1,827 matches
-
tonul fundamental este elementul tonic în care ni se împlinește intuițiunea totalității unui caracter. Tonul fundamental ne sensifică trăsura fundamentală a caracterului, esistența habituală, obicinuită, pietrificată a caracterului, ceea ce grecii numesc etos al caracterului {EminescuOpXIV 360} în sens propriu, în antiteză cu patosul aceluiași. Cred că deosebirile lui Kant și Schopenhauer între caracterul inteligibil (liber) și cel empiric(determinat) este mai clară și mai folositoare pentru această parte decât distingerea antică. Ethos ar fi cel inteligibil. Pathos cel empiric. Pricepem aicea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și fără un obiect real al simțurilor sau simțirei. {EminescuOpXIV 377} {EminescuOpXIV 378} O știință despre toate principiele sensibilității apriorice o numesc estetică transcendentală Trebuie așadar să fie o asemenea știință care să constituie partea întîia a învățături elementare, în antiteză cu aceea care conține principiele cugetărei pure și se numește logică transcendentală. În estetica transcendentală vom izola așadar mai întîi sensibilitatea, prin aceea că vom (secreta, secerne) discompune toate câte și cugetă la ele inteligența prin noțiunile sale, ca să nu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și dacă aceste condiții subiective n-ar avea totodată valabilitate obiectivă, constituind ele baza posibilității în genere de a cunoaște un obiect în experiență? Inteligența am definit-o mai sus în deosebite moduri: am spus că-i spontaneitatea cunoștinței (în antiteză cu receptivitatea sensibilității), am spus că-i facultatea de a cugeta, sau și facultatea noțiunilor, sau a județelor, cari explicări, privite la lumină, sânt una și aceeași în ținta lor finală. Acuma însă putem caracteriza inteligența ca o facultate a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
siguranța lor apodictică, pentru că n-au trebuință de-o asemenea dovadă, ci pentru a face pricepută și a deduce posibilitatea unor 153 v asemenea cunoștinți apriorice evidente. Deci vom trebui să vorbim și despre principiul județelor analitice, și anume în antiteză de cele sintetice, cu cari proprie avem a face, pentru ca această contrapoziție a teoriei celor din urmă să se libereze de neânțelegere și să ni le puie înaintea ochilor cu toată firea lor proprie și caracteristică. ÎNTÎIA TĂIERE A PRINCIPIILOR
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
care rezidă în minte și predică combinarea necesară, o regulă a asociațiunei care se află numai în puterea de imaginație imitatorie și care nu poate reprezenta decât combinări întîmplătoare și nicidecum obiective. foarte bună reprezentare a cauzalității lui Hume în antiteză cu idealismu 1 lui Rătăcirile sceptice ale acestui bărbat altfel foarte pătrunzător s-au născut dintr-o lipsă care-i era comună cu dogmaticii, și anume că n-au avut o privire sistematică asupra tuturor spețielor de sinteză apriori a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
grad și stare a inteligenței însă e acela pe care-l numim cultură, care speție de ridicare și împlere a spiritului e de priceput sub aceasta, astea toate le vom clarifica mai bine, dacă le vom studia în deosebirea și antiteza lor cu alte (speții) soiuri ale vieții spirituale și ale dezvoltării inteligenței, și îndeosebi cu a științei. - După aceea noțiunea culturei mai însamnă și un mod anumit al acțiunii, conduitei și-a manierelor; cu deosebire cerem de la un om cult
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
mai mult încă cu privire la frumuseța naturală a vieții și a simțămintelor, vom avea să-ndreptăm privirea noastră asupra culturei în legătura ei cu simțul frumosului. Întreg studiul nostru se împarte și orânduiește astfel încît vom avea de dezvoltat: Cu privire la inteligență, antiteza între cultură și știință; Cu privire la activitatea practică, antiteza între cultură și moralitate; în fine, cu privire la estetica vieții, legătura între cultură și simțul frumosului. Antiteza dintre cultură și știință se prezintă mai hotărât și mai clar în de osebirea scopurilor lor
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și a simțămintelor, vom avea să-ndreptăm privirea noastră asupra culturei în legătura ei cu simțul frumosului. Întreg studiul nostru se împarte și orânduiește astfel încît vom avea de dezvoltat: Cu privire la inteligență, antiteza între cultură și știință; Cu privire la activitatea practică, antiteza între cultură și moralitate; în fine, cu privire la estetica vieții, legătura între cultură și simțul frumosului. Antiteza dintre cultură și știință se prezintă mai hotărât și mai clar în de osebirea scopurilor lor. Începutul studiului nostru din acest punt de vedere
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
frumosului. Întreg studiul nostru se împarte și orânduiește astfel încît vom avea de dezvoltat: Cu privire la inteligență, antiteza între cultură și știință; Cu privire la activitatea practică, antiteza între cultură și moralitate; în fine, cu privire la estetica vieții, legătura între cultură și simțul frumosului. Antiteza dintre cultură și știință se prezintă mai hotărât și mai clar în de osebirea scopurilor lor. Începutul studiului nostru din acest punt de vedere e justificat Numai cea întîie din numitele trei părți este în intențiunea acestui tratat, cele două
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
e aplecat de-a face ceva, de-a alege o faptă și de-a o prefera altora, trebuie totdeuna să existe o cauză din care el e aplecat de a o face aceasta. Schiller n-a avut în vedere decât antiteza cum că motivul oroarei fapte este: sau moralul sau plăcutul. El a trebuit așadar, pentru ca să afle totuși un al treilea, să îmbine două lucruri contradictorii și adică: cum că instinctul, care ca atare caută numai plăcutul, nu e îndreptat asupra
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
opresc marea tulburată și fluviile repezi, un somn ciudat închide ochii balaurului” (Ovidiu, Metamorfoze, VII). Motivul adormirii/amorțirii demonului de către zeu (erou) este sinonim cu cel al „legării” acestuia. Aceste forme de „îmblânzire” a monstrului definesc zeul (eroul) magician, în antiteză cu zeul (eroul) războinic care decapitează monstrul cu sabia sau îl străpunge cu sulița. Totuși, cele două tipuri de zei (magicieni și războinici) sunt rar strict delimitate. Marduk, de pildă, în vederea confruntării cu demonul Tiamat, se înarmează până în dinți cu
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Însămânțat a doua oară, deși mulți dintre frații noștri s-au opus. Al doilea Mântuitor a pătruns în peșteri și, într-un fel sau în altul ne-a scăpat de sub control. Ca și cum viața sub pământ l-ar fi transformat în antiteza sa, a devenit un fel de fanatic militar. Ce s-a întîmplat apoi știți... Vassur știa într-adevăr povestea. Unul dintre strămoșii săi își dăduse viața încercînd să pătrundă prin poarta Iadului de pe Quintrium, străpungând o apărare disperată de clone
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
prietenoasă a naratorului de a-l înțelege pe extraordinarul personaj principal. De acești naratori periferici la persoana întîi trebuie să-i distingem pe aceia care, din cauza caracterului lor tipic, reprezentativ, trebuie să fie interpretați ca servind drept elemente contrastive, drept antiteza eroului. De regulă, astfel de naratori nu sînt strîns legați de personajele principale printr-o relație personală, prietenoasă, ci mai degrabă le sînt subordonați ca servitori (Nelly Dean din Wuthering Heights) sau ca tovarăși (Dr. Watson din Sherlock Holmes). Pe
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
3) care privește acțiunea și sentimentul (opus lui logic, intelectual)". După aceste demarcații ne putem întocmi morala provizorie. Criticile pertinente ale "marelui partaj" au actualizat "industria retorică, instrumentală și socială a adevărului" (Bougnoux). Întotdeauna semantica provine dintr-o pragmatică, și antiteza dintre enunțul neviciat, rece, impersonal și pacifist și mesajul impur, polemic și retoric, dintre știință și ideologie, pe scurt, își pierde contururile în exercițiul științific in vivo, in statu nascendi. "Chiar și enunțurile științifice rezultă din raporturile de forță ale
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
-se atunci cu sacralitatea naturii în chip de motoare ale unei critici violente. Nu este necesar tabloul opozițiilor pertinente care urmează dihotomiei primordiale Cer/Pămînt, Spirit/Materie, Sacru/Profan. Fiecare cultură istorică, fiecare personalitate afectivă poate broda pe canavaua originară antitezele preferate: calitate contra cantitate; individ (sau elite) contra colectivitate, civilizație contra barbarie, contemplație contra activitate; nobil și om de rînd, eteric și greu, curat și murdar, unul și multiplul, artificial și natural, oraș și sat, negru și verde, trecător și
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
întreprinderii și pe ocolite al presei, editurii, academiei sau al tuturor acestor instituții amestecate, fiecare rivală a celeilalte. Școala s-a comportat ca o anti-Biserică (a avut contra-preoți și contra-catehism), așa cum mediile sînt o anti-școală (cu acești superprofesori care sînt antiteza profesorilor, cu acești mari jurnaliști, marii noștri preoți). O dizidență intelectuală fără rețea de sprijin național sau internațional e o poveste destul de măgulitoare pentru a ne putea duce cu vorba, dar care nu rezistă analizei mediologice și listei de întrebări
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
de tranziție între "lumea aproximativă" și "universul preciziei". Pentru ca matematica să se poată aplica lumii fizice a aparențelor mișcătoare și coruptibile, și nu doar corpurilor eterne, pentru ca știința a ceea ce se schimbă să devină posibilă, trebuia să se rupă de antiteza pămînt/cer, mișcare/imobilitate, proprie lumii precreștine, și să se situeze în siajul dogmei Întrupării care autoriza căutarea ordinii invizibile a lui Dumnezeu în dezordinea lucrurilor vizibile. Anul I al Întrupării punct retrospectiv, bineînțeles, pus în evidență de către carolingieni, întreaga
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
disimula o răsturnare cît se poate de reală a hegemoniei. Sîntem încredințați să estimăm că scrisul, în ziua de azi, operează sub dominanță orală. Din punct de vedere social, cultura televiziunii o înglobează pe cea a computerului (și nu invers). Antiteza scris /oral nu poate părea, de altfel, sumară. Întîi și-ntîi, ea sugerează un joc lipsit de miză între doi termeni, ca și cum orice avans luat de scris ar determina reculul realității iar societățile noastre, mari consumatoare de hîrtie și grafomane, demonstrează
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
9. Spațiul românesc / 231 10. Următoarea tranziție / 231 11. Fabrica(rea) ghiveciului social / 233 12. Structura etnică / 235 Capitolul XIV. Proiecte în reconstrucția spiritului comunitar în spațiul românesc / 237 1. Cuvântări deosebite / 237 2. Falansterul de la Scăieni / 238 3. Echilibrul antitezelor / 243 4. Pătura superpusă / 246 5. Formele în căutarea fondului / 250 6. Spre socialism via capitalism / 257 7. Dumitru Drăghicescu / 270 8. Românismul / 271 9. Mircea Vulcănescu / 275 10. Activismul cultural / 275 Capitolul XV. Imposibila comunitate? / 277 Bibliografie / 283 Introducere
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
așteaptă comunitatea de la ei. Este aici o alunecare în zone în care argumentarea nu mai are accente convingătoare. O modalitate simplă dar expresivă de a prezenta comunitățile din perspectivă pozitivă o are Max Weber (1966) când arată că acestea sunt "antiteze ale conflictului". b) Militantism și comunități utopice Stan și Ionescu (1999: 201) arată că "în istoria omenirii nu a existat comunitatea zugrăvită de utopiști, sau de către Ferdinand Tönnies; dar în interiorul unui spațiu-timp delimitat pot apărea interese materiale, morale etc. comune
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
religie, națiune, rasă, ocupație sau cruciadă. Arhetipul ei, atât istoric cât și simbolic, este familia iar în aproape orice tip de comunitate veritabilă nomenclatura familiei este proeminentă." (Nisbet, 1993: 48) Fundamentală pentru forța comunității este imaginea reală sau închipuită a antitezei existente într-o aceeași structură socială între relațiile comunitare și cele non-comunitare, care prin relativa lor impersonalitate și anonimitate luminează strânsele legături personale ale comunității. Familia reapare și la Nisbet ca arhetip al comunității, ceea ce provoacă din perspectiva abordării noastre
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
de interese rămânând neschimbat. Dincolo de modul în care se simte în familie sentimentul comunității de interese, membrii acesteia pot exploata relația pentru promovarea propriilor scopuri. "Relația de tip comunitar este, potrivit interpretării uzuale a înțelesului ei subiectiv, cea mai radicală antiteză a conflictului. Oricum, aceasta nu ar trebui să oculteze faptul că coerciția de toate tipurile este un aspect foarte comun până și în cele mai intime dintre aceste relații comunitare dacă una dintre părți este mai slabă de caracter decât
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
25 de ani. "Eliade, ura sincer pe revoluționari, tot at(t ca ș( pe ruși; Toate aceste elemente dovedesc caracterul antirevoluționar al lui Eliade, pe care forța (mprejurărilor l-a impus, totuși, (n fruntea revoluției" (Lovinescu, 1997: 86). La Heliade antiteza, contradicțiile fac parte din (nsăș( existența lui. Conservator din fire ș( prin interese, ajunge să conducă revoluția, rusofob (ntr-o perioadă ș( rusofil (n alta, dușman al socialismului dar promotor (n 1858-1860 al unei asociații agricole cu iz falanstier. "C(nd
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
n comisiunea pentru proprietate, Eliade susținea teze moderate, era pentru o reprezentanță pe clase ș( contra votului universal. El nemulțumi ș( pe proprietari ș( pe țărani" (Călinescu, 1982: 133 și urm.). Un exemplu grăitor despre concepția sa cu privire la echilibrul (ntre antiteze (l regăsim (n pasajul următor: "Progresul fără conservație este o clipă ș( ajunge la nimic. Conservația fără progres e o stagnație ș( ajunge la putrezire, ș( iar la nimic. Cine conservă are, ș( cine are, poate progresa mai repede. Progresiștii
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
Domeniul urma a fi arendat pe zece ani, iar falanga constituită din 2-300 de familii de țigani ai statului. Mai temperat după Scăieni, Diamant nu mai avansa ideea (mpătririi capitalului (n cinci ani, ci numai a dublării acestuia. 3. Echilibrul antitezelor Ion Heliade Rădulescu a fost g(nditorul profund ș( prolific dublat de omul de acțiune. "Prin natura sa un proteic (...) H. (ș( adună tot spiritul (ntr-un centru de predilecție, proiectul social" (Sorohan, 1982: 89). (n Biblicele, Heliade maschează sub comentariul
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]