1,013 matches
-
o viață viitoare, veșnică. Marii oameni de cultură, inclusiv unii filosofi, dar nu numai ei, au ajuns la aceeași concluzie. Am putea identifica unele din principalele caracteristici ale omului contemporan: stresul său în continuă creștere (izvor de neliniște și anxietate), apatia civică (exploatată din plin de politicienii demagogi și iresponsabili), atașamentul vădit pentru bunurile materiale net în detrimentul celor spirituale (bogăția fiind căutată în general în planul material al vieții), goana nesfârșită după lucruri efemere (avere, glorie ș.a.), dorința multor tineri a
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
am acceptat opinia sa că noi am vegetat timp de o mie de ani precum plantele și că numai deprinderea gustului devenirii ar putea să schimbe în bine soarta României. Într-adevăr, noi avem datoria să ne smulgem din inerție, apatie și pesimism. Patriotismul ne-o cere, ca și prezentul. Trebuie să înfăptuim în viață atât lucruri mici, de obicei simple, cât și lucruri mari pentru binele general. Sunt convins că promovând o filozofie a acțiunii, poporul român se va revigora
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Greșit. Noi, liberalii, răspundem la cerințele societății, urmărind creșterea economică. PNL, după aceea, prin faptul că este susținătorul proprietății private, garantează eliminarea corupției.” Despre lehamite și circ politic, un alt publicist - Constantin Iftime -, remarca: „Sub potopul lehamitei, oare ce pierdem? Apatia civică nu este o stare nouă. O semnalase profesorul Dumitru Drăghicescu, printre viciile fundamentale ale caracterului nostru, la începutul secolului XX. Făcând istoria acestei neîmpliniri, specialistul în psihologia socială ajunge cu săpăturile la strămoșii noștri îngropați și uitați. Am pierdut
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
-istă a «rotirii cadrelor». [...] totul a fost manevrat pentru a ocupa mințile românilor, PSD-ul făcând - până la urmă - tot cum vrea. Cum s-a întâmplat în cazul revizuirii Constituției, adoptată în proporția dorită de PSD în doar câteva ore, în ciuda apatiei alegătorilor. [...] Megapartidul PSD nu s-a sfiit să blocheze în Justiție coaliția dintre liberali și democrați, sub pretextul că titulatura (DA sună afirmativ) ar împinge electoratul în confuzie. Motivul real este că DA tinde să devină veritabila alternativă la dominația
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
decis să intre în politică ar fi păcat să alimenteze ei înșiși ideea că e mai bine să fim conduși de ambițioși mediocri. Din păcate, cam așa s-a întâmplat. Și, probabil, inclusiv asta a contribuit la actuala stare de apatie din societatea românească; apatie pe care toți o deplângem, dar nimeni nu face nimic împotriva ei. Cu referire la anul 2004, noi am asistat la o campanie electorală negativă, despre care editorialistul Toma Roman afirma: „Campania electorală din România are
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
politică ar fi păcat să alimenteze ei înșiși ideea că e mai bine să fim conduși de ambițioși mediocri. Din păcate, cam așa s-a întâmplat. Și, probabil, inclusiv asta a contribuit la actuala stare de apatie din societatea românească; apatie pe care toți o deplângem, dar nimeni nu face nimic împotriva ei. Cu referire la anul 2004, noi am asistat la o campanie electorală negativă, despre care editorialistul Toma Roman afirma: „Campania electorală din România are accente grotești. În loc să discute
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
trebui să vedem care este specificul național al României, care a ținut-o o mie de ani în nemișcare, pentru a-l putea lichida împreună cu mândria ridicolă care ne atașează de el.” De asemenea, s-ar putea vorbi și despre apatia omului contemporan, care se înstrăinează de Dumnezeu într-un univers propriu material. Despre această apatie, filozoful Constantin Noica scria: „Mentalitatea istorică, îndrumătoare numai spre trecut, e, după cum s-a amintit, cu adevărat vinovată de eroarea de perspectivă în chestiune. Ea
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
de ani în nemișcare, pentru a-l putea lichida împreună cu mândria ridicolă care ne atașează de el.” De asemenea, s-ar putea vorbi și despre apatia omului contemporan, care se înstrăinează de Dumnezeu într-un univers propriu material. Despre această apatie, filozoful Constantin Noica scria: „Mentalitatea istorică, îndrumătoare numai spre trecut, e, după cum s-a amintit, cu adevărat vinovată de eroarea de perspectivă în chestiune. Ea nu îndeamnă pe oameni la acțiune, la luptă, la ceea ce teologii numesc agonie, ci, înfățișând
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
e, după cum s-a amintit, cu adevărat vinovată de eroarea de perspectivă în chestiune. Ea nu îndeamnă pe oameni la acțiune, la luptă, la ceea ce teologii numesc agonie, ci, înfățișând trecutul ca un destin, ca un blestem, învață pe oameni apatia. Creștinul singur - o arată Unamuno, în «Agonia creștinismului» știe să deprindă sensul luptei, al agoniei. Istoria obișnuită înlocuiește agonia prin apatie, constituind astfel cea mai proastă școală cu putință pentru individ. Din punct de vedere moral, individul de azi e
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
la luptă, la ceea ce teologii numesc agonie, ci, înfățișând trecutul ca un destin, ca un blestem, învață pe oameni apatia. Creștinul singur - o arată Unamuno, în «Agonia creștinismului» știe să deprindă sensul luptei, al agoniei. Istoria obișnuită înlocuiește agonia prin apatie, constituind astfel cea mai proastă școală cu putință pentru individ. Din punct de vedere moral, individul de azi e mai rău înzestrat decât oricare altul, poate, iar într-o largă măsură faptul se datorește spiritului istoric, istorismului, care a ridicat
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
constituind astfel cea mai proastă școală cu putință pentru individ. Din punct de vedere moral, individul de azi e mai rău înzestrat decât oricare altul, poate, iar într-o largă măsură faptul se datorește spiritului istoric, istorismului, care a ridicat apatia omului modern - încurajată de altfel și de presiunea celorlalte puteri anonime - la rangul de floare aleasă a lucidității. [...] Caracteristic încă, pentru omul modern, e sentimentul de «a aștepta să se întâmple ceva». Nu s-a întâmplat încă? Se va întâmpla
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
gigacaloria în mână, după ce, cei puși să conducă, au impus contribuții sociale celor care au pensii de la 740 lei, cică pentru sănătatea lor șubrezită, și aceștia sunt marea majoritate dintre cei „asistați”. Se citește pe fața românilor îngrijorare, indiferență și apatie, și toate acestea s-au văzut atât de bine de Ziua Națională, că unii se întreabă deja dacă românilor le mai este necesară o zi de 1 Decembrie care să-i încurce prin calendar, când, până și șeful statului are
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
s-a întâmplat niciodată ca un neamț s ia banii și să plece; erau corecți și cinstiți. Cu toate lipsurile, mizeria și foamea, Cocu Boteanu găsea cuvinte de încurajare și îmbărbătare pentru vărul său, care intrase într-o stare de apatie, de lipsă de încredere și de voință. Până la urmă au scăpat amândoi, și când Cocu a ajuns acasă, noaptea, a bătut în geam și a spus cine este. Toți ai casei au vrut să-l îmbrățișeze (îl credeau pierdut), dar
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
acea duioasă armonie câmpenească, idilică și împăciuitoare 24. Când ar părea că satul trebuie să adoarmă, trudit de munca istovitoare de peste zi, abia atunci el se arată în toată splendoarea sa, prinzând viață, înviorat de răcoarea serii, uitând cu totul apatia și moleșeala de peste zi: stelele răsar pe jumalțul cel adânc și albastru al cerului, buciumul sună pe dealuri, carele vin scârțâind din lanuri, iar sătenii, purtând coasele pe umăr, duc cu ei bucuria lăuntrică a muncii de peste zi, vorbind tare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
ajuta bănește, desigur, căci, după cum scrii și mata, material este. Stăruiește, dragă domnule Dimitriu, să urgenteze formalitățile și să le trimită doamnei Ungureanu. (Adresa: Prof. MariaLuiza Ungureanu, str. Aurel Vlaicu 125, București II - Sector). Drept să spun: nu mai Înțeleg apatia asta . Voi căuta și În corespondența mea literară și, dacă voi găsi ceva publicabil, trimit cu plăcere. Ar interesa corespondența cu scriitorii străini? Am destulă, multă Însă cu caracter intim, prietenesc și unii din ei trăiesc și-mi scriu și
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
instituirea a ceea ce Luscher numea cortina de gri , pe care utilizatorul și-o Însușește involuntar, „reușind― astfel să blocheze accesul la procese profunde generate de nevoi. Efectele negative ale unor astfel de mecanisme represive sunt ușor de ghicit: anxietate, depresie, apatie, eficiență scăzută În raport cu propria persoană și cu cei din jur. Probabil asemănător funcționează și reprezentarea cromatică a unui astfel de spațiu ostil. Recuperarea emoțională a unui spațiu public Nu toate spațiile beneficiază de un istoric pozitiv pe harta mentală a
Polarităţile arhitecturi by Daniel Nicolae Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92987]
-
vedea dezvoltându-se așa de bine și ca fizic, și ca moral. Această lovitură a atras moartea mamei lui. Nu s-a mai putut în voi cu viața, nimic n-o mai interesa, nimic nu putea s-o tragă din apatia în care căzuse, privind cu indiferență chiar la ființele ce-i fuseseră mai scumpe până aci. Biata Ana nu s-a mai întors în viață în țară! părintele justin Mult este până să înceapă, cum zicea Creangă; seria vizitelor se
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
sărutări, pentru a o face să tacă, dar era prea târziu; îi trecuse toată frenezia și se detașase brusc. Asistă de undeva, din afara ființei lui, la actul sexual care continuă acolo, în camera lui, în patul lui. îl cuprinsese o apatie ciudată care îi anihilase aproape complet elanul erotic. Anda nu îl dorea pe el, puțin îi păsa ei de el, dorea numai să simtă de la el, prin el, gustul apropierii de moarte. Până la urmă, îi povesti ceva, târziu în noapte
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
greul ei, se ținu cu amândouă mînile de spata bancei pe care el era culcat și ea-l săruta, cu ochii semiînchiși, de nenumărate ori. El nu simțea nimic... asemenea unui copil somnoros pe care mama îl dezmiardă... era o apatie, o lipsă de simțire, o lîngezire a vieței * asemenea somnoroșiei. S-auzi o foșnire în frunzele unui tufari. D-zeul meu! gândi ea speriată, dacă m-ar fi văzut cineva?... El era tot ca leșinat... Poate Castelmare... Sărmanul copil, cum
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
că lumina se reaprinsese. Apoi, apucîndu-l cu amândouă mînile de subsuori, îl ridicai, îl apucai strâns de-un braț și-ncepui s-alerg iute cu el până ce intrarăm în stradele orașului... astfel încît, amețit, orbit si dus cu sila, în apatia lui nu se mai uitase înapoi. Venirăm acasă. Ochii săi erau turburi, însă fața luase iar aparința de liniște ce-i era obicinuită. Lampa pe masă o lăsasem aprinsă și fumega pe stinse. - O, D-zeul meu, aș vrea să
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
alta. Și ceea ce-l jena mai mult era că această lume contrazicea în curentul ei curentului aceluia pe care el și-l pusese ca ținta istoriei omenești. El citise încă-n tinerețe scrieri de-ale enciclopediștilor, dar ei-i insuflase apatie. Dovezile lor îi păreau silite, căci se {EminescuOpVII 312} --ndreptau toate contra unei axiome pe care el nu permitea nimănui s-o nege: atotputernicia lui Dumnezeu. El își închipuia că un om trebuie să fie bolnav sau foarte nenorocit pentru ca să
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
vorba despre români, ci în general despre oamenii conectați la spațiul care îl născuse și pe el, în special zona nașterii lui, de la Comoșteni la București. Doar aici putea să simtă fiorul și plăcerea vieții. Cum se depărta, îl cuprindea apatia, devenea slab, iar dacă trecea Dunărea, cădea stors în pulberea drumului și de-acolo în miezul cald al pământului său. Toate aceste lucruri le aflase cu multă cheltuială de timp, împiedicându-se de tot felul de obstacole, iar dintre toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Dă-mi voie să mă recomand. Mă numesc Porfiri Petrovici și sunt magistrat investigator. Am venit aici din partea Departamentului de Investigare a Cauzelor Criminale. Virginski nu făcu nici un comentariu la declarațiile sale. ă Recunoști aceste cărți? Virginski se uită cu apatie la cărți și aprobă. ă știi cui îi aparțin? Virginski dădu din cap din nou. ă Cum de le-ați obținut? se ridică să întrebe, pe o voce răgușită și letargică. Virginki nu arătă nicio curiozitate în privința răspunsului și își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Rosamund trebuie să‑i fi fost clar acest lucru și, curios, aproape că nu mă afecta În nici un fel. Soarele Încă nu răsărise și era doar atâta lumină cât să poți deosebi fluidul de solid; marea - un soi de plată apatie, și o corespunzătoare pustietate lăuntrică. Numai Rosamund, care În mod normal era flexibilă, politicoasă, deferentă și prietenoasă, dădea acum la iveală (indiscutabil) o tenacitate subterană și o voință care dovedeau cât de bine pregătită era să țină piept caracterului urâcios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
și data calendaristică. După care mi‑a agățat un calendar pe perete. Doctorul Își dădu seama că zilele mele se Împotmoleau Într‑o mlaștină de nepăsare față de mine Însumi și că eram adânc demoralizat, că mă lăsam târât, descurajat, În apatie și dezordine. E posibil ca doctorul Bakst să fie acela care m‑a salvat. Cred că Îmi datorez viața acestui doctor și, desigur, lui Rosamund. Doctorul Bakst nu socotea că fusese o greșeală când m‑au transferat „la etaj”, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]