11,066 matches
-
că ei sunt cei care au blocat angajările, ei sunt cei care au tăiat salariile profesorilor, în timp ce Guvernul Ponta le-a reîntregit și chiar a majorat salariile profesorilor debutanți. Educația este unul din principalele domenii asupra cărora guvernul actual își apleacă atenția, iar acest lucru se observă prin majorarea de la an la an a bugetului ministerului de resort. Spre deosebire de PDL, noi căutăm soluții, nu stăm să inventăm tot felul de dezastre, de dragul de a apărea în presă".
BACALAUREAT 2014. Din PSD: Pentru PDL un examen de BAC fără scandal este un DEZASTRU by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/28590_a_29915]
-
sunt cifrate de ambele părți, folosind nume schimbate. Înainte de a lua cunoștință de atât de emoționantele scrisori ale Piei, care va reveni în țară după o dureroasă absență de 19 ani, odată cu eliberarea fratelui din închisoare în 1964, să ne aplecăm asupra acelora primite de ea în Anglia, unde se recăsătorise cu doctorul Anthony Edwards, întâi, ca fiind și cele mai importante, ale lui Dinu Pillat. în prim plan se situează știrile politice și cele despre situația din ce în ce mai precară, dezastruoasă, a
O mare familie de scriitori by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/6890_a_8215]
-
într-un șuvoi continuu, unitar stilistic; doar o examinare erudită și atentă la nuanțele fiecărei strofe mai poate identifica astăzi cele trei straturi care compun poezia lui Dosoftei. Opera primului nostru poet cult a avut șansa de a se fi aplecat asupra sa un exeget excepțional, Mihai Dinu. Acesta se ocupase de versificația dosofteiană încă din prima monografie monumentală închinată prozodiei românești (Ritm și rimă în poezia românească, 1986), pentru ca, în „Bătrînul poet dintîi” (2007), să întreprindă cea mai completă analiză
Apariția poeziei românești culte: Dosoftei (1623-1692) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4307_a_5632]
-
variații pe marginea unei anume teme dar sunt bazate pe o tehnică comună. Rezultate de o poezie aparte sunt mereu construite pe fundamentul unei munci artizanale pe care Miró obișnuia s-o compare cu cea a unui țăran care își apleacă atenția, rând pe rând, spre diferite colțuri ale grădinii sale cu legume. Indiferent de mediu - pictură, grafică, sculptură, ceramică - relația dintre poet și meșteșugar este doar una dintre dualitățile complementare sub al căror semn stă universul lui Miró. Arta sa
Universul lipsit de constrângeri al lui Joan Miró by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/4312_a_5637]
-
localnicii civili. Iată una din mărturii: „O femeie în vârstă a venit la mine cu o cană cu lapte cu cacao și două felii de pâine de casă cu unt. Ce femeie drăguță! A venit la mine și s-a aplecat, dându-mi farfuria. Încă și acum aș vrea să mă pot revanșa într-un fel față de ea!” Atunci, asemenea gesturi de omenie au fost numeroase. Este reconfortant pentru Cronicar să constate că acea bunătate și acea bunăcuviință care, actualmente, par
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4314_a_5639]
-
instrument din aramă, un vas cu tub înăuntru, în care se băga o mână de vreascuri și se aprindea. ?i cu toate că în locurile de camping aveai la dispoziție curent electric, în ibricul acela fierbea apă, fumegând și zdrăngănind. Tata se apleca deasupra vasului fierbinte și asculta cu mândrie clocotul apei care fierbea, pe care apoi o turna peste plicul de ceai - un adevărat nomad. Se instalau în locuri stabilite, în campinguri, mereu în compania altora la fel ca ei, stând la
OLGA TOKARCZUK - Rătăcitorii () [Corola-journal/Journalistic/4313_a_5638]
-
care le recunoaștem și mai degrabă deghizate în șorțuri de măcelar, galoși și cuțit de măcelar în mână. Din această celulă de scriitor abia de se văd picioarele trecătorilor, se aude țăcănitul tocurilor. Uneori cineva se oprește pentru a se apleca și a arunca o privire înăuntru, și atunci poți zări un chip omenesc și poți chiar schimba câteva cuvinte. Totuși, în esență, cugetul este ocupat cu propriul joc pe care îl desfășoară singur în panopticul schițat în grabă, dispunând figurile
OLGA TOKARCZUK - Rătăcitorii () [Corola-journal/Journalistic/4313_a_5638]
-
hoțește, fereastra, scoțând capul afară. Se întoarce șocat.) Rareș: (Încet:) - În viața mea!... Iar se uită. Se vede că i-a venit o idee. Iese din cameră. Revine cu o oglindă. Se chinuie să o fixeze la fereastră. Reușește. Extaziat:) Apleacă-te! Așa!... Mai!... Mai!... În viața mea!... Ohoo!... Fiuu!... Ma-măă!... Ana: (Tare:) - Da! Rareș: (Speriat, vrea să ascundă oglinda. O scapă jos.) - ’Tu-i... Ana: - Ai spart geamu’?!... (Mai tare.) Ai spart geamu’?!... Rareș: - Cioburile aduc noroc. (Le strânge.) Stai
Ion Corlan: Profesorul de geografie - Piesă într-un act () [Corola-journal/Journalistic/4335_a_5660]
-
ironic, sardonic. Știu că nu-i plac sclifoselile. Știe că-i dau dreptate. În cea de-a doua fotografie blonda Nicole e îmbrăcată într-o rochie albastră cu gulerul transparent, mare și ascuțit, brodat cu flori. Gîtul ei gol e aplecat spre dreapta, într-o poză de amărăciune visătoare. S-o tot privești și să nu te mai saturi. Să vrei să ți se împînzească și ție ochii de ceața din mintea ei. Să te chinui să înțelegi ce naiba e în
Femei albastre by Gheorghe Crăciun () [Corola-journal/Journalistic/4336_a_5661]
-
că mi se zbate o pleoapă. De cîte ori îmi arunc ochii pe geam, mușchii gîtului mi se încordează inexplicabil. Acoperișuri roșii și fum. Cer și copaci scheletici, bătrîni. Zăpadă și soare. Noi doi îmbrățișați într-o zi de duminică, aplecați peste apa mîloasă a Dîmboviței, parapetul metalic al podului, fulgii albi de ninsoare, apusul, depărtarea, vîjîitul mașinilor. Buzele ei de gheață roșie, roșie-vînătă. Iată de ce, cînd văd în fața mea, pe masa de lucru, oglinda neagră a monitorului, simt cum mă
Femei albastre by Gheorghe Crăciun () [Corola-journal/Journalistic/4336_a_5661]
-
rezolvă problema privatizării Oltchim Nu a făcut altceva decât să aducă în fața românilor un circ. Dl Ponta consideră încă un succes circul dat românilor și un succes pentru USL. Noi spunem că nu și că Victor Ponta trebuie să se aplece alături de echipa sa ”competentă” să rezolve problemele acestei țări”, a mai arătat prim-vicepreședintele PDL Premierul Victor Ponta habar nu are ce vorbește când declară că din banii rezultați de la privatizare va face fondul de salvgardare pentru Olchim, iar lipsa
Cezar Preda: Ponta, un regizor de film însoțit de doi sufleuri nereușiți () [Corola-journal/Journalistic/42140_a_43465]
-
paradoxal în a spune că țara ți-o simți abia după ce te-ai mutat în alta. Cele două volume de conferințe vorbesc tocmai despre oamenii de excepție care alcătuiesc idealitatea lui Mihai Neagu. Cu excepția lui Hahnemann, asupra căruia autorul se apleacă în virtutea contrarierii pe care i-a inspirat-o figura geniului, celelalte nume evocate sînt autohtone. Se adeverește constatarea de la începutul cronicii, că un spirit, în măsura în care e profund, își clădește în Germania o copcă interioară pe care o populează cu fantome
Conștiința ultragiată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4226_a_5551]
-
o acțiune politică care de două luni a făcut foarte mult rău României. Vedeți, modul în care suntem în aceste zile apreciați de către Comisia Europeană, de către state puternice din lume...Eu cred în continuare că liderii USL trebuie să se aplece spre propunerile pe care noi le-am făcut încă de acum două săptămâni. Țara este într-o situație economică dificilă și împreună va trebui să găsim cele mai bune soluții pentru ca viața românilor să fie mai bună. Pe de altă
Blaga: Mă bucur că până la urmă statul de drept şi raţiunea au învins by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/42669_a_43994]
-
mi s-a părut maxima apropiere posibilă, aproape o posedare definitivă. Atunci am avut senzația că într-adevăr luam cu mine secretul. Am fixat ochii lui Andre care mă privea legănându-se sub Luca. Știam ce lipsea, și m-am aplecat s-o sărut pe gură, n-o făcusem niciodată, voiam dintotdeauna s-o fac, ea își întoarse fața și îmi oferi obrazul, apoi își puse mâna pe umărul meu ca să mă îndepărteze ușor. Am continuat s-o sărut, căutându-i
Alessandro Baricco - EMAUS () [Corola-journal/Journalistic/4296_a_5621]
-
prea frumoasă, dar cu un corp apetisant, purtând o fustă foarte scurtă și strâmtă, intră imediat în birou; era aceeași care-l întâmpinase pe Gheorghe în anticameră. Venise aducând cafele, o sticlă cu apă și două pahare. Cu spatele la musafir, se aplecă, parcă mai mult decât ar fi fost nevoie, și așeză tava pe măsuța din fața lui Victor. Așa, Lilișor, tată... acum pleacă, iar dacă mă caută cineva, sunt pe teren, da? Fata îi zâmbi complice, dar și ușor mustrător, ca și când i-
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
nu o să-ți permit! Tu ai rămas singura mea... Alo, aloo! Gheorghe puse încet telefonul în furcă, se mai uită câteva clipe la aparat, întinse mâna să sune din nou, dar renunță. Încet, parcă pentru a nu-l auzi nimeni, aplecat din spate, se duse la una din ferestre și o deschise larg. Ici-colo, câte o lumină, în rest, beznă. Brusc tresări, plecau tinerii. Din holul imens răsunau râsete. Mai veniți, am vorbit cu un coleg de-al lui Geo, mâine
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
Ce n-aș comanda de la această frumusețe?! Totul sau nimic...Dar trebuie să mă conformez situației. O cafea și o tărie, numai românească să nu fie. Cici zâmbi, înclină cochet din cap, iar înainte de a ieși din imensul birou, se aplecă să ridice o scamă de pe mocheta de un albastru închis. În aceeași clipă, privirile celor doi frați se încrucișară pe picioarele dezgolite ale fetei. După ce ușa se închise, Petrache îl întrebă, cu o voce sugrumată, pe fratesău: De unde ai colecționat
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
depus coroane, parcă de... În fine, am uitat, parcă de Ziua națională. Din partea deputaților, ea și Vlad, unul slab, înalt și urât, de prin Maramureș, băiatul fostului prim-secretar al județenei de partid, au depus și coroana noastră. S-a aplecat muierea, cică să mai așeze câteva flori, de a arătat curul la personalitățile aliniate în spate. Avea niște bikini minusculi, așa încât mai toți au crezut că a venit fără nimic pe dedesupt. O doamnă de la PRM a vrut să o
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
copiilor... Eu o să mor, mă duc la Cel de Sus... nici acolo n-am pe nimeni... Să nu mă ducă la cimitir cu mașina, nu vreau flori sau coroane... Vorbește tu cu Vasile, cel din capătul satului, are căruță... Se aplecă încet, o sărută pe frunte și atât. Ieși plângând și se duse în spatele casei. Se așeză pe o cioată, aprinse o țigară și aproape o oră nimeni nu știu de el... În bucătăria din curte se îngrămădi toată familia Tălparu
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
lins, că n-am cum să-i spun altfel. Mă uit la ușa des chisă de la beci. Îmi spune să mai vin în vizită când tanti Stela nu e acasă și că o să mă învețe mai multe lucruri interesante. Mă aplec, iau merele fără să le mai aleg, bag câte unul în fiecare buzunar. Când ies îmi aduce aminte să nu spun cuiva secretul nostru. Dau din cap că da. Gabriela Mateescu Între timp La gară mi-a luat fără nici o
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
o dată mă minunez că nu există șifonier și noptiere; de fapt, singura piesă de mobilier e scaunul de lemn masiv pe care i l-am cumpărat a doua zi după ce auzisem despre fobia lui cu mobila. Și patul, bineînțeles. Mă aplec și trag afară valiza cu colecții. Felicitări scrise de el din fiecare țară pe care a vizitat-o, trimise tot lui. Castana de care s-a împiedicat la prima noastră întâlnire. Furculițele pe care le fura din res tau rantele
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
chircește și mai încasează două picioare în burtă. — Fumați, ai? Futu-vă muma-n cur! Bă, leșinaților, la treabă, bă, că stă producția, fi-v-ar rasa a dracului! Rabatat! Rabatat, adică să ne întoarcem cu spatele la el și să ne aplecăm la nouăzeci de grade. Dă cu sete Ciocoiu, harșt-harșt, cu o bucată de antenă de la stațiile radio, ne plesnește peste cur, și noi o zbughim printre aracii și lujerii de viță-de-vie, și cădem și ne ridicăm din nou, dar râdem
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
El stă întins pe masă, într-un costum negru. Bunicul meu pare întreg și mi se face greață. În toate oglinzile și vitrinele din casă văd re fle xia picioarelor lui. „Hai, mamaie, pupă mortul și pupă mâna părintelui.“ Mă aplec, îl pup, mă uit la preot și înapoi la mort. Mi se taie respirația: îmi sprijin mâna pe picioa rele lui de lemn, ca și cum m-aș sprijini de masă. „Duceți fata afară că o ia cu leșin“, „Hai, mămică, că
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
în palme și m-am abandonat lui. Dintr-o smucitură, mi-a dat jos pantalonii scurți cu tot cu chiloți, apoi s-a ridicat in picioare, atât cât să se dezbrace. Cheile de la mașină i-au căzut din buzunarul pantalonilor. S-a aplecat să le culeagă din iarbă. În clipa aceea aș fi putut fugi. Dar n am făcut-o. Nu știu de ce. A fost unul din acele momente de surpriză și muțenie în fața propriilor mele decizii și acțiuni, care parcă nu treceau
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
mele a răsunat nefiresc. Privirile tuturor părinților veniți la doctor s-au întors spre mine și simțeam usturimea reproșurilor nerostite. Noroc că plânsul fetiței a stimulat nevoia de exprimare a celorlalți puști și fiecare însoțitor, părinte ori bunic, s-a aplecat să domolească plânsul copilului din dotare. Veniserăm la clinică întrucât era vremea vaccinului de patru ani. Ca să nu o supunem unui stres suplimentar, am hotărât să nu-i povestim fetiței despre vaccin, considerând că pișcătura acului era nesemnificativă în comparație cu teama
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]