa și cu realitatea, pentru a putea exista, are nevoie, pe zi ce trece, de o doză de irealitate din ce În ce mai consistentă... Celulele realității noastre anoste s-au obișnuit să-și primească doza zilnică de vid mai mult sau mai puțin imaginar. Suntem obișnuiți să trăim la o anumită tensiune. Pentru asta avem nevoie de drog și de alcool... Mulțimea de eprubete se alinia În fața casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
nici lega șireturile de la pantofi fără aprobarea reprezentantului coroanei, maiorul Privett-Clampe. Maiorul se poate opune vizitelor nababului în Europa și poate pune frâu achizițiilor de mașini noi, mobilier de lux, bijuterii, ponei pentru polo sau avioane, în favoarea unor proiecte administrative anoste, cum ar fi aprovizionarea unui spital sau întreținerea resurselor de apă potabilă din satele Fatehpurului. Dacă nu este consultat, îi e de ajuns o vorbă, un mesaj, ca să provoace probleme, chiar și legate de succesiunea la tron. Maiorul este cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
nu se mai sucească atât și să citească mai mult, cu voce tare. Spre uimirea sa, după o viață fără lectură, maiorul se trezește aplecându-se acum asupra cuvântul scris. Desigur, el n-are nici o treabă cu nonsensurile sforăitoare și anoste (Tolstoi cât cuprinde! Bolșevism veritabil) ale indivizilor de la SPI. Maiorul preferă, bunăoară, Plimbările și distracțiile lui Jorrock. O rimă bună poate oricând să-l impresioneze, ca orice altceva cu un ritm clar și sentimente emoționante. Deseori îl pune pe Clive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
FÅCLIA Mi-am pus din nou speranțele la cingåtoare atâtea câte-or mai avea un rost Și am påșit în ziua fårå soare în åst real perfid, indiferent, anost E cerul plin de nori, nu-mi paså deva ploua, cu-atât mai bine Aprind în suflet faclå luminoaså și gând curat îndrept spre tine La fel så faci și tu, și împreunå prin råsåriri de soare și de lunå
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1601]
-
Apoi coboară ca un foc Pe șinele de tren... Aduc și azi noi amintiri Și noul răsărit Ca o cupolă peste zări Un soare peste zid. Corăbii dispărute- au fost Și chiar vor fi mereu Și marea, într-un joc anost, Mă cheamă iar un zeu...
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93408]
-
va rămane tot pe aceeași treaptă... deasupra cerului? Câtă forfotă... Se făcuse dimineața. și oamenii se mirau văzând cele două gânduri chircite pe șinele reci, obosite în așteptare...De ce se adunau oamenii în gări? De ce-l cunoscuse pe un peron anost de gară? Și de ceși lăsase gândul sprijinit de gândul lui, obosit și scrâșnind ca o șină sub apăsarea grea a poverii? Oamenii se hrănesc mereu cu miere... Își ostoiesc setea cu lapte... Sunt nemuritori... Dar ei? De ce se temeau
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
fi întâlnit și ei pe unde se întâlnesc oamenii: în piețe, în vagoane, într-o cetate seculară... Au ales peronul acesta șters și răvășit de milioane de pași repezi... prea tocit de alergare... Aici totul aleargă... totul se risipește. Loc anost în care visele mor. Fiecare se temea să nu rămână singur, sec, insignifiant, pentru că prezența celuilalt părea să aducă fiecăruia, în gând, vorbe pline de nuanțe, pline de miez, plăceri... Liniștea începea să fie mâncată de gura haină a celor
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
de ce o striga. Din obișnuință sau doar ca să o umilească. Ea era nepermis de sensibilă... O "victimă" sigură, „de care uneori mi-e milă”, gândea el. O credea prostă, chiar sub medie, o devoratoare de iluzii pierdute, demult. O ea anostă care își ascundea lacrimile sufletului în vorbe goale, poleite cu migală, încă din nopțile acelea albe când cerul părea că se destramă peste ei și stelele cer mângâieri ascunse. Știa că e "slabă" în prezența lui, dar se simțea bine
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
o așteptăm ca niște tipi etern contra timpului și mai ales masochiști, întârziam seara în drum spre casă până la o oră printre tarabele șubrede cu măști grotești, producția inimitabilă a studenților de la Arhitectură, înșirată pe Calea Victoriei, în Pasagiu, sub coloanele anoste de la Romarta. Pentru expoziția asta făcea să coborâm la Primărie, să parcurgem un drum pe jos pe bulevard, care nu mai avea nici unul dintre reperele studenției noastre, făcându-ne să ne simțim revoltător de bătrâni, la zece ani de la terminarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
mă uit prin carnetul lui de cecuri. Sau cel puțin cred că m‑a văzut. Nici acum nu știu ce a văzut și, sinceră să fiu, nici nu vreau să aflu. Îl duc cu mașina la casa mătușii mele pentru petrecerea asta anostă de familie, zice Suze. O să fim singurii de acolo sub nouăzeci de ani. Tocmai se grăbește spre camera ei, când se aude soneria și îmi strigă peste umăr: — Răspunzi tu, Bex? El trebuie să fie. O, Doamne! O, Doamne! Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
dezamăgești! se oțărăște Suze la mine. N‑a fost vina ta că ăia de la Cafeaua de dimineață au avut o reacție exagerată. Și pun pariu că deja o regretă. Zău, uită‑te la ea! Dă volumul mai tare, iar vocea anostă a lui Clare plictisește până și pereții. — Cei care nu reușesc să‑și pună bani deoparte pentru pensie sunt niște lipitori care ne sug sângele celorlalți. — Ei, spune Rory. Nu crezi că ești puțin prea dură? — Zău, ascult‑o numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
a lui Leo, aceasta își acuza ginerele de incapacitate de a se bucura de momentele plictisitoare ale vieții. Ceea ce era un păcat în sine, pentru că urâtul și lehamitea au darul de face ca viața să ni se pară teribil de anostă, ceea ce lungește timpul. Un om care va alege existența cea mai plictisitoare și mai conformistă, acela va trăi mult mai mult decât unul care caută cai verzi pe pereți. Probabil că doctorul Iolescu le dăduse tuturor celor care l-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
În scopul ultim, ca să ce?! Pentru duelul veșnic Bine-Rău? Pentru maniheismul de paradă al super-vedetelor? Angra Mainyu versus Ahura Mazda? Așa, și...? Mi se fâlfâie! Antihristul ăsta de operetă e curată butaforie, e un basm, o farsă, un mit urban anost. Penibil. Lamentabil. À la Ponson du Terrail. Păi, nu...? " Tinerii voștri vor avea vedenii, iar bătrânii vor avea visuri..." Hopa! Revino-ți! Maturizează-te, odată, bâtă! Hai! Ce-aștepți? Rușine! Te faci de râs, ca ultimul tâmpit, reia el introspecția
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
cu un vis, încerc să mă apăr cumva de acuzația de lene și naivitate care s-ar declanșa automat. Sânt după cum știți, un prozator de ocazie. Nu scriu decât pentru voi, dragi prieteni, și pentru mine. Meseria mea adevărată e anostă, dar mie îmi place și îi cunosc foarte bine trucurile. Trucurile scrisului însă mă lasă rece. De un an și ceva, de când asist la întrunirile voastre duminicale, aș fi putut să învăț enorm în privința tehnicii prin care se încheagă o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
o pictură. I-am înmînat obiectul ei, perla găurită, pe care-o apucă delicat între degetul mare și arătător. Trase apoi din pălăria unchiului meu bilețelul cu locul peste care avea să stăpânească. I-a ieșit strada, poate cel mai anost dintre toate, într-adevăr, părea că acolo nu se poate face nimic. Căci strada era lungă, tăcută și tristă. Privind-o, simțeai cât de neînsemnat e colțul de lume din care face parte. Așa putea arăta o stradă dintr-un
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în unt, cu praz și vegele multe, cu homari și gălbenușuri de ouă ― și să mă opresc la întoarcere la "Firpos", să ascult jazz-ul cu un cocktail bun în față. Toată sănătatea mea de alb orgolios se împotrivea regimului anost al sanatoriului. Nu puteam face nimic, nici cel puțin fuma. Mă plângeam a doua zi fetelor, ― Geurtie și Clara ―, care veniseră cu ciocolată, țigări și fructe: ― Aș vrea să fug de aici și să-mi fac de cap. Harold plănuia
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ținând seama de calendarele lunare de pe toată suprafața Pământului, computerele electronice au descifrat până acum peste o sută de mesagii, redactate în 15 limbi, inclusiv limba română. - Imposibil! repetă Pantelimon. E absurd!... Ce fel de mesagii? - Destul de pașnice și de anoste. Citate din Gandhi și din Evanghelii, din Charta Națiunilor Unite, din Marc Aureliu și Confucius, și multe alte surse de același fel... Dar mai ales din Evanghelii. Deocamdată, în 15 limbi, dar încă n-a fost epuizată întreaga colecție. Pantelimon
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Maestre, degetele astea pe care, dacă nu m-ar fi urmărit nenorocul... pentru că de ani de zile căutam o slujbă care să-mi îngăduie să iau câteva lecții particulare cu dumneavoastră, orice fel de slujbă, cât ar fi fost de anostă sau dezgustătoare, numai degetele să mi le cruțe; ani de zile am tot căutat, și între timp trăiam din mila unuia și altuia, căci nici garderobieră la un local de noapte n-au voit să mă țină... Și doar acum
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
compătimea, întrucât ea se măritase cu Brian cel bun, în timp ce Stella îl luase pe George cel îngrozitor. Pe de altă parte, însă, Gabriel și-ar fi putut-o închipui pe Stella gândindu-se că George era interesant, în timp ce Brian era anost. Relațiile dintre Stella și George erau un mister pentru Gabriel și Brian. Desigur, Stella urmase o universitate, era cultivată și deșteaptă. Totuși, deșteptăciunea nu-i ajutase la nimic, în timp ce Gabriel, care nu s-a dus la universitate, avusese o „viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]