2,251 matches
-
organismul meu era otrava albă și amară care mă aștepta pe divan în pachețele curate și care vibra dement în capul meu. 5 O încăpere luxoasă, scaune solemne cu speteaza foarte înaltă, bolți joase și, peste toate acestea, un întuneric apăsător. Îmbrăcați de sărbătoare, oaspeții s-au adunat și stau cu toții în jurul unei mese acoperite cu catifea roșie pe care se află un platou de aur cu o lebădă nejumulită pe el. Alături de mine s-a așezat Sonia; știu că sărbătorim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
imediat. Era o decizie proastă, trebuia să meargă mai departe și să rămână pe drum, sperând că își va găsi mașina cât mai repede sau că va ajunge în oraș. Pe deasupra, starea de anxietate revenise. Nu mai era același sentiment apăsător dar se simțea în primejdie. Cu ochii în patru, mergea cât de repede putea, pregătit să reacționeze imediat ce amenințarea ce plutea în aer s-ar fi manifestat într-o formă ori alta. În față, drumul făcea o curbă, dispărând în dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
fi când ajunge sub Stânca Adevărului? Încet, Cristian deschise ochii. Nu-și amintea când și nici de ce îi închisese. Avea senzația că se află într-un tunel și vedea în depărtare gura acestuia scăldată în lumina soarelui. Îl mira liniștea apăsătoare care coborâse peste el. Nu reușea să-și dea seama unde se află și nici ce se întâmplă cu dânsul. La început auzi un ciripit de pasăre și pe urmă i se păru că cineva vorbește lângă el. Își dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Europei. Se exportau mari cantități de brânză burduf, unt, pastramă, alte preparate din carne de vită și de porcă din care se obțineau venituri însemnate. Banii obținuți erau destinați „birului” - tributului - către Poarta Otomană. Sumele datorate de gospodăria rănească erau apăsătoare și mulți răzeși și-au pierdut părțile de moșie, vânzândule unor boieri, așa cum s-a întâmplat cu răzeșii din Filipeni și Fruntești. Prin sate și pe la curțile boierești și mănăstirești umblau negustori străini, în special turci, care cumpărau cu toptanul
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
monografie a școlii din Lunca - Filipeni. Care era spațiul în care se desfășura activitatea dispensarului? 1) Cabinetul de consultații; 2) Sala de tratamente; 3) Casa de nașteri; 4) Mobilier sumar; dotare tehnică depășită: stetoscop, tensiometru, fierbător pentru seringi, câteva pense, apăsătoare pentru limbă, toate gestionate de medică 5) Câteva medicamente pentru urgențe și gratuitate. Un lucru îmbucurător: Este curent electrică (era adusă rețeaua electrică din 1964-1965!), dar nu erau lemne pentru iarnă. Filipeni era considerată de Direcția Sanitară Bacău o circumscripție
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
chiar al unei circumscripții electorale atât de obișnuite ca aceasta, trebuie să se ghideze în toate situațiile după cel mai strict simț al independenței sau, cu alte cuvinte, să păstreze aparențele. În afară de umiditatea care făcea și mai densă atmosfera, deja apăsătoare prin ea însăși, pentru că încăperea nu avea decât două ferestre înguste care dădeau spre o curte interioară întunecoasă chiar și în zilele cu soare, neliniștea, ca să folosim o expresie din partea locului, puteai s-o tai cu cuțitul. Ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
de cinci persoane, interzicerea absolută a intrărilor și ieșirilor din oraș, procedându-se simultan la ridicarea măsurilor restrictive, deși mult mai puțin riguroase, încă în vigoare în restul țării, cu scopul ca diferența de tratament, fiind ostentativă, să facă mai apăsătoare și explicită umilința cu care se pedepsea capitala. Ceea ce vrem să le spunem, declară ministrul apărării, doar doar vor pricepe o dată pentru totdeauna, este că nu sunt demni de încredere și trebuie tratați ca atare. Ministrului de interne, forțat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
vei găsi întotdeauna la următoarea adresă...“ XXXIV Dar cu toate că eram la fel de convins ca și Stroeve că legătura dintre Strickland și Blanche o să se sfârșească dezastruos, nu mă așteptam să îmbrace forma tragică pe care a luat-o. A venit vara apăsătoare și înăbușitoare, și nici măcar noaptea nu era destul de răcoroasă pentru a-ți odihni nervii chinuiți. Străzile ca un cuptor răsfrângeau noapte de noapte căldura care se revărsase asupra lor în cursul zilei și trecătorii își târau obosiți picioarele pe drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Și-mi mai aminteam acum că întotdeauna simțisem eu că felul ei rezervat de a fi ascundea ceva neștiut. Dar acum vedeam în asta mai mult decât dorința de a acoperi o taină rușinoasă. Felul ei potolit era precum calmul apăsător care plutește deasupra unei insule după ce a fost măturată de un uragan. Veselia ei era veselia deznădejdii. Strickland îmi întrerupse reflecția cu o observație al cărei cinism profund mă făcu să tresar: — O femeie îi poate ierta unui bărbat răul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
lui Strickland într-un chin îndelungat din care fuga ar fi fost singura scăpare posibilă. Cred că aș fi pus accentul pe răbdarea manifestată de el față de o soață nepotrivită și compasiunea care-l împiedica să arunce de pe umeri jugul apăsător. Și cu siguranță că i-aș fi eliminat din scenă pe copii. De asemenea, aș fi putut alcătui o poveste de efect punându-l în contact cu vreun pictor bătrân pe care presiunea nevoilor zilnice sau dorința de succes comercial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
un crucișător francez sau negri de pe un vas american care transportă mărfuri și călători. Ziua, strada e pur și simplu sordidă, dar seara, fiind luminată de lămpile din căsuțele acelea, are o frumusețe sinistră. Poftele hidoase care îmbâcsesc aerul sunt apăsătoare și oribile și totuși e ceva misterios în priveliștea respectivă. Ceva care te obsedează și te tulbură. Simți nu știu ce forță primitivă respingătoare și fascinantă totodată. Aici, orice decență a civilizației e măturată din cale și ai senzația că oamenii sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Frumosul veșmânt a fost, de asemenea, și al ei. La ora șapte, am împins poarta. Peisajul parcă ieșise dintr-o patiserie: cremă și nori de zahăr peste tot. Am clipit din ochi de câteva ori ca în fața unui miracol. Cerul apăsător își plimba cocoașele grele peste costișa dealului și pe deasupra Uzinei, care de obicei își scuipa furia ca un monstru chior. O lume nouă. Sau prima dimineață a unei noi lumi. Ca și cum ai fi primul om. Înainte de murdărie, urma pașilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
piatră? În casă era o tăcere stranie, care m-a făcut să-mi pierd zâmbetul. Mai era și impresia că nu locuise nimeni acolo de săptămâni întregi. Lucrurile se aflau la locul lor, ca de obicei, dar acum erau mai apăsătoare și mai reci. Și, mai ales, era această mare tăcere care împingea pereții până la a-i face să se crape, o tăcere în care, când am strigat, vocea mea s-a înecat. Deodată, mi-am simțit inima bătând cu putere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Economia îl interesează mai mult, iar în prezent activează deja ca o rotiță în sistemul economic. Din cartea pe care i‑a împrumutat‑o Anna, îi vorbește Troțki care îl încredințează că într‑o societate din care a dispărut grija apăsătoare pentru pâinea cea de toate zilele și unde toți copiii, la fel de bine hrăniți, pot asimila cu entuziasm știința și arta, și unde chiar și puterea uriașă a egoismului tinde către perfecționarea lumii, într‑o asemenea societate forța culturii va avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
În cameră, nu crezi? — Da, știu că deranjez. Monkey recunoscu pe față, cu privirile În pământ. Nu pretind că am puteri supranaturale, dar am avut senzația că am zărit În acel moment ceva vag plutind În jurul umerilor lui, o neputință apăsătoare. M-am trezit că simțeam un soi de empatie pentru el. Venisem la New York, cunoscusem un vagabond straniu, iar acum trebuia să-i țin de urât acestui puști ce părea apăsat de o mare dilemă. Într-un fel, eram conștient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
și se pornise furtuna. Marea era agitată, iar Sofia o priveam cu ură. Nu se rugase pentru ea! Nu mai credea în nimeni și nimic în afară de, dragostea soțului ei. Pentru el nu pleca să intre în mare, deoarece totul devenise apăsător și avea impresia că viața ei murea încetul cu încetul. Știa că dacă se va sinucide, Isac v-a suferi enorm și nu merita o asemenea durere. Au trecut două luni de la tragedie și a sunat Natașa. Se apropia ziua
FRAGMENT DE MANUSCRIS (2) de SILVIA KATZ în ediţia nr. 101 din 11 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364431_a_365760]
-
prin judecată, omul Îl cunoațte pe Dumnezeu prin privarea pedagogică, iconomică, de aceste daruri, prin insuccesele, necazurile, bolile, suferințele personale sau ale celor apropiați, care trezesc în ființa noastră responsabilitatea și încălzesc rugăciunea către Dumnezeu 20. Această cunoaștere este palpitantă, apăsătoare, dureroasă, este o cale mai dramatică de cunoaștere a lui Dumnezeu, Creatorul și Proniatorul nostru - spune Părintele Profesor Ioan Cristinel Teșu în aceeași lucrare. Însă, ceea ce subliniază permanent scrierile duhovnicești ortodoxe este faptul că, spre deosebire de calea pozitivă de cunoaștere a
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361295_a_362624]
-
ăla din sticlă. Dacă l-ai adus, toarnă domnule, un pahar, nu povești de dragoste! Silvica a izbucnit în lacrimi și, suspinând, i-a turnat ăn pahar. Apoi...au mâncat în tăcere Într-un târziu Gigi n-a mai suportat apăsătoarea atmosferă: -Mă, fato, măă! Cum să nu te iubesc, mă! Dar tu nu vezi că țara arde, măă? Prețuri...disponibilizări...șomeri...sărăcie cumplită, secetă, inundații, măăă! Și ție îți arde de mofturi? -Ia mai taci! Tăticu și mămica să trăiască
FRAGMENT 2 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362754_a_364083]
-
nuferi. Îmi place să aud broscuțele cântând într-o melodie unică pe limba lor. Nuferii albi se întrec cu cei galbeni. În amiaza-mare, se deschid în toată splendoarea lor. Broscuțele se întrec și ele într-un concert unic. O liniște apăsătoare este tulburată doar de păsările cerului care vorbesc cu Dumnezeu. Aceast peisaj poate să prindă viață și multă culoare, în mâinile dibace ale unui pictor”, a afirmat domnul Popa George, pensionar în vârstă de 65 de ani. Suntem înconjurați de
GRĂDINA BOTANICĂ-IZVOR DE INSPIRAȚIE de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/362808_a_364137]
-
cataclismului. Tot mai mult mă simt înconjurat de acei pe care i-am pierdut, sau, mai bine spus, m-au pierdut. Ultimul meu prieten, câinele Bob, m-a părăsit, murind și el. Împreună cu el, singurătatea mi se părea mai puțin apăsătoare, iar existența mai suportabilă. Printre lucruri necuvântătoare, simt că înnebunesc. Cum de am supraviețuit, Doamne? Poate, sperând că voi întâlni cândva o ființă asemănătoare mie, dar ... nu mai există viață pe pământ, iar odată cu mine va muri totul. Câți ani
PARTEA MEA DE CER, DRAMĂ DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362830_a_364159]
-
CONTESA: (cu blândețe) E un cavaler chipeș, vânjos și inteligent! Contesa merge și se așează în jilțul său.Contele continuă să scrie în manuscrisul său unde ține evidența împărăției pe care o stăpânește. Pentru câteva secunde se așterne o liniște apăsătoare. În cele din urmă CONTELE DRACULA se ridică și înaintează spre ei cu pași rari și o privire gravă. Tânărul rămâne nemișcat. În fața sa se oprește un bărbat puternic cu o mustață mare, ochi de vultur și o față aspră
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]
-
Tristețea, cu nuanțe diferite, e sugerată și de diversele tonuri de albastru, pe alocuri albastru și mov, adăugându-se și ceva maro închis, cu rezonanță de un fel de roșu întunecat. Intregul fundal e predominat de un albastru zbuciumat, închis, apăsător. Mie el îmi sugerează, un pic, și cerul cândva senin, dar asta-i, poate, doar o iluzie, căci acum e apăsător, a ploaie și înserare tristă... Interesant că atmosfera de decepție și de primire a unor lovituri puternice și neașteptate
PICTORIŢA LIANA SAXONE HORODI, ÎNTRECÂNDU-SE PE SINE de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1077 din 12 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363286_a_364615]
-
iubirii în selenare furtuni, Voi aștepta încă un veac de suferință, Colindele zăpezilor târzii cu minuni, Ca să primesc o soartă cu dreaptă sentință. Autor Maria Filipoiu Antologia „Colindele zăpezilor târzii", Editura Leric graph și Colecția Grai românesc SONETUL AMINTIRILOR ETERNE Apăsătoare zăpezi îmi viscolesc Doruri din speranțe înghețate, Și-mi duc iubirea în eternitate, Troienită de un vis copilăresc. Cu iubirea în suflet înghețată Te-aștept iubite-n lumină de ceară, Să întâmpinăm altă primăvară. La viață să mă trezesc, sărutată
ANTOLOGIE DE POEZIE „COLINDELE ZĂPEZILOR TÂRZII -COAUTOR MARIA FILIPOIU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363373_a_364702]
-
a fi scotocitoare prin amintiri. Și le înșiră singur, și le ansamblează într-o poveste, povestea Dunării, Mării Negre, a întinsului grind împovărat cu istorie străveche a dorurilor, dragostelor, durerilor și alinărilor oamenilor Dobrogei. Ascultându-ți cântecele mi se înfățișează deopotrivă apăsătoarea singurătate și îngândurare din polatele pescarilor deltei, clocotul cherhanalelor de la malurile Dunării și Mării Negre, duhurile desișurilor cu răchiți, stuf și răgălii, ale gârlelor, zăcătoarelor și bulboanelor Tulcei, dorurile fără stavile, nebiruitele de plâns frumuseți, toate adunate și reizbucnite în emoție
ŞTEFAN VLAD, NUFĂRUL DOBROGEI. MITUL FLORII DE NUFĂR. de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363389_a_364718]
-
a înfrânării și îngenuncherilor, a nevoințelor trupești și sufletești. Sfinții Varsanufie și Ioan - Acceptarea suferințelor ca pe niște probe mântuitoare le ușurează și alină, după cum nemulțumirea față de ele, cârtirea, clevetirea, împotrivirea și revolta le fac mult mai grele și mai apăsătoare. Sfântul Ioan Gură de Aur - Dacă Dumnezeu nu e pe primul plan în viața ta, nu e pe locul care I Se cuvine. Părintele Teofil Părăian - Religia este singura putere înaintea căreia te poți pleca fără a te înjosi. Gheorghe
CITATE MEMORABILE (62) de ION UNTARU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363461_a_364790]