1,109 matches
-
imperfecție. Un mic incident însemnase una din acele ședințe. Cum Elena la un St.-Saens buclucaș nu prindea deloc o pauză - cam grea, ce e drept - o pauză de semiton pentru a intra deodată cu acordul, Marcian, accentuând ritmul cu arcușul, o lovise peste umăr din greșală. Elena, palidă, crezuse că a făcut acolo la pian o greșală care merită enervarea, și Marcian se socotise - deși nevinovat - cel mai mare bădăran. Scurt moment dramatic, soluționat de gestul lui Marcian de a
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
ea cea dinții deschisese o pagină de acompaniament într-un ceas când era singură cu Marcian. De atunci, înapoia storurilor dese și ușilor ermetice, în umbra îndoliată care făcea apartamentul mai tainic, se auzeau sunete de orgă sau plângeri de arcuș discrete, reculese. Acele ecouri surprinsese plăcut pe Drăgănescu, care nu vroia monotonie și mâhnire în jurul Elenei și ar fi dorit bucuros ca și negrul mat al hainelor ei să fie suprimat, dacă eticheta ar fi îngăduit-o. Marcian era mereu
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Ne face concurență! se plângea Marcian. Jumătate din efectul muzical e furat de simfonia primăverii. Cu toată dorința de a fi atent a publicului, o parte din fiecare auditor va scăpa din sugestia muzicei, care va fugi de subt stăpânirea arcușurilor noastre, chemat afară de arcușurile aerului fin. Și tot așa va fi și cu fiecare executant. Aș vrea pentru joi o ploaie bună. Duminica, în ajunul generalei, fusese cu deosebire de obositoare. Marcian voise să desfacă iar din nituri fiecare bucată
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
plângea Marcian. Jumătate din efectul muzical e furat de simfonia primăverii. Cu toată dorința de a fi atent a publicului, o parte din fiecare auditor va scăpa din sugestia muzicei, care va fugi de subt stăpânirea arcușurilor noastre, chemat afară de arcușurile aerului fin. Și tot așa va fi și cu fiecare executant. Aș vrea pentru joi o ploaie bună. Duminica, în ajunul generalei, fusese cu deosebire de obositoare. Marcian voise să desfacă iar din nituri fiecare bucată muzicală 265 pentru a
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
-l reaud, cu vreo câteva zileîn urmă, după ce,în casa unui cinstit și de ispravă enoriaș, s-au consumat aproape două ore de un tradițional praznic ortodox. Căci, după aia, ce a urmat, vorba tânărului și frumosului părinte Tata lu’Arcuș: RAR, DAR BINE!, DUPĂ MINE, DUPĂ MINE; BUM!, va rămâne adânc întipărit în memoria întregii comunități de prăzniceni, ale căror nume, deși aș putea să le înserez, aici, nu găsesc, totuși, că ar fi productiv s-o fac. Refrenul ăsta
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
întregii comunități de prăzniceni, ale căror nume, deși aș putea să le înserez, aici, nu găsesc, totuși, că ar fi productiv s-o fac. Refrenul ăsta l-am auzit, cu ani și ani în urmă, pe când actualul părinte Tata lu’Arcuș era, doar, student, evident, la teologie. Refren, care, cum zic, l-am auzit, fredonat, cu o voce de argint, a altui popă, rudă bună cu Tata lu’Arcuș. Coborâtor dintr-o prelungită spiță de preoți, care-și afla capătul începător
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
auzit, cu ani și ani în urmă, pe când actualul părinte Tata lu’Arcuș era, doar, student, evident, la teologie. Refren, care, cum zic, l-am auzit, fredonat, cu o voce de argint, a altui popă, rudă bună cu Tata lu’Arcuș. Coborâtor dintr-o prelungită spiță de preoți, care-și afla capătul începător tocmai prin secolul al nouăsprezecelea, iubitor al tradițiilor românești,întregea, la celălalt capăt, lănțugul de aur al dinastiei preacuvioșilor cântăreți și petrecăreți. Acum, punând cele sfinte pe dulăpiorul
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
urmă, a unei alteia, și al alteia.Eu, din câte țin minte, să fi mai fost șapte ori opt pauze. Și, tocmai în momentul când era gata să ne pregătim încă de una, numai, ce-l aud, pe Tata lu’Arcuș: gata! Că, uite, era să uit. Era să uit că mai pe după amiază, am un praznic. Tot prin partea asta a omenirii. Pa, dragii mei enoriași! Pa! Pa, părintele nostru frumușel și drăgălel! Pa! MIRESE LA SCHIMB Iluță Grasu și
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
mai la distanță de-acele rele ce le vântură necunoscuții. Ascult muzică, citesc și compun o lume a armoniilor sfinte în care nu intră nici un răscolitor de ce-a fost înainte. Între pământ și văzduhul elastic este-o arcuire de arcușuri și strune: sunt razele soarelui care apune peste tabloul toamnei fantastic. 1984 Elixiruri autumnale Seara se lasă ușor peste zi într-o coabitare discretă; contemplarea-i un ideal și admiră luna ca pe-o vedetă Pe bolta violetă se joacă
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
Trei bărbați în frac, veste albe și papioane zgîriau o violă și două viori. Unul dintre ei era Ozenfant. îi reduse pe ceilalți la tăcere cu un strigăt răgușit și se îndreptă marțial spre Lanark, cu vioara sub cot și arcușul în mîna dreaptă, ca pe o cravașă. Cînd se apropie la un centimentru de Lanark, șopti: — Știai, desigur, că înregistrez? — Da. Ozenfant începu să vorbească pe un ton liniștit, care se transformă încet într-un țipăt asurzitor: — Doctore Lanark, ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
așa, potecile m-au dus la malul unei ape. Acolo m-am oprit. Și L-am recunoscut imediat, în ciuda lipsei Lui de strălucire. Stătea pe mal și tremura. Pierduse lira, dar avea alături, la loc ferit de udătură, vioara și arcușul. Mi se înfățișa ca un adolescent cam oacheș, slăbănog și palid. Purta o redingotă largă, veche, ultrajerpelită, cu poale lungi, decolorate de soare. Folosea o trestie strâmbă și o strună din fire de coadă de cal împletite. Pescuia niște pești
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
sălciilor, sclipea cerul. După un timp, El m-a simțit și s-a întors spre mine. M-a întrebat dacă n-aș vrea să-mi cânte. Lăsase undița pe apă. I-am spus că da, și-a luat vioara și arcușul, se acompania cu ele, cânta din gură (fonfăit). Veniră un șarpe și o pasăre, stătură lângă noi, ascultară și se îmblânziră. Aveam câțiva bani, i-am dat Lui. șarpele și pasărea se duseră. El s-a așezat lângă mine, avea
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
prăpădit acum două săptămâni“, a ținut El să precizeze. „și nici eu nu mai am mult. Mă duc după ea, în pământ, să o caut...“ Apoi și-a strâns undița, a ascuns-o în stuf, și-a luat vioara și arcușul și a plecat... * Un nor de fluturi a blocat într-o după amiază zeci de automobile pe o șosea, în apropiere de Padova. Mii de fluturi s-au lipit de parbrizele mașinilor, care au trebuit să oprească în așteptarea ajutoarelor
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
să priceapă că tot ce știuse despre femei nu mai rămânea în picioare. O posedase înainte să știe ce gândea despre ea, ceea ce nu i se mai întâmplase. Corpul ei satinat semăna cu o vioară de mare preț. Își mângâiase arcușul pe corzile ei, ca un somnambul, fără să recunoască vreo notă. Tot ce mai păstra din acel cântec năuc al primei lor nopți erau atingeri și șoapte, o electricitate a trupurilor, care răspândise scântei când se apropiaseră. Nu se îndrăgostise
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
în desenul mâinilor care pictează, gândesc și se roagă, după ce au muncit și au purtat divinitatea, de pildă, la Albrecht Dürer (1471-1528). Aproape nu există domeniu în care să nu observăm degetele pe harpă, la pian sau pe corzile și arcușul viorii: mâna vorbește și cântă, mâna meditează, ca în Gânditorul lui A. Rodin (1846-1917), mâna binecuvântează: mâna divină în contrast cu mâna diavolului, sau în numeroasele imagini ale sportivilor ce năzuiesc la victorie și glorie, folosind mâna. Importantă apare imaginea secretului, asemeni
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
mai tare cu bastonul, în pământ. BĂRBATUL CU VIOLONCELUL se oprește din cântat și își ridică privirile.) BĂTRÎNUL CU BASTON: Fii un... te-am ruga cu toții... dacă nu te superi... fă și dumneata o pauză. (BĂRBATUL CU VIOLONCELUL își așază arcușul pe scaunul de alături, își scoate o batistă și începe să se șteargă de sudoare. BĂTRÎNUL CU BASTON se întoarce la locul lui.) BĂRBATUL CU ZIARUL (Șoptit.): A zis ceva? BĂTRÎNUL CU BASTON: Nimic. BĂRBATUL CU ZIARUL (Întinzându-și picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
așa că poate se supără. BĂRBATUL CU ZIARUL: De ce să se supere? E dreptul nostru să fie liniște. (Către DOAMNA CU VOAL.) Nu? Nimic mai înalt decât liniștea. (BĂRBATUL CU VIOLONCELUL își împăturește batista, și-o pune în buzunar, își culege arcușul de pe scaun și reîncepe să cânte netulburat.) BĂRBATUL CU ZIARUL (După ce așteaptă încremenit câteva secunde.): A, nu, că asta e prea de tot! BĂTRÎNUL CU BASTON (Pe jumătate amuzat.): Înseamnă că e pornit rău. DOAMNA CU VOAL: Oricum, parcă sună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
urmărindu-l nemișcat pe BĂTRÎNUL CU BASTON. DOAMNA CU VOAL mai repetă de câteva ori același isterizant „o sole mio” după care se oprește și ea urmărindu-l pe BĂTRÎNUL CU BASTON. BĂRBATUL CU VIOLONCELUL rămâne și el nemișcat, cu arcușul în aer.) BĂTRÎNUL CU BASTON (Realizând, după câteva secunde, că a rămas singurul care cântă, se oprește și el.): Ce-i? Ce vă uitați așa? (Pauză lungă. Toată lumea îl privește în tăcere. BĂRBATUL CU VIOLONCELUL pare că oftează - sau poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Ia-le. BĂTRÎNUL CU BASTON: Pune-i-le. DOAMNA CU VOAL: Dă-i-le. BĂTRÎNUL CU BASTON: Încet. DOAMNA CU VOAL: Hai, hai! BĂRBATUL CU ZIARUL: Ține mai strâns. Ține mai strâns. (BĂRBATUL CU VIOLONCELUL este împins afară numai cu arcușul în mână și cu umbrelele subsuoară. Violoncelul a rămas în brațele DOAMNEI CU VOAL. În sfârșit liniște.) BĂTRÎNUL CU BASTON (Care trage ușile, dar nu le mai poate închide ermetic): Doamne, Dumnezeule, bine că s-a terminat. BĂRBATUL CU ZIARUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
aproape gata amândoi să izbucnească în râs. Din când în când, cățelandrul din dreapta, cel șchiopătând ușor, dispărea și în locul lui apărea un ins într-o redingotă de maestru de concert. Își fixa vioara la gât și plimba de câteva ori arcușul pe corzi, ca și cum le acorda. Femeia se răsuci curioasă de câteva ori, auzind sunetele acelea. Nu reușea însă să vadă instrumentistul. Nu deslușea de unde veneau acordurile de vioară. Nu erau decât cei doi cățelandri. Îl strânse de braț. - Nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
erau decât cei doi cățelandri. Îl strânse de braț. - Nu știu, se înfioră ea. Am o senzație curioasă. Parcă ne urmează cineva, ceva ca o muzică de vioară. Întoarse și el capul. Maestrul violonist se înclină respectuos, bătând ușor cu arcușul pe cutia viorii. Reveni spre femeie. O strâse de umăr. - Ce să fie... Unul care se ține după mine de când m-am întors. Seamănă cu Polileu, un fel de maestru la Filarmonica din Sudica. Nu-l lua în seamă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
pe banca aia, mi-am văzut frica. Și am plecat. Polileu apăru de astă dată în fața lor. Făcu o reverență și mai adâncă. Deschise larg brațele, ca și cum ar fi vrut să-i cuprindă. Duse apoi doar vioara la piept. Cu arcușul din cealaltă mână le arătă spre pâlcul de trei sălcii din dreapta lor. Înverziseră toate, cu ramurile atingând luciul apei. Lângă salcia din mijloc se legăna un barcaz mare, bătrân, cu trei perechi de vâsle sângerii la strapazane. Polileu făcu iarăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
să sclipească neobișnuit de reci. Încolonați, toți trei se apropiară de barcă, traseră de capătul dinspre cel cu ghionderul și o mai lungiră de câteva palme. Se cățărară, găsindu-și fiecare câte un loc lângă un vâslaș. Polileu arăta cu arcușul spre capătul rămas liber al barcazului. Apăru un fel de baldachin, susținut pe patru stâlpișori sculptați cu șerpișori. Încolăciți, șerpuleții, se tot răsuceau în jurul coloanelor acelea, opintindu-se să atingă măciuliile aurii din vârfurile lor. Ajunși sus, se aruncau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și am rămas holbându-mă la perete, debusolată. Deși felul lui Hugo de a vorbi era de obicei ușor răutăcios, facil, părea mereu relaxat, aceasta fiind și ideea, de altfel. Dar acum mi se păruse încordat ca o coardă de arcuș, lăsând să se simtă o mare discrepanță între cuvinte și modul în care le pronunțase. Și de ce-mi spunea Modesty 1? Am ridicat receptorul din nou și am format numărul direct al lui Hawkins. Minune, chiar era la birou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ca o femeie" (fr. - n. red.). G. Călinescu sufletesc să fac bucuria unui poet mare. Am iubit o fată extraordinară, un adevărat înger, o fată nervoasă, impresionabilă, o fată, îți zic, al cărei suflet vibra ca o vioară scumpă sub arcușul unui Enescu, o adevărată Marie Baskirtscheff. Am petrecut cu ea ceasuri divine, ne-am topit în beția sfântă a cărnii. Apoi am vrut să ne sinucidem amândoi. Ne-am închis în casă și-am dat drumul la gaz. Fata s-
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]