702 matches
-
nu mai vedea și auzi atâtea minciuni, ticăloșii...” din partea unor „Păcelari de suflete...” împlinirile și neîmplinirile acestui existențial, ne spune Poetul, sunt fin sugerate de cromatismul vizualizat de stările de vis ale naturii. și astfel, intuim cum tăcerile au culorile arămii ale morții, tristețea are culorile vântului, singurătatea culoarea plânsului de copil abandonat..., în timp ce culorile tulburi ale norilor prevestesc dezamăgirea, iar zorii sunt dătători de speranță. Viața e ca un labirint, acumulator de „dureri ascunse”, pe care uneori, nimeni nu le
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
pe o comoară scumpă. - Al meu e mai crescut, zicea Ghiță, fratele meu, care era cu trei ani și jumătate mai mare decât mine. - Ba al meu e mai crescut, uite ce coamă are! contrazicea surioara. - Al meu este mai arămiu, și dacă vreți să știți, al meu e cel mai crescut! spuneam eu foarte hotărât și serios. Ajungeam la ceartă, încât era nevoie de intervenția mamei, care ne aducea la fiecare câte o felie zdravănă de cozonac cu stafide. Bineînțeles
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
mers lent și plin de gravitate. Prelatul, fără să-și dea seama, ca într-o plutire nepământească, purtat de o grație desăvârșită, deși adus de spate și împuținat de vreme, se apropie de voievod ieșind din escorta diaconilor. În razele arămii ale apusului, cei doi aruncau umbre lungi pe câmpul gol al întâlnirii, acolo în afara zidurilor cetății de la Turtucaia, și asta le da în ochii privitorilor dimensiuni de basm. Era ceasul când încă muezinul nu chemase la rugăciune, când păsările zilei
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
e bun ca să-și justifice etimologia; se ridică peste tot, ca în vremurile cele mai bune ale mitologiei, temple pentru zeița din Paphos, din înaltul scării sociale și până la baza ei, de la românca cea albă cu păr mătăsos până la țiganca arămie cu pletele-i aspre, tămâia, delicată sau vulgară, arde zi și noapte pe altarele sale. La Șosea se afișează tinerii aflați în căutarea unei protectoare coapte sau cei care, fiind deja în posesia acestui sprijin rentabil, aspiră la o mărire
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
vedere, inferioară celorlalte două; ea diferă de ele prin trăsături și printr-o destrăbălare de nedescris. În primele două, se întâlnesc indivizi inteligenți, perfectibili și de o uimitoare îndemânare; cultivați, devin servitori fideli și recunoscători. Trăsăturile lor, eliberate de bronzul arămiu ce le marchează în nomadism, devin frumoase și sunt dintre cele mai expresive. Aceste observații sunt valabile mai ales pentru tinerele fete crescute pentru a deveni servitoare în casele mari. Ne-am putut convinge aici prin numeroase exemple că această
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
Pandorei. Dintre toate acestea: foame de dragoste, setea neostoită de îmblânzire a curgerii timpului, dorul de lumină, sunt printre cele mai pregnante. Erosul liric este potolit, tandru, liniștea abisală a sufletului alternând perpetuu culorile anotimpurilor: verdele înmuguririi, galbenul-auriu al pârguirii, arămiul vârstelor bogate ori albul pur al senectuții - elemente spectrale ale luminii descompuse în versuri de iubire: „m-am gândit să construiesc un turn/ din primăvara care se apropie,/ să pun pe fiecare nivel câte un gând /al cuvintelor pierdute, ca
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
fel de ruptură. Toate capetele se întorc să vadă ce s-a întâmplat. În ușă, au apărut un bărbat scund, șaten, într-un costum albastru și o doamnă mai în vârstă, înaltă, cu o cască de păr des, de-un arămiu înnegrit și bizar, ca și ochelarii mari, fumurii. Ușor încovoiată peste bastonul din dreapta. — Ăsta e directorul teatrului local, își pune în sfârșit în valoare cunoștințele studentul. Urmărim cum gazda noastră strânge dreapta direc torului, rămas cu pălăria în stânga. Apoi, îmbrățișează
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
scoase repede mâna din buzunar. Ținea între degete un bon tipărit, gata parcă să-l întindă fetei... Manole observă buimăceala colegului și chicoti, își trase sora, alergau spre apă. Pe dreptunghiul de pânză albă, pata unui trup, picioare lungi, pelicula arămie, perfect întinsă a pielii, bust trufaș, zbătându-se, greu să-ți ferești privirea. — N-ai venit aseară. Nu cu noi îți vindeci astenia, bineînțeles. Vera se rezemase într-un cot. Mișcare neprevăzută, bruscând imaginea. Capul, străin trupului. Nas frânt, obraz
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Ambele părți ale ferestrei sunt date în lături. Chipul se reflectă de pe luciul uneia din jumătățile ferestrei deschise pe luciul negru al celeilalte. Poartă o bluză roșie, mult răscroită, fără mâneci. Marginea fustei albe s-a tras deasupra genunchilor sticloși, arămii. Picioarele atârnă goale și fragile peste stinghia taburetului înalt, vibrează. Umerii sunt curbați, mijlocul îndoit spre colțul mesei. Între degetele lungi, cu unghii retezate, rotește un creion galben, din care iese tija subțire, ascuțită a grafitului. Închide ochii, din nou
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
fierbinte. Evită s-o privească, nu se arată surprins când îi depune pe masă toate cărțile cerute, vreo șapte. Se apropie de pupitru, trage o fișă, se apleacă, ia tocul din călimară, scrie încă un titlu. Împinge hârtia spre mâinile arămii, cu degete subțiri și unghii retezate. Se așază. Privește cotoarele. Cosimo. Vasari. Réaumur. Apoi, Parola antenelor încrucișate. Apoi, Espinas, Fabre. Sunt toate, deasupra s-a și așezat ultima. Subțire, cât o broșură. Răsfoiește vechi pagini prăfuite, pătate. Transcrie din când
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
pe frontul românesc, în anul 1917. CARTEA ÎNTÎI 1 Sub cerul cenușiu de toamnă ca un clopot uriaș de sticlă aburită, spânzurătoarea nouă și sfidătoare, înfiptă la marginea satului, întindea brațul cu ștreangul spre câmpia neagră, înțepată ici-colo cu arbori arămii. Supravegheați de un caporal scund, negricios, și ajutați de un țăran cu fața păroasă și roșie, doi soldați bătrâni săpau groapa, scuipîndu-și des în palme și hâcâind a osteneală după fiecare lovitură de târnăcop. Din rana pământului groparii zvârleau lut
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
senină și surâzătoare. Pe urmă odaia se umplu, în câteva minute, de întuneric. Numai geamurile rămaseră cenușii, ca niște ochi bolnavi, stinși. Varga umbla de ici-colo, nervos, cu mâinile la spate, dar pașii lui nu făceau atâta zgomot cât tictacul arămiu al unui deșteptător de pe mescioara de noapte. Într-un târziu, Apostol, șezând pe pat, cu ochii la rămurelele degerate de afară, care desenau arabescuri negre pe geamurile tulburi, începu să fredoneze un cântec vesel. ― Bologa! Ce dracu, de cântece îți
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Toți șăgalnici și berbanți Încep să bată țara-n lung și lat, Fug câinii după ei și latră a pustiu, A început prin colț, în orice sat, Să scârțâie fântâna și totu-i arămiu. De fiecare dată, berbanții candidați, Îți rup câte un dinte și limbile-și ascut, Căci, multe axiome, voi, oameni, descifrați Dar, creierul politic e surd, perfid și mut. Dar, iată, candidații-și depun averea lor, Și vor să demonstreze că
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93374]
-
și dacă ăsta este motivul pentru care insista să intre cu orice preț, sau chiar era imbecil și nu pricepea că mi se rupea acum de ventilator, iar negocierea noastră din fața ușii putea oricând să o trezească pe Vero cea arămie, fără urme de sutien sau chiloți pe corp, care-și făcuse din soare un amant permanent, singurul pe care-l lăsa să o îmbrățișeze fără nimic pe ea. Ceea ce s-a și întîmpiat. Ușa s-a deschis brusc. Era goală
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
limanul Marelui Oraș, Iahuben și-a simțit pieptul umplîndu-i-se de mireasma țării lui. A coborât laolaltă cu toți călătorii pe țărm, în gălăgia atât de bine cunoscută. Mii de sclavi cărau saci de grâu și de orz, saci cu fructe arămii și rotunde cu miezul zemos, răcoritor și înmiresmat, saci cu tigve păroase culese din pomii de miazăzi ai Atlantidei, pe care dacă le spărgeai te puteai desfăta cu parfumul plăcut și cu gustul neasemuit de bun al miezului moale, ca
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
mirarea când, la întoarcere, odată intrat în vestibul, apoi în prima cameră, m-au întâmpinat, întinse pe jos, ca secerate de o uriașă furtună, ușile apartamentului. Fuseseră toate demontate, iar Petru, cu un aer absorbit și conștiincios, ungea cu vaselină arămie, pe care o scotea ceremonios dintr-o cutie de tablă cu ajutorul unei așchii de lemn, balamalele astfel eliberate. Îi plăceau locurile promiscue, mai cu seamă cârciumile de cartier, cu ciment murdar pe jos, cu miros de bere stătută, cu ospătărițe
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
mirarea când, la întoarcere, odată intrat în vestibul, apoi în prima cameră, m-au întâmpinat, întinse pe jos, ca secerate de o uriașă furtună, ușile apartamentului. Fuseseră toate demontate, iar Petru, cu un aer absorbit și conștiincios, ungea cu vaselină arămie, pe care o scotea ceremonios dintr-o cutie de tablă cu ajutorul unei așchii de lemn, balamalele astfel eliberate. Îi plăceau locurile promiscue, mai cu seamă cârciumile de cartier, cu ciment murdar pe jos, cu miros de bere stătută, cu ospătărițe
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
și el la bază un apelativ maghiar cu semnificație metaliferă (Aranyos, „de aur, cu aur“, poate „auriu“). Or, se știe că de obicei minereul de aur e asociat cu mineralele cuprifere, a căror culoare este o nuanță voalată de roșu (arămiu, cum se mai spune în romînește), așa cum ar fi posibil să fi „văzut“ Namengeberii în momentul denominației. Almaș Este numele a douăzeci și trei de topice diverse (șase ape mai mari sau mai mici, afluenți ai rîurilor Valea Mare, Barcău
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
cenușiu“) sau turcă (civit „albastru închis, indigo“, cicic „roșu deschis“, pembé „roșu închis“); sunt termeni învechiți și/sau regionali. Unele nume de culori au fost formate pe teren românesc, cu ajutorul sufixului -iu < lat. -ivus, atât de la cuvinte de origine latină (arămiu, argintiu, auriu, brumăriu, cânepiu, cenușiu, fumuriu, ruginiu), cât și de la cuvinte de origine turcă (cafeniu, cârmâziu), greacă (stacojiu < stacoj „rac“ < ngr. stakós „rac“), slavă (coliliu, prăfuriu, vișiniu). alb Oricine știe puțină latină poate spune că rom. alb vine din lat.
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
Avertismentul adaptării sale după Othello: "Cât despre culoarea lui Othello, am crezut că mă pot lipsi de a-i atribui o față neagră, îndepărtându-mă asupra acestui punct de obiceiul teatrului din Londra. M-am gândit că tenul galben și arămiu, potrivit de altfel pentru un african, ar avea avantajul de a nu scandaliza ochiul publicului și mai ales pe cel al femeilor." Publicul francez nu descoperă textul original în integralitatea lui decât în 1822, când o trupă engleză, condusă de
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
mari și negri ca tăciunele, cu păr negru lucios, pășesc mândre cu fruntea sus, cu mâinile pe șoldurile ademenitoare, scuturându-și pieptul plin de mărgele și argintării... Stai, așa și te întrebi... „Cât foc trebuie să zacă în trupurile acelea arămii?!“. Povestea tristă a vieții lor este veche... își duc întreaga viață în căruțe cu coviltir, din ținut în ținut, din țară în țară, neaflându-și locul undeva. Nâscându-se, crescând, trăind și murind în căruțe sau în corturi, și tot acolo
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
au venit decât nopțile și conchistadorii. drumul cel mai bătut Pictura mexicană a coborât în stradă, a vrut să cucerească strada. Culorile lui Orozco vin dintr-un sol martirizat de soare; și chiar ale lui Diego Rivera, ale cărui trupuri arămii nu cunosc plaja: sunt goale numai pentru a se exprima mai bine. În ce-l privește pe Quetzalcoatl, el a plecat cu o plută din piele de șarpe în exil, dar legendele nu s-au interesat de aventurile lui pe
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
și eu nu i-am trimis decât două rânduri, Iubita mea, sunt într-o îndepărtată mănăstire și pictez la o biserică, iartă-mi orgolioasa infidelitate! Theo, și mi-o imaginez acum, aici, trântit în iarbă, întoarsă de la mare, cu pielea arămie, catifelată, fremătând vie sub atingerea mâinilor mele, nepăsător la amenințarea apropiatelor examene, rugând-o ore în șir să-mi vorbească despre Paris, ce căutai la Paris, vederea, adusă de ea, cu toamna pe cheiurile Senei, o am aici cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
neimpresionate, până când Dani a fost gata. Era îmbrăcată cu una dintre creațiile nebunești și vaporoase ale lui Frieda, machiată cu urme de noroi pe față și avea paie în părul lung și negru, apoi a fost așezată pe o canapea arămiu cu alb. O pizza pe jumătate mâncată se afla lângă ea și în mâini îi fusese amplasată o telecomandă. Se pare că ea ar fi trebuit să simuleze că se uită la televizor. Se vorbea mult despre ironie și contrast
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
făcut-o, cu gândire Și-n ea e trudă și simțire” (Marcela Peneș) Prima zi de școală Andrei Andrieș Îmi amintesc cu drag de acea zi plăcută de toamnă cu soare blând ce lumina pământul și cu frunze galbene și arămii ce cădeau alene și formau covoare foșnitoare. Era ziua de 15 septembrie, când toamna deschide porțile școlilor, iar eu deveneam școlar. De emoție și nerăbdare nu am dormit toată noaptea, iar când m-am trezit am simțit fluturi la stomac
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]