4,107 matches
-
mâine cu noi? Nu știu, șoptesc eu încă printre lacrimi, în cameră intră Alex, cel al cărui calm măsurat, profit de privirea lui spre Corina ca să-mi șterg cu dosul palmei fața încă udă și-mi trag pe nas mucii apoși, necurși, din lipsă de batistă, Mama Ilenei se simte mai bine, acum vin de la ea, s-a ridicat din pat, aceste crize sunt trecătoare, trebuie să aibă însă la ea neîncetat medicamentele, să nu uităm să-i cumpărăm mâine din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
putea Închide ușa. Micul vestibul de formă triunghiulară oferea vederii trei uși din lemn de pin și o deschidere spre o bucătărie de vas, care arăta mai degrabă ca o șalupă de cauciuc. Totul era vopsit În culori vii și apoase. — Așadar, domnule Chalmers, spuse Logan, deschizând la Întâmplare o ușă și descoperind o baie compactă vopsită Într-un verde luminos. De ce nu ne așezăm undeva să stăm la o bârfă mică? Încercă o altă ușă, descoperind de această dată un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ăsta, spuse Logan. Insch spuse rahat din nou și se Îndreptă cu pași apăsați pe coridor spre automatul de cafea de lângă lifturi. Apăsă tastele corespunzătoare și Îi Înmână lui Logan un pahar de plastic cu un lichid maro, Înțepător și apos, acoperit cu o spumă albă destul de vagă deasupra. — OK, spuse el. Deci Chalmers iese din discuție În cazul Reid. Logan Încuviință din cap. — Un criminal e Încă În libertate, vânând băieți tineri. Insch se prăbuși pe automatul de cafea, făcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Logan Îl predă sergentului de serviciu, privind cum conținutul buzunarelor lui Darren este pus Într-o mică tavă albastră, totul marcat și Înregistrat, Împreună cu șireturile de la pantofi și cureaua. Avea broboane de sudoare pe față, iar ochii Îi erau roșii apoși. Logan Încercă să nu se simtă vinovat. Străbătu clădirea tăcută spre holul principal. Gary cel Mare era la recepție, cu un telefon la ureche și o expresie Încântată pe față. — Nu, domnul, nu... mda. Sigur că sunteți supărat... V-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
strâns într-o pieptănătură înaltă, cum se purta în urmă cu patruzeci de ani. Gajus se apropie, mergând la un pas în urma ofițerului. Toată lumea tăcea. Ochii Liviei îi căutară pe ai băiatului, se înfipseră în ei. Erau niște ochi mici, apoși, dar foarte puternici. În ciuda anilor, vederea îi era pesemne foarte bună. Ofițerul se opri și făcu un pas lateral. Se opri și Gajus, în timp ce ea, cea mai puternică femeie din imperiu, „mama uzurpatorului“, continua să-l privească. Fața îi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
era repartizată pe blid și nu pe cel care Îl deținea. Adesea, cînd domnul Partridge era obosit după ce o hrănea pe soția sa, Jim lua rația pentru bătrîn. Odată, fără să-și dea seama, se trezise că mînca din fiertura apoasă. Jim se simțise prost, privindu-și mîinile sale vinovate. Trupul și mintea sa se despărțeau adesea unul de altul. Mascîndu-și tremurul obrazului, Îi zîmbi luminos sergentului japonez și Încercă să arate puternic și sănătos. Doar oamenii mai sănătoși aveau șansa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cap și au plescăit din limbă prefăcându-se îngrozite: —Tu nu știi nimic? Prima a vorbit o femeie mică cu părul alb și rar, așezată în spatele meu, la rând. —Mănâncă lapte și carne. Deci e eretic. Și-a ridicat ochii apoși spre tavan, agitând spre cer un pumn mic, ca de copil. Numărul de pe brațul ei a lucit în lumina de deasupra. — Așa că pedepsește-l cumva. Nu ai pedepsit destul, pedepsește-l acum pentru asta! Femeile din spatele maldărelor de mâncare și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
murdare și un topor. Hainele se ridicau și se coborau în ritmul sforăiturilor. Coada toporului se potrivea mâinilor mele, de parcă fusese făcută pentru ele. Am ridicat toporul cu amândouă mâinile, dar de căzut, a căzut singur. Sângele țâșni în lumina apoasă a lunii. Ridic din nou toporul și cade a doua oară, a treia oară, nu mai număr. Sângele face o băltoacă neagră pe podeaua tare de pământ. Lumina lunii sclipește în băltoacă precum o flacără. Arunc toporul în mijlocul maldărului împuțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
musculos, se rezemă de biroul de recepție, mestecând gumă, mișcându-și Încet maxilarele. Răspunse cu o mișcare ușoară a bărbiei la salutul lui Fima sau la Întrebarea pe care i-o pusese Wahrhaftig sau poate la amândouă. Ochii lui albaștri, apoși erau ațintiți spre perete, Într-un punct aflat deasupra reproducerii după Modigliani. Cu expresia lui satisfăcută și cu mustața subțire și blondă, Îi părea lui Fima un diplomat prusac trimis Împotriva voinței sale În misiune În Mongolia. Îl lăsă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
avea degete lungi, frumoase și uluitor de muzicale. De asemenea, mișcările sale semănau cu cele ale unei fiare somnoroase sau, din contră, ale uneia care Începea să se trezească. Uneori un zâmbet palid și rece, la care ochii albaștri și apoși nu participau, Îi lumina fața. Și probabil că tocmai această răceală trezea În femei Încredere și admirație, dar și un fel de dorință de a-l scoate din indiferența sa ori de a-i topi cruzimea. Eitan ignora avansurile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
invitat la director pentru înscrierea în clasa a doua primară, am descoperit că și tata lăsa o urmă, aici erau peste tot asemenea urme, cum nu văzusem nicăieri în B. Urme care te duceau cu gândul la încălțări grele, urme apoase imprimate în resturi de zăpadă, devenite drumuri lucioase, pe unde trecuseră oameni mulți și care pentru mama însemnau murdărie, transformată într-un brun lăptos când umezeala se zvânta și luciul se opaciza. Urmele tatei însă erau altfel, ele nu trădau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
de pe cărămizi. „Strugăr, - ați adus strugăr?” își cânta el pe nas singura lui întrebare, și nefericit, cerceta vizitatorii ce intrau pe poarta ospiciului. Se tânguia că i s-a prăfuit gâtlejul, cerând arcă ajutor cu niște priviri decolorate. Ochii lui apoși, ca două stele zugrăvite cu lături, îi păstrez în amintire, pe un cer de sânge, și de flăcări, și de smoală, într-o noapte cu tristețe fără leac. „Să-i ardem o țuică”, îmi propuse Ferdinand Sinidis, pălmuindu-mă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
determinat de vreme era sporit de faptul că podeaua de beton nu avea fundație. Mica provizie de cartofi pentru iarnă fusese atinsă de ger. Odată dezghețați, îți intra degetul în ei. Fie că-i fierbeai în coajă ori curățați, rămâneau apoși, sticloși, aveau un gust scârbos de dulce. De alături puțea grajdul, iar pe dinăuntru peretele exterior al încăperii lucea înghețat. Dormeam într-o singură încăpere. Fiica în pat cu mama, fiul cu tatăl. Înghesuiala era și mai mare decât în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
din dreptul ferestrei, ștearsă cu dosul mâinii, nămeții albăstrii de afară. Câteva crengi încărcate cu zăpadă ajungeau până deasupra ferestrei. Lumina gălbuie a felinarelor părea ireală. Am șters din nou cu mâna geamul aburit și prin gaura lărgită în sticla apoasă am văzut strada mocirloasă, trotuarul de peste drum, troienit, cu o cărare prin mijloc pe care oamenii rari mergeau în șir indian. Auzeam glasurile în spatele meu, muzica din camera de alături. Dar peste toate îl auzeam pe Vlad Dumitrescu cum fredonează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cu părinții lui, să i-i prezinte. Că ar fi trebuit să fie un gentleman și să-și recunoască vina și să se retragă fără să insiste s-o mai recucerească. Nu se mai uita la ochii ei mici și apoși, își coborâse privirile spre buzunarul halatului alb deasupra căruia erau țesute cu sânge literele numelui ei. I se părea că alunecă peste ceva spongios, moale, simțea o ușoară greață și vorbele femeii continuau să se audă ca sub un clopot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
se miște. Am văzut o bodegă deschisă non-stop vizavi, căci era clar că fata asta avea nevoie de apă. Dar când m-am Întors am constatat că vomase din nou - de data asta pe toate hainele - și că avea ochii apoși. Cumpărasem două sticle de apă Poland Spring, una ca să o bea și cealaltă ca s-o spăl, dar era deja prea grețos. I-am deșertat o sticlă pe picioare, să curăț voma, și jumătate din cealaltă pe haine. Mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Cred că ești detectiv particular. Mă apropii de adevăr? Cafeaua din fața ei era neatinsă și se răcise. Sosiră și prăjiturile, niște chestii ciudate, chiar oribile, de culoarea vopselei fosforescente la lumina zilei, fiecare cu cîte un moț de frișcă deja apoasă. Nu-i era foame. Cu coada ochiului Încă vedea figuri care ar fi putut fi Kay. Aproape că uită de Fraser; era vag conștientă că renunțase să mai vorbească, atîta tot... Dar după cîteva minute o luă de la capăt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pe-acasă. Eu... o clipă, te rog. Se auzi un pufăit și apoi senzația de telefon mort. Kay acoperise receptorul cu palma și Începuse să tușească. Tusea continuă. Helen și-o imagină, așa cum o văzuse deseori - În convulsii, cu ochii apoși, cu fața stacojie, cu plămînii plini de fum și praf de cărămidă. — Kay? Ți-e bine? — Încă pe linie, zise Kay, revenind. Nu-i prea rău. — N-ar mai trebui să fumezi. Fumatul mă ajută, și faptul că-ți aud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
newyorkeze strălucitoare care te fac să te doară sufletul. Ploaia ireală de azi-noapte dă peisajului o claritate extraordinară, ca șters cu ștergătoarele de parbriz. Apropiindu-ne de Începutul lui Fifth Avenue, văd clădirile cartierului financiar tremurând sub strălucirea vagă și apoasă, rezultat al jocului umezelii, luminii și sticlei. 08.59: Firma Brokers Dickinson Bishop se află la etajul 21. Stomacul meu face un flic-flac à la Olga Korbut În liftul care urcă. Gerry, un tip radios cu o față lată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ocărăști așa ? Mai ales că îți e și cumnat ? Nicanor n-a încercat să atragă pe nimeni de partea propunerii sale, părerea sa zvâcnită în univers rămânând la jumătatea drumului între idee și faptă, până ce începură să se subțieze nămeții apoși. Atunci președintele colectivei coborâtor dintr-un slăvit neam, de bețivi ce erau după o ședință stătută, unde Nicanor picotea într-un nor rânced de nicotină, pe la al treilea cântat al cocoșilor, rostise sonor: Înainte!.. Sub burniță-pulbere rece, care făcea pufoaicele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
aproape impenetrabilă deasupra oamenilor locotenentului Rădulescu, oferind la orele după amiezii doar atâta lumină cât să fie puțin mai multă decât într-un amurg al zilei. Gerul aspru, care pare că a cuprins chiar și cerul cenușiu, transformă umezeala fulgilor apoși în cristale minuscule ce modelează un așternut sfărâmicios și rece pentru soldații așezați care pe unde îi găsise ordinul de oprire. Frânți de oboseală, oamenii suflă din greu, scoțând lungi vălătuci de aburi din gură. Adânc infiltrați în teritoriul inamic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Bq/mc Colectori vapori apa Tritiu - scintilator lichid zilnic Bq/mc Colector CO2 C-14 - scintilator lichid zilnic Bq/mc Gazele nobile radioactive Spectrometrie y continuu Bq-MeV Monitorizarea efluenților lichizi radioactivi - probe efluenți lichizi proveniți din tancurile Sistemului de gospodărire a deșeurilor radioactive lichide apoase: Tip probă Analiza Frevența UM Zilnică Spectrometrie y, tritiu, C- 14 zilnic Bq/l Compozită săptămânală α - β global săptămânal Bq/l ... – pentru noul DIDR-U5: ● se va realiza managementul deșeurilor generate din retehnologizare și depozitate intermediar în această facilitate; ● se va realiza
ACORD DE MEDIU din 14 iulie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/299875]
-
aromatic, empireumatic, rășinos. Tehnicile și instrumentația ce se utilizează în investigarea senzațiilor olfactive sunt foarte variate. Astfel, Toulouse și Pieron propun măsurarea acuității olfactive într-o atmosferă inodoră și calmă, la 15 C, cu ajutorul unor sticluțe ermetic închise conținând soluții apoase de substanțe odorifice, care vor fi prezentate subiectului timp de 3 secunde, sarcina subiectului fiind de a inhala aceste substanțe și să spună ce a simțit. Examinarea începe cu concentrații slabe apoi din ce în ce mai mari până când subiectul simte mirosul. Pentru pregătirea
Metode și tehnici experimentale. Suport de curs by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
o despătureai și-o țineai cu dosul în sus, puteai crede că e, după caz, o bucată de cravată sau de cămașă apretată. Pe interior, cravata avea lipite două bucăți de hârtie albă. Pe stânga, se bălăcea poza mea alb-negru, apoasă, lângă un rând reconfortant, completat cu pixul: D-l ...ROBE ALEXANDRU... îndeplinește funcția de ...LECTOR DR... la ...FACULTATEA DE LITERE... (punctele de suspensie arătau că, la o adică, putea fi vorba și de-altcineva). Pe bucata din dreapta, cloceau niște ștampile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
sărit și ei, ca niște veverițe îndopate cu vitamine. „Mulți se dau rasiști, dom’ne, în țara asta.“, îmi explica frizerul meu odată, „Da’ eu o zic pe față: mie nu-mi plac străinii!“. Era un bătrânel uscat, cu ochii apoși și-un păr alb bogat, fără implant; când clănțănea din foarfecă, te treceau apele. L-ai fi așezat undeva în al doilea război mondial, călare pe-un tanc scăpat într-o mulțime de săteni ruși sau retras într-un buncăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]