881 matches
-
nu plec. - Plec, nu vezi că plec! i-am strigat. - De ce nu pleci? a întrebat iar. N-am mai zis nimic, am ieșit în curte cu șireturile desfăcute. Am aruncat o privire pe geam și am văzut-o pe Y aplecată deasupra lui X, care se zvârcolea pe canapea. - A intrat într-un... - De ce nu pleci? insistă Z, cu mâinile încrucișate pe piept. Am privit din nou pe geam. X începuse să urle. Avea un timbru ascuțit și parcă tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
se enervează o persoană tăcută de obicei, ca să nu mai vorbim de cei care au, în mod natural, o aură de autoritate. Într-un minut, aula bisericească se golise aproape de tot, iar cei câțiva actori care rămăseseră stăteau cu capetele aplecate conștiincios deasupra scenariilor, străduindu-se din răsputeri să dea o cât mai bună impresie de profesionalism. Câteva firi mai slabe se ascundeau în zona în care se afla bucătăria, ca să-și calmeze nervii. Violet revenise înăuntru, cerându-și frumos scuze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
că are probleme cu inima. Strânse dosarele de pe birou, le așeză într-un dulap, își luă geanta și, înainte de a pleca ciocăni la ușa primarului să-i spună că pleacă. Deschise ușa și îl surprinse cu capul între mâini, aplecat, pe birou. - Domnule primar, nu vă simțiți bine? îl întrebă Frusina. - Nu, Frusina, mă simt cam obosit și prins cu multe griji, probleme. - Am venit să vă mulțumesc și să vă spun că am plecat. O zi bună! - O zi
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
-l și pregătindu-se ca să-i mulțumească, se trezi și sărutată pe buze. - Îți plac? Am fost și le-am cules de dimineață, sunt cu rouă pe ele! - Îmi plac foarte mult, mulțumesc, sunt florile mele preferate, spuse cu ochii aplecați. Nu putea să-i spună că și George avea acest obicei, de a-i aduce flori de câmp. - Ia loc. Tocmai vorbeam cu domnul primar despre cererea de divorț pe care vreau s-o fac fiindcă săptămâna asta merg cu
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
s-a mișcat la loc În urma noastră, Închizând spărtura și lăsându-ne În cea mai neagră beznă. — Urmează-mă, strigă Teo Haiduc de undeva din fața mea. Tunelul În care intrasem avea bolta joasă și trebuia să Îna- intez cu capul aplecat Înainte. mirosea foarte intens a mucegai. Am pus mâinile deasupra capului, ca să mă apăr de pânzele de paianjen care simțeam că mi se lipesc pe frunte. Am Înaintat așa preț de câteva minute, timp În care vocea lui Teo Haiduc
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Tabloul s-a mișcat la loc în urma noastră, închizând spărtura și lăsându-ne în cea mai neagră beznă. — Urmează-mă, strigă Teo Haiduc de undeva din fața mea. Tunelul în care intrasem avea bolta joasă și trebuia să înaintez cu capul aplecat înainte. Mirosea foarte intens a mucegai. Am pus mâinile deasupra capului, ca să mă apăr de pânzele de paianjen care simțeam că mi se lipesc pe frunte. Am înaintat așa preț de câteva minute, timp în care vocea lui Teo Haiduc
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
grijuliu. Grigore. Grigore Emilian... Vă salut! În tot acest interval de timp, cel căzut pe caldarâm trăia în altă lume, la mare distanță de tot ce se întâmpla pe șosea în jurul său. Era departe, pe un povârniș lipsit de vegetație, aplecat mult din mijloc pentru a susține greutatea rucsacului prins bine pe spate și a putea urca prin minim de efort. Aerul cald era împrăștiat ușor de o boare ce abia punea în mișcare vârful puținelor fire de iarbă aproape îngălbenite
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
emoționant tablou a fost oferit în ziua următoare pentru Iuliana și doamna Luiza. Era în ziua a treia și de față se aflau doctorii Eugen și Cezar, asistentele Ofelia și Lidia Combei... Doamna Luiza îi vorbea băiatului cu voce scăzută, aplecată mult peste chipul său eliberat de masca de oxigen. El era la fel de liniștit ca în zilele precedente, cu respirație regulată și gene clipind foarte rar. Ceilalți erau în jurul lor, de o parte și de alta a patului, urmărind cu atenție
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
adulți de fratele meu Victor. De altfel, ori de cîte ori simțeam că în mintea lor începea operațiunea de suprapunere, de căutare a punctelor comune între mine și Victor, eu îmi fixam instinctiv privirile în pămînt și rămîneam cu capul aplecat, cu umerii chiar ușor gîrboviți, conștient de fapt că nu eram la înălțime. Fără să fi fost un elev rău, nu m-am ridicat însă niciodată la nivelul lui Victor. Iar atunci cînd îi surprindeam totuși pe profesori cu temele
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
îmi șoptește Vocea. închid ochii. trag aer în piept. — sunteți niște ticăloși ! toți ! mă pregătesc să mă arunc în gol. trupul meu se înclină pe marginea abisului. „Hai, curaj” șoptește Vocea. — niște ticăloși, niște ticăloși, urlu eu, cu ochii închiși, aplecat din ce în ce mai mult pe marginea abisului. „este singurul lucru inteligent care-ți mai rămîne de făcut” îmi susură Vocea la urechea din creier. Voce asasină. Voce criminală ce ești ! îmi dau creierul pe mîna justiției. îl judec în sala mare a
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
pământul. - Sunt bivolii, zise Pascalopol, și opri brișca lângă marginea drumului. Cum Otilia se îngrijora, o asigură: Nu fac nici un rău. Colbul crescu ca o furtună și înnegri totul, în inima lui se zărise întîile vite lungi, bituminoase, cu capul aplecat și adulmecător, ca al unor rinoceri, mergând ondulat, ca o barcă infernală pe Styx. Apoi veniră mai multe laolaltă plutind, îndesate unele într-altele, pline de nămoale încrustate, bărboase și, în sfârșit, invazia fu atât de generală, încît brișca fu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
a mai văzut în București, cu cărămidă sănătoasă și grinzi uscate, numai să găsesc salahori ieftini. Bătrânul pălăvrăgi așa până târziu după miezul nopții, când cântau cocoșii de revărsatul zorilor, apoi obosi și adormi în sfârșit cu punga de gheață aplecată, ca un fes, peste un ochi. Weissmann plecă, iar Felix stătu treaz până la ziuă ca să cruțe pe Otilia. A doua zi moș Costache păru absolut normal, dar simțea oboseală și amorțeală într-un picior când călca. Stănică îl găsi stând
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și aștepta ivirea zorilor. Dulăii se așezau pe labe și moțăiau. Spre dimineață răsunau strigătele ascuțite ale cocoșilor. Se chemau de departe peste câmpul sur. Urechile lui bătrâne auzeau umbletul furiș al unor oameni. Către fundul gropii se mișcau umbre aplecate. Câinii tresăreau în somn, ridicau capetele, dar nu lătrau. Se întorceau hoții. Grigore punea mâna pâlnie la gură și striga: - Care ești, mă, acolo, măăă? Nu răspundea nimeni. Trecuseră zile după zile, unii muriseră, el văzuse nunți și petreceri, copiii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mândria verticală, ci vestejesc spre absolut de bunăvoie. Iar sufletul, desfermecat de lume și de sine, urmează pilda trupului. Mi-aș vrea viața povestită de îngeri veseli în umbra unei sălcii plângătoare. Și de câte ori ei nu s-ar dumiri, crengile aplecate să le lumineze neștiința cu adierile întristării... De-aș vrea să văd ce m-a îmbogățit mai mult în cursul viețuirii, din ce am ieșit mai tare și mai singur - nici dragostea, nici chinul imediat al trupului sau temerea în preajma
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Se-nădușea sărutînd-o... simțirile-i piereau, parcă nu mai gândi nimic... adormi adânc, adânc... Marea purta în patul ei moale și albastru două cadavre unite, strâns îmbrățișate, însă vântul, trecând pintre crengile unui arbor vechi, mișca între cre [n]gile-i aplecate oasele albite de curgerea apelor a unui om cu barbă lungă, a cărui profeție se-mplinise. {EminescuOpVII 155} CEZARA* (E) I In zidul monastirei, privit din grădină, se văd feresti cu gratii negre, ca de chilii părăsite, numai una e
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
râdă de prostiile lui. {EminescuOpVII 310} [MOȘ IOSIF] 2286 Astfel cum ședea pe scaunul lui, plecat cu pieptul înainte, fiindcă scaunul n-avea spate și sprijoane, cu mînile căzute cruciș peste genunchi, fruntea lui puternic lucrată căpăta prin acea poză aplecată un fel de arătare adâncită, părul prin poziția asta era urcat în sus, parte cădea fără ordine peste tâmple unele vițe împleau fruntea cu argintul lor mătăsos, parte se mai ținea urcat, dară înfoiat în vechea lui ordine. Ochii, adânciți
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de golf și ajung să-mi petrec următoarea jumătate de oră Încercând să preiau din nou controlul asupra programului! Totuși, de cele mai multe ori, sfaturile se limitează la fraze de genul: „Folosești o priză Vardon, Îndoi genunchii, ții brațul drept, capul aplecat și lovești”. Mulțumit că am acoperit noțiunile de bază, adresez grupului Încă o Întrebare: „Câți dintre voi aveți o strategie oficială de luare a deciziilor?”. Mi se pare deosebit de interesant faptul că oamenii acordă atât de multă atenție modului În
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
când armăsarul îl scutură din șa, fu pe măsură. Veni, apoi, Bunelu. Își dădu ochii peste cap, avea în loc de pupile două pietre albe de râu, precum statuile bătrânilor greci. Lângă el răsări, ca din pământ, Magdalena. Cu silueta ei firavă, aplecată, cu mâna lui odihnindu-i-se pe umăr, părea un copil și așa avea să rămână până la sfârșit, căci nu va avea prilejul să îmbătrânească. Bunelu întinse mâna cealaltă, implorând, se și împiedică de vreo două ori de cioturi imaginare
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
a mânca la aceeași masă a unui restaurant, din cauza aglomerării. Lui Ioanide aceste supărări îi conveneau, căci îi simplificau viața, scutindu-i-o de orice gesturi inutile. Intra ori ieșea din casă, se așeza și se scula de la masă, stătea aplecat meditativ asupra biroului, mulțumit că nimeni nu-i spunea o vorbă de prisos, după un mecanism perfect. După prânz, doamna Ioanide aducea cafeaua în birou, Ioanide făcea un mic gest blând de semnalare, ridica îndată ceașca, fără a-și desprinde
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
lombelor cu pacientul în această poziție, unde audiția este înlesnită de distanța mai mică între stetoscop și rinichi. · Tot cu pacientul în această poziție se poate efectua auscultația vaselor mari de la baza cordului eventual solicitând pacientului să adopte o poziție aplecat în față. Cordul stâng se ascultă optim în apnee postexpiratorie, iar cel drept în apnee postinspiratorie. Odată încheiată examinarea efectuată posterior, pacientul este invitat să se culce pe spate și se începe examinarea toracelui anterior folosindu-se aceeași pași: inspecție
IV. Diagnosticul şi tehnica examinării pacientului în medicina alternativă/alopatică. In: Fitoterapie clinică by Florina Filip ciubotaru () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2097]
-
în 1981, am urcat prima oară, însoțit de el ― ne dăduserăm întîlnire în fața casei ―, cele 95 de trepte, a ținut să-mi arate o tehnică de urcare pe care o descoperise singur: cu trupul frânt din șale, pentru ca trunchiul, astfel aplecat, să ajungă într-un plan paralel cu cel al pantei scărilor.) Apoi, când Friedgard trece pragul apartamentului, intrarea ei este însoțită de faimosul gest prevenitor al lui Cioran care își așeza mâna pe canatul de sus al cadrului ușii, rugîndu-te
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
îl lasă pe câine în pace) Chiar și un câine fără bot de câine Fără Sepp Poate să-și ducă viața Până se plictisește De viața lui (lovește încă odată câinele) Cară-te Și înfulecă din propria ta foame (merge aplecat înainte și chicotește) Sfârșitul scenei a treia Scena a patra Sepp Botdejigodie este de acum în permanentă mișcare. La început se aude un cuc care cheamă mult prea des. SEPP BOTDEJIGODIE (se pune oftând în mișcare): Încă o dată Trebuie să
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
a fost lovită în fața ochilor ei de umărul de piele al unei mantale, care stătea acolo în mijlocul unei grămăjoare de rahat de câine. La fel de tristă ca și grămăjoarele de la Mariedl stătea ea acolo, grămăjoara asta de la câine. Și peste ea aplecată... umărul de piele, mantaua, un om care își pierduse un umăr, un prinț sărac și eu. Și așa era urmarea. Și așa trebuie să arate urmarea. Și apoi am luat cu grijă grămăjoara cu tandrul umăr de piele și am
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
de abordare. Interesul autoarei s-a concentrat cu prisosință spre o panoramică abordare critică și istorică a acestor uriași ai povestirii scrise, bibliografia este reprezentativă, foarte întinsă (majoritatea citatelor folosite cu atentă acribie, uneori chiar abundent, sunt traduse frumos, cu aplecată exactitate de doctorandă) și bogatele trimiteri la ideile preluate, atunci când nu sunt citate, sunt făcute cu o științifică onestitate, admirabilă în sine. Modalitatea în care Oana Simona Zaharia își organizează demersul implică toate aceste trimiteri la cercetări avizate, folosite însă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
de abordare. Interesul autoarei s-a concentrat cu prisosință spre o panoramică abordare critică și istorică a acestor uriași ai povestirii scrise, bibliografia este reprezentativă, foarte întinsă (majoritatea citatelor folosite cu atentă acribie, uneori chiar abundent, sunt traduse frumos, cu aplecată exactitate de doctorandă) și bogatele trimiteri la ideile preluate, atunci când nu sunt citate, sunt făcute cu o științifică onestitate, admirabilă în sine. Modalitatea în care Oana Simona Zaharia își organizează demersul implică toate aceste trimiteri la cercetări avizate, folosite însă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]