6,356 matches
-
legendă, ce fac plăcerea lecturii. Asemenea legende circulă și azi în multe localități. Eroii romanului nu sunt numai oameni de rând: Marița lui Gogonete, că- pitanul Preda, perechea Pătru și Elena Valdescu, Tudorel, Mihăiță, Hangița, ci și ființe himerice: „o arătare cu aripi uriașe„ - zburătoarea, diavolul, vră- jitoarea, și, totuși, conviețuiesc de-a lungul timpului. Denumirile toponimice sunt la fel de sugestive: Pădurea Blestemată, Cas- telul, Pădurea Vrăjită ș.a. Ion Nălbitoru are un stil elaborat, îmbinând cu meșteșug narațiunea cu di- alogul și
CÂTEVA IMPRESII DESPRE ROMANUL COMOARA BLESTEMATĂ DE ION NĂLBITORU de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384553_a_385882]
-
cu Dumnezeu , și Cuvântul era Dumnezeu . Iar Cuvântul Lui Dumnezeu , e Fiul Lui Dumnezeu , El Isus Hristos Mesia . Ca să distingem lucrurile aceste mai profund și mai sugestiv , să mergem în versetul 13, din Tit cap. 2 : Așteptând fericita noastră nădejde și arătarea slavei marelui nostru Dummnezeu și Mântuitor, Isus Hristos” . Iată dar că cel mai frumos dintre oameni e tocmai Cel ce a iubit ființa umană mai înainte chiar ca omul să fi fost creat de Dumnezeu , de mâinile Lui proprii , pentru că Cel
CEL MAI FRUMOS DINTRE OAMENI de IOAN DANIEL în ediţia nr. 1998 din 20 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383603_a_384932]
-
și nu existau semne că vreo persoană ar fi umblat la lacătele sau la cheile de la intrarea în depozit. Rotindu-se prin clădire, Dino se trezi în fața unei oglinzi uriașe. Întâi se sperie. Crezu că nu este singur, că o arătare ciudată, mare, trăiește alături de el, acolo, în incintă. Apoi, se mișcă și observă că gesturile sale erau aceleași cu cele făcute și de ființa din fața ochilor săi. “Acesta sunt eu ?”, se întrebă Dino. „Se pare că da. Ce enorm sunt
„COTYLOSAURIA DIN LIVADĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382870_a_384199]
-
25 decembrie). Dar ceea ce este sigur este ca in Răsărit, pana prin a doua jumătate a secolului IV, Nașterea Domnului era serbata în aceeași zi cu Botezul Domnului, adică la 6 ianuarie; aceasta dublă sărbătoare era numită în general sărbătoarea Arătării Domnului. Practică răsăriteana se întemeia pe tradiția că Mântuitorul S-ar fi botezat în aceeași zi în care S-a născut, după cuvântul Evangheliei, care spune că, atunci când a venit la Iordan să Se boteze, Mântuitorul avea ca la 30
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92994_a_94286]
-
Epifania sau Boboteaza este sărbătoarea sfinții și dumnezeieștii Arătare a Domnului Dumnezeu și Mântuitorului nostru Isus Hristos. Aceasta se prăznuiește în luna Ianuarie, în ziua a șasea. Boboteaza, sfântă și dumnezeiasca Arătare a Domnului Dumnezeu și Mântuitorului nostru Iisus Hristos se sărbătorește în toate bisericile începând cu slujba Privegherii care
Botezul domnului – sarbatoarea de Boboteaza 2017 [Corola-blog/BlogPost/93041_a_94333]
-
Epifania sau Boboteaza este sărbătoarea sfinții și dumnezeieștii Arătare a Domnului Dumnezeu și Mântuitorului nostru Isus Hristos. Aceasta se prăznuiește în luna Ianuarie, în ziua a șasea. Boboteaza, sfântă și dumnezeiasca Arătare a Domnului Dumnezeu și Mântuitorului nostru Iisus Hristos se sărbătorește în toate bisericile începând cu slujba Privegherii care are loc seară. Botezul Domnului în apele Iordanului, descris în popor că Boboteaza, preia și denumiri de origine greacă „epifanie” sau „teofanie
Botezul domnului – sarbatoarea de Boboteaza 2017 [Corola-blog/BlogPost/93041_a_94333]
-
și Mântuitorului nostru Iisus Hristos se sărbătorește în toate bisericile începând cu slujba Privegherii care are loc seară. Botezul Domnului în apele Iordanului, descris în popor că Boboteaza, preia și denumiri de origine greacă „epifanie” sau „teofanie”, cu sensul de „arătare” sau „descoperire”. Momentul în care Iisus Hristos s-a botezat marchează momentul mării revelații în care cerurile s-au deschis pogorandu-se Sfanțul Duh, sub chip de porumbel. „Acesta este Fiul Meu cel iubit, intru Care am Binevoit” (Matei 3
Botezul domnului – sarbatoarea de Boboteaza 2017 [Corola-blog/BlogPost/93041_a_94333]
-
Domnul a fost prins, judecat, chinuit și apoi răstignit pe cruce; s-a bucurat alături de ei când a aflat de minunea învierii din morți și L-a văzut pe Domnul înviat în prima zi, și după opt zile, apoi la arătarea din Galileea, când au primit porunca predicării Evangheliei la toate neamurile (Matei 28, 19). În urmă poruncii Domnului, de a vești Evanghelia la toate neamurile, după pogorârea Duhului Sfânt și întemeierea Bisericii creștine la Ierusalim, în ziua Cincizecimii din anul
30 noiembrie – Ziua Sfântului Andrei [Corola-blog/BlogPost/93341_a_94633]
-
să fie cuminți, le-a propus un joc minunat. - Copii, voi știți să spuneți povești? - Daa! - Cu Făt-frumos, cu zmei și Cosânzene? - Daa! Am răspuns. Însă unii băieți au completat: știm și povești care sperie, cu vârcolaci, balauri, căpcăuni, stafii, arătări de ți se zbârlește părul dacă le auzi. - Da, mă? A râs coana preoteasă. Ce fel de povești sunt alea? - De sperietură. Vrei să te sperii? - Vreau! A râs din nou coana preoteasă. - Spun eu, coană preoteasă! au început copiii
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
de tare? Ce le povestești, Dică? Hai, spune să râd și eu! Inconștientul de Dică! În loc să-l alunge de acolo pe nemernicul de Neghiniță, a continuat cu șotiile pușlamalei și mai aruncă în atenția coanei preotese de la catedră, încă o arătare incendiară: “Uite păsărica!” Iar copiii... să se tăvălească de atâta râs. Atunci, coana preoteasă, stupefiată, roșie ca focul, gâtuită de indignare, a șuierat cu vocea sugrumată: - Marș, la loc! Blegul de Dică, a miorlăit ca un pisoi: - Da’ ce, coană
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
formă juridică adecvată. E omul Legii, nu poate fi acuzat de răfuială, așa cum tot încearcă să prezinte lucrurile, de atunci încoace, Romancierul și Filozoful, alți colțoși, care naiba știe din ce trăiesc, pentru că nu produc nimic. Slabi și răi; niște arătări, aproape că nu-i mai suportă nimeni. Nici nu prea sunt luați în seamă, mai ales în preajma Sărbătorii, care se tot apropie. În fiecare seară de Carnaval, din inițiativa Magistratului, se lansează zeci de mii de licurici. În ultima noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
putut angaja la nici un duce. Așa că m-am întors acasă la vechile obiceiuri: prădez pustietățile și mă hrănesc cu visuri. Dacă drumul domniei-tale nu o ia prea pieziș față de al meu și dacă inima nu ți-e prea înfricoșată de arătările oamenilor mei, atunci rogu-te să-mi fii oaspete împreună cu tovarășul pe care dacă-l mai ții mult sub sutană, încredințat fi-voi că va năduși. Tabăra mea e aproape. într-adevăr, călugărul cel tânăr abia mai răsufla. Rușinat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
vorbești când ești întrebat! Ce cătați pe pământurile noastre? — Pribegim, spuse spătarul Vulture. Nu te lua după cum arătăm, căci soarta noastră fuse crudă astă dată. Suntem fețe mari, boierești. Du-ne la mai marele tău. Tufa foșni nehotărâtă: — Ascultă, băi arătare, dacă minți și dacă nu ești ce sugerezi că ești, și-l tulbur degeaba pe han, ți-a plânge iapa de milă. — Să fie precum zici, cinstite tătar, răspunse spătarul. Când tot alaiul tătărăsc și-al proaspeților prizonieri pătrunse în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
-se să vorbească despre alta, cei doi călugări înaintau prin stepă, apropiindu-se de hotarele Moldovei. în urmă-le, la răsărit, tocmai prindea a miji o geană de lumină, când, din iarba somnoroasă și-naltă, țâșni drept în fața lor o arătare grozavă și, o dată cu ea, bubui un glas de spaimă: — Bine-ați venit în Moldova, da’ stați pe loc! Mâinile sus! Buimăcite, fețele bisericești ridicară mâinile. Se uitau tremurând la acel trup din care ieșea acel glas și nu vedeau bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
copilul cu fața spre ei: „De ce vreți să mă năpăstuiți, oameni buni? Nu-i destul că m-a năpăstuit Dumnezeu? Ce vreți voi de la mine?”. „Noi vrem păm...” vru să zică unul mai răsărit, dar când dădu cu ochii de arătarea din brațele boierului, plecă rușinat capul, lăsă coasa de-o parte și-o luă agale spre izba lui, urmat de ceilalți, făcându-și cu toții pe furiș cruce. Până și Vodă, trecând o dată la vânătoare prin smârcurile Vasluiului și auzind că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ilustra, mutatis-mutandis, tendința omului de jos de a vrea ceva situat mai sus. Extrapolată la scară mai mare, mica, aparent inofensiva tendință a Măriucăi va provoca peste numai câteva luni o substanțială răscoală a țăranilor din ținutul Bârladului. Episodul 189 ARĂTĂRI DIN CRONICI în vreme ce la conacul boierului Radu Stoenescu-Balcâzu se punea la cale. precum am văzut, a doua suire în Scaun a lui Barzovie-Vodă, Moldova, sub Sima-Vodă, gemea din greu sub turci. Țara era adusă la sapă de lemn și, din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
lemn coșmarescă în care m-am preschimbat eu însumi și de ce sunt gri și rece? Ce sunt degetele acestea descărnate și al cui e scheletul ăsta care urmează să fie coborât în pământ? Al meu în nici un caz, nu recunosc arătarea asta lipsită de viață cu nici un chip! Și ce sunt tainele acestea care se săvârșesc sub proprii mei ochi lipsiți de corp și cum de se pot împăca oamenii ăștia ciudați cu o condiție care mie mi-a fost fatală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
mea nespusă, iar încăperea în care în nebunia mea intrasem se pierde de la sufletul meu și din carnea mea, desfăcându-se și pierind, asemeni unei fantasme răuvoitoare și întunecate fugind din somnul oamenilor odată cu venirea zorilor. Asemeni celei mai înspăimântătoare arătări a universului, probabil, irump dintre și prin dalele grele și triste ale unei cu totul și cu totul alte încăperi, ce pare a fi o biserică. Dar, stați, iar încăpere? Nu mai scap de încăperile astea, ce se întâmplă, numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
ai un suspect. Din păcate se dovedise că cei doi nu știau nimic. Toată agitația nu fusese decât o furtună într-un pahar cu apă. Auzi, o vâlvă, un duh cu înfățișare de femeie care păzește comorile din adâncuri. O arătare plăsmuită de închipuirea minerilor aflați singuri în întunericul din subteran. Dar de ce i-au servit cei doi această informație? Vor să-l îndepărteze de soluționarea cazului? Nu, exclus. Cel puțin în privința Ilenei era absolut sigur, nu o putea bănui. Știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
concertul nocturn însă Cristian simțea că revine în lumea reală. Calistrat îl ajută să se ridice în picioare trăgându-l după el. No, hai! îi spuse el repezit. Trebuie să pornim după ea! Vâlva, ori ce altceva o fi fost arătarea aceea, dispăruse după peretele de piatră. Bătrânul îl apucase pe inspector de braț și îl târa după el. Mergeau foarte repede iar lui Cristian îi venea tot mai greu să se țină de moșneag. Își mișca picioarele într-un ritm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu poate trece pe aici. Știu că ai multe întrebări, dar păstrează-le pentru mai târziu. Desigur că avea o mulțime de nedumeriri. Pentru prima dată de când venise în Baia de Sus, începea să aibă îndoieli. Văzuse cu ochii lui arătarea cețoasă scurgându-se din măruntaiele muntelui, îi simțise răsuflarea înghețată și răutatea nemărginită. Mai era și felul în care se ținuseră pe urmele ei. Alunecarea aceea pe deasupra pământului îl umplea de uimire. Însă, cel mai mult, îl contraria toiagul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
interpunându-se între ei și aceștia. Cristian pricepu că vâlva cobora repede panta muntelui. Porniră și ei după ea. De data asta era mult mai mică, un bulgăre de negură ce părea să se rostogolească la vale. Alunecau tăcuți după arătarea cețoasă la o distanță care să le permită să nu o scape din vedere, dar nici prea aproape. Vâlva se strecura printre copaci, ca și cum nu i-ar fi plăcut să se despice, trecând de-a dreptul prin ei. Inspectorul știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ridicase din nou toiagul de la pământ și îl ținea deasupra capului amândurora. Dă-te mai aproape de mine, băiete! îl auzi el pe moșneag. Apucă și tu de toiag și strânge-l bine în mână! Hai să ne jucăm puțin cu arătarea, să-i arătăm că nu face ea ce vrea, nu atâta timp cât mai este un păzitor în viață! Ușurat, Cristian apucă toiagul. Ca arsă cu un fier roșu, negura se retrase de lângă ei. Se aflau acum într-un fel de bulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
numai câteva clipe, îl opri Cristian, hai să ne facem un plan de bătaie! N-are rost să rătăcim la întâmplare. No, spune repede la ce te-ai gândit! Acesta este cel mai scurt drum spre oraș, începu inspecto rul, arătarea nu a venit pe aici, cel puțin nu pe unde am mers noi. Asta însă nu înseamnă nimic, ar putea fi oriunde prin preajmă. Ia spune-mi, dacă te ridici deasupra, poți să vezi printre copaci? Ai vreo posibilitate să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
care îl înconjura. În rest, totul era o mare de întuneric. Deși știa că vâlva se poate mișca fără să scoată nici cel mai mic zgomot, stătea cu urechile ciulite, atent la orice sunet din preajmă. Își amintea că, de câte ori arătarea se afla în apropiere, o liniște nefirească se așternea peste pădure. Insectele și micile animale ale pădurii amuțeau. Din acest punct de vedere, deocamdată totul părea a fi în regulă. Greierii țârâiau luându-se la întrecere cu câțiva brotăcei într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]