8,255 matches
-
mică vacanță, cu de la noi putere. E dreptul nostru la o relaxare. Cine știe dacă, după ce ne angajăm, vom mai avea această posibilitate? Hai cu mine la mare, Ina! Eu am vorbit cu Marcel, și el în două zile poate aranja cazarea, transportul, totul... - Cine e Marcel, dragă? Nu mi-ai vorbit niciodată de el. - Cum eram să-ți vorbesc, dacă l-am cunoscut abia aseară? - Și tu ai încredere în apariția la colțul străzii a oricărui tânăr care își oferă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
nu se puteau abține. Bretonul Corinei se zbătea și el în ritmul alert al respirației, apoi se retrase de o parte și de alta a frunții, lăsând-o să inspire. Corina își reveni imediat, puse mâna la gură și își aranjă bretonul cum a fost. — Tu chiar crezi prostiile astea? Dan ridică din umeri, nu voia să fie categoric, și o lăsă pe ea să continue. — Adică nu ți se pare că își bat joc de noi? — Numai dacă i-am
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Mara rămase să o vegheze. La televizor știrile curgeau în altă parte de lume. Mâna Marei tot mai mângâia mâinile doamnei Aurelia. O STAȚIE Ușile se închiseră automat și Delia se trezi în lumina puternică de neon. Cu o mână aranjă cutele celofanului în care stăteau strânse garoafele sugrumate de degetul opozabil. Din difuzor veni anunțul cu stația următoare, iar mâna Deliei se înfășură ca o panglică în jurul barei reci din aliaj. Lumina de neon pătrunse în tunel, dar întunericul n-
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
sufletul său, deși împărțit prin alte trupuri. CABINA LIFTULUI Ultimul care în acea dimineață a pătruns în cabina liftului a fost un bărbat între două vârste. Era grăbit și apăsă cât mai repede pe butonul pentru ultimul etaj; apoi își aranjă cravata, gulerul și părul. Ar fi vrut să se privească în oglindă, însă nu se putu întoarce, în spatele său se afla un puști plin de coșuri, mestecând gumă cu toată gura. Dădea din cap în ritmul muzicii din căști, balansând
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
eșafod diabolic. De când Ina se mutase definitiv în apartamentul lui Alex, Olga nu o mai vizitase la noua ei locuință. Ori de câte ori plana pe crengile gândurilor sale câte o pasăre neagră, cu gând iscoditor care o îndemna să vadă cum se aranjase Ina, cum trăia, care era viața ei de zi cu zi, își înfrâna cu greu pornirile de a-și satisface curiozitatea feminină. Se simțea roasă de gelozie și de un egoism înrădăcinat. Ca un ecou obsedant, seara aceea îndepărtată în
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
pagini. Închise mental volumul, hotărât fiind să curme această legătură care putea avea implicații dintre cele mai nefaste. Se gândi un timp, apoi dădu câteva telefoane. La unul din telefoane, primi o promisiune solemnă: să fie fără grijă, totul se aranjează! Satisfăcut de reușită, ieși din birou, îndreptându-se către hala unde fierarii betoniști, cu fețele negre asprite de vânturi, torsionau bare grele de oțel pentru stâlpii de rezistență ai noului corp al clădirii în lucru. Vorbi cu ei prietenește, îi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
clipă, de aripa morții? Doica mă trata ca pe un copil. Voia să mă privească peste tot. Eu mă simțeam încă jenat în fața soției mele. Când intra, acopeream chiuveta ce-mi servea drept scuipătoare, îmi pieptănam părul și barba, îmi aranjam boneta de noapte. Dar în fața doicii nu aveam nici o rușine. Oare de ce eram așa de intim cu această femeie, cu care, de fapt, n-aveam nici o legătură de rudenie? Îmi amintesc că, altădată, iarna, instalau, chiar în camera asta un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
asistent și un lector, care se canoneau la greu cu mobila. Nu era nimeni să-i ajute. Până la urmă, obosit și enervat de situație, asistentul s-a dus la decan și i-a spus ce se întâmpla. Decanul tocmai își aranjase un sejur la mare, lipit musai de o conferință științifică, și numai de grija ălora doi nu murea. L-a privit pe tânărul cadru universitar cu iritare și i-a transmis secretarei să-i mobilizeze pe cei rămași pe la administrativ
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ochi, dă zici că am furat-o original. Ptiu, a dracu' ușă! Cum a venit ea derect, da' derect cu urechea aia taman în trompă". Se spălă pe mâini și pe față cu grijă, gemând ori de câte ori își atingea proboscida. Își aranjă și părul, dându-l peste cap, cu un aer de gigolo în mizerie. "Haide, dom'ne, că nu-mi stă așa rău", se încurajă el. Dădu din cap a lehamite: "Nu-mi stă rău, pă dracu! Cin' mă vede, zice
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
de puțin una apetisantă și, ca atare, Petrică nici nu-și ridica ochii din România Mare. Dacă voia să-și clătească ochii, se uita la studente, nu la conțopistele alea mustăcioase. Că și alea tot în dreptul scării din spate se aranjau, numai că tineretul feminin studios avea mai mult probleme cu cupele sutienelor, pe care și le tot săltau de vreo câteva ori pentru a obține o curbură optimă a sânilor expuși generos din decolteurile ofertante, dar și cu lăsatul pantalonilor
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
întinzându-i-le în întunericul holului. E bune?" "E bune, e bune!", se bucură nea Vasile. Nu știam că mai are d-alea, superalcoolizatile, dă la oferta dă Paști. Mare șmecher ești, bre! Pă toate le bunghești și ai șmenu' aranjat!" "Păi, dar!", făcu evaziv, dar orgolios portarul. Insistă ospitalier și familiar: "Hai, intră, intră, nu mai stetea în prag!" Ridică brusc glasul, făcându-se auzit clar pe toată casa scării: Intră că babile astea răpănoase numa' cu ochiu' pă vizor
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
pune bază nici să ducă coșulețu' cu colivă pân' la biserică. Aia e!" Ieși din spital într-o stare de spirit excelentă. Dimineața însorită și neașteptat de călduță de noiembrie i se părea minunată. Doctorul Gherasim îi propusese să-i aranjeze să-l ducă o ambulanță acasă, dar nea Vasile refuzase ferm. Știa el că o dată ajuns în fața blocului ar fi trebuit să-i scape și șoferului măcar o sutică, acolo, de două berici la pet. "Lasă, moșule, că alea două
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
buza superioară peste cea inferioară și invers, obținând o distribuție uniformă a rujului, dar și o depunere de pigment suav pe marginile incisivilor. Chestie care îi dădea un aspect cât se poate de pitoresc, după umila mea părere. Își mai aranjă un pic buclișoarele vopsite într-o culoare care se voia a fi roșu Tițian, așa cum îi spusese coafeza, dar care nu izbutise decât o nuanță stacojie de o intensitate aproape electrică. În orice caz, realizarea hair-stilistei era una de mare
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
aș ruga!", se miorlăie madama. Adaugă cu un gest repezit: În fond, nici nu-i cine știe ce pentru tine. Doar ai mai ținut tu o grămadă..." "Bine, nu-i nicio problemă!", acceptă supusă Milena. Se ridică, explicând: "Mă duc să-mi aranjez cursurile și să mă organizez un pic. Peste un sfert de oră începe...". Da, dragă, du-te. Acu', că tot s-a ivit fereastra asta, o să mă reped și eu până la Minister, unde am niște probleme de rezolvat", zice Săvuleasca
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
un nou tun, cu niște calculatoare uzate luate de la o firmă care le casa. În acte erau achiziționate ca fiind noi-nouțe, firește. Dom' director trimisese actele de achiziție și ordinul de plată bancară către firma respectivă, iar omul cu care aranjase ingineria financiară urma să vină pe la prânz să-i dea bănii lichizi direct în mânușița cea vorace. În acțiunile astea mai obscure dar suculente așa se lucrează, cu cash. Lucrurile s-au petrecut exact cum își planificase Ciucurel dom' Relu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
nu ies nicăieri, că mâine trebuie să plec la Strasbourg, la conferința aia cu integrarea sistemelor naționale de educație, tot soiu' dă fachinguri și bulșituri. O săptămână mă freacă ăia p-acolo cu prostiile lor. Plus că seara trebuie să aranjez să-i invit pă câțiva tipi grei la o vânătoare pă la noi... Una-alta, înțelegi? Că dacă nu te miști, imediat înțepenești și după ce înțepenești, cazi, dracu', pă tobogan în jos." " Da. Că bine ziceți!" "Mda. Atunci io zic
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
pardesiul din cuier: "Mă reped pân' la bancă, să văd ce rezolv. Hai, te-am pupat!". Coborî, privi mohorât către BMW-ul negru și oftă adânc. Ieși în bulevard și opri un taxi, în timp ce vorbea la telefon cu reprezentanța, ca să aranjeze în așa fel încât să-i schimbe cât mai repede parbrizul. Se interesă de costuri, explicând că mașina era în garanție. Strânse din dinți, aflând suma. În plus, fu informat că în contract nu era prevăzută și gratuitatea înlocuirii, în
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
interesă de costuri, explicând că mașina era în garanție. Strânse din dinți, aflând suma. În plus, fu informat că în contract nu era prevăzută și gratuitatea înlocuirii, în cazul avarierii parbrizului. Le părea foarte rău. Îi sugerară să rezolve problema aranjând cu asiguratorul. Vorbi și cu ăștia, iar aceștia îl trimiseră la poliție, ca să facă un proces-verbal constatator, în baza acestuia urmând să se ia măsurile necesare. Închise telefonul și-i înjură pe toți cu sârg. Peste două zile, pe la prânz
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
nu se născuse concret între mine și Iozefina. Și totuși, ceea ce se derula între noi, speram să nu fie numai iluzie. Pe de altă parte, mă luau o mie de fiori reci când mă întrebam: Dacă toate întâlnirile astea sunt aranjate de cineva, habar n-ai de cine? În definitiv ce puteam răspunde pe moment? Cu siguranță că în dosul acestor întâlniri putea fi cineva sau nu putea fi nimeni. Că putea fi cineva, deduceam din simplul fapt că în acest
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
nemaipomenit de bine venită și în ton cu gustul meu. Și dacă ar fi fost numai dinții ăia la mijloc, mai ziceam, dar... Mona obișnuia să vină la mine acasă, fără să-mi ceară permisiunea și fără să mă anunțe. Aranja direct cu gazda care îi deschidea ușa și-i dădea tot concursul. Eu numai chiar de asta aveam nevoie seara când mă reîntorceam acasă năuc de obosit, abătut și poate însoțit de cineva de care Mona n-ar fi trebuit
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
nu mi se pară totuși un lucru ieșit din comun. Înapoi la jurnalul din ’77: “Așadar, cu toate că eram conștient că ceea ce urma să fac eu, era mai mult o pierdere de timp, sortam asiduu bucățile de trupuri mutilate și le aranjam frumos pe câte o masă din cele două camere și bucătărie, ale apartamentului de la etajul patru, din Berceni, unde stăteam, în vederea lipirii; eram conștient cu alte cuvinte, că mă aștepta o muncă de câine. Ceea ce va ieși din mâinile mele
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ca un accident. Cei doi, Contele și Contesa vor muri cu adevărat atât ca personaje, cât și ca actori. Ceva fără precedent. Imposibil. Mă faci să râd. Și pușcăria pe cine așteaptă? Pe nimeni. Nici povești de pușcărie. Totul este aranjat, castelane. Ce trebuie să mai facem noi doi e să căutăm un om care ar putea juca rolul ursului în cel de-al doilea spectacol. Un handicapat, un ratat. În fine, cineva care, prin definiție, e iresponsabil în fața legii. Corect
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
holul de la ieșire, care pe timpuri, ducea în pivniță și în fosta prăvălie devenită garaj, dar și scara de incendiu, blocată de multă vreme, pe care te urcai direct în podul casei, fără să treci prin celelalte apartamente. Mobila aceea, aranjată cu gust și bine conservată, cu mescioare rotunde, cu lampadare extrem de vechi, cu broderii de un colorit plin de gust, în care domină bejul și bleul, cu gramofon și radio, cu televizor vechi sovietic, cu tomuri de zile mari, frumos
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
având tot timpul senzația că n-o să se mai poată descurca și deci, n-o să găsească ușa fosei. Așa că descuie ușa din dos, a Casei de Cultură și pătrunse în holul lung și aglomerat de tot felul de obiecte fie aranjate, fie aruncate așa, în viteză, unele peste altele, ca și cum nu ar mai fi fost de folos nimănui niciodată. Încercă să pătrundă printre panouri și draperii, cu mult calm, ca să nu i se pară coridorul un labirint greu de pătruns, așa cum
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
aproprie. Îmi câștigase încrederea. Acum aveam curaj: Da. În epopeile antice, observați că întotdeauna, într-o confruntare umană se amestecă în chip nevăzut zeități care se războiesc mai abitir decât oamenii. Războiul lor e decisiv și pentru oameni. Acolo se aranjează cine va fi învingătorul aici pe pământ. (Vezi lupta Achile-Hector din Iliada lui Homer.) Dați-mi voie să vă spun că oamenii sunt niște cobai, niște marionete pe care le dirijează cineva din exteriorul scenei de aici, adică pe care
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]