743 matches
-
Așadar, m-am prezentat oarecum relaxată la decanat. La vremea aceea, această funcție era ocupată de domnul profesor doctor Ioan Donisă cu care făcusem cursuri în anul II și III de facultate. Nu cred că am așteptat un minut în anticameră, pentru că a ieșit din birou domnul decan și mi s-a adresat direct: - Știi pentru ce ai fost chemată la decanat ? Firesc c-am răspuns în consonanță cu ceea ce gândeam: - Tovarășe decan, am solicitat zilele trecute, eliberarea provizorie a certificatului
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
Așadar, m-am prezentat oarecum relaxată la decanat. La vremea aceea, această funcție era ocupată de domnul profesor doctor Ioan Donisă cu care făcusem cursuri în anul II și III de facultate. Nu cred că am așteptat un minut în anticameră, pentru că a ieșit din birou domnul decan și mi s-a adresat direct: Știi pentru ce ai fost chemată la decanat ? Firesc c-am răspuns în consonanță cu ceea ce gândeam: Tovarășe decan, am solicitat zilele trecute, eliberarea provizorie a certificatului
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
grei, solizi, zdraveni și, natural, umbrele lor se detașau mai puternice și mai mari pe peretele umed al băii, unde o vreme își lăsau propriile urme, în timp ce a mea se ștergea foarte repede. Când m-am îmbrăcat din nou, în anticameră, gesturile mele, fizionomia și gândurile suferiseră o nouă transformare, ca și cum pătrunsesem într-un mediu și un univers nou, ca și cum cunoscusem o a doua naștere a acestei lumi de care eram dezgustat. În orice caz, îmi recâștigasem viața, căci netopindu-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
să rostească acum într-un birou toate cuvintele acelea pe care le cunoșteam din discuțiile lui telefonice: braț de macara, pisică de macara, încărcătură de transport, rezistență, timp de montaj - și aceste cuvinte aveau să-l schimbe: W. pășea în anticameră cu un zâmbet pe față, cerea să fie anunțat cu aerul unui om căruia nu-i lipsea nimic și despre care n-ai fi putut crede vreodată că ar fi făcut singur efortul să vină aici. Vizita nu putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
pentru a remedia durerile de burtă. Polata poate fi interpretată ca un spațiu de trecere. Nimic nu se aruncă pur și simplu la gunoi. Sunt niște etape intermediare prin care trebuie să treacă obiectele până când pot fi declarate moarte. O anticameră a unui cimitir. Obiectele de aici nu sunt gunoaie. Lângă polată există și un butoi ruginit în care, într-adevăr, se află niște gunoaie. Ambalaje. Declarate, ca atare, gunoaie. Nu mai există nici un dubiu asupra lor. Obiecte epuizate. Anacronice. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
un agent de asigurări „german“, cu o agenție de plasare de forță de muncă „germană“, aceasta din urmă fiind cea care mi-a trimis secretara temporară care, bănuiam eu acum, era femeia care ocupase un loc pe un scaun În anticamera mea. Ieșind din lift, am sperat doar că nu e urâtă ca moartea. Nu am presupus nici o secundă c-o să primesc o frumușică, dar nici nu aveam de gând să mă mulțumesc cu o cobră. Am deschis ușa. — Herr Gunther
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
lucreze pentru mine. I-am povestit totul despre activitatea mea. Îmi zise că totul Îi părea incitant. Am condus-o În cămăruța Învecinată unde avea să stea. — De fapt, nu e chiar așa de rău, dacă lăsați deschisă ușa spre anticameră, i-am explicat eu și apoi i-am arătat baia de pe coridor, cerându-mi scuze pentru bucățelele de săpun și prosoapele murdare. — Dau 75 mărci pe lună și uite ce primesc În schimb, am zis. Fir-ar să fie, o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Restaurant, nu-i așa? Rienacker aprobă din cap. Și da, dacă aud ceva, te anunț. — Ai grijă așa să faci, mormăi el și mă lăsă să ies. Când am ajuns Înapoi În Alexanderplatz, am descoperit că aveam un vizitator În anticameră. Era o femeie bine-făcută și foarte Înaltă, Îmbrăcată cu un costum din material negru care Împrumuta curbelor ei impresionante contururile unei chitare spaniole meșteșugit lucrate. Fusta era scurtă, conică, strâns lipită de posteriorul ei generos, iar jacheta avea o croială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
său, rânjind cu toți dinții lui de oltean: — Frate? D-aia mă jupuirăți de viu, și trase o înjurătură. Se reculese, apoi pe un ton normal, reluă: Iartă-mă, frate, dar dacă nu mă ușuram plesneam. Îți mulțumesc, frate! În anticameră apăruseră între timp ambasadorii puterilor europene care fuseseră de față la primirea voievodului de către marele vizir. Câteva minute, Alexandru Mavrocordat domină asistența, ca ministru de externe pentru Europa; le mulțumi înalților diplomați pentru participare, folosind limba latină pe care o
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cețoasă și deloc transparentă a Puterii... Da, dar de la ministerele alea plecau niște fire mai departe... Oculte, firește... Unde naiba puteau să ducă ele? Păi unde-ar fi putut să ducă?... Nu într-un altar de biserică, desigur! ci în anticamerele cine știe căror ștabi, baroni, gabori sau baștani..., ori cum le-or mai fi zicând, ai zilelor de azi... Ei! E-hei! Asta era clar. Dacă ar fi putut să pună mâna pe niște ițe dintr-astea, fie cât de
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
mai pomenim... - Da, a spus potolit. Să nu mai pomenim. E nasol, înțelegi? Nu mă mai supăra și tu. Acum du-te să vorbești cu poliția. - Ce poliție? - Te așteaptă în cancelarie. Vezi că Elvira a lăsat niște cafea în anticameră, pe o tavă. Să le-o duci. Am deschis gura să protestez, dar directorul și-a lăsat capul într-o parte și m-a privit cumva distrat, ducând o mână la piept. N-am mai adăugat nimic, am ieșit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
bună încă o ședință cu statul major. S-ar întrevedea o ieșire din acest impas. Se plimbă fără stare de colo până colo, aranjându-și tocul pistolului de la brâu, deschizând ușa biroului și primind cu un aer sever salutul santinelelor din anticameră, controlând magazia de provizii din spatele bibliotecii. Aș putea trăi aici două săptămâni, închis în camera secretă și încăpătoare. Aș citi Metoda operațiunilor armate - o descoperi chiar acolo, pe un sac de zahăr -, dar asta numai dacă situația ar deveni absolut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
reporter? Frank îl privi lung pe Mitch, asigurându-se că a înțeles bine. Acesta părea la fel de mișcat de veste, atât de mișcat încât dublase paza din proprie inițiativă. Vorbele înfundate, zgomotul armelor și pașii câtorva gărzi suplimentare se auzeau din anticameră. Frank, tot aplecat peste bibliotecă, se lăsă să lunece până la capăt. Raftul înalt și plin cu cărți se închise cu un clinchet. - Îți dai seama ce înseamnă asta? bâigui distrat, scărpinându-se la ceafă și pornind spre birou. Așa ceva ... așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
am adus cu duba. - În Whipie nu se întâmplă nimic deosebit. Așa să-i spui. Du-te și spune-i. - Da, domnule. Mitch se răsuci pe călcâie și ieși. Frank se luă după el, nimerind în mijlocul grupului de soldați din anticameră. - E pericol, domnule, îi spuseră, nu ieșiți. Frank le făcu un semn și merse la o fereastră. Lângă el, soldații își îngrămădiră armele. Atingeau sticla cu vârfurile mitralierelor, lucru însoțit de niște sunete cristaline și reci. Îl văzură pe Mitch
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
bat capul cu problema echipamentului polar, a cazării și a meselor, compania urmând să se îngrijească de toate acestea. De altceva nu îmi păsa. Scopul meu era să plec cât mai curând spre locul care îmi apăruse în viziunea din anticamera lui Père Joseph. Dacă și cum aveam să-l întâlnesc pe eschimosul din poză - rămânea la discreția destinului. Viziunea pe care o avusesem în vis sau în călătoria aceea afară din corp - sau ce-o fi fost - mă instruise doar
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
În brațe, mă strânse tare și mă pupă apăsat pe tâmplă. Milton era așa de convins că totul avea să fie În regulă, Încât marți dimineața s-a dus cu avionul În Florida, pentru afaceri. ― N-are sens să fac anticameră pe-aici prin hotel, ne spuse el. ― Vrei să scapi din cocina asta, i-am zis eu. ― O să mă revanșez față de voi. Ce-ar fi să mergi cu mama ta la o cină elegantă În seara asta? Unde vreți voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ale spațiului intergalactic. Și, evident, ei vruseseră să vadă una... * ...În unul dintre localurile mici ale universului, într-un restaurant, se dovedi a fi "următorul loc în care fu transportat. Dar, de fapt, până ce nu ieși. foarte precaut, din mica anticameră, în care sosise. Gosseyn nu văzu că se afla într-un restaurant elegant, de tip pământean. Cum ca să spunem așa, îl sorbea din priviri pe elegantul maâtre-d'hotel ceea ce-l deruta era... Își amintea că îi dusese, pe Enin și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
dansuri folclorice să marcheze momentul cu un cântec „de joc și voie bună“. PALINDROMAN Roșul ușor e rozul iluzor Serban FOARȚ| (Continuare din numărul trecut) Domnul Vasile Elisav se referea la un opuscul ieșit de sub tipar în ’90 (după o anticameră,-n sertarul editurii, nu mai lungă de vreun an de zile), al autorului temeswarens (locuitor, adică, al urbei de pe Bega, fără a fi și bănățean, — cum se tot putea citi prin cronici, culegeri de eseuri și docte lexicoane), intitulat Afinități
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
la nivele guvernamentale ridicate, așa încât doar voința politică fermă la cel mai înalt rang în stat l-ar putea susține eficient. Pentru o bună acaparare a averii publice a fost nevoie de pile, relații și decizii cu țintă fixată prin anticamerele parlamentului, ale guvernului, ale primăriilor. La urma urmei, cine putea devaliza mai temeinic și cu aplicație, decât cei care, din aparatul central de stat, s-au trezit, după revoluție, că trăiau într-o țară, cum se spunea pe atunci, liberă
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
întîmplă nimic. Tânărul intră atunci, încercînd să închidă cât mai bine infernala ușă, și abia înăuntru făcu uimitoarea descoperire că mânerul de os al unui probabil clopoțel interior atârna în sală. Dar nu îndrăzni să sune numaidecât, într-atît îl miră anticamera. Ea era de o înălțime considerabilă, ocupând spațiul celor două caturi laolaltă. O scară de lemn cu două suișuri laterale forma un soi de piramidă, în vârful căreia un Hermes de ipsos, destul de grațios, o copie după un model clasic
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
sau cel puțin de ștuc, erau grosolan tencuiți și zugrăviți cu șablonul și cu mâna, imitând picturile pompeiene, și îndeosebi porfirul, prin naive stropituri verzi și roșii. Însă sistemul de perspective și festoane în loc să fie tratat pe întregul câmp al anticamerei, printr-o optică falsă de zugrav, era tăiat în două secțiuni corespunzând fiecărui cat, indicând G. Călinescu astfel în chip supărător lipsa de coeziune a planurilor. În sfârșit, tavanul imita prin zugrăveli casetoanele unui plafon roman. Acest sistem de decorație
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
n-a sosit și nu se așteptau să vină așa târziu, noaptea. Totuși, spusese răspicat: "Eu sunt Felix!" Cu îndoiala în suflet, însă hotărât, tânărul se întoarse înapoi și, după o scurtă codire, intră din nou în curte și în anticameră și trase de blestematul clopoțel, care răsună pe sus ca un vas de sticlă sfărâmat pe podele. După o așteptare chinuitoare, scara începu să scârțâie greu, și bătrânul spân apăru din nou cu ochii mirați. - Ce e? întrebă el în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
miros pătrunzător de ulei. Proveniența mirosului era, precum văzu Felix, pe dată ce se așeză pe un fotoliu la invitația Aureliei, de la un număr incalculabil de tablouri în ulei, puse în rame grele bronzate, care acopereau aproape în întregime pereții anticamerei și ai salonului. Felix, care se aștepta sa fie chemat spre a face cunoștință cu Titi cel corigent, văzu că Aurica arăta predispozi-țiuni de a-l trata ca pe un musafir al ei, propriu. Simțind parcă o obiecție, Aurica se
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
rubin fără nici o legătură cu restul, dar de o țesătură coloristică nu lipsită de grație. Felix ocoli pereții celor două odăi cu bizarele colecțiuni și se arătă, din politețe, foarte încîntat, spre mândria tuturor. Între timp își făcuse apariția în anticameră un alt Simion, tânăr și mai slab. O clipă făcu mișcarea, văzând un străin, de a se strecura îndărăt pe ușă, dar Aurica merse după el și-l aduse înapoi, făcând noi prezentări: - Iată-l și pe fratele meu Titi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
a capitalei, înfățișa atunci ultimul confort. Ferestrele și încăperile erau înalte, ușile largi și cu frontoane de lemn bogat ornamentate, tavanurile decorate cu stucuri. Pereții erau tapetați cu hârtie dungată, și de tavan atârnau lămpi electrice cu abajururi plisate. În anticamera apartamentelor se vedeau chiar picturi murale alegorice, cam convenționale și reci, dar de factură îngrijită. La capetele scării vegheau doi copii de marmură, tociți și lucioși ca de ceară. Otilia sună apăsat soneria electrică. Se auziră pași grăbiți și grei
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]