713 matches
-
a Creatorului și, deopotrivă, un topos artistic. În care mai așteaptă și din care se hrănesc și alți artiști importanți din generațiile mai tinere, cum sînt Ioana Bătrânu, Mihai Sârbulescu, Dinu Săvescu, Mircea Tohătan etc. Dar între acești captivi și apologeți ai Grădinii, unul se detașează net prin evoluția lui singuratică și prin pasiunea devoratoare. Este vorba de Florin Niculiu. Deși cunoscut mai ales în latura lui suprarealist-metafizică, prin acele viziuni cosmogonice amintind vremurile Genezei, cînd apa se îngîna cu pămîntul
Amneziile posterității (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14119_a_15444]
-
ale unei ordini expirate. Artistul și omul de cultură nu mai sunt priviți ca niște simpli actori ai vieții publice, așa cum sunt ei de fapt, ci ca niște mesageri ai unei noi ordini, ca niște pseudoapostoli, ca niște misionari și apologeți cu funcții cvasisacerdotale într-o eclesie rudimentară și atee!
Arta românească între 1945-1964 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15971_a_17296]
-
Fiesco (Italia), Fecioara din Orleans (Franța). Germaniei i-a dăruit Hoții, titlul e o aluzie, o trimitere fără echivoc la epoca tâlhăriei, instaurată de cancelarul despot. La stânga tabloului s-au instalat marxiștii care l-au anexat pe Schiller, ca un apologet al luptei de clasă și al victoriei proletariatului. într-o epistolă către Minna Kautski (1885), Engels decide că întâia dramă germană cu tendință politică e Kabale und Liebe (Intrigă și iubire). Tot el despică mecanismul revoluției franceze, plecând de la interpretările
Anul Schiller ,Să sfidăm letargia!" by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11594_a_12919]
-
Opoziția față de religie ține mai totdeauna de sistemele tiranice, foarte, dar foarte rar de cele democratice". Vidul religios nu devine automat "rațional", "democratic", "progresist" așa cum par a fi încredințați unii fervenți retardați ai doctrinei iluministe, căci după cum spunea un mare apologet al creștinismului, Gilbert K. Chesterton: Pericolul în cazul necredincioșilor nu este că ei nu vor mai crede în nimic, pericolul este că vor fi dispuiși să creadă orice". À bon entendeur, salut! Și, în sfîrșit, vom menționa, ca eșantion al
Un româno-american (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14873_a_16198]
-
blîndeții duhovnicești. Dacă la asta mai adăugăm sterilizarea continuă pe care gîndirea teologică o trăiește sub presiunea secularizării, dacă mai punem la socoteală și balansul permanent pe care teologul trebuie să-l facă între "partizanii orbi ai modernizării anticreștine și apologeții miopi ai unei Ortodoxii antimoderne" (p. 11), atunci teologia ortodoxă devine ambalajul teoretic pe care îl poate lua credința după ce acesteia i s-a neutralizat virulența. Un sentiment cuminte pentru uzul cetățenilor infantilizați ai secolului XXI, aceasta e credința creștină
Demnitatea lui Mihail Neamțu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9636_a_10961]
-
ale cărui legături cu adevăratul Cămilo José Cela sînt relativizate și revizuite de cerințele interne ale literaturii. Cela: un cadavru de lux aparține unui registru mixt, în care biograficul este subminat în permanență de românesc. Constrînși de canoanele genului, atît apologetul, cît și pamfletarul sînt mai radicali, măi plastici și mai hiperbolici în discursul public, decît în fața propriei conștiințe. Figurile pe care le creionează rămîn undeva, la jumătatea drumului dintre viață și literatura. Din acest motiv, cartea lui Umbral despre Cela
Cela: un cadavru de lux by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/14782_a_16107]
-
aceștia, ce s-a întîmplat cu avangarda incipientă care avusese naivitatea a se încrede în soviete! În cele din urmă, e drept, apare o stînjenită referință la "replica dogmatică, stalinistă". Dar asta nu e tot. După ce se manifestase ca un apologet al leninismului, eseistul ia distanțe față de scriitorii din Est ce încercau să reziste la presiunile regimului totalitar, neezitînd a-i pune, pe ei, sub emblema... dogmatismului, care nu ar fi "depășit" de reacția lor: "El dă naștere la ceea ce s-
Opinii franceze (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7384_a_8709]
-
cu greu a scăpat de un dosar penal. Poemul , pe care l-a oferit spre publicare României literare, reprezintă si el o provocare riscantă. De data aceasta de altă natură. În loc să-l evoce, cu evlavie, pe marele poet, ca atâția apologeți de profesie, Mihail Gălățanu trece în revistă, cu binecunoscuta sa virtuozitate stilistică, poncifele eminescolatrilor si, deopotrivă, automatismele de gândire ale denigratorilor. Nonconformismul său nu este ieftin si previzibil, ca acela al contestatarilor lui Eminescu de acum câțiva ani din Dilema
Eminescu by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6804_a_8129]
-
am ridicat, fiindcă, tot răsfoind opera lui Creangă pentru oarece exemple, mi s-a făcut o poftă grozavă să-l recitesc a nu știu cîta oară. Cu delicii. Bursierii români din universitățile occidentale să mă judece. n Alex Ștefănescu Un apologet al hărțuirii sexuale: Eminescu Intelectualii noștri cei mai subțiri, de la Titu Maiorescu la Ion Negoițescu, au promovat cu o scandaloasă ușurință poezia lui Mihai Eminescu, fără să-i denunțe abaterile grave de la ,corectitudinea politică". Acest poet, care se numea în
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
poartă lui Hegel, Schopenhauer îi împărtășește aici viziunea, căci frumosul este pentru amîndoi coaja sensibilă a ideii divine, cu deosebirea că adevăratul subiect cunoscător nu e nici filosoful și nici omul de știință, ci geniul artistic. Schopenhauer nu e un apologet al logosului. Unde apare cuvîntul intuiția umană are de suferit, căci cuvîntul e efigie plastică ducînd la înlănțuire silogistică, deci la un șir de demonstrații în care ne învîrtim în cerc. Toate genurile literare, de la forma lirică la cea dramatică
Velle non discitur (II) by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3945_a_5270]
-
prin descoperirea și folosirea propriilor ei principii de naștere și de funcționare. Înțelegînd creația ca o victorie a ideii și ca o biruință a omului față de multiplele tentații ale destructurării, Mattis Teutsch se autodefinește ca un umanist absolut, ca un apologet al omului pur, cu o dinamică intrinsecă și ireductibilă, abstract și etern, fără limite și fără istorie. În jurul acestui tip uman nu crește iarba și întreaga natură se surpă. Mattis Teutsch este creatorul deplin al unui umanism în sine, fără
Ultimul Mattis Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12435_a_13760]
-
diverse motive, le abandonase. Pentru un timp, platonicienii i-au satisfăcut setea de „știința ființei și cunoașterea adevărului”<footnote Sf. Iustin Martirul și Filosoful, Dialogul cu iudeul Tryfon, III, traducere, și note de Pr. Prof. Dr. Olimp Căciulă, în vol. Apologeți de limbă greacă, Editura IBMBOR, București, 1980, p. 122. footnote>. Telos-ul sau scopul omului în platonism, după cum spune Sfântul Iustin, este să-l consideri pe Dumnezeu cauza supremă a toate și să Îl vezi pe Dumnezeu față către față<footnote
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
Hristos este primul-născut al lui Dumnezeu Cuvântul Său, la Care participă toți oamenii: iată ce am învățat și am declarat”<footnote Apologia I în favoarea creștinilor către Antoninus Pius, XLVI, traducere și note de Pr. Prof. Dr. Olimp Căciulă, în vol. Apologeți de limbă greacă, p. 75. footnote>. În El se află ὁ πᾶς Λόγος sau τὸ Λοχικὸν τὸ ὅλον. După Sfântul Iustin, Logosul este rațiunea divină. „Toți oamenii participă la Logosul seminal, dar numai Hristos este Logosul perfect, Care este Dumnezeu
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
56, NJ: Paulist Press, New York/Mahwah, 1997, p. 196-200. footnote>. Aceasta permite celor care „au trăit împreună cu Logosul”, sau „potrivit Cuvântului”, cum ar fi Socrate, Heraclit<footnote Ibidem, p. 109. footnote>, Musonius<footnote Apologia a II-a, 8, în vol. Apologeți de limbă greacă ..., p. 109. footnote>, să fie considerați creștini, „chiar dacă au fost considerați atei”<footnote Apologia I în favoarea creștinilor către Antoninus Pius, XLVI, în vol. cit., p. 75. footnote>, pentru că fiecare persoană a vorbit corect, câte un adevăr parțial
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
Liberal. Demența ideologică s-a întețit în urma succesului pe care, de la mijlocul decadei trecute, a început să-l aibă în Occident. Atunci, el s-a pornit să livreze masiv lucrări despre capitalism, corectitudine politică, multiculturalism, post-marxism, pentru a ajunge, astăzi, apologetul nerușinat al violenței politice. Nu mă iluzionez că vreunul din noii stângiști va tresări speriat la gândul c-ar fi luat-o pe drumul catastrofei. Deocamdată, bursele vin dinspre stânga, aparițiile la televizor sunt generate de aceeași direcție. Când pentru
Știți cine a fost Leonte Răutu? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7820_a_9145]
-
exeget al postmodernismului românesc, Mircea Cărtărescu se află într-o situație tragicomica (postmodernista!): scrie despre un curent literar al carui singur reprezentant marcant este Mircea Cărtărescu. Modestia îl împiedică pe poetul intrat în rolul de critic să devină propriul său apologet (că Salvador Dali în Jurnalul unui geniu). El se menționează pe șine - pe parcursul a 568 de pagini - numai de 4 ori și anume atunci când îi enumeră pe autorii volumului Aer cu diamante sau reproduce listele de postmoderniști alcătuite de alti
Mircea Cărtărescu, critic literar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17906_a_19231]
-
de cumnatul lui Lucrețiu Pătrășcanu, Petre Pandrea, în manuscrisul (datat 1956), confiscat de Securitate și tipărit în Editura Albatros 5. Monografia lui Florin Țurcanu citează caracterizarea făcută lui Eliade în Scânteia la 3 octombrie 1944: "ideolog al mișcării legionare și apologet al dictaturii lui Salazar". Este menționat apoi articolul lui Nichifor Crainic - Mircea Eliade un sexolog maniac apărut în 1963 în Glasul Patriei. Ostilitatea regimului comunist față de scriitor nu s-a mărginit numai la atât! între 1944-1947, Oscar Lemnaru a publicat
Dosar - Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/10667_a_11992]
-
text-pilot, am putea spune, despre ceea ce gîndește cu adevărat criticul cînd nu e inhibat de politețe sau gratitudine: ,Greu de înțeles involuția post-1989 a lui Valeriu Cristea, aliniat politic primei structuri de putere - nu foarte democratice - de după căderea regimului comunist, apologet al hoardelor minerești care au vandalizat Bucureștiul în iunie 1990 și au aplicat bătăi bestiale studenților și intelectualilor, colaborator, în prima etapă postcomunistă, la ziarul Adevărul (fost Scînteia, oficiosul partidului unic), tribună - atunci - a antireformismului celui mai hotărît, a tuturor
Trei decenii de critică (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12257_a_13582]
-
pentru progres, participant la Revoluție și convins de inevitabilitatea europenizării noastre, prozatorul Russo este însă un laudator temporis acti. La fel ca și Mihail Kogălniceanu, artistul Russo este, față de doctrinar, un "reacționar". Evident, Russo nu-i nici pe departe un apologet al fanariotismului. Originalitatea sa remarcabilă îl face să întrevadă, dincolo de preferințele personale, valoarea emblematică a trecutului și să coboare astfel la originile romantismului european. E cel dintîi scriitor român care privește trecutul nu ca un moldovean ori un muntean aflat
Inventatorul melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8384_a_9709]
-
l-a reprimit nici pînă azi... Se află în considerațiile lui Blaga corolarul unei gîndiri de filosof, care-și afirmă propria perspectivă, dar nu și o negare a religiei, o contestare a Bisericii pe care, în pofida disputei cu unii din apologeții dogmei ortodoxe, filosoful a respectat-o ca un element major al vieții spirituale a unei colectivități. Bunăoară, comentînd bolșevismul, îi reproșează faptul că a tratat Biserica drept un dușman: "Revoluționarii ateiști au fost puțin prevăzători cînd au crezut că religia
Polemica lui Blaga by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8117_a_9442]
-
de multe ori sincopate, pe care le-a cunoscut năvalnicul și istericul secol XX. Corneliu Baba este aici, în film și în veacul său, - iar acest lucru trebuie reținut în mod special - un artist, un martor și o instanță, un apologet al umanismului și un exeget melancolic al omului, un vizionar și o conștiință lucidă, o victimă circumstanțială și un învingător în absolut. El reușește să contrapună ritmurilor istoriei, cu o forță greu de evaluat la o privire superficială, propriile sale
Artistul și secolul său by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14260_a_15585]
-
pași de făcut pe calea către o societate matură. Ponta și compania ar trebui să fie conștienți că restul Uniunii Europene îi va urmări atent. Iar Băsescu ar trebui să fie conștient că escapadele sale nu își vor mai găsi apologeți dincolo de granițele României”, mai notează publicația germană. O opinie similară publică și cotidianul Die Tageszeitung, susținând că cel mai mare profit din nemulțumirea românilor față de președintele Traian Băsescu l-au avut social-democrații, care ar trebui să țină cont de faptul
Presa germană: Eșecul categoric al ARD arată cât de nemulțumiți sunt românii de Băsescu () [Corola-journal/Journalistic/57151_a_58476]
-
de ideologii. Mușina nu pozează nici în anti-, nici în pro-consumerist. Uneori dă senzația că doar luciditatea (amețitor de exactă) îl împiedică să nu exulte. Artificialul, știm de la Baudelaire, e fascinant pentru omul modern. Viața veșnică (pe care, știm de la apologeții literaturii cyberpunk, tehnologia ne-o promite) e o aspirație a omului dintotdeauna. Nu e nimic reprobabil, așadar, când personaje ca acesta comit în serie acte ratate: „ Dacă aș câștiga la loterie, ceva baban, ca la zece milioane de parai, mi-
O carte tristă, plină de umor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2811_a_4136]
-
loc, așa cum s-a întîmplat cu regretatul Ștefan Drăghici la Călărași, de a cărui dispariție PDSR-ul este responsabil moral din pricina panicii pe care a creat-o în rîndul celor din afara cercului clientelar, sau cu Gavrilă Țărmure din Bistrița, cum apologeții Cîntării României și-au mijit privirea și au început să-și ascută dinții pentru că forfota faptelor și pilda efortului le tulburau iremediabil echilibrul vegetării și al prostrației. N-a apucat bine să se instaleze la putere după alegerile locale, că
Construcție versus administrație (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16019_a_17344]
-
politică a fost praf în ochi. Singura îngrijorare a partenerilor vestici ar putea să fie pricinuită de situația geopolitică sensibilă. O escaladare a conflictului președinte - premier, chiar și în aceste ultime luni de mandat ale lui Băsescu, ar crea dificultăți. Apologeții președintelui fac apel la semantică pentru a desluși "adevăratul" sens al cuvântului "păcăleală", aprobat de Băsescu atunci când un jurnalist l-a folosit în interviul de la B1 Tv. Declarația a fost însă una jignitoare, atât pentru cosemnatarul documentului, cât și pentru
De ce a denunțat Ponta Pactul de Coabitare. Efectele și un motiv electoral by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/81863_a_83188]