2,862 matches
-
prin care ne-a distrus luna de miere. —Cât e Hunter plecat putem să ne ținem una alteia companie. Indiferent ce crede lumea, eu una mă simt singură uneori, spuse Lauren, părând, deodată, vulnerabilă. Mai târziu, când soarele Începu să apună și când, trebuie să recunosc, eram toate ușor amețite de atâtea cocktailuri și soare, conversația deveni mai aprinsă. Te gândești vreodată să te recăsătorești? am Întrebat-o pe Lauren, care lenevea Într-un hamac, legănată ușor de vânt. — Da. Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
și Eva izgoniți din Grădina Raiului, zice. Stridie stă pe terasamentul de pietriș al șoselei și se apleacă spre Mona, care a rămas pe banchetă: — Vii și tu, Eva? Nu e vorba despre dragoste, ci despre putere. În spatele lui Stridie apune soarele. În spatele lui sunt scaieți rusești, mătură scoțiană și iederă japoneză. În spatele lui, lumea întreagă este cu susul în jos. Și Mona, cu ruinele civilizației occidentale împletite în păr, cu piesele plasei de prins visele și cu pietrele chinezești de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
candidații trebuiau să redacteze o disertație într-o formă standard, compusă din opt părți simetrice. În timpul acestei dinastii a înflorit literatura, în special romanele. Atunci au fost scrise Pe malul apei (Osândiții mlaștinilor), Cronica celor trei regate, Călătorie spre soare apune, Lotusul de aur etc. În afară de acestea, tot în perioada Ming au fost redactate lucrări geografice precum Însemnările de călătorie ale lui Xu Xiake, de medicină, printre care celebrul Compendiu farmacologic chinez scris de Li Shizhen, lucrări despre agricultură precum Nong
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
transformat într-un alt munte înalt, ce stă parcă pe trei picioare. A început să alerge din nou, apropiindu-se tot mai mult de soare și devenind tot mai încrezător în reușita sa. În sfârșit, ajunse la soare când acesta apunea. Cu trupul scăldat în razele aurii aruncate de uriașa minge de foc, Kuafu și-a deschise cu o bucurie neasemuită brațele, încercând să îmbrățișeze soarele. Însă acesta era mult prea fierbinte. În plus, îi era sete și se simțea obosit
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
guvern că n-o angajează nimeni. Sau, așa cum o îndeamnă liderii sindicali: „Să punem mâna pe bâtă și să le dăm la cap guvernanților! Pe ei, pe ei, pe mama lor!”. După părerea mea, vremea pusului mâinii pe bâtă a apus. Miron Cozma scrie versuri în pușcărie. „Jos comuniștii! Murim, luptăm, Brașovul apărăm!” s-a scandat luni sub Tâmpa. Dar atacă cineva Brașovul? Recursul la lozincile anticomuniste, la gloria luptei brașovenilor din ’87 împotriva regimului ceaușist nu arată astăzi decât confuzie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
la murături, murăturile inspirau un subsol de bloc, întunericul de-acolo avea gustul unui sărut, iar sărutul acela, oricât de dulce fusese la vremea lui, căpătase un gust amar din pricina insistenței ochilor strabici. Dar înainte ca gloria ciocaților să fi apus, se petrecuseră fapte mai importante. EPISODUL 1: cu toate că nu ne mai spărseserăm ochelarii împreună de vreo lună jumate, Alexandra Ștefănescu m-a invitat pe la începutul lui decembrie la ziua ei și, așa, ca un hatâr, mi-a zis că pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
la următorul. Capitolul 17 Intraserăm într-un ambuteiaj uriaș. De la racordul dintre autostradă și Western Avenue și până la rampa de acces a podului rutier benzile de trafic erau pline ochi de mașini, parbrizele reflectând, albite, culorile lichide ale soarelui ce apunea deasupra periferiilor vestice ale Londrei. Stopurile de frână pâlpâiau în aerul serii, strălucind în uriașa masă a caroseriilor de celuloză. Vaughan ședea cu un braț scos pe geamul pasagerului. Lovea portiera nerăbdător, izbind cu pumnul în tăblie. În dreapta noastră, peretele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
creadă că nu continua să viseze și clătină de mai multe ori din cap, Încercînd să Îndepărteze efectele beției, Însă, deși Închisese și deschisese ochii de mai multe ori, acel zombi rămînea acolo, fantasmagoric luminat de o lună care aproape apunea la orizont. Se ridică În picioare, se Învîrti Încet În jurul negrului, admirîndu-i forța și Înfățișarea, și În cele din urmă Întinse mîna ca să-i pipăie mușchii și să se convingă că se afla Într-adevăr acolo, În fața lui, și, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
se astupă intrările, pînă la cele mai mici spărturi, și rămîn Îngropați de vii acolo, pentru o perioadă nedefinită. Oberlus, liniștit de-acum cu privire la siguranța „supușilor” lui, străbătu mai tîrziu insula, ascunzînd urmele prezenței sale, și soarele se pregătea să apună cînd căută adăpost În păduricea de cactuși de pe plajă, așteptînd ca nava să vireze spre coasta apuseană, Îndreptîndu-se drept spre golf, În timp ce lăsau În jos pînzele și aruncau ancora În apele lui liniștite și adînci. Dar cînd catargul de la prora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
se uită la mine ca și când aș fi câștigat ceva important, orice. O mână coboară și-l plesnește pe băiețel, și băiatul începe să bocească. Băiatul bocește așa cum plângi când n-ai făcut nimic rău, dar tot ai fost pedepsit. Afară apune soarele. Înăuntru totul e mort, cu excepția vocii aceleia mici care strigă iar și iar: De ce m-ai lovit? N-am făcut nimic. De ce m-ai lovit? Ce-am făcut? Am luat curcanul. M-am dus cât de repede m-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
cale decît să privesc și eu, de vorbit cu Sofie nu mai reușeam, era atît de slăbită ori de vrăjită de dealul ăsta încît nu voia ori nu putea să mai scoată un cuvînt. Închipuiți-vă că, spre seară, soarele apune exact în spatele lui, Sofie într-un fel de transă, vedea ceea ce eu, din locul unde mă aflu, nu aveam nicicum ce observa. Într-o vară lungă, ultima ei vară, abia am reușit să o fac să-mi spună cîteva cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
un ins atît de rotunjor, "da, domnule Popianu, avem destulă energie pentru a instaura și nu pentru a tulbura ordinea publică, acesta este sensul corect al acțiunilor noastre!" În clipa aceea a simțit că îngheață. Cu toate că era cald, soarele abia apusese și aerul încălzit nu apuca se ridice, spatele i s-a strîns ca dintr-o mușcătură de ger, erau cuvintele sale, termenii pe care îi folosise în raportul trimis la Prefectură prin Iacobovici. A zîmbit în silă, a dat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
șase luni de discuții lungi, seară de seară, Înainte de culcare, despre plecarea lor la Arad, la gimnaziu, ar fi fost un sacrilegiu și o copilărie să te‑arăți acum indiferent și nerecunoscător. Afară era Încă lumină, deși soarele stătea să apună. Doar domnul Brener putea să‑l vadă de pe locul său, ca un tron, și poate‑i trecu prin minte un vers - pentru că domnul Brener iubea poezia, negustoria nu‑i secătuise, de tot, simțul frumosului - un vers despre un apus de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
mare, adaugă. Mult. —E frumoasă luna, spuse Tapú Tetuanúi, după o lungă tăcere. Foarte frumoasă. O sa ma gandesc la tine de fiecare dată când o s-o văd apărând la orizont și-o să continui să mă gândesc la tine până când o s-apună. Își bagă degetele în părul ei mătăsos și negru, care-i cădea până la brâu. Aș fi dispus să dau ani întregi din viața ca să mă iubești măcar jumătate din cât te iubesc eu. Cel putin te iubesc a treia parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de-a lungul unei nopți, iar acest ansamblu de stele primise cu mult timp în urmă numele sfânt de Avei’á. Miti Matái hotărâse că Drumul de Stele din acea noapte să înceapă cu Dânsul Zeului Oró, care avea să apună la nord-vest o jumatate de oră mai tarziu, dar știa că până atunci va avea Coadă Fregatei deasupra provei de la tribord, în timp ce în spate, exact între cele două carene, își va face apariția Undita lui Maui. Întorcându-și capul peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
se apropiase de el cu o nucă de cocos în mână, plină de popoi, un fel de pateu făcut din pulpa fructului arborelui de pâine. —Poftim! O să ai o noapte lungă și-o să trebuiască să stai în picioare până când va apune ultima stea. Ești tânăr și trebuie să te hrănești. Apoi se depărta și se întinse pe una dintre rogojinile de la prova și, în curând, tăcerea puse stăpânire pe navă pe care, în afară de căpitan, cârmaci, marinarul de cart și „aruncătorii“ aflați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
distrugătoare cu atâta rapiditate și eficiența, încât, o jumătate de oră mai tarziu, provele celor două catamarane cu greu ar fi rezistat unei lovituri puternice de picior, deși, la prima privire, nu se observă nici o schimbare. Luna se pregătea să apună, în timp ce pe plajă apuseana presupușii exploratori rămăseseră la câțiva metri de țărm, ca și cum nu s-ar fi putut hotărî să pătrundă în insula. Te-Onó nu mai știau ce să creadă. Cand steaua care marca punctul cel mai de jos al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
în ea resturile celui mai iubit dintre căpitani, îl împodobiră doar cu centura regală de pene galbene, pe care Miti Matái o merită mai mult ca oricine și, la căderea serii, lașară că nava improvizată să pornească înspre locul unde apune soarele, căci acestea erau funeraliile pe care le meritau cei mai mari navigatori. Tané, zeul mării, avea să-l conducă direct în fața tatălui său, Marele Taaroa, creatorul tuturor lucrurilor frumoase, iar celălalt fiu al său, Oró, zeul războiului, avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
existe, dar n-au existat, trișează perfid încât peste ani nu se mai știe dacă așa s-au petrecut lucrurile sau așa ar fi trebuit să se petreacă? Sidonia Trofin nu se frământa niciodată din cauza bărbatului ei. Pentru ea Trofin apusese de mult. Mai dramatică i se părea tinerețea care agoniza în dânsa, greu ținută în chingi. Dimineața și seara se masa cu loțiuni hrănitoare, săptămânal se ducea la cosmeticiană, să-i curețe tenul, stătea zilnic câte un sfert de ceas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
-și penele, compunându-și o figură curajoasă, lipăie câțiva pași înspre noi, amenințător și după ce ne îndepărtăm, gânsacul organizează un adevărat concert al triumfului, ați văzut ce grozav sunt, spune către suratele sale, nu-mi e frică nici de soare apune, da, da, da, da, îi răspund în cor gâștele, da, da, da, da, răspund și bobocii, nu ne temem nici de soare apune, da, da, da, da. Tata socru zâmbește, plimbarea îi face foarte bine, îi arată Elei o lăcustă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
triumfului, ați văzut ce grozav sunt, spune către suratele sale, nu-mi e frică nici de soare apune, da, da, da, da, îi răspund în cor gâștele, da, da, da, da, răspund și bobocii, nu ne temem nici de soare apune, da, da, da, da. Tata socru zâmbește, plimbarea îi face foarte bine, îi arată Elei o lăcustă pitită între două fire de iarbă, abdomenul i se mișcă repede deși pare calmă, se crede bine camuflată, Ela se apleacă spre ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Carnet de reporter 2. Dialog interplanetar 3. Familia viitorului 4. Povestea unui inventator 5. Au înflorit salcâmii 6. O călătorie în Cosmos 7. Visul... 8. Odisee spațială 9. Taine 10. În împărăția munților 11. ,,Buturuga mică răstoarnă carul mare” 12. Apus de soare în Deltă Clasa a VIII-a 1. ,,Priveam Ceahlăul la apus...” 2. Amintiri despre viitor 3. Atitudinea ciobanului mioritic în fața morții 4. Humulești, leagănul Amintirilor din copilărie 5. ,,Codru-i frate cu românul” 6. Comuniunea om - natură în
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
de vară. Nimeni nu știa de nașterea lui: era părăsit. Atunci, singurul prieten, amurgul, l-a luat în brațe și l-a așezat, dându-i culoarea lui, a asfințitului. Proiect didactic 1. Tema: Compoziția cu propoziții de sprijin 2. Subiectul: Apus de soare; 3. Obiective: elaborarea unei compoziții pe baza unor propoziții date; organizarea logică a propozițiilor în cadrul compoziției; respectarea părților de propoziție; îmbogățirea exprimării; construirea unor enunțuri corecte și expresive. 4. Desfășurarea lecției: a) Găsiți adjective potrivite substantivelor: apus, soare
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Până atunci muntele de care se vorbea era Ceahlăul, dar acum numele unui alt munte lua locul Ceahlăului în vorbirea și în conștiința oamenilor. Toate intrau în relație cu acel munte. Oamenii spuneau că soarele de acolo răsare sau acolo apune, norii se adună pe culmile acelea înalte sau se împrăștie de acolo, iar turmele urcă primăvara pe versanții muntelui sau coboară toamna târziu de acolo. Am urcat împreună cu un cioban la o stână, având într-o parte ținuturile păduroase, iar
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
o pădure uriașă. Dacă intri în această pădure, ai impresia că nu vei mai putea ieși de acolo. Acest petic destul de întins de pământ, îți oferă o priveliște neasemuită la asfințitul sau răsăritul soarelui. Dacă vezi cum răsare sau cum apune soarele, uiți de toate necazurile și grijile, uiți că ești pe pământ și te simți cel mai fericit om din univers. De cum soarele se lasă spre apus, între munți, întregul ținut este cuprins de un fior al amurgului, ca o
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]