802 matches
-
Dăscăliței. În zorii romanului de la noi, Dinu Păturică e trimis în slujbă printr-o scrisoare de maximă și stupefiantă umilință a tatălui său către stăpîn. Odată intrat în casă, tînărul Dinu se pune pe machiaverlîcuri. Recomandația lui Păturică e la antipodul țanțoșei și ironicei scrisori de demisie a lui Lefter Popescu. Dar primul izbutește, cel puțin temporar, al doilea va eșua definitiv. Sînt oameni care scriu rar scrisori, dar și maniaci. Printre ei, Ladima, motivat psihologic de amorul pentru Emilia, este
Scrisori, depeșe, telegrame by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10038_a_11363]
-
ființă națională, un scandal anti-românesc, o dezertare de la misiunea măreață cu care fusese înzestrat poporul român! Atâta obtuzitate, atâta rea-credință și atâta stupizenie rar mi-a fost dat să întâlnesc. Las' că argumentele "istorice" ale d-lui Coșea erau la antipodul teoriilor sale economice! Unde ne găsim să cerem consecvență la politicinaul român? Or fi teoriile sale economice inspirate de experimentele europene, dar cum le va implementa - în ipoteza că un electorat tembel îi va oferi ocazia - printre statuile lui Ștefan
Pastorul Gauck: Unsprezece ipostaze by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17155_a_18480]
-
de cei doi autori care visează, împreună, să "incendieze" Bucureștii literări, făcând o nouă ordine în ierarhii. Din scriitorii mari pe care-i asimilează în anii de liceu la seral, Adrian Ălui Gheorghe ar vrea să ia, să culeagă. La antipod, poetul deja configurat care este Aurel Dumitrașcu (altfel, autodidact și el) îi folosește pentru sondarea propriei lumi lirice, în statu nascendi. Scrisorile lui sunt, și din acest motiv, bine calibrate, omogene tematic și problematic, definitorii, măi toate, pentru un anumit
Doi poeți by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7593_a_8918]
-
nu erau prea multe. Mare scriitor, se înțelege, dar deloc intelectual, înțelegând prin intelectual un om al cărui material de lucru îl constituie ideile. Sadoveanu este specialist în evocarea ritmurilor lente și repetitive și ale unei societăți patriarhale, exact la antipodul unei literaturi de idei. În afara scrisului - și scrie intens, probabil prea mult! -, Sadoveanu e preocupat de vânătoare și de pescuit și de propria gospodărie. Are și o droaie de copii. Și are, una peste alta, nevoie de bani” (pp. 76
Istoria ieroglifică (I) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4964_a_6289]
-
tocmai defectele pe care prea puțin le-ar putea constata la sine însuși, dar pe care le va demonta de-a lungul întregii cărți, printr-o relativizare neobosită, ferită, în ultimă instanță, chiar și de propriile excese de zel: "La antipodul absolutismelor imobile, adeseori opuse între ele, nu profesez vreun relativism disolutiv." (p. 20). Se va referi, pe de altă parte, într-un mod indirect la sine, invocând o posibilă biografie a victimelor dispuse să se confeseze asupra istoriei trăite: "Miza
Lupta eruditului cu sub-înțelesurile by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14459_a_15784]
-
trebăluind ca un miraculos miriapod domestic, Paraschiv cu buzele lui împletite, trăgând câte un picior în burta calului, colțosul Achim și Nilă cu fruntea lui lată și groasă, încrețită în sus a nedumerire, Niculae terorizat de o Bisisică infernală, la antipodul mioarei năzdrăvane de pe-un colț de rai, liniștita Tita și copilăroasa Ilinca, Guica, imagine sfredelitoare a răutății, bestecăind la ghemul ei de lână neagră, Birică îndrăgostit și cântând dumnezeiește, Polina vorbind tăios și înalt, în timp ce ochii îi sticlesc a
Marele singuratic - I by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11344_a_12669]
-
la refuz transgresarea interdicțiilor, permisă pînă la un punct, doar vizitatorului kazah, căruia îi sunt tolerate toate licențele. Prin schematismul său happyendistic, - Borat distinge ultimativ între CJ, vedeta de consumație și prostituata cu suflet de aur, dar care arată la antipodul lui Pretty Woman - și complet aleator, finalul adună într-o poză de familie aceleași personaje de la început și populația satului kazah, amintind prin deriziune sfîrșitul cu iz de parabolă al filmului Underground, cu o nuntă pe o bucată desprinsă din
Borat - dicționarul kazah by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9948_a_11273]
-
fi situat în fruntea procesului de revalorizări! Ca și cum nu ravagiile regimului comunist în totalitatea sa ar fi stat în centrul revizuirilor inevitabile, ci doar "grava realitate politică a primelor decenii postbelice"! Ca și cum ar fi existat comunismul "bun", maoist-ceaușist, situat la antipodul comunismului "rău", stalinist-dejist, nu altceva decît o diversiune produsă de vădite interese succesorale! Evident (și aci fărîmele de adevăr sînt mixate în pasta groasă a minciunii), "revizuirea valorilor impune realism, respectul faptelor. Actul din 1989 nu poate fi înțeles fără
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15419_a_16744]
-
este realul acestor ființe. Și invers, tot ce-i trenant sau monoton este imaginarul meu." Majoritatea poveștilor sînt reale, ni se spune și ni se repetă. Mare parte par să fie chiar autobiografice, vorbesc despre experiența unui est-european aflat la Antipozi, în Noua Zeelandă. Un est-european cu preocupări ezoterice, un universitar în domeniul antropologiei, un spiritualist și un scriitor. O mulțime de date reale, interesante, concrete. Și totuși, oricît de nude ar părea aceste date, oricît de sec ar fi ele prezentate
"Nu fac evocare, ci revelare" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15812_a_17137]
-
ingredient mult folosit azi și la care autorul ar fi putut renunța, dată fiind și respectabila vîrstă pe care o are, așa cum i-a atras atenția bunul său prieten Maurice Béjart), cele Trei zile la mama se situează aprioric la antipodul scriiturii și tematicii houellebecqiene. Cît despre romanul Salomé - în care fantasmele și fantasmagoriile erotico-psihanalisto-livrești abundă, el are deja ,sound"-ul inconfundabil al scriiturii lui Weyergans, prevestindu-i viitoarea operă. Cu ultimul său roman, autorul se înscrie în ceea ce s-ar
Premiul Goncourt 2005 - Weyergans-Houellebecq 6 - 4 by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11041_a_12366]
-
de bodegă și demagogul de tribună, care în public te spurcă iar în privat te îmbrățișează "cu muci", cum zice Caragiale, sunt preferați cuiva ai cărui pori emană civilitate, politețe, competență, farmec și dorință de a construi o țară la antipodul balcanismului jegos în care ne zbatem larvar. Tony Judt, celebrul analist politic new-yorkez, directorul lui "Remarque Institute", îmi scria de curând o scrisoare plină de cuvinte de-o extremă căldură la adresa tânărului diplomat și intelectual român, pe care l-a
Soia și ciocanul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16385_a_17710]
-
mare clasic. Cartea lui Dumitru Micu din 2004 despre Arghezi este, categoric și indubitabil, mai bună decât cea din 1965, afectată serios de conjuncturi pe alocuri. Dar, simetric, e de notat și faptul că Dumitru Micu nu se plasează la antipodul a aceea ce credea în 1965 în privința unor valorizări: are tăria de a afirma în 2004 că marile poeme epice 1907 și Cântare omului nu sunt complet perimate, au porțiuni de rezistență estetică în timp, gheara leului se vede impregnată
Relectură, revizuire, rescriere by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11232_a_12557]
-
revela, dar nu în esența sa numenală (deus pseudorevelatus), acesta din urmă se amuză crud pe socoteala ființei raționale" (p. 212). În sfârșit, să mai notez că, după părerea lui Dumitru Micu, eternul feminin în poezia argheziană se situează la antipodul absolutului întruchipat de Dumnezeu (p. 225) și primește frecvent conotațiile nehotărârii și ale ambiguității. Alături de cei doi poli (Dumnezeu și femeia), țăranul, țara și istoria configurează motivele lirice fundamentale în opera argheziană. În această nouă interpretare a lui Arghezi, materializată
Relectură, revizuire, rescriere by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11232_a_12557]
-
aparent, Portugalia este o țară idilică. Blândețea climei, frumusețea serenă a peisajului, șarmul indicibil al arhitecturii, cumințenia locuitorilor, toate dau o impresie, aproape vetustă, de pace și tihnă. Nu-i vorbă, la asta contribuie și temperamentul lusitan, aflat parcă la antipodul celui hispanic (o comparație între fado și flamenco e elocventă în acest sens). Cine își închipuie însă că s'ar putea refugia aici, spre a scăpa de amenințările Big Brother-ului globalist, se livrează benevol decepțiilor. Avui această revelație către finele
Idila pândită de suspiciuni by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/8588_a_9913]
-
române, Aula, Brașov, 2007, pp. 192-193, interesat și dumnealui de divergența Noica - Steinhardt. 5 A. Marino, op. cit., p. 440. 6 Pentru Marino, creștinismul este utopie curată: „O religie - îmi spun adesea - mult prea radicală, absolutistă, irealizabilă și deci utopică. La antipodul structurii naturale umane”. (Viața..., op.cit., p.102). 7 N. Steinhardt, Jurnalul fericirii, argument de P.S. Justin Hodea Sigheteanul, ediție îngrijită de Virgil Bulat, note de Virgil Bulat și Virgil Ciomoș, cu un dosar al memoriei arestate de George Ardeleanu, Edit
Idiosincraziile unui pseudoînfrânt. N. Steinhardt văzut de Adrian Marino by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/4289_a_5614]
-
ultima-i antologică ipostază, această față e violent desfigurată, devastată de un flagel ce s-ar zice că e fără remediu aidoma fizionomiei unui lepros într-un stadiu avansat al maladiei. Cuvîntul de ordine al poetului este inconformismul radicalizat. La antipodul sentimentelor bune, starea sa de spirit e o arenă de manifestare a unei demonii virulente, tinzînd a escalada formulele cît de cît cunoscute ori previzibile, în căutarea febrilă a unui inedit al Răului, al unui Rău performant. Nesățios de ultragii
Întuneric moral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9493_a_10818]
-
și culturalizare. Ceva asemănător, păstrînd proporțiile, îmi spunea recent profesorul Nicolae Balotă referitor la ură, prejudecățile și anumite mentalități nostalgice retrograde care mai colcăie în România lui Gigi Becali sau Corneliu Vadim Tudor, cel cu bîlciul grotesc din parlament. La antipodul lor stau personalități exponențiale precum poeta Ana Blandiana de care îmi amintesc în acest context prin asociație cu un scurt eseu al ei mai vechi, un fel de profesiune de credință morală care m-a impresionat cu mult timp, înainte de
Între dragoste și ură by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/9599_a_10924]
-
o refacere de forțe, o animalitate deliberată, un fel de fericire barbară care lega, inconștient desigur, spectacolul morții savurat cu delicii de recompensele generoase oferite propriei vieți cu atîta elan". Rînduri din care încă o dată rezultă situarea Anei Blandiana la antipodul turistului-standard, impersonalizat, evacuat de criterii și emoții, în postura unei personalizări ce-și asumă spațiul precum un depozitar al trecutului, iar trecutul ca o sensibilizare proprie. Exigențele estetice și etice, îngemănate, decurgînd din această sensibilizare îi acordă autoarei-călătoare o responsabilitate
Ana Blandiana și homo viator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9077_a_10402]
-
deopotrivă al intelectului și al acțiunii căutând depășirea limitei unanim acceptate și siluirea cursului istoriei. Închis în celula învelită în pânza de apă a Dunării, el urcă noaptea în turn și privește stelele îndepărtate, cu o foame de absolut la antipodul instinctelor lui Dracula. În locul unui biet vampir setos de sânge și cam nătâng, avem deci un personaj complex, un spirit erudit pe măsura înțelepților timpului său și un cerebral care trăiește existența la rece, îngrozind prin detașarea cu care omoară
Bietul Dracula by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11478_a_12803]
-
fi compromis, am fi putut spune că Ion Druță a dobândit pentru Basarabia rolul de scriitor național. Așa nu putem spune decât tristul adevăr că prin biografia sa de la senectute Ion Druță a rămas sovieticul romanului basarabean, plasabil exact la antipodul lui Paul Goma, care poate fi numit europeanul romanului basarabean. Cei doi - Paul Goma și Ion Druță - cu biografii (sau secvențe biografice) extrabasarabene, cu pacte ideologice insolite, sunt, de fapt, marii absenți ai acestei antologii a romanului basarabean. Proza basarabeană
Ieșirea în larg a romanului basarabean (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12353_a_13678]
-
colecția "Literatura din Basarabia în secolul XX"), dar romancieri de vocație și de anvergură nu are mai mulți de doi sau trei (dacă îl socotim și pe ereticul Paul Goma). Viitorul unei literaturi regionaliste Între cele două extreme (poli sau antipozi) - Paul Goma și Ion Druță - unul cosmopolit și prooccidental, celălalt naționalist și (paradoxal) promoscovit, văd desfășurându-se celelalte avataruri ale romanului basarabean. Constantin Stere e sentimental și memorialistic în Smaragda Theodorovna, George Meniuc e nostalgic și poetic în Disc, Vasile
Ieșirea în larg a romanului basarabean (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12353_a_13678]
-
cu totul neobișnuită, copleșitoare, abil și inteligent structurată sub goetheanul adagiu, incomplet citat: „Fiecare să fie în felul său un grec” (fără secvența imperativă „Dar să fie!”). Romanul este mai mult decît povestea vieții lui Iannis Giorgiadis, un antierou, la antipodul predecesorilor săi din mitologie. Motivele pentru care portretul lui Iannis nu putea fi cel al unui „Hercule suedez” (cum crede autorul că ar putea fi intitulat un alt roman) sunt anticipate în prefața cărții. După ce a pierdut totul la o
Ultimul grec by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/4845_a_6170]
-
grele, la marginea lumii civilizate, acum ne apăreau ca un răgaz, ca un armistițiu, ca o paranteză de o disponibilitate fără margini, un dar providențial, dar irepetabil al destinului." Tocmai această disponibilitate, trăită ca o experiență irepetabilă (situată, evident, la antipodul celei din lagăr), constituie principala temă a cărții. Așa se explică extraordinara senzație de autenticitate, ca și aparentul paradox pe care îl menționam mai devreme (discrepanța între situația dramatică a personajelor și tonul antrenant al relatării). În privința primei chestiuni, aceea
Meseria de a trăi by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12222_a_13547]
-
le-au vizitat sau în care s-au stabilit. De cele mai multe ori este vorba de o simplă omonimie, dar parcă cu atât mai spectaculoase sunt aceste coincidențe. Iată, Bega noastră cea de toate zilele are o soră geamănă tocmai la antipozi. Situată în New South Wales (un alt exemplu geografic de toponimie „bivalentă“, denumirea provinciei australiene - Noua Țară a Galilor de Sud - având însă o origine... antropică), Bega nr. 2 nu își încheie periplul în Dunăre ci, nici mai mult nici
Agenda2003-34-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281381_a_282710]
-
alți observatori în afara protocroniștilor de serviciu. Legănarea acestei iluzii nu a fost inocentă decât în punctul de pornire: în filele unui savant ca Edgar Papu, rapid instrumenta lizate de ,bunii români" pentru a falsifica, în interes propriu, datele istoriei. La antipodul teoriilor lui Roller din anii '50, dar pe același făgaș strâmb al minciunii ideologice, aceste fantasmagorii autohtoniste se întâlneau cu viziunile megalomanului Conducător, la fel de inventiv în modelarea istoriei ce îl precedase. Dacă voievozii neamului, mari luptători pentru creștinătate, se înșiruiau
Ideea critică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11406_a_12731]