604 matches
-
portbagajul, apoi se Încruntă cînd o văzu pe Anne Bréhat repezindu-se spre ea, mînioasă. - Nu azi, ci zilele trecute trebuia să iei bacul! Marie Încasă reproșul fără să se clintească și Încercă s-o liniștească pe cea care o apostrofa. - Fratele tău e cel mai bun skipper din lume, Anne, o să scape! - Cel mai bun skipper din lume tocmai a lansat un may-day! Sora lui Christian o văzu cum pălește și nu rezistă plăcerii sălbatice de a o face să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
neavînd curajul s-o ia din loc, apoi ea Își reluă mersul spre birou, se opri scurt În fața fiicei ei, o sărută sonor pe amîndoi obrajii și intră În birou. Uluită, Gwen reacționă Într-un tîrziu, iar atunci Începu să apostrofeze muncitorii. - Ce mai așteptați? La treabă! Tocmai era gata să se Întoarcă În biroul ei cînd o reținu Philippe. - Poate că ceilalți au Înghițit micul ei discurs, dar eu nu. - Ai auzit-o pe mama, persiflă ea, nimeni nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ar fi rămas singuri. Veniero, dimpotrivă, Își Întredeschise gura Într-un zâmbet larg, ca și când ar fi fost bucuros de Întâlnire. — Messer Alighieri, văd că afacerile dumitale te poartă taman pe drumul meu. Și dumneata tot În căutare de florini? Îl apostrofă. — Însă cu slabe speranțe să Îi obțin. Aurul se Împacă prost cu poezia. Îmi Închipui că știi asta, răspunse Dante urmărindu-l cu privirea pe cămătar, care se zorise să intre la loc după un rapid semn de salut. — Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
față prelungă, ca aureola unui martir. Îl fixa cu neobrăzare, cu capul aplecat pe o parte și cu buzele strâmbate Într-un zâmbet vulgar. — Așadar, iată-te din nou, messer Alighieri. La urma urmei, tot patul meu Îl cauți, Îl apostrofă ea deznodându-și șireturile rochiei și arătându-i pieptul. Glasul ei ascuțit tăia ca un pumnal. Dante se oprise dintr-o dată, cu două trepte mai jos. Fata se apropie și se aplecă spre el, atingându-l cu sânul. Poetul simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Dimpotrivă, parcă voia să se țină la distanță. Dante fu nevoit să Îl cheme de mai multe ori până când, În cele din urmă, se hotărî să Îl servească. Poetul goli cupa dintr-o sorbire. Cecco Angiolieri i se adresă primul, apostrofându-l cu obișnuitul său ton zeflemitor. — Ei bine, până la urmă, ai Început lucrul la Ospățul acela al dumitale? Acea sumă a Înțelepciunii despre care ne-ai vorbit? Dante ceru din nou să i se umple cupa. După ce cruciatul execută comanda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
unitatea e încă plină de tot felul de nepoftiți, o întrecere de tir, o vînătoare de gîsculițe sau iepurași, poate? Nici una nici alta, îi răspunde, dar ia nu mai pune tu atîtea întrebări și vezi-ți de treaba ta, îl apostrofează făcîndu-i semn s-o șteargă înapoi în foișor, o să te spun că-ți părăsești postul pentru orice fleac, încearcă să-l sperie în glumă. Haideți, dom’ Regizor, nu faceți pe scorțosul, țipă Santinelă ca să se facă bine înțeles în timp ce trage
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Magazinul Noutăților, cravate, ciorapi, cămăși, Favorit, pălării pentru bărbați și femei, Mioara, tricotaje pentru orice vîrstă, un talmeș balmeș, se gîndește. — Numai așa putea să-ți vină ideea asta trăsnită cu gulerașele, îl aude spunînd pe Părințel. — Ciocul mic, îl apostrofează Roja, făcîndu-i semn cu degetul la buze, mai încet, îi recomandă în șoaptă, simțind cum i se strînge inima. Altcineva în locul meu s-ar fi simțit jignit, domnilor, intră în vorbă șoferul, dar din partea mea să știți că n-are
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
părut foarte suspect, spune Roja. — Bine că în schimb s-a încurcat cu scîrba aia, se obrăznicește șoferul. — Și eu am căzut în aceeași plasă, își plînge Roja de milă. — Cineva ți-a dat minte ca să ți o folosești, îl apostrofează Curistul. Chiar credeți cu toții c-ar fi momentul să scap de ea, să-i dau drumul cît se mai poate? spune șoferul. — Aceeași poveste, se exasperează Părințelul, se schimbă sistemul, se schimbă și apucăturile oamenilor. Fă-o cît mai repede
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
o spui cu prima ocazie cînd o s-o vezi, n-a fost ea cu mine aici aproape zi și noapte? Halal sacrificiu, despre ce vorbești? întreabă Roja, m-am abătut de la subiect, aia era o treabă serioasă, inconștientule, m-a apostrofat ca pe un copil de grădiniță, nu mai vreau să am de-a face cu tine. Aici s-a rupt firul, te-ai implicat prea adînc în acțiune, Părințele, o fi cum spui tu, dar nu mai pot da înapoi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
individul cu mers de pisică îmi venea să-l omor când îl surprindeam spionându-mă. Abia atunci am aflat că dragostea e o flacără care arde pe un sloi de gheață. Am fost fericit în ziua când Laura m-a apostrofat pe coridor: „Domnule sculptor, nu te mai învârti pe aici. Vrei să bârfească lumea? Dacă te interesează cumva cei care vin la laborator, vino, așează-te pe scaun și studiază-i. Poți să faci și schițe.” Fusese o ironie, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mie de femei, după care am fi putut reveni în azil, sătui de dragoste, ca să ne arătăm întreaga ură față de bătrâni. L-aș fi putut scoate cu biciul din cameră pe Leon, de câte ori ar fi împuțit podelele, sau pe Filip, apostrofându-l: „Să nu-mi mai spui «domnule scluptor» că te nenorocesc, auzi? Și nu mai sunt «domnule sculptor» acum. «Stăpâne» să-mi zici de-acum înainte și să nu te mai încurci că o pățești, ai înțeles?” Aș fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să ia barca și să-l aducă pe Dinu. Rămas singur, îmi treceau prin cap tot felul de grozăvii. Mă temeam mai ales de o cangrenă, ignoranța mea în materie de medicină fiind desăvârșită. Mă și închipuiam cu brațul tăiat, apostrofat de Moașa pentru că nu mai puteam ciopli pietre funerare și nu mai era nevoită să mă trateze ca pe un artist: „Treci la bucătărie, imbecilule, și la spălat vase. Dacă te descurci cu o singură mână. Dacă nu, ia-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mă cam plictisește povestea asta. Îmi închipui ce liniștiți ar fi unii, care nu mai au ochi pentru mine, să-l vadă acum pe Bătrânul ieșind din sala cu oglinzi cu biciul în mână, pleznindu-i pe rând peste obraz și apostrofându-i: „Ați crezut că sunt mort, nemernicilor, cum v-a spus ticălosul de sculptor? Ei, nu, iată că trăiesc. În genunchi, păcătoșilor, și pentru că ați îndrăznit să credeți în moartea mea veți răbda o săptămână de foame”. Îți spun eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
al tău. La o cu totul altă scară. Ele nici nu pot fi pomenite În aceeași zi.“ Extravaganța aproape blasfematoare, dublată Însă de sinceritatea evidentă, Îl umplu pe Henry de o mulțumire cremoasă, aproape fizică. Constance, sau „Constanza“, cum o apostrofa uneori, prin asociere cu țara În care se cunoscuseră, se plângea, pe bună dreptate, că scrisorile ei erau mult mai lungi și mai cuprinzătoare decât rapoartele lui condensate și aluzive, mâzgălite cu caractere mari pe foi mici de hârtie, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Întârzii indecent, nebunesc de mult. Banda pentru autobuze e blocată de autobuze. Abandonat autobuzul. Un sprint care-mi pârjolește plămânii În jos, pe City Road și luat de-a dreptul prin Finsbury Square, unde tocurile găuresc iarba interzisă și sunt apostrofată cu familiarul „Alo!“ de către bătrânul a cărui meserie este să strige la cei care aleargă pe iarbă. —Alo, domnișoara! Nu poți s-o iei pe margine ca toată lumea? E jenant să se strige la tine În public, dar Încep să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
duc grija ta, a băiatului, a biroului de avocatură... Doar pe ea nu se numărase. Grija pentru ea părea ultima, nemărturisită. Într-o după-amiază, când taică-său îl găsise mâncând singur, în sufrageria gătită cu față de masă și șervețele, îl apostrofase cu amărăciune: — Băiete, numai tu știi ce ar trebui să aștepți de la o nevastă! Dar Omar nu știa, nu știuse, n-avusese timp să priceapă nici din casa lor, de când mamă-sa dădea ordine unei slujnice să așeze farfuriile pentru
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
cumva mă aflam, ca în fiecare zi de vineri, într-o moschee din Fès, din Cairo sau din Tombuctu, cu mintea tulburată de o lungă noapte de veghe? Deodată, în miezul îndoielii mele, se înălță iarăși glasul pontifului, care mă apostrofa: — Iar tu, fiule al Nostru mult-iubit, tu, Giovanni-Leone, pe care Providența te-a desemnat între toți oamenii... Giovanni-Leone! Yohannes-Leo! Niciodată nimeni din familia mea nu se mai numise vreodată astfel! Multă vreme după sfârșitul ceremoniei, tot suceam și răsuceam litere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
greoaie, înțepenită de ani. Panaitescu scrâșnea, opintindu-se din greu. Valerica Scurtu se agita isteric, împiedicîndu-se de bătrână. Grigore Popa simula efortul lăsîndu-i pe ceilalți să se căznească. Se auzi un hohot de râs și o voce puternică, joasă, îi apostrofă: ― Clubul francmasonilor! Ce naiba moșmondiți acolo? Era un bărbat de 28 sau 30 de ani, bine clădit cu fața măslinie și trăsături neregulate. În ciuda nasului puțin deviat, a gurii prea subțiri și a obrazului asimetric, emana un farmec deosebit. Ochii, deschiși
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
că vrea să facă vreo aluzie la răcirea relațiilor noastre după revenirea mea din armată. Aproape că nu o mai recunoșteam pe cea care-mi fusese până atunci ca o mamă. Că ea-mi cumpăra haine la modă, ea mă apostrofa că nu mănânc suficient de consistent, că nu beau lapte, ea făcea cozile la diverse magazine, ea mă tundea, așa cum nicio frizeriță n-ar fi putut-o face; ea-mi ajusta și-mi pilea unghiile atât la picioare, cât și
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
consumați la Fabrica de cărămidă, uita extrem de repede ora la care pleca de acasă și mai ales unde trebuia să ajungă. Se debusola, dar oameni de bunăcuviință îl aduceau acasă fie pe jos, fie cu mașina. Karin-tante zâmbea și-l apostrofa cu arătătorul, în glumă, zicând: S-ar putea să mă superi, generale. Și el îi răspundea: Pe regina mea niciodată. De data aceasta, Epa era îmbrăcat cu pardesiul bej căptușit cu mesadă, pe care-l primise de ziua lui, în
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
asta a voastră, dragilor - remarcă Roji de la masa aflată în sediul bibliotecii. Bufnind în râs, ne trezim cu Roji dincolo de raftul cu cărți, ce desparte așa-zisul separeu (mai mult un interval) de sediul propriu-zis al bibliotecii. Iubirea - răspunde ea apostrofându-ne jucăuș cu degetul - cu cât e mai interzisă, cu atât e mai puternică. Care iubire? - face Iozefina speriată. Fată scumpă, de mine să nu te ferești niciodată, auzi. Eu sunt Roji, să știi, nu un simplu gunoi. Eu n-
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mobile ale mănăstirilor, oprindu-se numai ceea ce era de absolută necesitate pentru soborul mănăstiresc. În schimb se făcură mănăstirilor state, în marginile strictului necesar și se trecură la buget”. ― Radu Mihnea voievod prevedea tot “strictul necesar” pentru călugări - l-a apostrofat bătrânul pe autor. Am reluat cititul: “Astfel aceste mănăstiri începură a trăi în mizerie, din cauza sumelor bugetare ridicole și neînsemnate. Mitropolitul Sofronie Miclescu, care protestă în 1859 demn,... a fost în fine depus, în noiembrie 1860... Apoi prin legea de
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
deplină. L-ați primit și tratat ca pe un rahat. Eu am fost profesoară de română. Stimată doamnă, am ieșit să iau puțin aer, să mă binedispun, vă rog, din acest moment incheiem discuția. Baba, pardon, doamna, continuă să mă apostrofeze, amintindu-mi că am același cod genetic cu fratele său și că se cam apropie funia de par. O las să-și verse năduful și încep să fac socoteli. Dacă aprobam schimbul, riscînd cătușele de rigoare, cei 400 m² se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cu Aizic? Dacă vrei un ogheal fain, știu eu unul ieftin, aproape pe degeaba. Așa o marfă, chilipir! - Vreau în adevăr un ogheal, recunoscu Goilav. Dar am vorbit deja cu domnu’ Aizic. - Ei, dac-a vorbit, nu te băga, îl apostrofă altul pe cel ce făcuse oferta. Mărunt și chel, Berl Aizic ședea turcește pe divan. Cosea, ținînd între dinți un fir de ibrișin. Când primi vestea, păru cuprins de sfîrșeală. - În viață omul se întîlnește numai o dată cu răul, zise el
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
degeaba acest text. Prostul de Internet, nu se va recunoaște niciodată în el. N-ai cum să te recunoști, dacă ești prost făcut grămadă, dar te crezi genial. Neapărat genial! Confesiunile unui zâmbet blond Un soi de prieten m-a apostrofat la un moment dat că prea mă iau de politicieni. Adică, voia să spună, că ar trebui să las în pace aceste specimene ale naturii, (deși unele chiar că parcă sunt împotriva naturii), să-i las să vegeteze în pace
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]