2,440 matches
-
evoluții ar câștiga în claritate și culoare dacă ar putea fi reduse la scara unor microistorii familiale, de vecinătate, de cartier sau de grup. Ele ne-ar ajuta să înțelegem mai bine originea câtorva dintre particularitățile noastre culturale (în sens antropologic) cele mai contrariante: lipsa de respect față de lege, dificultatea de a adopta, la nivel instituțional, norme, reguli și proceduri de acțiune stabile și transparente, preferința pentru aranjamentele spontane, gustul pentru improvizație în dauna construcției răbdătoare și temeinice etc., toate nefiind
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
contextul cultural, de raporturile intergrupale, de impregnarea socioantropologică. Fiind raliată unui mediu psihologic intern (constelație de elemente cognitive, afective, emoționale), dar și unui mediu extern (social, cultural, ideologic), memoria conferă identitate colectivă prin articularea elementelor psihologice individuale cu cele sociologice, antropologice, istorice. Concluziile desprinse de Tapia din examinarea studiilor inserate în acest număr al revistei Connexions coincid, în mare parte, cu modelul de abordare pe care l-am propus, examinând modul în care funcționează memoria socială și reprezentările sociale în funcție de contextul
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
din țările occidentale ale anilor ’80. Folosind eticheta sugerată de Daniel Miller (1995, p. 16), vom organiza descrierea unor asemenea practici prin conceptul de cultura penuriei. Prima parte a articolului este o trecere în revistă a categoriilor analitice din literatura antropologică despre consum în timpul comunismului. Studiile cu acest subiect sunt structurate în jurul relațiilor sociale existente în domeniul economiei secundare, însă noi credem că o perspectivă teoretică mai nouă poate fi câștigată printr-o mutare a interesului înspre practici. Cu alte cuvinte
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
XX), folclorist. A fost preot în satul Maidan (azi Brădișoru de Jos, j. Caraș-Severin), unde s-a căsătorit cu fiica preotului Sofronie Liuba, pasionat culegător de folclor. În colaborare cu acesta, I. a întocmit monografia satului Maidan, incluzând date geografice, antropologice, sociale, precum și detalii despre portul popular și îndeletniciri (păstorit, morărit, rotărit etc.). Monografia mai cuprinde tradiții, legende, balade și jocuri de copii, precum și un glosar. Tot împreună cu Sofronie Liuba, I. a trimis la revista „Familia”, sub semnătura Liuba-Iana, texte lirice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287480_a_288809]
-
poeziei / 27 Ideea fraudei, geniul, suicidul / 35 Portretul unui artist în derivă / 42 În drum sigur spre Hollywood... / 56 Rowley și comorile fermecate din adîncuri / 59 Dezlegarea labirintului: din vremuri apuse se înalță literele / 65 Suicidul sub lupă medicală și antropologică / 74 Poetul angelic: geniul romantic și universul magic al sinfo-picturii / 84 Laboratorul poetic: calea regală spre naufragiu / 101 Tabel cronologic / 129 Bibliografie / 135 Preambul La originea uneia dintre cele mai intense dezbateri din istoria literaturii engleze cunoscută sub numele de
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
hărți ale operelor literare - era bazată în principal pe două dicționare dintre cele construite cel mai enciclopedic, adică elaborate după un principiu care cerea de la lucrări să conțină cît mai multă cunoaștere în stare nativă. Suicidul sub lupă medicală și antropologică În ceea ce privește motivele care au precipitat suicidul, Daniel Wilson (a cărui biografie privindu-l pe Chatterton este socotită de Russell - 1908: XVI - ca fiind cea mai exactă, mai interesantă și mai compătimitoare) e de părere că "vechea teorie bristoleză" despre "geniul
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
tendinței de a se sinucide poate aproape să fie privită ca un indiciu al civilizației unui popor. (Mathews 1891: 481) Concluzia curajoasă de mai sus a lui Mathews este foarte apropiată de convingerea lui Franz Boas dobîndită după o cercetare antropologică îndelungată: cu cît nivelul intelectual al unei familii este mai înalt, cu atît mai mare este tendința sa spre extincție prin refuzul de a da naștere la copii. Rezultă că în cazul lui Chatterton geniul său intelectual de rang înalt
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
2001, Semn și interpretare. O introducere postmodernă în semiologie și hermeneutica, Editura Dacia, Cluj Napoca. Cohen, R., si Siegel, A. W., 1991, (coordonatori), Context and development, Hillsdale, NJ: Lawrence Erlbaum Associates. Coman, M., 2003, Mass media, mit și ritual: o perspectivă antropologica, Editura Polirom, Iași. Coman, M., Mass media în România post-comunistă, Editura Polirom, Iași, 2003. Costă, P.T, si McCrae, R.R., 1987, "On the need for longitudinal evidence and multiple measures în behavioral-genetic studies of adult personality", în Behavioral and Brain
by Livia Durac [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
folosul societății, de aceea cea mai apropiată de acest înțeles ni se pare sintagma pedagogie socială, care nu poate fi confundată cu pedagogia sociologică, chiar dacă orice act educativ poate fi privit și din punct de vedere sociologic, pe lângă perspectiva biologică, antropologică, psihică - perspective ce au în vedere îndeosebi individualitatea omului. Sintagma pedagogie sociologică a fost introdusă de G. Rouma, în concepția sa semnificând cercetările științifice, experimentele asupra „puterii” fiecăruia dintre factorii de mediu fizic și social, studiile asupra evoluției tendințelor sociale
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
tradiție filosofică apăsat intelectualistă a impus ideea că omul este o ființă rațională, ale cărei acțiuni depind de mecanisme logice, reductibile la diagrame inteligibile. Or, acest mit al raționalității nu descrie o realitate, ci mai degrabă un ideal, o utopie antropologică. Pentru a Înțelege și a descrie creațiile umane, precum și pentru a anticipa și, eventual, a influența conduitele persoanelor și ale grupurilor, trebuie investigate motivațiile lor inconștiente, conținuturile imaginare și simbolice, Încărcăturile emoționale. Cercetarea imaginarului vine să suplinească această lacună majoră
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
este supus. Dar dacă evoluția noastră nu este aceasta? Dacă evoluția societății și a omului actual este alta? Dacă omul contemporan se Îndreaptă spre o anumită amplificare și pluralizare a personalităților sale, a fețelor și interfețelor sale? E o ipoteză antropologică greu de dovedit și, desigur, greu de controlat. Dar dacă e așa, Înseamnă că schizomorfismul acuzat de omul modern este chiar direcția de evoluție spre care ne Îndreaptă societatea În care trăim. În acest context, este posibil ca imaginația să
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
nu mai acționează ceea ce suntem obișnuiți să descriem prin termenii arhetip, pattern, model. (Folosesc conceptul de arhetip În sens cultural, de invariant, de model recurent, și nu În sens metafizic, În genul ideilor lui Platon, sau În sensul psihologic ori antropologic al lui Jung.) Operele care se comportă arhetipic sunt opere care se conjugă cu idealul modernist al subiectului unic și centrat. Sunt opere care secretă, la un nivel transcendent față de suprafața ficțiunii, un sens unificator, un scenariu explicativ. N-are
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
să precizez că, așa cum am făcut și În altă parte (În Zece studii de arhetipologie), nu folosesc conceptul de arhetip nici În sens metafizic, de esență transcendentă cu realitate ontologică, și nici În sens psihologic, ca schemă mentală sau structură antropologică, ci doar În sens cultural, ca invariant sau pattern al unei culturi, al unui curent literar etc. Pe de altă parte, ți-aș răspunde cu o Întrebare foarte simplă: Cum analizezi piesele Monei Chirilă? Ce instrumente folosești, Încât să le
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
la modul spontan, de către omul modern. Însă acesta recepta situația ca pe o criză ce trebuie evitată, ca pe o ruptură ce trebuie Închisă. La nivelul teoriei, al concepției despre lume, despre ce trebuie să fie omul, la nivelul idealului antropologic, cred că modernitatea a rămas mai departe obsedată de modelul omului centrat. Acest model uman constituia un fel de colac de salvare pentru o societate și niște personalități care se simțeau periclitate, amenințate de dezagregare. Ceea ce face postmodernismul este nu
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
constituia un fel de colac de salvare pentru o societate și niște personalități care se simțeau periclitate, amenințate de dezagregare. Ceea ce face postmodernismul este nu să inaugureze acest proces, Început Într-adevăr În modernitate, ci să răstoarne perspectiva asupra idealului antropologic. Spre deosebire de modernitate, lumea actuală pare să fi asumat cu mai multă detașare procesul pulverizării subiectului unic. Ea pare să accepte mult mai ușor, chiar să impună ca ideal modelul subiectului multiplu. Așadar ceea ce aduce nou postmodernismul nu e fenomenul În
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
În interdependență. Paradigma hermetică Corin Braga: Ceea ce face Mihaela nu e chiar așa de izolat, fără paralelisme, de negăsit În alte gândiri contemporane. Exact acesta este demersul lui Gilbert Durand. Și nu mă gândesc la acel Gilbert Durand din Structurile antropologice ale imaginarului de acum patruzeci de ani, ci la cel din Introducere În Mitodologie, o carte publicată În 1996. El practică un tip de analiză culturală asemănătoare, care pornește de la modele și paradigme din fizică și din științe tari, din
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
un concept important, fiindcă el ne ajută să depășim niște dihotomii de tip kantian sau chiar de tip modernist, care ne-au determinat să lăsăm la o parte, să declasăm și să nu canonizăm o serie de fenomene fizice și antropologice sau niște texte și niște opere literare și artistice pur și simplu fiindcă nu le-am putut clasa Într-o categorie preexistentă. O asemenea dualitate maniheică dăunătoare am Încercat și Încerc să deconspir Într-un seminar pe care Îl țin
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
metodologiile istoriei orale. Dar observarea participativă rămâne cel mai important instrument „calitativ” de cercetare. Observarea participativă este practicată În două mari domenii de analiză: În etnografie și În sociologia aplicată pe studiile de caz (Școala de la Chicago). Analiza comunităților, studiile antropologice, etnografia comunicării sau analizele conversaționale, fenomenologia și micro-etnografia sunt tot atâtea direcții metodice de utilizare a participării observatorului la fenomenul studiat. În continuare voi Încerca „reunirea” celor trei direcții de analiză ale imaginilor și a celor trei tehnici principale de
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Analiza organizațiilor. Comunicarea organizațională și structurile funcționale din interiorul instituțiilor devine sursă documentară pentru comportamentul corpului social În ansamblul său. - Analiza structurilor sociale. Grupurile „mici” din corpul social: sate, cartiere, ghetouri, zone urbane, străzi etc. constituie unități „preferate” În analiza antropologică și sociologică. - Analiza universurilor sociale - analizarea acelor comunități care conțin mai multe tipuri de structuri sociale, sunt imposibil de definit, extrem de mobile, au o natură informală (sate de vacanță). - Analiza stilurilor de viață, fenomene descriptibile pe criterii economice sau sociodemografice
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
imaginarului, prezentându-se ca un discurs conceptual și oarecum abstract. Cu aceasta ajung În sfârșit și la subiectul textului nostru: metodele calitative pe care le prezintă Doru Pop În cultura americană sunt prea puțin obsedate de fundamentele transcendente, metafizice sau antropologice ale imaginației și sunt mult mai interesate de rezultatele practice ale acesteia. Scopul lor primordial este acela de a vedea cum ajung imaginile să influențeze oamenii, chiar de a găsi niște mecanisme și explicații exploatabile comercial. E oarecum meschin să
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Bachelard, dar parcă dintr-o altă perspectivă decât cea din care suntem noi obișnuiți să-l vedem. Noi Îl privim pe Bachelard ca pe un foarte bun teoretician pentru categoriile literare ale imaginarului, pe când acolo el este aplicat prin taxonomiile antropologice pe care le stabilește. Sanda Cordoș: Poate că aici e și punctul de diferență, faptul că, odată ajunse În Statele Unite, aceste metode de origine europeană nu mai sunt aplicate doar pe discursul cultural, ci investighează și În afara lui, operând asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
la baza unui soi de morală stoică intrată În combinație cu elemente ideologice teroriste. Ulterior, În perioada dictaturilor postbelice (mai ales a ultimei, ceaușiste), și Miorița a oferit armătura mitologică defetismului românesc dispus să-și argumenteze paralizia printr-o structură antropologică (autoatribuită) conținând doze diverse de resemnare, fraternizare a victimei cu călăul, imolarea propriului partener de viață, conștiință a eșecului oricărei inițiative creatoare și strategie a zborurilor frânte. Asemenea „manipulări” au fost alimentate nu doar de realități politice și sociale inducând
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
de regenerare a fibrei culturale. Te-aș Întreba dacă vezi aceste două momente ca fiind simetrice. Și asta deoarece prima din cele două crize, cea de intrare În perioada comunistă, a fost o criză cu un fond social și chiar antropologic „tare”, devastator, o criză de distrugere a unor valori și a unor structuri sociale, Împinsă până la eradicarea indivizilor și a formulelor de viață. Cea de-a doua criză presupune nu distrugerea unui fond, ci a unei forme impuse, care a
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
zânelor, pe care o surprinde târgoveața în istorisirea sa, era una a permisivității totale, în care dragostea nu era un 417 Ibidem, p. 305. 418 Ibidem, p. 307. 419 David S. Reed, art. cit., pp. 82-83. 420 Gilbert Durand, Structurile antropologice ale imaginarului. Introducere în arhetipologia generală, traducere de Marcel Aderca, postfață de Cornel Mihai Ionescu, București, Editura Univers Enciclopedic, 1998, p. 103. 120 păcat. Într-o astfel de atmosferă și-ar fi dorit să trăiască, de aceea, poate, ea se
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
pp. 134 140. 30. Duby, Georges, Evul mediu masculin. Despre dragoste și alte eseuri, traducere de Constanța și Stelian Oancea, Editura Meridiane, București, 1992. 31. DumitrescuBușulenga, Zoe, Renașterea. Umanismul și destinul artelor, Editura Univers, București, 1975. 32. Durand, Gilbert, Structurile antropologice ale imaginarului. Introducere în arhetipologia generală, traducere de Marcel Aderca, postfață de Cornel Mihai Ionescu, Editura Univers Enciclopedic, București, 1998. 33. Dyer, Christopher, Everyday Life in Medieval England, Hambledon and London, 2000. 34. Edwards, Robert, Chaucer and Boccaccio: Antiquity and
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]