620 matches
-
X) și Callistos Xantopulos (secolul XIII) au menționat predicarea Evangheliei de către Sf. Andrei în "pustiurile scythice" Dobrogea, părțile răsăritene ale Daciei sau sudul teritoriului ei. Apoi, simplu, din literatura bizantină, tradiția scitică a trecut în literatura populației supuse Constantinopolului. Tradiția apostolatului Sf. Andrei în Scythia, neverificată, a generat, la rândul ei, legenda creștinării de către acesta a românilor, rușilor, gruzinilor și altor popoare din zona Mării Negre. Pe de altă parte, în onomastica medievală, numele Andrei lipsește, iar Sf. Andrei nu i s-
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
pentru poezia optzecistă. Universul său mobilizează inventarul și anecdotica măruntă a vieții casnice. Nu în exclusivitate, căci li se adaugă câteva traiectorii și contexte sociale marginale, provizorii, nespectaculoase - navetismul, viața măruntă a gărilor obscure și a traseelor de autobuz lăturalnice, apostolatul didactic rural ( episod, de altfel cvasiobligatoriu în biografia și în textele majorității tinerilor scriitori din anii ’80), cârciuma (cea din anii ’90, dotată cu televizor color care recepționează clipuri transmise prin satelit). Marasmul și privațiunile din anii dictaturii ceaușiste modelează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288718_a_290047]
-
Idealiza creștinul desăvârșit care, după botez devenea conștient de obligațiile asumate, dăruindu-și trupul și sufletul credinței îmbrățișate. Această trăire nu putea triumfa vreodată fără o consacrare completă, fără valorificarea suferinței, ignorând disprețul lumii și depunând o muncă neîntreruptă de apostolat: Suportă încercările ca un bun soldat al lui Cristos Isus. Nici un soldat nu se încurcă cu treburile vieții, ca să fie pe plac celor care strâng oaste. Iar când se luptă cineva, la jocuri, nu ia cununa, dacă nu s-a
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
rămână în pace în cei care le profesează. Viața este o luptă continuă, între principiul binelui și al răului; războinicul regelui este dat ca exemplu tipic luptătorului lui Cristos. Se umplea de mândrie sfântă evocând bătăliile înfruntate și biruite în apostolatul său, la gândul de a le fi purtat pentru triumful Evangheliei. Lui Timotei îi spunea: Că eu de acum mă jertfesc și vremea despărțirii mele s-a apropiat. Lupta cea bună m-am luptat, călătoria am săvârșit, credința am păzit
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
bătălii dure, ce nu se puteau împlini dacă sufletul nu era suficient de consolidat în bine, ori dacă îngăduia ca cei generați de un Dumnezeu atât de puternic, să fie datorită slăbiciunii lor morale, sclavii păcatului (Rom 9, 17). În apostolatul său arzător, care nu-l lasă să se odihnească și îl mută continuu dintr-un oraș într-altul, Paul își mobilizează toate energiile pentru a-l dărui lumii pe omul nou, puternic, care să-i aparțină lui Cristos. Deși este
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Cornelius a urmat la puțin timp celei a lui Paul din Tars (cf. Fap 9), bucurându-se de aceleași intervenții divine, de fenomene cerești și alte modalități asemănătoare, fiind identică până și în finalități. Paul a fost chemat îndată la apostolat, iar aceiași misiune a primit-o sau cel puțin a simțit-o și Cornelius, deși într-o altă manieră. Acesta se poate vedea în entuziasmul și bucuria care l-a însuflețit precum și din insuflarea dumnezeiască ce l-a pătruns. După ce
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
reviste»”. N-am precizat în care anume. E vorba de ,,Răsăritul”, „Vestea”, „Revista economică și culturală” etc. Inițial, prima apărea într un sat, Palanca, apoi la Bacău, și avea majoritatea colaboratorilor, ca și celelalte, format din institutori animați de ideea apostolatului. Aceștia cunoșteau bine ,, Romînia profundă’’ și, întrucît țara trecuse printr-o dureroasă criză, militau pentru o schimbare de mentalitate (cea veche fiind vinovată de multiple rele), care trebuia începută chiar din domeniul lor. Ca temperament, orientare, peocupări, N. I. Bibiri seamănă
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
viitor volum care să le adune pe toate. Acum am să citez numai cîteva fraze din cuvîntarea ținută în 1904, în care, adresîndu se „dascălilor”, directorul liceului băcăuan le cerea să aibă, pe lîngă „mulțimea cunoștiințelor”, „dragoste și vocațiune de apostolat”: „Dragostea este pîrghia cea mai puternică, care mișcă totul în societățile ominești”. „De vom avea dragoste pentru țara noastră, pentru neamul nostru, pentru semenii noștri, vom căuta să facem din acești copii, cei mai instruiți, cei mai buni și cei
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
totul în societățile ominești”. „De vom avea dragoste pentru țara noastră, pentru neamul nostru, pentru semenii noștri, vom căuta să facem din acești copii, cei mai instruiți, cei mai buni și cei mai demni oameni”. „De vom avea vocațiunea de apostolat, vom uita personalitatea noastră, ne vom uita pe noi, pentru acești copii și nu ne vom măsura timpul cu dinarul, ce ni se dă pentru munca noastră”.23) Să fie astea vorbe de „profesor pedant”?24) „Aud materia plîngînd...” Bacovia
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de Asachi atunci când aprecia munca respectivă ca fiind "cea mai grea, mai demnă de al nostru respect și recunoștință". Pe ea, numai, se poate clădi un edificiu social armonios. Și aceasta voia să însemne, pe lângă difuziunea obișnuită de cunoștințe, un apostolat. În plină renaștere românească, Vicențiu Babeș le cerea învățătorilor, de aceea, să fie "apostoli" și să deschidă mintea poporului spre știință, bine, frumos. Datoria lui era să se pună mereu în slujba comunității, să identifice talentele, să le înlesnească dezvoltarea
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Grigore Gafencu, Eugeniu Sperantia, Ion Mihalache, Pan Halippa. Articolele culturale sunt numeroase: N. Iorga, Înfățișarea prin literatură, Ștefan Meteș, Românii din Ucraina, Al. Keresztury, Rolul Transilvaniei în istoria culturii moderne, George Sofronie, Cursurile dlui N. Iorga la Sorbona, Ion Agârbiceanu, Apostolat cultural, apostolat național, Teofil Bugnariu, Presa provincială, Ștefan Bezdechi, Corecțiuni la ideologia democrată, Victor Iancu, Literatura Ardealului românesc și tradiția. Literatura este ilustrată de pagini selectate din poezia lui Aron Cotruș (Pătru Opincă, Invalidul), de un mare număr de schițe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290653_a_291982]
-
Eugeniu Sperantia, Ion Mihalache, Pan Halippa. Articolele culturale sunt numeroase: N. Iorga, Înfățișarea prin literatură, Ștefan Meteș, Românii din Ucraina, Al. Keresztury, Rolul Transilvaniei în istoria culturii moderne, George Sofronie, Cursurile dlui N. Iorga la Sorbona, Ion Agârbiceanu, Apostolat cultural, apostolat național, Teofil Bugnariu, Presa provincială, Ștefan Bezdechi, Corecțiuni la ideologia democrată, Victor Iancu, Literatura Ardealului românesc și tradiția. Literatura este ilustrată de pagini selectate din poezia lui Aron Cotruș (Pătru Opincă, Invalidul), de un mare număr de schițe, nuvele și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290653_a_291982]
-
regiunea Moldovei și Bucovinei, care va fi pus sub conducerea preotului L.B., care va pleca la Iași în săptămâna viitoare.” Nota 267 02.05.1946: „În București, str. [...] în casa parohială catolică se dau serbări în fiecare duminică de către Asociația «Apostolatul Rugăciunii». Secretarul acestei asociații, ungurul A.B., funcționar la fabrica Frank din șoseaua Viilor, s-a pronunțat într-un cerc intim că serbările sunt organizate cu scopul de a strânge fonduri pentru propagandă și pentru combaterea comunismului.” Notă-informativă, sursa „Liviu
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
și întreținute cu medicii acestui spital. Autorii tratează cu maximă obiectivitate evoluția spitalului D. Drăghici până astăzi, aportul medicilor în războiul de independență și în cele două războaie mondiale, un număr de 50 medici sacrificându-și viața în condiții de apostolat medical (o dovadă în plus că cine trăiește dintr-o pasiune poate și expia din cauza ei). Istoricul oferit spre lectură se instituie nu numai ca un act istoric, ci și ca un anuar și ca album, ceea ce stimulează dialogul dintre
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]
-
să fie condus, în această perioadă tulbure din istoria țării, de către un medic eminent, dr. Jak Ungar (1888-1918). Timp de 30 de ani dr. Ungar a îngrijit mii de bolnavi și răniți cu o mare devoțiune, făcând din medicină un apostolat. A murit sărac, regretat de toți cetățenii vasluieni. La Spitalele pentru tifoizi din județ, ca și pe câmpul de luptă, au murit la datorie la căpătâiul bolnavilor peste 50 de medici și sanitari, unii din ei fiind îngropați în Mausoleul
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]
-
împrăștie minuni și lauri dar ursita, afurisita, i-a stat în cale și munca lui de trei parale și acelea chioare s-a dus de izbeliște, fără opreliște cum îmbufnat a constat el la capăt de drum înfundat. Chiar în timpul apostolatului început pe la anii 34, vede că nu toți ivriții erau dispuși să-i asculte prostiile și au fost încercări ale celor tăiați împrejur de a-l pune pe năsălie, dar prevederea l-a salvat de la moarte iar cînd a ajuns
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
care țineau administrația ținutului Iudeei. Pentru că aveau mulți bani și deci putere, au hotărît să-și impună schisma și la Ierusalim iar pentru aceasta au considerat necesar să pună mîna pe centrul de la Qumran, trimițîndu-l pe rabinul Apolo, amicul în apostolat al lui Saul iar o ceată la fel de puternică s-a instalat la Ierusalim. De mărturie în această direcție încă necercetată de istorici, ne stă manuscrisul intitulat Comenta- riul Cărții lui Miheea descoperit în acest loc și care este o aprigă
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
Templul din Ierusalim și teocrația iudaică. Apolo a propovă- duit evanghelia în Galileea, pentru că Samaria era sub rînduiala lui Petru și Iacov, Cezareea era a lui Filip iar Saul și Barnaba vorbeau iudeilor care trăiau printre Neamuri. Saul povestește despre apostolatul lui Apolo prin anii 40 dar sigur ei lucrau la această plăsmuire de ceva vreme pentru că ideea religiei universale era veche la iudei și ura zeloților farisei de la Qumran față de cei de altă religie se consi- dera o stare de
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
persecuțiilor la care l-au supus autoritățile ecleziastice ale Ierusalimului) să continue cu păgânii imperiului roman. Sfârșește prin a fi martirizat de Nero în al 14-lea an al domniei acestuia (anul 67 după Hristos). Ceea ce istoria bisericii consemnează din apostolatul lui Petru sunt: alegerea unui nou apostol în locul lui Iuda în persoana lui Matei (care avea să scrie o evanghelie), îndemnul pentru botez adresat iudeilor, ca și acuzele publice aduse evreilor pentru Deicid, ceea ce a dus la creșterea rapidă a
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
unui nou apostol în locul lui Iuda în persoana lui Matei (care avea să scrie o evanghelie), îndemnul pentru botez adresat iudeilor, ca și acuzele publice aduse evreilor pentru Deicid, ceea ce a dus la creșterea rapidă a numărului credincioșilor creștini. Mărturiile apostolatului lui Petru sunt evanghelia lui Marcu (care în fapt cuprinde memoriile lui Petru), 8 cuvântări cuprinse în faptele apostolilor și 2 epistole. Paulescu face o analiză din punct de vedere științific a acestor 2 epistole și constată că tot ceea ce
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
spune Paulescu: Hristos a lăsat întâietatea în Biserica sa apostolului Petru, astfel acesta devine urmașul și locțiitorul său, demnitate la care ceilalți apostoli nu au acces. La rândul lor urmașii apostolilor sunt episcopii, apostolul Petru lăsând episcopului de Roma atât Apostolatul cât și primatul Bisericii. Apostolul Petru și-a îndeplinit misiunea în chip desăvârșit prin harul predicilor sale extrem de simple, dar deosebit de profunde, contribuind la răspândirea creștinismului care atât la vremea aceea cât și astăzi, în ciuda vicisitudinii vremurilor, oglindește în chip
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
fi unică și universală impusă de întemeietorul ei, a fost pur și simplu bulversată, spărgând biserica în „nenumărate cioburi naționale”, exact cum s-a întâmplat și cu biserica orientală. Mai mult ca atât, Luther a nesocotit și chiar a desființat Apostolatul de origine divină compus din episcopi și preoți, a căror linie descendentă reprezintă continuarea misiunii apostolice a sfinților părinți și a sfintei tradiții, aspecte ce nu pot fi nici modificate și nici adaptate fără a-i compromite sorgintea sa divină
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
românii de dincoace de Dunăre, iar sămânța creștinismului fu împrăștiată printre bulgari tot de către românii stabiliți dincolo de Dunăre. O jumătate de secol mai târziu, la cealaltă extremitate a perioadei pe care am delimitat-o, N. Iorga consacra, prin autoritatea sa, apostolatul creștin întreprins de români în Balcani: "Mulți învățați care aveau interes la aceasta au scris că noi am căpătat legea creștină târziu dela Bulgari. O mai mare rătăcire decât asta nu se poate. Întâiu că un neam mai vechiu și
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
etnogenetică a românilor. Datorită absorbirii atât de incipiente a creștinismului, este firesc ca poporul român să fie un focar de lumină în barbarie: "dela Daco-Romani au primit creștinismul și Barbarii care au trecut pe aici" (Patrașcanu, 1937, p. 38). Teza apostolatului creștin, a misiunii de civilizare prin botezarea întru credință a barbarilor îndeplinită de poporul român este astfel reiterată. Desigur, aripa critică a istoriografiei interbelice este mai precaută atât cu privire la vechimea creștinismului la români, cât și în privința apostolatului românesc. Din sursă
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
p. 38). Teza apostolatului creștin, a misiunii de civilizare prin botezarea întru credință a barbarilor îndeplinită de poporul român este astfel reiterată. Desigur, aripa critică a istoriografiei interbelice este mai precaută atât cu privire la vechimea creștinismului la români, cât și în privința apostolatului românesc. Din sursă iradiantă a creștinismului, românii sunt redefiniți ca receptori. Masificarea creștinismului în teritoriul Daciei Traiane este datată ca survenind după reforma constantiniană, acesta pătrunzând din centrele episcopale de la sud de Dunăre începând cu secolele IV și V (Floru
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]