1,630 matches
-
24 de ani, Joe Arpaio a fost cunoscut ca „cel mai dur șerif al Americii”. Una din primele sale măsuri a fost să mute deținuții din ținutul Maricopa - din care face parte Phoenix-ul - în niște corturi militare aflate sub arșița deșertului și să mute animale în fostele celule. Pe un turn de pază al închisorii rezultate, numite Tent City, a instalat o firmă luminoasă cu „Vacancy” / „Locuri libere”. Deținute din Tent City, Phoenix. Foto: Deanna Alejandra Dent / www.deannadent.com
Am fost în America lui Trump. „Am făcut tot timpul chestii împreună cu băieții mei. Le-am luat ATV-uri, le-am cumpărat arme” () [Corola-blog/BlogPost/338691_a_340020]
-
zăpezii sau a altor factori dăunători, se vor avea în vedere: Protecția împotriva incendiilor; Protecția împotriva bolilor și dăunătorilor. Protecția împotriva incendiilor Pădurea, în decursul dezvoltării sale, în afara de unii factori biotici (insecte, ciuperci, vânat etc.) sau abiotici (înghețuri, arșița, vânturi puternice, etc) mai poate fi vătămată și de acțiunea dăunătoare a focului. Incendiile de pădure pot distruge litiera, pădurea vie, semințișul. arboretul și arbori în picioare, producând pagube atât prin deprecierea materialului lemnos cât și prin perturbări mari aduse
AMENAJAMENTUL SILVIC din 2 februarie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/297127]
-
Imagini > SEMNUL Autor: Tania Nicolescu Publicat în: Ediția nr. 2056 din 17 august 2016 Toate Articolele Autorului SEMNUL Felina nopții iarăși își strecoară printre jaluzele pupila fosforescentă privindu-mă fără clipire drept în ochi ca pe un șoarece încleiat în arșița nopții și neclintită îmi pândește îndelung orice tresărire la singurul sunet ce mai sparge tăcerea - stropii de sudoare prelinși pe fața de pernă în ritm de staccato - singurul perisabil însemn ecce homo. Referință Bibliografică: SEMNUL / Tania Nicolescu : Confluențe Literare, ISSN
SEMNUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2056 din 17 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/340258_a_341587]
-
m-aș preface -n cornul care sună. Să-mi chem răbdarea la un scurt popas, Și din iertare, să cos o nouă noblețe, Iar toamnei, dacă vine, nu voi putea să-i las Decât acele amintiri și lacrimi de tristețe... ARȘIȚĂ DE FOC Ah, arșiță , mi-e sete tot de tine, În marea dragoste să te-ntâlnesc, Și lacrimile, ce mi le-i săpat în mine, Să ți le dau , când pot să mai iubesc. Nisipul străveziu și-o piatră infinită
VERSURI de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1683 din 10 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/340249_a_341578]
-
cornul care sună. Să-mi chem răbdarea la un scurt popas, Și din iertare, să cos o nouă noblețe, Iar toamnei, dacă vine, nu voi putea să-i las Decât acele amintiri și lacrimi de tristețe... ARȘIȚĂ DE FOC Ah, arșiță , mi-e sete tot de tine, În marea dragoste să te-ntâlnesc, Și lacrimile, ce mi le-i săpat în mine, Să ți le dau , când pot să mai iubesc. Nisipul străveziu și-o piatră infinită Îmi lasă sufletul, ca să
VERSURI de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1683 din 10 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/340249_a_341578]
-
străveziu și-o piatră infinită Îmi lasă sufletul, ca să se răcorească, Ființa, care tremură... rămâne absorbită În lumea de topazuri și cristale, nefirească. Când eu cu apa din nisip, voi fi, Și pietrele se vor ascunde -n mare, Pe tine, arșiță de foc, te-oi potoli, Și soarele se va opri-n-adânc de zare... ARIPI DE ZEU Aripi de zeu, ca două file ninse, Se zbuciumă-n văzduhul de cristal, Cu ale mele aripi nepretinse, Creez umanul, din uman... Volubile idei în
VERSURI de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1683 din 10 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/340249_a_341578]
-
16 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului despre copilărie în bătătura noastră plină de vise tatăl meu a răstignit speranța și a legat-o de cumpăna fântânii din care ieșea apa ca aurul și noi o sorbeam în lunile secetoase când arșița verii ne muia oasele și călcam pe desculțe pe țărâna morților unde se jucase călușul din neam în neam și unde piciorul mamei lăsa urme de argint pe brumele toamnelor când aerul sub nori rămânea pustiu și mi se goleau
DESPRE COPILĂRIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340387_a_341716]
-
formă de relief pe care urci și cobori. Femeia-i fragilă, dar puternică dacă este nevoie, să facă față situațiilor dificile are nevoie de tandrețe. Poate fi o furtună în deșert, o dimineață proaspătă de primăvară, o rază fierbinte din arșița verii, fructul pârguit din livada de toamnă, fulgul de nea ce se topește în căușul palmelor tale, simțindu-ți răsuflarea. Femeia este surâsul care-ți deschide ușa când nimeni nu mai are încredere în tine, alinarea sufletului rătăcit pe drumuri
FEMEIA NU-I O STÂNCĂ de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 970 din 27 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/340517_a_341846]
-
miezul focului, eu renășteam. Mă mutasem din casă bunicii în rulotă de lângă lac, iar la magazin mai vindeam doar seară, cateva ceasuri. Continuăm, totuși, să mă trezesc la șase. În zori, era o ceață atât de densă și răcoroasă, încât arșiță ce urma părea ireala. Apă lacului era caldă. Stăteam pe ponton, gol-goluț, până ce toată pielea mi se înfiora, apoi săream în apă și înotam, cu ochii închiși, pana numărăm la 30. Atunci îi deschideam: eram doar eu, apa ușor vălurita
Adiet sau sărbătorile bătrânilor. „Îi rău de trăznet Precupu, Doamne feri...” () [Corola-blog/BlogPost/338804_a_340133]
-
împart anu în doauă giumatăț: una caldă, una race. Da dacă omu o strâcat socoată, cum să să mai nimeară? Dacă rostu s-o făcut păntru om și omu să strâcă, să strâcă și rostu, n-ai frică! Vedz cu arșiță ahasta, dzâc tot că-i de la Dumnedzău. Nu-i de la Dumnedzău, îi de la oamini! Nu șciu dacă pricepi... Îți recomandăm Povestea că viața. De căte feluri sunt vorbele Au trecut 15 ani până să pricep. 15 ani de îndoieli, de
Adiet sau sărbătorile bătrânilor. „Îi rău de trăznet Precupu, Doamne feri...” () [Corola-blog/BlogPost/338804_a_340133]
-
să fie, desigur, un Goethe, vom face glumițe cu substrat filosofic și vom bea ceai cu rom împreună, Goethe e nebun după o dușcă sănătoasă de rom, nu-i cade bine să dea pe gât ceai simplu, mai ales în arșița amiezii. Poemele satirice se vor scrie de la sine, fără efort, ca un rezultat firesc al discuțiilor complexe dintre două capete luminate, lumea va cere lămuriri ulterioare, căci subiectele poemelor se vor dovedi a fi prea greu de înțeles pentru muritorii
Olga, hair stylist-ul care m-a făcut să plâng. „- Aș vrea să am puţin din Monica Belluci, dar cum nu se poate, să mă tundeți măcar ca pe Charlize Theron...” () [Corola-blog/BlogPost/338959_a_340288]
-
aglomerația și ambuteiajele să crească vertiginos. Pe de altă parte, se constată o îmbătrânire accentuată a turmelor de elefanți, motiv pentru care nici pietonii savanei nu mai pot ajunge la timp la sursele de hrană și la vadurile de adăpare. Arșița verii este și ea din ce în ce mai încinsă. Apa pare să se împuțineze cu fiecare zi. Spectrul deșertificării devine din ce în ce mai amenințător. În dimineața asta, tocmai când toate animalele, tigrii, șacalii, gheparzii, zebrele, gazelele, elefanții și maimuțele s-au amestecat într-un ambuteiaj
tipuri de șoferi în savana bucureșteană () [Corola-blog/BlogPost/338502_a_339831]
-
interviul de angajare de evoluție și ucenicie, ei mă întreabă când vor ajunge directori 3. Ne-a secat fântâna. Povesteam într-un articol anterior că industria asta și bătălia din ce în ce mai acerbă pentru resurse umane competente seamană cu verile pline de arșiță de la țară în care fântânile satului se goleau rapid de apa bună, curată. Unii săteni se foloseau de vicleșuguri (în cazul de față li se spune strategii de recrutare/atragerea talentelor) și mergeau pe furiș noaptea la fântâna cea mai
„Ne-a secat fântâna, aducem tineri din Moldova și Ucraina!...” 5 semne ce pot prevesti un eventual colaps al industriei de outsourcing () [Corola-blog/BlogPost/338645_a_339974]
-
nebunii unul după altul cu cănile pline de apă. Bătrânul intră pe portița îngustă dinspre agud și se strecură în chiler ignorându-i. Apucă de coadă un ibric, îl strecură în găleata plină de sub masă, pipăi cu buzele brăzdate de arșiță și praf lichidul rece sorbindu-l mai apoi cu nesăț. Era de la moș Mănlache, proaspătă și bună la gust. - Pe lumea cealaltă Dumnezeu l-o fi iertat, că mare bine o mai făcut când o săpat-o, gândi el în
Sub aripi de agud () [Corola-blog/BlogPost/339933_a_341262]
-
ca alții. Zi de zi, sufletu-i aspira colb - codrul și imașul semănau dor. Palmele lui povesteau totul. Șlefuite de toporișca coasei plăteau tribut păringului. Plăcerea i se strecura greoi prin fața ochilor, datoria și truda dădeau năvală, impingându-l de la spate. Arșiță vieții îl încerca zilnic. Era un chin acru, plin de taină, ispășit în praf și sudoare. Nici prin gând nu-i trecea s-abandoneze. În vale, clopotele satului tânguiau mereu - sumbru. Printre dealuri, moartea-și pierduse rostul. Devenise o petrecere
Calea lactee () [Corola-blog/BlogPost/339946_a_341275]
-
care o prezintă pe mamă ni-l recomandă pe G. Vieru ca pe un poet de primă însemnătate. Mama lui Grigore Vieru este femeia necăjită a Basarabiei, cu palmele îmbibate de lutul câmpului muncit, sleită de nașterea pruncilor, buimăcită de arșițe și de necazuri, care sfârșește în sărăcie, dar nu în umilință. Ea este conștientă că trebuie să salveze un neam. După ce și-a împlinit rostul, eterna mamă, inspiratoare și protectoare, moare în sărăcia în care a trăit și a trudit
„Doar în limba ta durerea poţi s-o mângâi“ () [Corola-blog/BlogPost/339975_a_341304]
-
nu pune mâna pe coadă sapei, nu merge la prăsit (că o bate soarele și-i ruginește față că laptele), nu merge la secerat (că o înțeapă și o julește miriștea și pălămida)...în sfârșit, nu stă mult în bătaia arșiței și a gerului (să rămână veșnic frumoasă, ca așa-i place lui nea Dracu), nu mulge vacă (să n-o biciuiască, vai de mine, cu vârful cozii, ori să dea cu piciorul și să-i răstoarne șistarul cu lapte!)... Și
Ţaţa Anica şi norocul lui nea Ion () [Corola-blog/BlogPost/340009_a_341338]
-
după o țigară. Intrăm într-o Biserică, trecea preotul, cu cădelnița, eu, aplecat, cu nasul la pământ, trăgeam fumul de tămâie pe nas. Ba, mă bucurăm și când mă atingea, fără să vrea, preotul, cu pantoful. Ieșeam afară eliberat de arșiță din plămâni. Dar am început prin a ma spovedi. Cam tare. Unui preot bătrân. Din Basarabia.El. săracul, mi-a dat un canon atât de mic, că îi era milă că îl și fac: să spun, când îmi aduc aminte
Liviu Florian Jianu: Portocala. Din manuscrise () [Corola-blog/BlogPost/339494_a_340823]
-
înfoia destul de des, lua și tăciunii din vatră și spăla toate ulițele, vreo trei la număr, care se propteau în gardul lui Gheorghe al lu Șolea, ca apoi să se prăvălească spre godovan - un petic de apă ce mai astâmpăra arșița verii de pe pieile înegrite ale copiilor -, parcă nimic nu mai era ca la început Până să vină pacostea asta, toată lumea era liniștită, își vedea de ale ei, nimeni nu avea nimic cu nimeni. Eeeeeei, se mai ciondăneau ei, din când
DEŞTEPŢII DE VINERI PÂNĂ LUNI de MARIN TRAŞCĂ în ediţia nr. 584 din 06 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340883_a_342212]
-
iară și perechi în ea adună, pentru iluzii de-o vară. Sonetul dorinței Cu speranța ferecată-n amintire, când iubirea plutește pe aripi de dor, chemarea inimii se înalță în zbor. Dorință să-mi ducă în a ta privire. Prin arșița Verii, de al lacrimei izvor, dorință în care te aștept să revii, un veac te va păstra în casa inimii. Până își regăsește suflet iubitor. Pe zază de timp înaripez dorință, cu dor de iubire-n suflet singurantic. Din speranță
4 SONETE- (I) de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1550 din 30 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341010_a_342339]
-
roua frunzișului crud al pădurilor, Pedepse ale prăbușirii, amintirile Singurul zbor permis prin rănile rămase În memoria îngerilor căzuți, După smulgerea aripilor COȘMAR În visele cele mai cuminți Când numai depărtarea de casă Nălucea aspru ca apa sărată Băută în arșița setei, Când plecările nu cădeau în plânset Și toamnele erau felinare de fosfor Călăuzind trecerea vântului Prin risipa albă A florilor de volbură înmiresmate de ger Când universul întreg era căptușit cu brațele mamei Chiar și atunci În visele cele
AROME DE IARNĂ (POEME) de ŞTEFANIA OPROESCU în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341005_a_342334]
-
Eugen Dorcescu Nostalgia Oraș patriarhal, uituc, uitat, Cu parc și râu, cu munții-nvecinat, În floare și-n mireasmă scufundat ... Tu, urbea fericită, de-altădat'! Te-am cercetat, prin ani, din când în când, Și te-am aflat același, dormitând, Sub arșiță, sub ploaie, și sub vânt. Punct fix, precum o pajură-n zenit, Cu fontă-n plisc și gheară de granit, Exact ce-ai ignorat te-a nemurit. Oraș uituc, oraș de neuitat, Din care-am fost, pe vremuri, alungat. 18
EUGEN DORCESCU, NOSTALGIA de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341441_a_342770]
-
argiloase din țara Atalyei, ori pe strâmtele uliți ale satelor, încă mai rătăcea pribeagul cerșetor Tragodas. Bătrân și sprijinit în toiag, gârbovit și neputincios, deschidea șovăitor portițele caselor și cerșea cu umilință o coajă de pâine, îndurând chinuitoarea sete din arșița zilei și ținând piept cu multă greutate câinilor de pe marginea șanțurilor, din ce în ce mai înrăiți... (sfarsit) Referință Bibliografică: Povestea sărmanului Tragodas - Partea a III-a - ultima / Viorel Darie : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1144, Anul IV, 17 februarie 2014. Drepturi de
ULTIMA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342011_a_343340]
-
Cheltui o grămadă de bani. Vrăjitoarea însă îl convinse că e un blestem pe familia lor, pe care nimeni nu-l poate dezlega, și că, dacă vrea să trăiască băiatul, trebuie să-l lepede imediat după ce se naște... Așa că, pe arșița de iulie, Crașoveanu tatăl stătea pitit lângă o fântână cu cumpănă unde își lăsase copilul. Îi era teamă să nu-l mănânce vreun câine, că era un boț de carne. Deodată văzu că se apropie de fântână o femeie. - Îu-îu-îu
DE SFÂNTUL DUMITRU de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1030 din 26 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342022_a_343351]
-
a arunca o lumină caldă, benefică asupra scriitorilor gălățeni în efortul de a realiza o oarecare unitate spirituală care, în mod paradoxal, să se reverse, precum fluviul nomad, în toate zonele ființei umane, dar mai cu seamă acolo unde e arșiță, teren arid, buruieni și mai ales, acolo unde pământul sufletesc nu a fost cultivat cu sămânță sănătoasă și n-a rodit nimic, rămânând pârloagă, într-o societate în plină disoluție. Pe acest teren lesne alunecător, autorul și-a propus să
ED. CONVORBIRI LITERARE, IAŞI, 2013 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1128 din 01 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342001_a_343330]