710 matches
-
Regulamentul avea prevederi stricte despre calitatea de membru, astfel încât nu oricine putea face parte din organizație. Activitatea organizației clandestine "Partidul Libertății" a constat în principal în muncă de propagandă. Membrii ei tipăreau și distribuiau foi volante, organizau întruniri cu caracter antisovietic, cooptau noi membri, având grijă de educarea lor "în spiritul valorilor strămoșești". Din documentele de arhivă reiese că organizația avea un depozit de arme. Se mai știe că la 30 mai 1950 existau cel puțin 7 celule primare ale acestei
Partidul Libertății () [Corola-website/Science/301002_a_302331]
-
care acesta îl ținea, chiar fiind închis, și care a fost confiscat de KGB. Procesul intentat la 18 ianuarie 1951 a avut loc cu ușile închise, la fel ca și în alte cazuri similare. Ca și în cazul altor organizații antisovietice, condamnaților li s-au aplicat pedepse exagerate, în temeiul unor acuzații false, documentele care constituiau "dovada crimei" fiind corespondența membrilor organizației, Regulamentul acesteia, două poezii antisovietice scrise de Vladimir Bivol, armele și cartușele confiscate de KGB, precum și almanahul ziarului "Basarabia
Partidul Libertății () [Corola-website/Science/301002_a_302331]
-
la fel ca și în alte cazuri similare. Ca și în cazul altor organizații antisovietice, condamnaților li s-au aplicat pedepse exagerate, în temeiul unor acuzații false, documentele care constituiau "dovada crimei" fiind corespondența membrilor organizației, Regulamentul acesteia, două poezii antisovietice scrise de Vladimir Bivol, armele și cartușele confiscate de KGB, precum și almanahul ziarului "Basarabia și Bucovina", considerat "culegere fascistă". Constantin Condrat, Ion Istrati, Vladimir Bivol, Vasile Vâlcu și Victor Andreev au fost condamnați la moarte prin împușcare. Ceilalți membri ai
Partidul Libertății () [Corola-website/Science/301002_a_302331]
-
vamale. 25 mai - Fiind susținut de FPM, Mircea Druc este ales în funcția de prim-ministru. 30 iunie-1 iulie - În sala Palatului Octombrie își desfășoară lucrările cel de-al doilea Congres al FPM care adoptă un program tranșat anticomunist și antisovietic, militând pentru: scoaterea Partidului Comunist în afara legii, retragerea trupelor sovietice de ocupație și desfințarea KGB-ului, proclamarea independenței republicii față de URSS, admiterea ei în ONU și în alte organisme internaționale, ieșirea Bisericii Naționale de sub tutela Patriarhiei Ruse, repunerea în drepturi
Cronologia Republicii Moldova () [Corola-website/Science/298563_a_299892]
-
condusă de Horia Sima și „codreniștii”, conduși de Ion Zelea Codreanu (tatăl), care l-a acuzat pe Sima de a fi fost spion al lui Moruzov, delapidator (al fondurilor primite de la germani la Viena pentru a organiza o armată legionară/antisovietică), că "l-a turnat pe „Căpitan” și i-a trădat „cauza”", etc.
Corneliu Zelea Codreanu () [Corola-website/Science/298726_a_300055]
-
împotriva lui Antonescu și a armatei române. Antonescu a reușit să învingă în trei zile rebeliunea legionară, Legiunea fiind înlăturată de la guvernare. Hitler l-a sprijinit pe Antonescu, de la care se aștepta să atragă și să conducă România în războiul antisovietic, păstrându-i pe legionari ca pe o contrapondere, ca pe o amenințare menită să-i asigure fidelitatea "conducătorului". Horia Sima și alți fruntași legionari s-au refugiat în Germania (unde au fost cazați în lagărele de concentrare Buchenwald, Dachau și
Mișcarea Legionară () [Corola-website/Science/299614_a_300943]
-
Nicolai Muralov și Mihail Boguslavski. Alături de ei au mai fost acuzațe alte 12 persoane. Patru dintre ei au fost condamnați la închisoare în lagărele de muncă, ceilalți au fost condamnați la moarte și executați. "Articol principal: Cazul organizației militare troțkiste antisovietice" Procesul înalților comandanți militari, cunoscut și sub numele de "afacerea Tuhacevski", a fost un proces secret, diferit de restul proceselor de la Moscova. Acest proces s-a caracterizat prin aceleași tipuri de înscenări ca și restul proceselor spectacol de la Moscova și
Procesele de la Moscova () [Corola-website/Science/299648_a_300977]
-
au fost, în istoria sovietică, comisii formate din trei persoane însărcinate cu ceeea ce se numește astăzi pedeapsa extrajudiciară (внесудебная расправа, внесудебное преследование). Troicile au fost introduse ca un organ paralel cu sistemul oficial legal pentru pedepsirea rapidă a elementelor antisovietice. A început să ființeze ca o instituție a CEKA, dar a devenit mai târziu foarte importantă în NKVD, unde a avut un rol major în timpul perioadei Marii Epurări din Uniunea Sovietică. Cuvântul rusesc troika se poate traduce prin "compus din
Troica NKVD () [Corola-website/Science/299668_a_300997]
-
judiciare" (судебная тройка), "troicile extraordinare" (чрезвычайная тройка) și "troicile speciale" (специальная тройка). Un pas mai departe în dezvoltarea troicilor a fost Ordinul NKVD nr. 00447 din 30 iulie 1937 intitulat " În legătură cu represiunea foștilor culaci, a criminalilor și a altor elemente antisovietice" ("О репрессировании бывших кулаков, уголовников и других антисоветских элементов"), document semnat Nicolai Ejov. Prin acest ordin s-au creat troici la nivel republican, de krai și de oblast. Investigațiile urmau să fie făcute de grupuri operative "într-o manieră rapidă
Troica NKVD () [Corola-website/Science/299668_a_300997]
-
fost adevărat, că pe durata acestor vizite ar fi contactat exilați ruși antistaliniști și ar fi început să comploteze împotriva lui Stalin. Tuhacevski a fost arestat pe 22 mai 1937 și a fost acuzat că a organizat o „conspirație troțkistă antisovietică” și că a spionat pentru Germania Nazistă. La finalul unui proces secret, (vezi și Cazul organizației militare troțkiste antisovietice), Tuhacevski și alți opt înalți comandanți militari au fost condamnați și executați în noaptea aceleiași zile, (11 spre 12 iunie 1937
Mihail Tuhacevski () [Corola-website/Science/299669_a_300998]
-
împotriva lui Stalin. Tuhacevski a fost arestat pe 22 mai 1937 și a fost acuzat că a organizat o „conspirație troțkistă antisovietică” și că a spionat pentru Germania Nazistă. La finalul unui proces secret, (vezi și Cazul organizației militare troțkiste antisovietice), Tuhacevski și alți opt înalți comandanți militari au fost condamnați și executați în noaptea aceleiași zile, (11 spre 12 iunie 1937). Pe 31 ianuarie 1957, Tuhacevski și coacuzații din proces au fost reabilitați și declarați nevinovați. Atât înainte, cât și
Mihail Tuhacevski () [Corola-website/Science/299669_a_300998]
-
închidă pe oricine, indiferent de vina adevărată, acest articol fiind transformat într-o armă politică. Pentru a închide un nevinovat, poliția secretă îl încadra la o secțiune în care erau condamnați cei în prezența cărora s-a organizat o acțiune antisovietică. Chiar dacă învinuitul își afirma nevinovăția prin neparticiparea la respectiva acțiune, neraportarea incidentului era o vină suficientă pentru a-l închide. În timpul și după încheierea celui de-al doilea război mondial, articolul 58 a fost folosit pentru pedepsirea prizonierilor de război
Articolul 58 (Codul penal al RSFSR) () [Corola-website/Science/299699_a_301028]
-
articolul 58 a fost folosit pentru pedepsirea prizonierilor de război evadați din lagărele germane sau repatriați. Prizonieratul era considerat o dovadă evidentă a lipsei lor de hotărâre în lupta pentru apărarea până la moarte a patriei, prin aceasta fiind probată atitudinea antisovietică. După denunțarea stalinismului de către Nikita Hrușciov, Codul Penal a fost modificat într-un mod semnificativ.
Articolul 58 (Codul penal al RSFSR) () [Corola-website/Science/299699_a_301028]
-
altă cale decât vecinii lor. Guvernul albanez s-a alăturat celui sovietic la început, după care a luat partea chinezilor în conflictul chino-sovietic. Membrii partidelor comuniste au fost persecutați în multe țări occidentale la începutul perioadei războiului rece, când sentimentele antisovietice și anticomuniste erau alimentate de guvernele occidentale ca o parte a strategiei lor în războiului rece. Totuși, în unele țări capitaliste precum Italia și Franța, partidele comuniste foarte puternice s-au bucurat de un sprijin popular important și au jucat
Partid comunist () [Corola-website/Science/299810_a_301139]
-
deznaționalizarea (Stalin spusese la un moment dat că „problema țărănească este baza, chitesența problemei naționale”). Un al doilea val de deportări, la 1 aprilie 1951, a cuprins 2 617 persoane (723 familii), în cadrul operațiunii „Sever” („Nord”) destinată categoriei „sectelor ilegale antisovietice”. Deportarea s-a făcut în regiunea Kurgan din Siberia. Potrivit unui document publicat după moartea lui Stalin, la 1 iulie 1953, de I.A. Serov, ministrul adjunct de Interne al U.R.S.S., în evidența ministerului se mai aflau 46 616
Vărvăreuca, Florești () [Corola-website/Science/299843_a_301172]
-
politice și sociale, de exemplu ale polonezilor din teritoriile anexate în 1939 din estul Poloniei, care sunt în zilele noastre zonele vestice al Belarusului și Ucrainei. Mai multe secte religioase, cea mai importantă fiind Martorii lui Iehova, au fost declarate antisovietice, iar membrii lor au fost deportați. Mutarea în masă a unor grupuri etnice, potențial dăunătoare sovietelor, a fost o tehnică folosită foarte des de Stalin cât timp a fost la putere. Victimele acestor transferuri au fost polonezii (1934), coreenii (1937
Transferuri de populație în Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/299914_a_301243]
-
încearcă atacarea URSS-ului, trupele și proviziile stocate în răsărit fiind destinate de fapt invaziei peste Canalul Mânecii. Este dovedit astăzi că un spion aflat în slujba sovieticilor, Dr. Richard Sorge, i-a transmis lui Stalin data exactă a lansării atacului antisovietic. De asemenea, criptanaliștii suedezi conduși de Arne Beurling reușiseră să afle data atacului. Ca rezultat al tuturor acestor fapte, pregătirile împotriva unui atac german au fost făcute de Stalin cu neîncredere și la o scară insuficient de largă. Germanii au
Operațiunea Barbarossa () [Corola-website/Science/299218_a_300547]
-
în ziarul New York Times. Din momentul în care Stalin și-a consolidat poziția de lider de necontestat al Partidului Comunist al uniunii Sovietice la sfârșitul celui de-al treilea deceniu, toate referirile la testamentul lui Lenin au fost considerate agitație antisovietică și a fost pedepsită ca atare. Negarea existenței acestui document a rămas una dintre pietrele unghiulare ale istoriografia sovietică până la moartea lui Stalin din 1953. După denunțarea crimelor staliniste de către Hrușciov făcută la al XX-lea Congres al Partidului Comunist
Testamentul lui Lenin () [Corola-website/Science/299399_a_300728]
-
Pe 2 septembrie 1955, Vasili Stalin a fost judecat într-un proces cu ușile închise, fără a avea dreptul la apărare. La finalul procesului, Vasili Stalin a primit o condamnare de 8 ani de închisoare și muncă disciplinară pentru "propagandă antisovietică" (articolul 58-10 al Codului penal) și "abuz în serviciu" (articolul 193-17). Vasili a fost încarcerat la Închisoarea Centrală din Vladimir (aproximativ 160 km nord-est de Moscova). Aici a fost înregistrat cu numele Vasili Pavlovici Vasiliev. El a cerut să fie
Vasili Stalin () [Corola-website/Science/298892_a_300221]
-
de muncă corespunzător. Enervat că rezolvarea cererii sale întârzie, Vasili s-a dus pe 15 aprilie la consulatul Chinei și a cerut o viză pentru tratament medical. În timpul acestei vizite la ambasada RP Chineze, el ar fi făcut „declarații calomnioase antisovietice”. În acea perioadă, relațiile dintre Uniunea Sovietică și Republica Populară Chineză erau foarte încordate. Reacția autorităților sovietice a fost foarte promptă de această dată. La 16 aprilie 1960, Vasili Stalin a fost arestat din nou de către ofiței KGB pentru „continuarea
Vasili Stalin () [Corola-website/Science/298892_a_300221]
-
acea perioadă, relațiile dintre Uniunea Sovietică și Republica Populară Chineză erau foarte încordate. Reacția autorităților sovietice a fost foarte promptă de această dată. La 16 aprilie 1960, Vasili Stalin a fost arestat din nou de către ofiței KGB pentru „continuarea activităților antisovietice”. A fost închis la penitenciarul Lefotovo pentru „executarea restului de pedeapsă”. După executarea restului de pedeapsă, el a fost eliberat pe 28 aprilie 1961. La eliberare, i s-a interzis să se reîntoarcă în Moscova sau să stabilească în Georgia
Vasili Stalin () [Corola-website/Science/298892_a_300221]
-
în 1979 când URSS a invadat Afganistanul. La scurt timp după invazie, Osama bin Laden a călătorit în Afganistan unde, cu ajutor din partea guvernului american, a ajutat la organizarea mujahedinilor arabi și a înființat organizația Maktab al-Khidamat (MAK) de rezistență antisovietică. În 1989, când armata sovietică s-a retras, MAK s-a transformat într-o „forță de reacție rapidă” într-un jihad împotriva tuturor guvernelor din lumea musulmană. Sub conducerea lui Ayman al-Zawahiri, Osama bin Laden s-a radicalizat. În 1996
Atentatele din 11 septembrie 2001 () [Corola-website/Science/297889_a_299218]
-
socialiste, dar fără schimbările economice nepopulare pe care le urmăreau sovietele. S-au mai format "guverne" naționaliste și conservatoare ale bașkirilor, kîrgîzilor șitătarilor și de asemenea s-a format un "Guvern Regional al Siberiei" la Omsk. În septembrie 1918, guvernele antisovietice s-au întâlnit la Ufa și au căzut de acord să formeze un nou 'Guvern Provizoriu' în Omsk, având o conducere colectivă (Directorat) formată din cinci membri: trei socialist-revoluționari, (Avxentiev, Boldîrev și Zenzinov) și doi cadeți din partea Partidului Constituțional Democratic
Războiul Civil Rus () [Corola-website/Science/298461_a_299790]
-
al Armatei Roșii din al doilea război mondial, a ajuns la concluzia că prevederile legii reabilitării victimelor represiunii politice nu pot fi aplicate și în cazul lui Vlasov și a refuzat să ia în considerație cazul. Oricum, Articolul 58 (agitație antisovietică) în baza căruia condamnat Valsov, a fost eliminat din Codul Penal al Rusiei.
Andrei Vlasov () [Corola-website/Science/306983_a_308312]
-
făcute la Paris, de Nicolae Titulescu și Ion Mihalache, în septembrie 1933 au avut o discuție pe tema relațiilor cu U.R.S.S., iar aceștia l-au sfătuit să fie mult mai prudent și mult mai reținut în cuvântările și lucrările antisovietice. A participat la Congresele anuale ale Comisiei a șasea minorităților, de la Geneva până în anul 1935, inclusiv. A prezentat Președintelui Societății Națiunilor, în martie 1932, un memorandum, susținut în Comisia a șasea a minorităților, semnat de 634 de refugiați, în care
Nichita P. Smochină () [Corola-website/Science/307158_a_308487]