720 matches
-
() este un arhipelag ce face parte din Teritoriile australe și antarctice franceze. Este situat între coordonatele 45°57' și 46°29' latitudine sudică și 50°10' și 52°19' longitudine estică, în sudul Oceanului Indian, între Madagascar și Antarctica. Insulele formează un district în cadrul TAAF și se află la 2860 km de
Insulele Crozet () [Corola-website/Science/305786_a_307115]
-
naufragii în jurul insulelor, astfel că, spre sfârșitul secolului, marina britanică trimitea regulat nave pentru a recupera eventualii supraviețuitori. După 1923, Franța își afirmă suveranitatea asupra insulelor și le atașează coloniei Madagascar, iar din 1955 ele sunt atașate Teritoriilor Australe și Antarctice Franceze. În 1961 pe insulă se desfășoară o primă expediție, urmând ca din 1963 să fie instalată o bază permanentă pe insula Posesiunii. La ora actuală, personalul variează între 18 și 32 de cercetători, în funcție de perioada anului, domeniile principale de
Insulele Crozet () [Corola-website/Science/305786_a_307115]
-
și hidrografice, înainte ca banchiza să oblige expediția să plece. Membrii ei au construit o colibă și au pus acolo o copie a documentației de ocupație a insulei începând cu 1929. La 23 iunie 1961, a devenit subiect al Tratatului Antarctic, după semnarea acestuia de către Norvegia în 1959. De atunci, au existat mai multe debarcări pe insulă din partea diferitelor țări în scop de cercetare științifică, precum și din partea câtorva vase care au reușit să aducă turiști. În 1987, Institutul Polar Norvegian a
Insula Petru I () [Corola-website/Science/334758_a_336087]
-
Nu se știe dacă vulcanul este stins sau nu, deoarece partea superioară pare a nu fi fost modificată de glaciuațiune — ceea ce indică o posibilă erupție veche de câteva secole. Vegetația de pe insulă constă exclusiv din mușchi și licheni, adaptați climei antarctice extreme. Insula are un climat foarte dur, cu vânturi puternice și temperaturi reci. Căderile constante de zăpadă fac ca vegetația să fie minimă. Insula este teren de împerechere pentru câteva păsări marine, în special fulmari sudici, dar și petreli ai
Insula Petru I () [Corola-website/Science/334758_a_336087]
-
cu vânturi puternice și temperaturi reci. Căderile constante de zăpadă fac ca vegetația să fie minimă. Insula este teren de împerechere pentru câteva păsări marine, în special fulmari sudici, dar și petreli ai lui Wilson și chire. Pinguinii, inclusiv pinguini antarctici și pinguini Adélie, vizitează și ei uneori insula. Există numeroase foci, în special foci mâncătoare de crabi, leoparzi de mare și, în numere mai mici, elefanți de mare sudici. Insula Petru I este una dintre cele două teritorii din Antarctica
Insula Petru I () [Corola-website/Science/334758_a_336087]
-
este sprijinită de mai multe argumente, doar unul dintre acestea fiind descrierea lui Platon despre Atlantida ca fiind o insula de dimensiuni uriașe, "situata în mijlocul oceanului planetar" (pe vremea lui Platon numit Atlantic), condiție căreia i se supune doar continentul Antarctic, care - din perspectiva "lumea privita de la polul sud" - e intr-adevar înconjurat de un singur ocean, deși din perspectiva tradițională par a fi mai multe. În Cartea morților din Egiptul Antic se spune că sufletele celor morți se duc departe
Atlantida () [Corola-website/Science/309551_a_310880]
-
(engl.: Ross Șea) este o mare periferica situată Oceanul Antarctic lângă Antarctida, mai precis între landul Victoria și landul Marie-Byrd. Circa jumătate din suprafața ei 500.000 km² este tot timpul anului acoperită cu un strat gros de gheață. Denumirea mării a fost dată după numele celui care a descoperit
Marea Ross () [Corola-website/Science/317509_a_318838]
-
clima uscată și moderată a Galápagosului: „aceasta pare cauzată de temperatura joasă a apei înconjurătoare, adusă aici de Marele Curent Polar Sudic”, astăzi fiind cunoscut sub numele de Curentul Humboldt. Aducând un volum enorm de apă rece în nordul regiunii Antarctice, păstrează coasta vestică a Americii de Sud temperată și uscată. Pe măsură ce trece la nord de Peru, curentul Humboldt tinde să se unească cu curentul Ecuatorial care curge spre vest de-a lungul Pacificului, „îmbăind” Galápagosul în apă rece. Mai este o cauză
Insulele Galápagos () [Corola-website/Science/300168_a_301497]
-
() este o insulă ce face parte din Teritoriile australe și antarctice franceze. Este situată la coordonatele în sudul Oceanului Indian, la aproximativ 2880 km sud insula Réunion. Împreună cu Insula Amsterdam, aflată la 85 km la nord formează un district în cadrul TAAF. Insula este de origine vulcanică mult mai mică decât Insula Amsterdam
Insula Sfântul-Paul () [Corola-website/Science/305783_a_307112]
-
sau locale destul de însemnate. Tipologia actuală reține șase mari zone climatice: Mare parte din teritoriile de peste mări este, în schimb, dominată de clima tropicală (de intensitate variabilă), excepție făcând Guyana franceză (climă ecuatorială), Saint-Pierre-et-Miquelon (climă temperat-oceanică) și teritoriile australe și antarctice franceze (cu climă polară și temperat-oceanică). Franța metropolitană se confruntă și cu evenimente climatice cu consecințe importante: furtuni ( au doborât 7% din copacii din pădurile franceze), canicule ( soldându-se cu ), incendii și inundații. Temperatura medie în Franța a crescut cu
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
parte, unei legislații specifice și beneficiază de regimuri speciale. Noua Caledonie este și ea o unitate teritorială "sui generis", cu autonomie foarte largă, unde, între 2014 și 2018, trebuie să se organizeze un referendum privind independența. În sfârșit, Teritoriile australe și antarctice franceze și insula Clipperton, care nu au locuitori permanenți, sunt administrate direct de stat sau de reprezentantul său. Fără a fi comparabil cu cel american, sistemul politic francez și, în special, votul uninominal majoritar folosit la alegerile prezidențiale și legislative
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
legate de starea de accelerație și de imponderabilitate. Și-a continuat cariera în domeniul medical la Institutul de Probleme Medicale și Biologice din cadrul Ministerului Sănătății Publice. În perioada 1966 - 1967, el a participat la cea de-a 12-a expediție antarctică sovietică pe stația de cercetări Vostok, aflată la aproximativ 3.000 metri deasupra nivelului mării, chiar pe calota de gheață a Polului Sud unde temperatura scădea până la -100°. În calitate de medic al expediției, el a studiat efectele asupra sănătății exercitate de către
Iuri Senkevici () [Corola-website/Science/308464_a_309793]
-
rol științific, explorând Zona Victoria și Munții de Vest. S-a încercat fără succes debarcarea și explorarea Țării Eduard al VII-lea. Călătoria către Capul Crozier în iunie și iulie 1911 a fost prima de acest gen din timpul iernii antarctice. Pentru multă vreme după moartea sa, Scott a fost privit de aproape toată lumea ca un erou cu soarta tragică și s-au formulat puține întrebări referitoare la cauzele sfârșitului nefericit ce a marcat expediția. Însă în ultimul sfert al secolului
Expediția Terra Nova () [Corola-website/Science/323960_a_325289]
-
lui "Discovery" ca „Skuary”, la aproximativ 24 de kilometri nord de Hut Point, baza din 1902. Scott spera ca această locație, pe care a redenumit-o Capul Evans după numele secundului său, va fi lipsită de gheață în timpul scurtei veri Antarctice permițându-i astfel navei să ajungă des acolo. Pe măsură ce mările sudice aveau să înghețe, expediția putea avea acces spre Hut Point și spre Barieră. La Capul Evans echipa care avea să rămână a debarcat, împreună cu poneii, câinii, cele trei sănii
Expediția Terra Nova () [Corola-website/Science/323960_a_325289]
-
a echipamentului pentru călătoria polară din vară ce avea să urmeze. Scott a fost de acord și o echipă formată din Wilson, Bowers și Cherry-Garrard a pornit pe 1911. Nu s-a mai încercat până atunci vreo călătorie în timpul iernii antarctice; Scott a notat că era „o acțiune riscantă și îndrăzneață, dar oamenii potriviți s-au dus să o încerce”. Cherry-Garrard descria mai târziu ororile celor 19 zile necesare traversării a 97 de kilometri până la Capul Crozier. Echipamentul, hainele și sacii
Expediția Terra Nova () [Corola-website/Science/323960_a_325289]
-
Boys, care expune pe rând părți ale acțiunii din perspectivele lui Edgar Evans, Edward Wilson, Robert Falcon Scott, Henry Robertson Bowers, și Lawrence Oates. Mai multe evenimente au marcat centenarul expediției, la mai multe date din 2010-2012, inclusiv British Services Antarctic Expedition 2012. Note Referințe
Expediția Terra Nova () [Corola-website/Science/323960_a_325289]
-
se petrece mai aproape de timpurile noastre, dar evocă aceleași probleme, ca: izolarea, efectul asupra personalității și relațiilor sociale, sistemele economice alternative. Ca în toate lucrările recente ale lui Robinson, tema principală este echilibrul ecologic. Acțiunea este catalizată de încheierea Tratatului Antarctic și amenințarea mediului aproape neatins de către interesele corporațiilor. "The Years of Rice and Salt" (2002) este o lucrare de istorie alternativă, în care Marea Epidemie de Ciumă a evului mediu a ucis 99% din populația europeană (și nu 30% cum
Kim Stanley Robinson () [Corola-website/Science/313461_a_314790]
-
care se formează în jurul soarelui pe masura ce lumină este refractata printre cristalele de gheață din atmosferă. Pentru recunoașterea muncii sale și contribuției adusă științei, numele lui a fost dat unui număr de elemente geografice: În Antarctica: În Spitsbergen: Henryk Arctowski Polish Antarctic Station The Polish Antarctic Station "Henryk Arctowski"
Henryk Arctowski () [Corola-website/Science/328098_a_329427]
-
soarelui pe masura ce lumină este refractata printre cristalele de gheață din atmosferă. Pentru recunoașterea muncii sale și contribuției adusă științei, numele lui a fost dat unui număr de elemente geografice: În Antarctica: În Spitsbergen: Henryk Arctowski Polish Antarctic Station The Polish Antarctic Station "Henryk Arctowski"
Henryk Arctowski () [Corola-website/Science/328098_a_329427]
-
() este o insulă ce face parte din Teritoriile australe și antarctice franceze. Este situată la coordonatele în sudul Oceanului Indian, la 2880 km sud insula Réunion. Împreună cu Insula Saint-Paul, aflată la 85 km la sud formează un district în cadrul TAAF. Insula este de origine vulcanică, cu aspect masiv și o suprafață de
Insula Amsterdam () [Corola-website/Science/305782_a_307111]
-
1%), negri (7,6%), asiatici (1,1%) și amerindieni (numai 0,4%) - conform recensământului din 2010. Brazilienii albi sînt urmașii direcți ai coloniștilor europeni din Brazilia și constituie 47,7% din populația Braziliei și 99,4% din cea a Zonei Antarctice Braziliene. Majoritatea brazilienilor albi sunt descendenți din portughezi, germani, spanioli, italieni, ucraineni, bulgari, lituanieni. Statul este împărțit în 26 de state și un district federal: Acre, Alagoas, Amapa, Amazonas, Bahia, Ceară, Districtul Federal, Espirito Sânto, Goias, Maranhao, Mâțo Grosso, Mâțo
Demografia Braziliei () [Corola-website/Science/310964_a_312293]
-
of the ward în was , Upper Sydenham is included în Forest Hill ward. Sydenham is most famous aș the location where the Crystal Palace from the Great Exhibition was relocated. Famous people who have lived here include Ernest Shackleton, the Antarctic explorer; George Grove of musical dictionary fame; John Logie Baird, the television inventor; Jason Statham, ăn actor; and Dame Cicely Saunders, founder of the modern hospice movement. Sydenham started ouț aș a small settlement, a few cottages among the woods
Sydenham () [Corola-website/Science/297127_a_298456]
-
se întrețin schimburi de experiență. Stația este la 13.352 km în linie dreaptă de capitala României, București. Stațiunea de cercetare se află într-o zonă acoperită cu rocă, nu cu gheață. Ea oferă numeroase posibilități de acces pe calota antarctică și pe jos, și cu mașini cu șenile. Accesul la baza polară românească din Antarctica se poate face în două moduri: fie cu elicopterul de la stația Davis, aflată la aproximativ 80 Km NE, fie pe jos sau prin mijloace motorizate
Stația Law-Racoviță () [Corola-website/Science/302317_a_303646]
-
aceasta fiind folosită de echipele de cercetare din această țară pentru perioadă de vară polară. Demersul exploratorului Teodor Negoiță de a inaugura o bază românească în Antarctica a demarat în anul 1997, când a început să prezinte lucrări la „Tratatul antarctic”, la care România aderase încă din anul 1971. Nici un român nu prezentase până atunci contribuții evidențiate prin cercetări. Deși apreciată de cercetătorii polari din celelalte țări, activitatea sa nu a fost recunoscută ca atare de către Academia Română. Teodor Negoiță a beneficiat
Stația Law-Racoviță () [Corola-website/Science/302317_a_303646]
-
contribuții evidențiate prin cercetări. Deși apreciată de cercetătorii polari din celelalte țări, activitatea sa nu a fost recunoscută ca atare de către Academia Română. Teodor Negoiță a beneficiat în anul 2000, de onoarea de a avea cuvântul de deschidere, cu ocazia „Tratatului antarctic” desfășurat la Londra, în fața a 43 de țări. Scopul acestei întâlniri a fost elaborarea unui cod de navigație în Mările Antarcticii, discuțiile de fond purtându-se pe baza lucrărilor prezentate de România, SUA și Anglia. Negoiță a prezentat studiul „Direcții
Stația Law-Racoviță () [Corola-website/Science/302317_a_303646]