2,718 matches
-
Uniunii Sovietice în care populația a simțit din plin ce înseamnă stalinismul cu toate flagelurile sale. Gulaguri ca la mama lor, persecuții pe criterii politice, înfometare, frig, muncă silnică, cenzură la sînge, pe care mai nou sîntem obligați să le aplaudăm, să le ambalăm frumos și să le servim lumii sub forma modelului perfect de societate. Ca să vedeți ce s-a ales din fraza lui Engels care spunea că nu conștiința oamenilor le determină existența, ci exact invers, existența lor socială
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
calea, sunt bancheri, conduc partide! // Din recent trecut obscur vin mai mulți, gașca nu-i mică, / Peste umerii mulțimii în picioare se ridică - / Cine ieri în miez de noapte spărgea ușa cu toporul / Azi dă-n presă interviuri și-l aplaudă poporul.“ Tudor Arghezi (într-o carte a lui Ștefan Pârvu): „Înspăimântat de propria-i lumină / se lasă obosit - dar nu răpus - pe-o rână. / Disprețuise, până ieri, șederea, / odihna bună, chiar și mierea.“ Nichita Stănescu (într-o carte a lui
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
O stea - povestește Ștefan Aurel Drăgan - îmi tot făcea cu ochiul un semn nedeslușit, / dar nu-ndrăznea să mă subjuge / ...de la o vreme stă tolănită/ pe proaspăta brazdă a timpului...“ „Zăpada se va repezi spre aer / unde nu va fi aplaudată, / doar reumele și nasul roșu / dacă ar interveni...“ „Secera din cer își pierde vremea / râzând ca o nebună și aruncând cu ger.“ „Lângă uliță gângure nepătrunsul / câștigând cu rușine câte un petic.“ „Piatra-și trase glugă albă peste creștet - / moment
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
calea, sunt bancheri, conduc partide! // Din recent trecut obscur vin mai mulți, gașca nu-i mică, / Peste umerii mulțimii în picioare se ridică - / Cine ieri în miez de noapte spărgea ușa cu toporul / Azi dă-n presă interviuri și-l aplaudă poporul.“ Pentru cititor este straniu să deschidă o carte semnată de un autor de azi și să găsească în ea versuri scrise parcă acum o sută cincizeci de ani. Descoperirea șochează cu atât mai mult cu cât nu este vorba
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
albastru-negrui. Niște ochelari de soare ar fi putut camufla elipsa, dar fata aceasta era vădit că nu vrea să acopere nimic. S-a așezat cuminte și nu a scos un cuvînt pe timpul prelegerii ținute de un corifeu în domeniu. A aplaudat, a rîs dacă era cazul și a tăcut în momentele cînd se impunea tăcerea. Părea că nu se sinchisește deloc de moveul cu care se prezentase într-o lume în care, de regulă, se mai și bîrfește. Colegii fetei, știind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
întotdeauna vor fi excepții care se îndepărtează enorm de regula generală. Adunați într-o sală somități din lumea științifică, urcați-vă la tribună și spuneți platitudini cît încape. O să remarcați că, în loc să vă spargă capul cu un pantof, veți fi aplaudat. De ce oare? Mulțimea este o noțiune care, în general, face abstracție de calitățile elementelor ei. Mulțimea se compune din indivizi și punctum. Calitățile indivizilor preocupă o altă matematică și anume "analiza". Prin urmare, mulțimea uniformizează componentele sale prin abstractizarea tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
nisipul număra din doi în doi ca o amăgire. Petru privea cenușa. La marginea vieții este ca într-o sală de spectacol, poți închide ochii ori de câte ori pelicula îți amenință memoria, poți să-i deschizi puțin câte puțin o metamorfoză voalată aplaudă. Noe și-a cioplit arca înspăimântat fiind de obsesiile sale. Noe a fost primul filosof al lumii, el și-a modelat corabia precum Dumnezeu a modelat omul, plecând de la imperfecțiunea de a pluti. Noe a cioplit mereu cu gândul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cu o singură daltă. Sub ruinele mânăstirii, Petru încă mai visa la o posibilă purificare a materiei. Dumnezeu și Noe inventau rețete de amăgit întunericul; Petru, ascuns după un mănunchi de iluzii, refuza spectacolul; pelicula rebuta memoria, Dumnezeu și Noe aplaudau. Din trupul unui stejar, Noe și-a construit propriul univers. Tu vrei să ne pierzi, Doamne, dar visele nu se vor scufunda niciodată. Ele sunt peste mine, ele mi-au fost acoperiș deasupra capului și deasupra lumii. Închide-mă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
firul de cenușă. Vine dinafară și se sparge înăuntru. Explozie din suflet se împrăștie în sânge, îmbibă carnea, topește oasele, urcă în creier, se depune pe sinapse, precum razele de lumină peste pânza păianjenului, nebunia. Lume, trage cortina! Degeaba mai aplauzi a trezire. Te ridici, cobori, bați metanii, sari șotronul, faci reverențe, întorci spatele, îți ești propriul spectator. Ieri ți-ai tras două palme, ieșiseși din joc cât să eviți o ambulanță ce-ți urla prin vene; astăzi ai scris despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
inima cu Duhul Preacuratei, culoarea, forma, chipul de pe catapeteasmă sunt preludii ale unei armonii divine. Vei iubi, Petre! Dincolo de contur și de formă, memoria este contextualitatea principiilor, timpul șablon pentru intenții nedefinite, pământul o clipire de înger. (Plouă, genele heruvimilor aplaudă un spectacol în cer.) Vei iubi, Petre, dincolo de însemnările inimii. Nu ești singurul care se îndrăgostește de chipul blând. Și eu am fost ca tine, o visam mereu mai aproape: în genunchi, sub fereastră, precum bunica la rugăciune, pe marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
am găsit mâncarea care îmi place. Dacă aș fi găsit-o, crede-mă că n-aș fi făcut atâta vâlvă, ci aș fi mâncat pe săturate ca Tine și ca toți ceilalți ai Tăi, Doamne." Lipseau spectatorii: Cine să-i aplaude foamea? În lumea furnicilor, buzunare pentru furnici; în lumea șoarecilor, buzunare pentru șoareci; și păsările cerului au buzunare; croitorii își dimensionează ambalajele după mărimea obsesiilor, și nu după nesațul inimilor. Salivă de îngeri flămânzi sub cer. I-a fost foame
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
urmări mai bine un serial american. Tânăra, pe care Dora o observă fără a-și schimba incomoda poziție în care parcă a încremenit, nu îi adresează nici o privire, nici o vorbă. Este prea captivată de film și din când în când aplaudă sau intervine în acțiune : "Încetează cu minciunile Marcia ! Tom este atât de frumos, atât de bogat ! La ce îți mai trebuie alții ? Eu aș fi fericită dacă..." apoi, ridicându-se în șezut : "Tom, dragule, de ce nu vrei să vii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Bosch ! Buzele nu se deschid, cuvintele nu îi ies din gură. Un deget alb, lung, un deget de pianist i s-a lipit de buze împiedecând-o să vorbească. În schimb spectatorul din dreapta ei s-a ridicat în picioare și aplaudă frenetic scandând : "Bravo, Alina ! Bravo ! Bravo". Dora, contrariată, recunoaște vocea lui Victor. Pianul se transformă într-o sanie în formă de rădvan scund și lat în care se urcă cu sprinteneală un bărbat și o femeie. Victor și Alindora ? Dragoș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Fericitul eveniment se va desfășura la pensiunea Sub Cetate de la Târgu-Neamțului începând cu orele prânzului, pe data de 25.05. a.c. Prezența, absolut obligatorie. Rugăm a se lua aminte! A urmat un moment de liniște stânjenitoare. Apoi, întreaga asistență a aplaudat, în picioare, hotărârea celor doi și cineva a lansat întrebarea dacă mirele vrednic este... Vrednic este! Vrednic este! A răspuns Vetuca fără ezitare... Babornița dracului! A șfichiuit printre dinți văduva lui Dracinschi, nedorind să accepte ideea că viața și vigoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
orchestră, care, probabil, a luat-o razna pe partitură, i-ai spus dirijorului, ultimativ: "Eu sau el! Unul dintre noi coboară de pe scenă!" A coborât el, firește, pentru că fără solist nu putea fi continuat concertul, dar eu nu te-am aplaudat. Interesant este cum Dumnezeu l-ai depistat pe cel care a virusat armoniile, pentru că violonistul, sărmanul, a părăsit scena fără să nege nimic... Același gest l-au surprins cei de la YouTube și când ai concertat cu Melbourne Symphony Orchestra, solicitând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
nominaliza o violonistă... miss. Ai numit însă un domn banal, între două vârste, care s-a arătat mai mirat decât cei din sală. Te-ai așezat în pluton, în locul lui, și ce a urmat a fost de vis: sala a aplaudat în picioare interpretarea anonimului. Cred că unele aplauze îți erau adresate și ție. Atunci mi-am zis: "Ăsta nu-i Z! E vreo sósie amărâtă de-a lui". Dacă într-adevăr erai tu, scuze. Ai evoluat neașteptat de... pozitiv. Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
la botez foarte mulți profesori de-ai mei, dar și niște domni care umblau, de regulă, pe străzi, mascați în milițieni, iar acum i-am văzut deghizați altfel. Am cântat cu atâta patos un memorabil Mulți ani trăiască, încât au aplaudat și milițienii, despre care, se știe, n-au nimic în comun cu arta muzicală; sau poate că din cauza asta or fi aplaudat, săracii. Apoi am fost trecut pe pauză. Când credeam c-am fost livrat uitării, am fost luat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
acum i-am văzut deghizați altfel. Am cântat cu atâta patos un memorabil Mulți ani trăiască, încât au aplaudat și milițienii, despre care, se știe, n-au nimic în comun cu arta muzicală; sau poate că din cauza asta or fi aplaudat, săracii. Apoi am fost trecut pe pauză. Când credeam c-am fost livrat uitării, am fost luat din compania cotarlei și, invitat ceremonios, am mai cântat câte ceva, "la liber-alese", după cum s-a exprimat gazda. Numai că, fiind și un specialist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Adormitele mele instincte s-au trezit brusc și, în următoarea secundă, i-am croit o pereche de palme de care, sincer, mă mândresc și acum. Atunci s-a întâmplat ceva neașteptat: asistența, realizând despre ce este vorba, a început să aplaude. Mai ales doamnele aplaudau. Probabil că răzbunau astfel propuneri asemănătoare sau, dimpotrivă, invitațiile care nu le fuseseră încă făcute. Când Jean-Pierre a dat să dreagă busuiocul, a căzut cerul pe mine: am văzut cum se apropie soția sa. Eram sigură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
au trezit brusc și, în următoarea secundă, i-am croit o pereche de palme de care, sincer, mă mândresc și acum. Atunci s-a întâmplat ceva neașteptat: asistența, realizând despre ce este vorba, a început să aplaude. Mai ales doamnele aplaudau. Probabil că răzbunau astfel propuneri asemănătoare sau, dimpotrivă, invitațiile care nu le fuseseră încă făcute. Când Jean-Pierre a dat să dreagă busuiocul, a căzut cerul pe mine: am văzut cum se apropie soția sa. Eram sigură că-mi va trage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Nici nu mai am puterea de a mă mai apropia de izvor. Aud: "Să te ia mama dracului! Ai cântat la fel până și doimea aceea imperială..." Iau o gură de apă, apoi încă una. Aud: "Gata însetatule! Vino să aplaudăm. Vine coloana oficială!"... Ridic ochii. Lângă mine se află o namilă de negru. Împotrivirea ar fi fost sinucidere curată. Prind însă curaj: în preajma negrului se afla doamna de franceză, care ținea de mână un copilaș foarte, foarte drăgălaș, negru și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
unde, imediat ce cântai sau dansai, lumea-ți acorda note. Mai târzior am priceput că unchiul spusese că așa e corect în viață: nici muncă fără pâine, dar nici pâine fără muncă. La o adică, eu, când ratam la fotbal, mă aplauda cineva? E drept că nici nu mă cotonogea, nu mă lovea peste fălci, așa cum făcuse nea Grătărel cu doamna, dar nu se compară: eu nu cerusem anticipat bani pentru cazul în care aș fi reușit să înscriu... Halatiștii au schimbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
înțelegeam nimic, dar turuiam, turuiam " Și dragă-mi ești, și nu te pot uita / Dar n-am ce-ți face, asta-i soarta mea!" tata era în al nouălea cer estetic, ninetistele aveau ochii căzuți în pahare, iar unchiul vitreg aplauda din toată inima: În sfârșit, pot muri liniștit! Are cine mă moșteni!" Iar eu, care nu îndrăznisem vreodată, nici măcar în vis, să mă gândesc la faptul că i-aș putea călca pe urme, eram foarte fericit. Chiar mai fericit decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
nu putea fi ocolită... Intru și cânt. Unchiul Grătărel apreciază valoarea. Scuipă faraonic pe-o sută și mi-o lipește de frunte. Nimeni nu face economie de scuipat. Mă trezesc, într-o clipă, cu toată fața acoperită de bancnote. Unchiul aplaudă, își suflecă teatral mânecile și lasă să se vadă niște tatuaje de poveste: gratii, gratii, gratii și iar gratii. Îmi ia vioara, dar numai așa, ca să nu fie singur pe lume, și începe să cânte ca și cum și-ar spune ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Eram, acum câțiva ani, într-o familie de prieteni japonezi. Era un fel de reuniune de familie. Știi cum e la ei: ceremonial, tabieturi, sobrietate, plecăciuni... Deodată, toate tabuurile civilizației nipone au fost date peste cap: lumea a început să aplaude (tot aplauze, dar altfel de aplauze...) și să vocifereze, cu veselie, în fel și chip. Nedumerită, am cerut explicații. Ce se întâmplase? Copilul gazdelor, o mogâldeață de milioane, rostise, pentru prima oară, cuvântul mamă. Am fost invidioasă atunci. Aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]