3,180 matches
-
inventivitate și mobilitate, fiecare în parte și toate la un loc au făcut ca dintr-o obligație, munca aceasta să se transforme în pasiune animată de o nestăvilită sete de cunoaștere. Din nefericire, această perioadă a coincis cu multe, multe apăsări în plan personal, frământări și lacrimi pe care le ascundeam cum mă pricepeam mai bine, că doar eram „om de marketing”, dar cu care scriam pe ce apucam, atunci când ajungeam în propria-mi singurătate; strângând din dinți îmi ziceam mereu
TAINA SCRISULUI (5): REFUGIUL LACRIMII ASCUNSE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366573_a_367902]
-
avioanele folosite pe parcursul a zeci mii de kilometri, fără să fi pus profund geană peste geană, îmi dădea o nesiguranță ce nu putea decât paraliza și nu induce somnul, un posibil cutremur, cotrăbăieli în vecinătatea ușii de la cameră și chiar apăsarea pe clanță în jur de trei noaptea, au făcut din somnul meu un coșmar pe care, pentru a-mi recâștiga tonusul obișnuit, consider că l-am “meritat” și am plătit “ofrandă jertfitoare” lui Moș Ene ca să mă protejeze cel puțin
FIZIONOMII BIZARE LA CIRCUS-CIRCUS DIN LAS VEGAS (III) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366722_a_368051]
-
Cristina Țopescu!”, mărturisește interpreta de muzică folclorică Maria Șalaru, membru de onoare al Uniunii Naționale Culturale pentru Monarhie. „Dăruie națiunii române trei roade: bucurie, luptă, speranță! Cine o cunoaște, o cercetează, o înțelege, află că îi datoreză rezistența spirituală în fața apăsărilor care-i pot copleși. Cristina Țopescu n-a fost niciodată o corabie trasă la mal, ci una în furtună, nu pentru sine, că putea trăi sub scut, fără luptă. Dar să apere, neluptând, moralul celorlalți, nu se poate! Suntem unite
CRISTINA ŢOPESCU. TRECUT, SPERANŢĂ, STATORNICIE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1719 din 15 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365619_a_366948]
-
nici fără nori, nici ușoară, ci cu griji predominante în ce privește cumpărarea celei mai ieftine mâncări, celei mai ieftine mașini, pe seama câștigurilor mici de pe urma muncii amândorura. În primii ani ai exilului au lucrat la tâmplărie sau la ferma personală, continuu sub apăsarea nu a grijii de a exceda ceva în existența de zi cu zi, ci de a nu rămâne fără locuință sub umbrele pribegiei prin Europa, un spațiu generos până la granițele țărilor comuniste. Aici s-au depănat anii tristului și lungului
REGINA ANA. FĂRĂ IUBIRE, PRAGURILE PUTEAU FI MINE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365597_a_366926]
-
sine și a învățat să înțeleagă frumusețea dureroasă a unui răsărit de soare. S-au găsit destui care să-i șoptească la ureche că orice efort este inutil, că ar trebui să blesteme muntele. Dar în vreme ce umărul său sângerează sub apăsarea stâncii, Sisif iși amintește de toate ceasurile când mirosurile verii i-au îmbătat trupul. Fericirea are uneori culoarea simplă a unui cer spălăcit, iar Sisif știe că n-are rost să reproșeze acestui cer faptul că va exista într-o
NOI APARIŢII EDITORIALE. O ALTFEL DE ANTOLOGIE. CONFESIUNEA POETULUI, PROZATORULUI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365759_a_367088]
-
Gigi Becali, însingurat, trist, înlăcrimat e crucificat după gratii. Fără el țara pierde un om care îi ajută pe cei ce nu se pot salva! În țara înădușită de plâns, sosește Crăciunul și vin cu ninsorile, cernându-se de sus, apăsările neîndurărilor. Din pușcărie, Gigi Becali încă mai salvează obidiți, dar pe sine nu se poate salva! (Aurel V. ZGHERAN aurel.vzgheran@yahoo.com) Referință Bibliografică: Gigi Becali. Cei care nu se pot salva / Aurel V. Zgheran : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
GIGI BECALI. CEI CARE NU SE POT SALVA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361686_a_363015]
-
a spus soțul său. Începea să nu-l mai creadă. Prea multe lucruri contribuia la îndoiala sa, referitoare la onestitatea lui. De la data când avu loc această convorbire trecură cam două săptămâni. În casa senatorului și profesoarei Zbihli se simțea apăsarea unei tensiuni acumulată în timp, însă amândoi făceau eforturi vădite de a o ascunde sau măcar să o minimalizeze. Într-o zi Georgeta trebuia neapărat să se întâlnească cu soțul său, să plece împreună la țară să-și vadă mama, care
SENATORUL ZBIHLI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361688_a_363017]
-
încerc să o ignorez, ia proporții din ce în ce mai mari: este frica în fața inevitabilului. Teama de a pierde ființe dragi mie, mă copleșește din ce în ce mai mult... De fiecare dată când gândesc la anii ce trec și la vârsta înaintată a părinților, simt o apăsare în suflet care-mi îngreunează respirația. Imi este greu să explic ceea ce simt în momentele de față, când îmi aștern aceste gânduri... Mulți dintre prietenii mei au trecut prin situații de coșmar și le-am simțit durerea și deznădejdea din
O UMBRĂ... FĂRĂ LACRIMI de DOINA THEISS în ediţia nr. 1232 din 16 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350523_a_351852]
-
proteggevo senza traccia. CUVINTE ÎN POEZIE Perle care picura să acopere cu hâr această realitate care avansează o rochie de stele pentru tine, nobilă și echitabilă si atat de întunecată pentru o inimă tânără... sângele care se scurge la o apăsare mai ușoară, la o mângâiere mai blanda ... PAROLE ÎN POESIA Perle che colano a ricoprirla di grazia questa Realtà che avanza un vestito di stelle per Lei, nobile e fiera e così oscura per un giovane cuore che perde sangue
VIAŢA E FRUMOASĂ / LA VITA E BELLA (POEME BILINGVE) de SIMONA PUŞCAŞ în ediţia nr. 1240 din 24 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350543_a_351872]
-
așa rece și de ce simțeam că picurii de ploaie ne rănesc, în loc să ne bucurăm de binecuvântarea lor? Dimpotrivă, pe noi ne întristau căci vărsăm lacrimi amare de despărțire... Simt uneori că lumea e atât de grea încât mă copleșeste cu apăsarea ei Aș vrea să găsesc ceva de care să mă agăț pentru a mă îndrepta , dar nu există nimic care să mă ajute și simt cum tăcerile mele sunt ca o răzvrătire. Mi se părea că cerul era atât de
ÎMPREUNĂ ŞI DINCOLO DE MOARTE! SUFLETE PERECHE. de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1247 din 31 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350613_a_351942]
-
cu lacrimile-n ochi singură-n crivat de vise de nesomn și de oftat plângi în visuri și în crucea de răspântii ale vieții plângi în zboruri de cocoare scuturate toamna-n mare plângi trecutul, plângi prezentul ca o mare apăsare nu mai plânge...e zadarnic ... toate trec pe dinainte cine stă să le învie, cine le mai ține minte ani din vechi copilării trec ca amintiri deșarte jucării în care cerul s-a închis și-i alb demult s-au
LOGOS ŞI EROS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 675 din 05 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351272_a_352601]
-
prevederilor respective, memorandumul stipulând ceea ce se dorește în vederea unei viitoare puneri în practică. Iar criminala paranteza a republicii socialiste trăită de noi vreme de o jumătate de veac în plus față de alții, până la recunoașterea de facto a unui asemenea memorandum, apăsarea unei dictaturi pentru care nu eram decât într-adevăr „supuși”, a condus la exacerbarea birocratică a unor asemenea instituții de stat care se ocupau doar cu administrarea supunerii noastre încât și astăzi, chiar oameni cultivați, specialiști în acele domenii cum
SAU STATUL, CETĂŢEANUL ŞI ABUZUL AUTORITĂŢII (II) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 707 din 07 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351681_a_353010]
-
pe cale s-o pierzi sau deja ai pierdut-o. “Cu ce cuvinte să ascult? / Îți povesteam aseară despre tristeți / înnodau gândurile serilor trecute în necuvânt / tangent la stele arătai neantu // nu știam / cine-mi ascunsese /nemurirea // întuneric...” Și în această apăsare existențială, “o herghelie de visuri / sufletul leagă” - reiese din aceeași poezie. Nu numai poeta e tristă, parcă întreg universul e trist, cu tot ce-i aparține: “RMN pentru suflet: Merg vântul învăluie soarele alunecă pe tâmple / oameni pe străzi grăbiți
SINGURĂTATEA ALBULUI ÎNTUNERIC, CRONICĂ LA CARTEA DE VERSURI A ILENEI POPESCU BÂLDEA TU NU ŞTII CUM PLÂNG FLUTURII , EDITURA PROXIMA, BUCUREŞTI, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia [Corola-blog/BlogPost/351721_a_353050]
-
mine trup înainte de a rupe lupii ultima fașă de carne cu care mai atingeam aerul aerul tău sunt liniște acum seara nu mă mai amenință cu împăduriri despuiate din care să curgă noapte noapte noapte noaptea devenit eu eu singura apăsare din pământ neastupată cu genunchiul cuiva îmi strig mâinilor tăceți foarte subțire și sticlos cuvîntul a ramas în sufletul meu să șteargă urmele absenței să îmi închege sângele în forme de piatră neșlefuită înainte de a trece prin mine ultima zicală
GEORGE ADRIAN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/351953_a_353282]
-
mori Citește mai mult nu am să mă descriu pe mine trupînainte de a rupe lupiiultima fașă de carnecu care mai atingeam aerulaerul tăusunt liniște acumseara nu mă mai amenințăcu împăduriri despuiatedin care să curgă noapte noapte noaptenoaptea devenit eueusingura apăsare din pământneastupată cu genunchiul cuivaîmi strig mâinilortăcețifoarte subțireși sticloscuvîntul a ramas în sufletul meusă șteargă urmele absențeisă îmi închege sângele în forme de piatrăneșlefuităînainte de a trece prin mineultima zicală a neființeinici înainte nu amtăceținici înapoinu am un șezut în
GEORGE ADRIAN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/351953_a_353282]
-
o gaură neagră - ne seaca de putere și de energie. “Dumnezeule, Tu ușurezi pe acela pe care-l umpli. Și pentru că nu suntem plini de Tine, suntem o povară pentru noi înșine.” spunea Sf. Augustin. Oamenii neumpluți de Cristos simt apăsarea unei poveri și a unei greutăți imense. Este ca și cum ai avea o stâncă uriașă în spate, care îți sfârteca pielea și carnea, si care te zdrobește sub greutatea ei de sute, de mii de tone de granit. Sunt sigur că
M-AM PLICTISIT DE CODU LU DA VINCI SI DE ABERATIILE SATANISTE A LU DAN BROWN de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356382_a_357711]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > IUBIRE Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 263 din 20 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Iubire, cât de obosită este pădurea de apăsarea pașilor mei. În copaci dorm păsări și frunze, iar sub pietre se răcoresc șerpii de dragoste. Doamne, ce trist e pasul meu în căutarea ta! Uneori mi-aș fi dorit sa fii o frunză, o pasăre, un șarpe și nu
IUBIRE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356491_a_357820]
-
bine realitatea însăși; un divertisment de înaltă rezoluție. În aceeași logică, se dezvoltă și oferta gadgeturilor: portabilitate crescută și acces la un conținut tot mai bogat de entertainment de bună calitate, în timp real, oriunde ne-am afla, printr-o apăsare pe ecran. Însă, proximizând tot mai mult divertismentul, gadgeturile ne răpesc dispoziția reflexivă interioară. Ele oferă un tot mai extins univers de conținuturi senzoriale, îndepărtându-ne atenția de propria interioritate. Obișnuința veche presupunea săli de spectacol sau divertisment televizat, adică
DESPRE OMUL DE ASTĂZI ŞI RAPORTAREA SA LA IMPLICAŢIILE ECONOMICE, SOCIALE ŞI CULTURALE, ÎN CONTEXTUL REVOLUŢIEI INFORMATIZĂRII ŞI CYBER [Corola-blog/BlogPost/354725_a_356054]
-
când ne-am trezit aruncați pe covorul generos, care ne oferea spațiu din plin. I-am căutat, febril, gura, sânii, tălpile picioarelor. Mușcam, sălbatic, sfârcurile întărite, buzele, gâtul, coapsele-i rubensiene, pradă patimii amorțite în timp. Vibra, abandonată definitiv, sub apăsarea greutății mele, învăluită de plăcere. O penetram, îmbătat de dorința bărbatului posesiv dintotdeauna. Gemeam, amândoi. Devenisem întregul, unul și același univers. Așa am adormit, dincolo de noi, de realitatea care avea să ne trezească, la un moment dat, rătăciți în primăvara
PRIMĂVARA, TINEREŢEA VIEŢII de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354785_a_356114]
-
Jumătățile de măsură nasc jumătăți de măsură. Un rotund va naște întotdeauna un rotund mai mic, și altul și altul, în cercuri concentrice precum apa. Întreaga scriere, chiar dacă nu ar fi fost intitulată astfel, conferă un aer de tristețe, de apăsare, de înfrângere și de neputință. Așa cum se confesează, autoarea scrie sub impulsul dorului pentru persoana iubită, mai bine zis, sub impulsul absenței. Lumea se învârte în jurul acestei iubiri (imposibile?) și de aici deznădejdea. Aproape obsesiv se reia fraza, ori măcar
CRONICĂ LITERARĂ LA VOL. ELENA M. CÎMPAN, JURNALUL NEFERICIRII , EDITURA NAPOCA STAR, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 456 din 31 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354848_a_356177]
-
bine realitatea însăși; un divertisment de înaltă rezoluție. În aceeași logică, se dezvoltă și oferta gadgeturilor: portabilitate crescută și acces la un conținut tot mai bogat de entertainment de bună calitate, în timp real, oriunde ne-am afla, printr-o apăsare pe ecran. Însă, proximizând tot mai mult divertismentul, gadgeturile ne răpesc dispoziția reflexivă interioară. Ele oferă un tot mai extins univers de conținuturi senzoriale, îndepărtându-ne atenția de propria interioritate. Obișnuința veche presupunea săli de spectacol sau divertisment televizat, adică
DESPRE OMUL DE ASTĂZI ŞI RAPORTAREA SA LA IMPLICAŢIILE ECONOMICE, SOCIALE ŞI CULTURALE, ÎN CONTEXTUL REVOLUŢIEI INFORMATIZĂRII ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 455 din 30 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354840_a_356169]
-
de Catedrala din Timișoara în zilele acelui decembrie însângerat). Și ușile grele se închideau, în timp ce „mojicii” cădeau împușcați rând pe rând, înroșind treptele reci cu sângele lor fierbinte și neprihănit. Dar și acum milioane de creștini români deznădăjduiți de greaua apăsare și împilare economică, socială, politică și religioasă prin care trec de atâta amar de vreme, suferă, se ofilesc, se rătăcesc, se usucă și se prăpădesc întrebându-se printre lacrimile amare și suspinele convulsive: „Unde sunt Ierarhii noștri?” Unii, puțini la
UNDE SUNT IERARHII BISERICII ORTODOXE ROMÂNE?! (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355286_a_356615]
-
una grețoasă de intelectual egoist, căruia nu-i mai pasă ascensional de popor, fie că îl minimalizează abject la minte cu propria erudiție monstruoasă ca măsurariu, fie că îl compară dușmănos la patrimoniu cu alte popoare, mai ferite geografic de apăsarea unor imperii deznaționalizante, care să le fi ținut în întuneric și fără mobilier spiritual, să facă sex taoist doimaist pe tatami, de să iasă cu rogojini arzânde pe cap la vizite de lucru numai protestatari idealiști, retardați, făcuți la beție
POSTROMÂNISMUL (2) – NECHEZOLII DE AMBE SPEŢE ŞI POSTACUL INTELECTUAL PUBLIC de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355287_a_356616]
-
să adoarmă, ca să nu viseze cîte alea prăpăstioase ... Gata; e trei noaptea; nu mai pot ... scriu deja de 9021 de minute, adică 150 de ore și 35 de minute, am scris 86.069 de cuvinte, ceea ce înseamnă 491.239 de apăsări pe taste (Vezi Properties din meniul FILE!), fără aceste rînduri, care nu se pun la socoteală, și nici ce-am mai scris eu între timp. Asta e, vorbesc singur, ca huhurezii. Chiar și greierașul s-a culcat. Trece un avion
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 59-61 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356746_a_358075]
-
Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 300 din 27 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului POEME DE AL.FLORIN ȚENEPOEME DE AL.FLORIN ȚENE Ascultându-mi eul dectestabil Harfa a tăcut, doar mâinile cântă în continuare, Degetele vibrează, coarde sub apăsarea vântului de colorează amurgul cu dor în zare, Scama de nor rătăcită dând sens cuvântului. Părul ei se-ntinde salcie galbenă sub deal Și sunete de bronz curg sub degete de lut Când clipa suferă lovită de-un gând real
ASCULTÂNDU-MI EUL DETESTABIL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 300 din 27 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356996_a_358325]