894 matches
-
putem acționa în fața acestei invazii de metale grele? În primul rând, trebuie să evităm ingurgitarea prea multor metale grele: gândiți-vă la prevenție! O bună nutriție incluzând produse biologice cultivate pe terenuri fără poluanți și, bineînțeles, o doză importantă de antioxidanți permit atenuarea efectelor negative ale metalelor grele. În al doilea rând trebuie găsit un mijloc de a ne debarasa de aceste metale. Principalul detoxifiant cunoscut astăzi este GSH sau glutationul. Chiar dacă a fost descoperit încă din 1888 de către De-Rey-Pailhole, de-
[Corola-publishinghouse/Science/2291_a_3616]
-
toate aceste operații, glutationul trebuie înlocuit și sintetizat de celulă, în caz contrar metalele grele se acumulează, la fel ca și radicalii liberi produși prin aceste reacții. Pentru a ști cum poate fi crescut nivelul de glutation, vezi secțiunile intitulate „Antioxidanții interni: exemplul glutationului”, la pagina 92, și „Immunocal MD sau HMS 90 MD”, la pagina 178. Note 1. American Heart Association (1997). Heart and Stroke Statistical Update. 2. Renaud, S., și de Lorgeril, M. (1992). „Wine, Alcohol, Platelets and the
[Corola-publishinghouse/Science/2291_a_3616]
-
73. Meneghini, R., Martins, E.A., și Calderaro, M. (1993). „DNA damage b) reactive oxygen species: the role of metals”, in P.E. Albano și M.U. Dianzani (ed.), Free Radicals: From Basic Science to Medicine, Birkhaüser Yerlag, Bell, Elveția. Capitolul 6 Antioxidanți pentru toate gusturile Ce ați vrut să știți mereu despre vitamine Iată-ne ajunși la ultimul capitol al acestei cărți introductive despre radicalii liberi și antioxidanți. Este important să dăm acum câteva sfaturi practice în privința diferiților antioxidanți pe care îi
[Corola-publishinghouse/Science/2291_a_3616]
-
ed.), Free Radicals: From Basic Science to Medicine, Birkhaüser Yerlag, Bell, Elveția. Capitolul 6 Antioxidanți pentru toate gusturile Ce ați vrut să știți mereu despre vitamine Iată-ne ajunși la ultimul capitol al acestei cărți introductive despre radicalii liberi și antioxidanți. Este important să dăm acum câteva sfaturi practice în privința diferiților antioxidanți pe care îi putem găsi în alimentație sau în suplimenți. Voi începe cu vitaminele, întrucât ele grupează un mare număr de antioxidanți. La ce servesc vitaminele și mineralele? Vitaminele
[Corola-publishinghouse/Science/2291_a_3616]
-
Elveția. Capitolul 6 Antioxidanți pentru toate gusturile Ce ați vrut să știți mereu despre vitamine Iată-ne ajunși la ultimul capitol al acestei cărți introductive despre radicalii liberi și antioxidanți. Este important să dăm acum câteva sfaturi practice în privința diferiților antioxidanți pe care îi putem găsi în alimentație sau în suplimenți. Voi începe cu vitaminele, întrucât ele grupează un mare număr de antioxidanți. La ce servesc vitaminele și mineralele? Vitaminele, ca și mineralele, sunt esențiale pentru sănătate întrucât participă la creșterea
[Corola-publishinghouse/Science/2291_a_3616]
-
acestei cărți introductive despre radicalii liberi și antioxidanți. Este important să dăm acum câteva sfaturi practice în privința diferiților antioxidanți pe care îi putem găsi în alimentație sau în suplimenți. Voi începe cu vitaminele, întrucât ele grupează un mare număr de antioxidanți. La ce servesc vitaminele și mineralele? Vitaminele, ca și mineralele, sunt esențiale pentru sănătate întrucât participă la creșterea și la echilibrul corpului nostru. Ele reprezintă instrumentele (sau coenzimele) de care au nevoie muncitorii celulari (enzimele) din organismul nostru pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/2291_a_3616]
-
să fim precauți, chiar și în acest domeniu. Voi vorbi despre acest lucru mai târziu. Unele dintre vitamine și minerale au puteri antioxidante bine cunoscute, altele nu. Și alte substanțe, cum ar fi aminoacizii și enzimele produse de organism, sunt antioxidanți bine cunoscuți. Trebuie înțeles, de asemenea, că este vorba de un domeniu de cercetare foarte recent (circa 25 de ani) și în plină evoluție. Fiecare zi ne aduce noi descoperiri în acest domeniu al științei. Informațiile prezentate în această carte
[Corola-publishinghouse/Science/2291_a_3616]
-
Conservarea și sensibilitatea vitaminelor antioxidante În general, vitaminele sunt substanțe fragile ce trebuie ferite de lumină, de căldură și, bineînțeles, de oxidanții exteriori (vezi tabelul 6.4). Mă veți întreba: cum pot fi sensibile la oxidanți, când sunt recunoscute ca antioxidanți? Ei bine, acest lucru este ușor de înțeles până la urmă. Un antioxidant este o substanță relativ instabilă pentru a putea ceda cu ușurință un electron în scopul de a neutraliza un radical liber. Este perfect când acest lucru se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Science/2291_a_3616]
-
le face mai ușor asimilabile pentru intestine. Este deci important ca, atunci când alegem multivitamine sau complexuri de minerale și oligoelemente de calitate, să optăm pentru cele care apar sub formă „chelatată”. Vitaminele antioxidante Cine are cea mai mare nevoie de antioxidanți? - Persoanele care au un stil de viață dezechilibrat: alimentație cu precădere industrială, alcoolism, tabagism, muncă de noapte etc.; - Adolescenții (au nevoie mai ales de vitamina A); - Sportivii cu multe ore de activitate fizică intensă; - Persoanele trecute de 45-50 ani; - Persoanele
[Corola-publishinghouse/Science/2291_a_3616]
-
funcționării și apărării împotriva agresorilor (bacterii, viruși etc.). Vitamina C este, de asemenea, foarte importantă întrucât este capabilă să ajute alte vitamine antioxidante care au neutralizat deja un radical liber, dar care au rămas astfel blocate. Ea le redă puterea antioxidantă: până la 18% în cazul vitaminei E și 13% în cazul betacarotenului. Doze recomandate: 60 mg, dar nu s-au înregistrat doze de toxicitate sub 2.000 mg. Evitați totuși să luați comprimate de vitamina C, preferând mai degrabă forma esterificată
[Corola-publishinghouse/Science/2291_a_3616]
-
papaya, mango, citrice (portocală, grapefruit, lămâie), brocoli, pepene galben (cantalup), varză de Bruxelles, căpșune, ardei verde și roșu, kiwi, sparanghel, struguri, mazăre (mazăre verde), ceapă, pătrunjel, spanac, roșii, napi. Vitamina E Vitamina E este probabil unul dintre cei mai studiați antioxidanți, fiind de o mare importanță în protejarea membranelor tuturor celulelor noastre. Ca și vitamina Q10, vitamina E este solubilă în grăsimi. Poate deci să fie stocată. De asemenea, ea participă la protejarea globulelor roșii și a țesuturilor organismului. Carențele sau
[Corola-publishinghouse/Science/2291_a_3616]
-
grăsimi) și, pe de altă parte, atacul unei armate de radicali liberi hidrosolubili (solubili în apă). Pentru a contracara aceste atacuri multiple în mod eficient, Sato și colaboratorii săi (1990) au arătat pentru prima dată necesitatea unei acțiuni coordonate a antioxidanților liposolubili cum ar fi vitamina E și a antioxidanților hidrosolubili cum ar fi vitamina C. Această cercetare a confirmat ceea ce se știa deja intuitiv: trebuie să mâncăm cât mai diversificat pentru a da organismului posibilitatea de a-și căuta toți
[Corola-publishinghouse/Science/2291_a_3616]
-
de radicali liberi hidrosolubili (solubili în apă). Pentru a contracara aceste atacuri multiple în mod eficient, Sato și colaboratorii săi (1990) au arătat pentru prima dată necesitatea unei acțiuni coordonate a antioxidanților liposolubili cum ar fi vitamina E și a antioxidanților hidrosolubili cum ar fi vitamina C. Această cercetare a confirmat ceea ce se știa deja intuitiv: trebuie să mâncăm cât mai diversificat pentru a da organismului posibilitatea de a-și căuta toți nutrimenții antioxidanți de care are nevoie pentru menținerea echilibrului
[Corola-publishinghouse/Science/2291_a_3616]
-
cum ar fi vitamina E și a antioxidanților hidrosolubili cum ar fi vitamina C. Această cercetare a confirmat ceea ce se știa deja intuitiv: trebuie să mâncăm cât mai diversificat pentru a da organismului posibilitatea de a-și căuta toți nutrimenții antioxidanți de care are nevoie pentru menținerea echilibrului sănătății. Sarcina și vitamina E naturală Recent, doctorul Robert Acuff 3 a publicat un studiu despre importanța vitaminei E în timpul sarcinii. Nu numai că a descoperit că sângele femeilor însărcinate conține cu 200
[Corola-publishinghouse/Science/2291_a_3616]
-
trebuie să fie sintetizat de ficat înainte de a fi transformat în vitamina A. Vitamina A este amintită din ce în ce mai puțin ca antioxidant major, fiind considerată mai degrabă un element care ar declanșa reproducerea celulelor. Dimpotrivă, betacarotenul și carotenoidele sunt recunoscute ca antioxidanți capabili să protejeze proteinele LDL de peroxidarea lipidică datorată radicalilor liberi 4. Iată de ce se recomandă ca betacarotenul să reprezinte 60% din aportul de vitamina A. Doze recomandate: de la 800 la 1.100 ER sau de la 2.700 la 3
[Corola-publishinghouse/Science/2291_a_3616]
-
ochilor, a ficatului și a plămânilor. Un alt carotenoid bine cunoscută o dată cu dezvoltarea prevenirii cancerului la prostată este licopenul. Sursa cea mai cunoscută și cea mai răspândită sunt roșiile. După Journal of the National Cancer Institute, licopenul are o acțiune antioxidantă de două ori mai eficient decât cea a betacarotenului. Rezultatele unui studiu efectuat timp de 6 ani pe 52.000 de bărbați de către Universitatea Harvard arată că bărbații al căror aport de licopen era mai ridicat prezentau cu 21% mai
[Corola-publishinghouse/Science/2291_a_3616]
-
grapefruit roz, caise, sparanghel, brocoli. Coenzima Q10 Recent descoperită (la mijlocul secolului XX), coenzima Q10 (numită uneori și ubiquinona sau vitamina Q10) este deja bine cunoscută în lumea medicală pentru rolul său indispensabil în producerea de energie și pentru funcția sa antioxidantă, mai ales în protejarea membranelor mitocondriilor (uzina energetică a celulei și sursă de scurgeri de radicali liberi)6. Ea întărește sistemul imunitar, protejează împotriva infecțiilor bacteriene și virale și este deosebit de eficient în prevenirea inflamării gingiilor (gingivite). Atleții o iau
[Corola-publishinghouse/Science/2291_a_3616]
-
inflamării gingiilor (gingivite). Atleții o iau pentru capacitatea ei de a elibera energia. Nu este toxică și regenerează în mod eficient vitamina E care a fost oxidată. Vitaminele P sau bioflavonoidele Ele reprezintă o figură oarecum intrigantă în apărarea noastră antioxidantă. Vitamina P - sau mai degrabă vitaminele P, cum ar fi mai corect să spunem - însumează un ansamblu vast de polifenoli care explică avantajele alimentației mediteraneene, precum și paradoxul francez. Vă prezint mai jos principalele bioflavonoide, începând cu subgrupa cea mai importantă
[Corola-publishinghouse/Science/2291_a_3616]
-
cele două companii concurente? Pentru a răspunde la această întrebare, este necesar să refacem pe scurt istoricul cercetărilor din acest domeniu. Originile La origine, îl găsim pe doctorul Jacques Masquelier, un francez care a descoperit o sub familie deosebită de antioxidanți: proantocianidinele sau OPC (Oligomeric Proanthocyanidin Complexes). Încă din 1951, el obține un brevet (brevet francez nr. 1036922) pentru o tehnică ce permite extragerea proantocianidinelor din scoarța pinului maritim francez, apoi, în 1970, un al doilea brevet, pentru extragerea din sâmburi
[Corola-publishinghouse/Science/2291_a_3616]
-
verde, pielița strugurilor, ginkgo biloba, silimarină. Flavanone Hesperidina, Naringina Coaja citricelor (lămâie, portocală, grapefruit etc.). Izoflavone Genisteina, diadzeina Boabe de soia. * După Balch, J.-F. (1998), op.cit. O ultimă notă de complexitate biochimică După o revistă de literatură științifică, puterea antioxidantă a bioflavonoidelor este direct proporțională cu numărul de grupări hidroxil (OH) pe care acestea le conțin 9. Proantocianidinele conțin zece, ceea ce este excepțional. Dimpotrivă, în 1998, R.A. Larson, în Phytochem, a stabilit că flavonoidele care conțin mai puțin de cinci
[Corola-publishinghouse/Science/2291_a_3616]
-
cu numărul de grupări hidroxil (OH) pe care acestea le conțin 9. Proantocianidinele conțin zece, ceea ce este excepțional. Dimpotrivă, în 1998, R.A. Larson, în Phytochem, a stabilit că flavonoidele care conțin mai puțin de cinci grupări hidroxil au o putere antioxidantă neglijabilă. Doze recomandate: Deși nu s-a stabilit în mod oficial o posologie, cercetările actuale 10 arată că efectele optime sunt obținute cu doze zilnice de 1 mg pe livră (sau 2 mg pe kilogram) de greutate corporală, adică aproximativ
[Corola-publishinghouse/Science/2291_a_3616]
-
vitro și experimentale efectuate pe animale par să încurajeze folosirea quercitinei în lupta împotriva herpesului 1 și a anumitor tumori canceroase localizate după cum urmează: piele, sân, ovare, colon, rect, creier și sânge. Resveratrolul Printre polifenolii naturali reputați pentru puterea lor antioxidantă, resveratrolul este unul dintre cei mai cunoscuți, mai ales pentru ameliorarea fluidității sângelui, limitând agregarea plachetelor sangvine și formarea unui cheag mortal de sânge. Resveratrolul, printre ale cărui principale surse se numără vinul roșu, pare să ajute și la reducerea
[Corola-publishinghouse/Science/2291_a_3616]
-
cheag mortal de sânge. Resveratrolul, printre ale cărui principale surse se numără vinul roșu, pare să ajute și la reducerea degenerescențelor arteriale (ateroscleroza). Cu toate acestea, polifenolii care conțin mai puțin de cinci grupări hidroxil par să aibă o putere antioxidantă neglijabilă 12. Resveratrolul nu conține decât trei, în timp ce proantocianidinele conțin zece. Vitamina B5 (acidul pantotenic) Dintre cele unsprezece vitamine din complexul B, cel puțin două au o reală putere antioxidantă. Este vorba despre acidul folic (B9) (vezi pagina următoare) și
[Corola-publishinghouse/Science/2291_a_3616]
-
puțin de cinci grupări hidroxil par să aibă o putere antioxidantă neglijabilă 12. Resveratrolul nu conține decât trei, în timp ce proantocianidinele conțin zece. Vitamina B5 (acidul pantotenic) Dintre cele unsprezece vitamine din complexul B, cel puțin două au o reală putere antioxidantă. Este vorba despre acidul folic (B9) (vezi pagina următoare) și acidul pantotenic (B5). Cele câteva studii recente despre acidul pantotenic ne vin din Varșovia, de la o echipă de cercetători polonezi, specialiști în biologie experimentală. În mod indirect, acidul pantotenic proteja
[Corola-publishinghouse/Science/2291_a_3616]
-
de cancer să-și prelungească viața cu câteva luni sau chiar cu câțiva ani, dar și acest lucru este un pas mare în direcția cea bună, date fiind cunoștințele și mijloacele medicine actuale. Totul ne face să credem că unii antioxidanți au proprietăți ce le permit să lupte mai cu seamă împotriva anumitor tipuri de cancer. Doctorul Balch prezintă rezultate ale unor studii ce dovedesc că acidul folic diminuează durerile și efectele secundare ale chimioterapiei. Un alt indiciu ce subliniază acțiunea
[Corola-publishinghouse/Science/2291_a_3616]