680 matches
-
se face nesuferit, nu ținînd să fie el însuși corect pînă în cele mai mici amănunte, ci cerînd-o aceasta cu prea multă stăruință și de la alții”1) Femeie independentă, Eliza Mustea îl descoperea pe pedant și în „societate”, sub figura antipatică, plictisitoare, a celui care se prezintă „ca la conferință”, împiedicînd lumea „să se distreze și să vorbească fiecare de ceea ce poate pricepe oricine”2). De regulă, porecla de „pedant” emană de la tineri sau de la cei deprinși să se manifeste firesc
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Acestei campanii insidioase i s-a alăturat și o parte a intelectualității publice care, după voluptatea și vioiciunea afirmării unui discurs anti-comunist atunci când, finalmente, "se dăduse voie de la poliție", se descoperea acum visceral antiregalistă. Regele le era acestor bonjuriști dâmbovițeni "antipatic", nu avea, dragă, "discursul ăla electrizant al lui Ceaușescu din balcon, în '68, când am fost în centrul atenției" (în urma căruia anticomuniști faimoși s-au înghesuit să ceară carnete de partid și "arme la Uniunea Scriitorilor să se bată cu
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
volumul Capăt de linie. Citind paginile „cu cheie” de sub primul titlu, parcă regret un pic că generațiile tinere nu vor ghici în Victor Mitrea pe simpaticul personaj din vechea boemă ieșeană - Valer Mitru. Sau prototipurile unor Bandrabur, Sorcaru, Mateuț, destul de antipatice ca să mai fie nevoie de o „scară tâlcuitoare” (D. Cantemir) a numelor. Importantă pare a fi eliberarea de un balast „social cultural” peste care imaginația poetului încerca odinioară să zboare. Cartea este un document istoric și... caracterologic, dar, în primul
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
volumul Capăt de linie. Citind paginile „cu cheie” de sub primul titlu, parcă regret un pic că generațiile tinere nu vor ghici în Victor Mitrea pe simpaticul personaj din vechea boemă ieșeană - Valer Mitru. Sau prototipurile unor Bandrabur, Sorcaru, Mateuț, destul de antipatice ca să mai fie nevoie de o „scară tâlcuitoare” (D. Cantemir) a numelor. Importantă pare a fi eliberarea de un balast „social cultural” peste care imaginația poetului încerca odinioară să zboare. Cartea este un document istoric și... caracterologic, dar, în primul
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
și filosofa asupra actului guvernării: "Kiderlen este exact așa cum spui. Acum, se pune întrebarea: se poate descurca mai bine în politică decât în viața privată? Dacă poate fi util, în ciuda sufletului său urât, va trebui să-l folosești, oricât de antipatic ar fi. Va trebui să treci deseori peste ranchiuna și dezgustul cele mai îndreptățite, cele mai motivate, când cel care le merită se poate dovedi un instrument util. Guvernarea este adesea mai bună cu ajutorul inamicilor decât cu al prietenilor. Aș
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
unde se vorbește despre incident. Kiderlen este exact așa cum spui. Acum, se pune întrebarea: se poate descurca mai bine în politică decât în viața privată? Dacă poate fi util, în ciuda sufletului său urât, va trebui să-l folosești, oricât de antipatic ar fi. Va trebui să treci deseori peste ranchiună și dezgust, cele mai îndreptățite, cele mai motivate sentimente, când cel care le merită se poate dovedi un instrument util. Guvernarea este adesea mai bună cu ajutorul inamicilor decât cu al prietenilor
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
știre și cu făcutul complice din ochi, lipsit de orice merit decât acela de a nu fi fost informator și așteaptă ca acest merit să cântărească să zicem, cât cărțile lui Adrian Marino, îmi e de mii de ori mai antipatic decât informatorii dovediți. Unui al treilea, moderator de televiziune, atât de bine dispus în permanență deh, voioșia pe care ți-o asigură o conștiință nepătată -, încât se veselește anunțând dispariția unui confrate, cum s-ar veseli unii, mai păcătoși, așa
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
doar dosarul de informator al actualului președinte, nu ajunge nici el sub nicio formă, cum nu ajung nici ceilalți, să mă convingă că în dosariada asta, ceea ce îi mână e binele meu, de cetățean, luminarea mea. Astfel încât, cu atâtea personaje antipatice la vedere, aproape că nu mai am nevoie de cei optzeci la sută informatori care și-au asigurat, o vreme, onorabilitatea prin prelungirea contractului. Dacă există totuși un mare beneficiu, insesizabil, pe termen scurt, al acestei dosariade, diversiune, perdea de
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
să fim, sau să gîndim, cu teamă, prea prost despre noi înșine, ori poate să ne înjosim cu totul. Nu pot distinge, în ce mă privește, pe baza acestor considerații, tot atît de net ca Alfred Lehmann 12, între sentimentele antipatice, simpatice și estetice, în sensul că cele din urmă s-ar caracteriza printr-o conștiință liniștită, situîndu-se în afara a tot ceeea ce ne prezintă fantezia sau arta. Există, indubilabil, stări în care deosebirile dintre aceste trei genuri de sentiment au
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
acești doi poli și vom lua în considerare aici cîteva dintre cele mai importante. Batjocura presupune, cum am văzut, un raport de contradicție, care nu există în cazul rîsului complet involuntar. Batjocorirea este plină de obiectul său, într-un chip antipatic, aducînd cu ea dorința de a se ocupa mereu de el, pentru a-i evidenția și a-i zugrăvi neputința, insignifianța, prostia sau josnicia. Batjocura este un sentiment în mod hotărît reactiv, deși Nietzsche credea că acesta s-ar potrivi
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
brațe. Ai adormit și m-ai visat. În vis, eram proaspăt bărbierit, mă pieptănasem cu cărare pe mijloc și îți zâmbeam. Purtam un costum alb, ca laptele, iar la butonieră aveam o garoafă roșie ca focul. Radio Șanț Un fițos antipatic. Nu știe să zică bună ziua, săru-mâna și ce mai faceți. Așa că e sociopat, ce să mai discutăm. Fumează, iar asta e nesănătos pentru el și pentru cei din jurul lui. Umblă murdar și nespălat și e plin de tatuaje. Probabil că
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
asta cu fluieratul și la Dallas, câțiva ani mai târziu... — Ce era, Werther? — Werther a fost, până la urmă, cu Alfredo Kraus, dar cred că ar fi trebuit să fie Samson și Dalila cu Jon Vickers. Atunci am avut un virus antipatic, din cauza căruia am pierdut și niște spectacole la Met. Am văzut un doctor la New York care mi-a spus să îmi pun ulei de măsline în nas. Cred că, dacă ar fi fost cineva cu mine, l-aș fi strâns
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
înlocuit de unul care reprezintă steagul Americii. „S-a mizat de la început pe faptul că oamenii se vor răzvrăti împotriva schimbării steagului românesc cu cel american, s-a mizat pe faptul că personajul din spoturile TV le va deveni instantaneu antipatic românilor“, mi-a scris Sorina Iordan, account executive McCann PR. „și, deși campania a avut nevoie de dezvoltarea pe toate mediile - TV, radio, outdoor, print, PR - pentru a ajunge la o audiență cât Cartea fețelor 190 mai mare, feedbackul și
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
face un pas către mine: "Italian?" "Nu, răspunde francezul, este ofițer superior în armata română în misiune la Viena." Făcând încă un pas spre mine (era acum la câteva zeci de centimetri de mine), englezul, cu o figură teribil de antipatică, cu o mustăcioară subțire și buze subțiri, cu un aer din ce în ce mai batjocoritor, întinde mâna dreaptă și cu degetul arătător începe să atingă decorația ce o purtam pe piept (cea mai înaltă decorație română de război, Mihai Viteazul) "Și asta ce
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
În fine, trebuia să aștept, n-aveam de ales. Am reînceput să mă plimb prin cameră și să încerc să-mi adun gândurile. Da' de unde. Totul fugea în mintea mea. Imagini, imagini, senzații bizare. Nu mă puteam debarasa de figura antipatică a căpitanului englez. În adevăr sunt figuri care cer palme... Doar pentru intenția ce-am avut și pe care a sesizat-o, cu toată starea de beție în care se afla, și iată-mă... închis, să-i spun pe nume
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
de obsesia imaginii. Eul lucrează, harnic, la un contur atrăgător. Printr-un mecanism al cărui secret se află însă în scrisul la persoana întâi, lucrurile se întorc împotriva celui care se falsifică, ajustările sau confesiunea de paradă fiind deopotrivă de antipatice pentru cititor. Straja dragonilor de Ion Negoițescu este unul dintre cazurile rarisime în care confesiunea totală, șocantă, frustă este făcută independent de orice auditoriu. Nu știu pentru cine sau din ce motiv a scris Ion Negoițescu. Este limpede însă că
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
sacadat, nenumărate cruci fără să observe lumea). Profesorul de muzică, Golumba, companion cinegetic al unchiului Toader, dar care habar n-avea de mine ca nepot al amicului său, a observat doar că eu cânt fals. În schimb, nu mi era antipatic, nici indiferent, ca eu lui, profesorul de franceză, Bernard (făcea parte din Misiunea franceză în România, cum găseai câte unul sau doi în toate capitalele de județ, vorbea incorect românește, mai împroșcând câte o vulgaritate de-a noastră, neaoșă, era
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
teamă, căci aveam să mă confrunt cu profesori necunoscuți, iar pregătirea mea lăsa uneori mult de dorit: nici la română nu stăpâneam cum se cuvine problemele literaturii vechi, iar gramatica a fost totdeauna punctul meu slab, fiindu-mi adesea tot atât de antipatică precum trigonometria - a însemnat totuși un mare succes. Datorită profesorului de română, care, deși nu-mi fusese dascăl, mă știa, căci provenea de la Liceul „Dr. C. Angelescu“ și care, cunoscându-mi faima, voia s-o reflecte asupra școlii întregi, impresionându
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Talleyrand beneficiază, într-un caz din trei, de un portret aproape afectuos. Unele texte sunt scrise de oameni de o atât de lucidă generozitate, încât și atunci când zu grăvesc persoane cu grele cusururi, sau echivoce, sau în mod natu ral antipatice, rezultatul poartă semnul unei forme superioare de bunătate ăBrissot, Contesa de Boigne). Cu excepția Chateaubriand-Joubert, în care doar Joubert este amar, nici un caz de portrete încrucișate, în care doi oameni să se conteste sau să se ponegrească reciproc. Și s-ar
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
of the Floating World, de Ishiguro, gândește clar și e prezentat limpede. Ceea ce ne nedumirește este ordinea în care acesta își amintește și își comentează amintirile. El ajunge abia la sfârșit la amintirea cheie, care ne explică de ce ne e antipatic, de ce cartea îl acuză. Cândva, pe vremea măririi imperialiste a Japoniei, a trimis la închisoare un coleg pictor de stânga. A venit vremea Japoniei îngenuncheate de americani, pictorul cu pricina a ajuns în poziția cândva privilegiată a lui Kuroda, pictorul
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
șoferi) și totul se petrece în 1962, într-un interval de câteva luni. De fapt nu se întâmplă nimic spectaculos. Tony se îndrăgostește în taină de Christine, reușește s-o invite la o plimbare, merg apoi cu mașina unui adolescent antipatic la o plimbare în grup, un fiasco din punct de vedere al relației Tony- Christine. De fapt între cei doi nu se înfiripă nimic, Christine nu se uită la Tony cu mai mult decât indiferență și Brownjohn nici nu-și
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
să vi se pună dar nu vi s-a pus încă? JF. Unica întrebare este: Cine sunt? Trăiesc de 74 de ani și încă n-am aflat. LV. Ce nu vă place la interviuri? Ce întrebare vă e cel mai antipatică? JF. Cred că întrebările care dau prilejul ignoranței mele să divagheze. Orice răspuns ar trebui să înceapă cu: Nu știu, dar cred...". LV. Am condus zeci de lucrări de diplomă despre romanele dvs. la Universitatea din București. Vă face plăcere
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
vor putea să-și facă de cap, căci noi vom lua măsuri...“ Cam asta era atmosfera... Îmi aduc bine aminte că, în dimineața de 20 august, lucram la motocicletă. Deodată, pe la ora 11, a apărut în fața mea un tânăr destul de antipatic care a întrebat de mine. Asta, după ce, mai de dimineață, cineva sunase la telefon, întrebase dacă eram acasă și închisese. Tânărul a plecat. Mai târziu, imediat după masa de prânz, au sunat la ușă doi indivizi care, de îndată ce le-am
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
acele locuri care inspirau groaza... Vreme de câteva zile, nu s-a mai întâmplat nimic... Evident că, de unde avusesem un aer sănătos, venind de la mare, am început să mă gălbejesc din lipsă de aer și de hrană. Un individ foarte antipatic m-a scos la aer o dată sau de două ori. Nu mai știu dacă m-au scos înainte de 23 august. Dar, după aceea, ancheta a început cu adevărat. Mă duceau în fiecare zi. Trebuia neapărat să mărturisesc ce făcusem împotriva
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
și ilustrativ, inclusiv pentru actualul politician român: "Vanitatea este o trăsătură de caracter foarte răspîndită, și probabil că nimeni nu e scutit de ea. În cercurile academice, în cercurile savanților, este chiar una profesională. Dar în cazul savanților, oricît de antipatic s-ar manifesta, ea este relativ inofensivă, în sensul că, de regulă, nu deranjează cu nimic activitatea științifică. Cu totul altfel stau lucrurile în cazul politicianului. Pentru el, dorința de putere este un instrument indispensabil. Instinctul puterii" - cum se spune
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]