1,172 matches
-
suită de proiecte științifice, mărturisite și perfect imaginate, pentru a căror înfăptuire firul vieții autorului s-a dovedit, din păcate, prea scurt. Dincolo însă de resemnarea, care diminuează sau chiar substituie, odată cu implacabila scurgere a timpului, durerea provocată de pierderea aproapelui, se cuvine a invoca drept suport terapeutic - palidă mângâiere pentru familie ! - amintirea vie pe care a lăsat-o în urmă-i nu doar omul, ci, mai ales, faptele sale, materializate în cazul lui Leonid Boicu printr-o operă istoriografică de
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
periclita linearitatea relației, ducând chiar la compromiterea ei. Din punct de vedere psihologic, generarea unui raport conjugal presupune o permanentă decentrare, prin părăsirea egoismului și experimentarea progresivă a altruismului, a uitării de sine și chiar a jertfirii pentru celălalt. „Iubirea aproapelui” nu mai rămâne un Îndemn frumos și abstract, ci devine un adevărat șantier - nu lipsit de dificultăți - al unor stări cât se poate de concrete și reale. Principiile sunt supuse probei materializării; coborâm abrupt dinspre evanescentul preceptelor către greutatea faptelor
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
nesupus determinărilor vieții. Părinții spun că-și iubesc copiii atunci când Încearcă prin toate mijloacele să-i pună În forma și orânduiala lumii, să-i facă să respecte regulile și șabloanele. Oare aceasta e iubire? Nu. Dar iubirea din milă a aproapelui, chiar dacă reclamă o acută Înțelegere? Nici aceasta. Poate iubirea imperativă, autoimpusă În urma unor conjuncturi și conveniențe (că așa se cade, că face bine)? Cu siguranță nu. Acestea nu sunt forme ale iubirii, pentru că e afectată firea lucrurilor. Iubirea este aducătoare
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
Împlinire, desăvârșire. Ea nu este parțială, ci globală. Nu poți iubi un pic, ci... total! În jurul iubirii se țes speranțele, așteptările, tăcerile și suspendările. Acolo unde apare iubirea se deschide un hău, un gol ce caută să fie umplut. Frumusețea aproapelui nu este a lui, ci mai degrabă o epifanie a unei frumuseți de alt ordin (să zicem, divină) prin care ne raportăm la el. Trebuie să faci abstracție de multe fapte concrete, de accidentul celui din fața ta, pentru a-l
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
este aceea că oamenii au capacitatea de a deține lucruri în comun 1213. Freud arată cum "comuniștii cred că au descoperit calea eliberării de rău. Omul este, după părerea lor, mai presus de toate bun, el nu vrea decât binele aproapelui său, dar instituția proprietății private i-a viciat natura"1214. Dintotdeauna apropierea obiectului s-a făcut în scopul satisfacerii acestor nevoi, omul primitiv și animalele intră permanent în conflict pentru satisfacerea lor. Este o iluzie că omul, într-un anumit
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
de istorie a mentalităților și a spiritului public, precum și pe cele de teorie a lecturii și de sociologie a instituției literare. Alte modele sunt D. Popovici, T. Vianu și G. Călinescu. În demersurile sale, C. adoptă o dublă perspectivă: a „aproapelui”, prin close reading, și a „departelui”, adică a proiectării fenomenului pe coordonate din ce în ce mai largi; a operei ca individualitate distinctă și a literaturii ca sistem ori ca „versant colectiv”. În Studii de literatură română modernă, acest spirit se manifesta în marginile
CORNEA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286421_a_287750]
-
ilicite, are un efect negativ asupra individului, ducând la un consum de noi substanțe cu proprietăți psihoactive ce nu sunt aflate încă sub control național. Adolescența, considerată primăvara vieții, când iubirea ia naștere în inocență, când învățăm să o dăruim aproapelui nostru, persoanei iubite, cu trandafirii sincerității, cu lacrima emoției și a supărării, reprezintă una dintre perioadele cele mai dificile. Este etapa de trecere de la primăvara copilăriei din curtea părintească la independentul anotimp, mult dorit în naivitatea unora, varavara maturității. În
Cuvânt înainte. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Ichim Costica Romică () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_1903]
-
despre moarte și viață. Și tocmai acest ceva eu îl numesc: lumea de spirite. - Însă, domnule conte, zisei, mintea ni spune... - Mintea, repetă el, întrerupîndu-mă, ce e mintea, ce e astă proprietate de-a analiza fiecare gândire, fiecare simțământ al aproapelui său? Părinte! ce e mintea în asemănare cu presimțămîntul? mintea în asemănare cu credința? Cine cunoaște o lume mai bună și o visează numai pe ea, cine crede intim și tare la o unire a simțămintelor sale cu autorul lor
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
aflau preoți greci în țară-i. Misionarii, trimiși numaidecât în Bulgaria din partea papei, începură lupta contra bisericei și preoțimei grecești și dădură astfel o scandaloasă priveliște acestui popor, încă barbar, care abia se convertise la religia iubirii prin fapte a aproapelui, a păcii pline de îngăduință și a concordiei frățești. Meritoșii convertitori, Kyrill și Metodie, încoronară opera lor, introducând atât în Bulgaria cât și-n Moravia uzul limbei slave la liturghie, cu toate protestele patriarhului ecumenic și a papei, încît mijlociră
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
acestora. Sfântul Ioan Carpatinul, sintetizând remediile contra ispitelor, ne spune că, dacă nu dormim (în sensul de nelucrare duhovnicească) putem să-i punem și noi celui rău curse și lațuri mai mari și mai înfricoșate: rugăciunea, cântarea, privegherea, smerenia, slujirea aproapelui, mila, mulțumirea și ascultarea cuvintelor dumnezeiești<footnote Ioan Carpatinul, Capete despre mângâiere, cap. 51, în Filocalia, vol. IV, Edit. Humanitas, București, 2000, p. 139. footnote>. Dar, în relevarea remediilor, cel mai mult insistă Părinții pe rugăciune. Și mai ales atunci când
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
87 fotnote>. La cei începători în viața duhovnicească, căderile se ivesc totdeauna din desfătarea pântecelui, la cei de mijloc, și din mândrie, deși aceasta se întâmplă și celor începători. Iar la cei ce se apropie de desăvârșire, numai din osândirea aproapelui<footnote Sf. Ioan Scărarul, Scara, cuv. 15, cap.15 , în Filocalia, vol. IX, p. 225 footnote>. Talasie Libianul ne învață că „deprinderea virtuții sau a păcatului ne mișcă să gândim, să grăim sau să săvârșim cele bune sau cele rele
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
dat să inspire clasei celei mai slabe din stat, lucrătorilor, încredere mai multă în puterea statului și în viitor... Chiar aceia care nu mai cred în revelațiunea creștinismului trebuie să conceadă că morala lor, cu postulatele ei de iubire a aproapelui, de onoare ș. a. m. d., la cari țin și ei, nu sânt decât rămășițe fosile ale creștinismului, Credința mea că morala e o emanațiune a doctrinei revelațiunii, la care ține și împăratul, mă face să-i dau o formă și
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
străine. O logomahie stearpă, iată tonul tuturor foilor aproape, o ceartă pentru abstracțiuni fără sferă determinată și fără cuprins determinat, iar sub pretextul subțire al acestei certe de vorbe, animalul organic își caută hrana zilnică, fără nici un scrupul pentru binele aproapelui său. Organizațiunea noastră liberală n-a făcut-o nimeni în serios, nici n-a luat-o nimeni ca atare. Nu libertarea materială s-a cerut, nu libertatea muncii, ci libertatea ignoranței de-a acapara funcțiile publice. Bugetul nostru este piața
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
de complicațiile sale: "Orice cetățean poate vorbi, scrie, tipări liber, cu condiția să răspundă dacă a abuzat de această libertate în cazurile specificate de lege." Libertatea mea de emițător nu e niciodată simplă, nici totală, ci condiționată întotdeauna de libertatea aproapelui meu, desigur, dar și de alți factori obiectivi, supraindividuali. Nu întîmplător în toate convențiile internaționale de pildă, Convenția europeană a drepturilor omului -, în același paragraf al aceluiași articol (articolul 10), enunțarea dreptului persoanei (la "libertatea de a recepționa și comunica
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
acestora. Sfântul Ioan Carpatinul, sintetizând remediile contra ispitelor, ne spune că, dacă nu dormim (în sensul de nelucrare duhovnicească) putem să-i punem și noi celui rău curse și lațuri mai mari și mai înfricoșate: rugăciunea, cântarea, privegherea, smerenia, slujirea aproapelui, mila, mulțumirea și ascultarea cuvintelor dumnezeiești<footnote Ioan Carpatinul, Capete despre mângâiere, cap. 51, în Filocalia, vol. IV, Edit. Humanitas, București, 2000, p. 139. footnote>. Dar, în relevarea remediilor, cel mai mult insistă Părinții pe rugăciune. Și mai ales atunci când
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
87 fotnote>. La cei începători în viața duhovnicească, căderile se ivesc totdeauna din desfătarea pântecelui, la cei de mijloc, și din mândrie, deși aceasta se întâmplă și celor începători. Iar la cei ce se apropie de desăvârșire, numai din osândirea aproapelui<footnote Sf. Ioan Scărarul, Scara, cuv. 15, cap.15 , în Filocalia, vol. IX, p. 225 footnote>. Talasie Libianul ne învață că „deprinderea virtuții sau a păcatului ne mișcă să gândim, să grăim sau să săvârșim cele bune sau cele rele
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
acestora. Sfântul Ioan Carpatinul, sintetizând remediile contra ispitelor, ne spune că, dacă nu dormim (în sensul de nelucrare duhovnicească) putem să-i punem și noi celui rău curse și lațuri mai mari și mai înfricoșate: rugăciunea, cântarea, privegherea, smerenia, slujirea aproapelui, mila, mulțumirea și ascultarea cuvintelor dumnezeiești<footnote Ioan Carpatinul, Capete despre mângâiere, cap. 51, în Filocalia, vol. IV, Edit. Humanitas, București, 2000, p. 139. footnote>. Dar, în relevarea remediilor, cel mai mult insistă Părinții pe rugăciune. Și mai ales atunci când
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
87 fotnote>. La cei începători în viața duhovnicească, căderile se ivesc totdeauna din desfătarea pântecelui, la cei de mijloc, și din mândrie, deși aceasta se întâmplă și celor începători. Iar la cei ce se apropie de desăvârșire, numai din osândirea aproapelui<footnote Sf. Ioan Scărarul, Scara, cuv. 15, cap.15 , în Filocalia, vol. IX, p. 225 footnote>. Talasie Libianul ne învață că „deprinderea virtuții sau a păcatului ne mișcă să gândim, să grăim sau să săvârșim cele bune sau cele rele
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
este argumentul care le încununează pe toate: „...o singură nădejde... un singur Domn, o singură credință, un singur botez, un singur Dumnezeu și Tata al tuturor...” (hežs theòs kaì patgr pántÄn). - În sfârșit, în Iac 4,12 se interzice judecarea aproapelui cu argumentul hežs estin ho nomothétQs kaì krites... „Unul este Legiuitorul și Judecătorul”. În toate aceste contexte, hežs este nume predicativ. Că epitet este folosit mónos, ca în expresia ce urmează. 3.2.1.4.2. ho mónos theós: „sângurul
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
într-o desfășurare diabolică. Bentivenga propovăduiește absența remușcărilor, inocența devenirii, jubilația fără grija amenințărilor creștine. Ca argumentație, el avansează două teze esențiale. Prima proslăvește meritele apatiei: nu e nicio nevoie să participi la suferința lui Hristos ori la aceea a aproapelui tău; să preferăm exercițiul seninătății în înfăptuirea oarbă a voinței lui Dumnezeu sub toate formele ei. Mai mult chiar: să ne bucurăm de această supunere în fața forțelor destinului. Cea de-a doua teză susține impecabilitatea: grația divină și milostenia cosubstanțiale
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
un papă care poartă războaie, seamănă discordia între principi, se îmbogățește pe spinarea săracilor. Opera lui pare nu atât nelegiuită cât pioasă: el vrea să-i redea Bisericii vocația ei primă și s-o statornicească de partea păcii, a iubirii aproapelui, a milosteniei, a fraternității, a celor săraci, sărmani și neînsemnați, a celor celebrați în Beatitudini. Dacă prelații catolici ar fi înțeles la momentul potrivit acest mesaj al lui Valla, cu siguranță că Luher ar fi pierdut două sau trei rațiuni
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
mai liniștește un pic din propria durere. Montaigne l-a citit pe Lucrețiu, l-a citat adesea - uneori în mod eronat - și reia consternanta constatare a acestuia că în om există o stranie facultate de a se bucura de nenorocirea aproapelui, o jubilare josnică atunci când vede că nenorocirile îl ocolesc. Plecând de la această pasiune întunecată - plăcerea pe care o încerci în fața necazurilor altuia -, pe care este obligatoriu s-o deturnezi, pune-ți la punct o tehnică luminoasă: să știi să te
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
același autor, Sfântul Francisc din Assisi, Gallimard, 1999, pentru a înțelege fascinația epocii pentru sărăcie. A se citi de asemenea Păcatul și frica. Culpabilizarea în Occident, de Jean Delumeau, Fayard, 1983. Aproape de o mie de pagini terifiante... Creștinismul propovăduiește iubirea aproapelui, asta se știe. Mai ales atunci când are în vedere oameni care gândesc la fel. Pentru ceilalți recomandăm verificarea limitelor acestei profesiuni de credință citind Manualul Inchizitorilor de Nicolau Eymerich și Franceso Pena, cu o remarcabilă introducere a excelentului Louis Sala-Molins
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
inechitabil, dar nimeni nu scapă. Vom câștiga așadar măsurându-ne durerea cu una mai mare ca a noastră. A te plânge nu ajută la nimic, nici a vărsa lacrimi, iar a te văita, nici atât. Bucuria vine și din spectacolul nefericirii aproapelui - Lucrețiu își va aminti de asta: există o anumită satisfacție în a vedea că răul se abate asupra altuia și ne ocolește pe noi. O bucurie răutăcioasă, desigur, dar eficace: nu e vorba de a ne bucura de necazurile care
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
întâmplă; să nu ne pierdem în trecut sau în viitor; să ne bucurăm de clipa de față; să transformăm negativul în ocazie a pozitivității; să evităm viziunea egocentrică asupra lumii și a lucrurilor; să ne măsurăm suferința cu cea a aproapelui nostru. La toate acestea se adaugă practicarea filosofiei ca șansă de purificare, de înțelepțire și de reconciliere cu sine, cu ceilalți și cu lumea. Preocupându-ne de splendorile filosofiei, interpunem între noi și trivialitatea lumii o distanță utilă și necesară
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]