882 matches
-
sprijin și celălalt întins într-un arabesc larg și generos, în spate. Își desprinse o mână de pe cablu și-și prinse laba piciorului întins, trăgând tare de el, într-o curbă exagerată, pe care o urmă și cablul, care se arcui sub această greutate. Lurch o privea, cu gura căscată, uitând de orice animozitate, cum se cățăra pe cablu, cu picioarele încălțate în cipici ușori de balet, încolăcindu-se în jurul cablului de parcă ar fi avut elasticitatea cauciucului. Acum revenise la verticală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
zis chiar înainte să-ți fac felul. — Asta sau negi adevărata problemă. A, deci cu teorii de-astea îmi umblați, doamnă? Își stinse țigara, nu în buricul meu de data asta, și trecu peste mine, într-o singură mișcare dibace. Arcuindu-și brațele de o parte și de alta a mea, cu părul care-i cădea pe față, se uita în jos, la mine, cu ochii lui cei gri și reci. M-am întins sub el. — Mi se pare mie sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
toată lumea lucrează cu contract pe durată determinată. Chiar și Philip n-avea decât un contract pe trei ani. Toți ceilalți trebuie să și-l reînnoiască în fiecare an. Ridică din umeri. Suntem în anii nouăzeci. După cum mă așteptam, Margery își arcui ușor spatele. — Păi, eu sunt administratorul, nu? zise ea, în defensivă. Doar nu ne apucăm să tăiem în stânga și-n dreapta în fiecare an. N-ar mai înțelege nimeni nimic. Făcu semn către camera unde se afla arhiva. — Ia gândește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
vice-questore-le că am impresia că-mi amintesc acum de el? Brunetti ignoră Întrebarea, așa că Viscardi continuă: — Asta Înseamnă că l-ați arestat? Dacă asta Înseamnă că-mi veți recupera tablourile, soția mea va fi Încântată. — E mort. — Mort? Întrebă Viscardi, arcuindu-și o sprânceană de surprindere. Ce păcat! A fost o moarte naturală? Întrebă el, apoi făcu o pauză parcă pentru a-și cântări următoarea Întrebare. O supradoză de droguri, poate? Am auzit că se-ntâmplă astfel de accidente, mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
spus el ridicând una dintre foliile de protecție. Cu ce crezi că poți să distrugi mai bine o pădure ecuatorială decât cu asta? Fiindcă durerile o apucaseră din nou și-o împungeau cu forță, Alice a închis ochii. Și-a arcuit spatele și-a lăsat să-i scape un geamăt agonic, prelung și profund. Apoi a simțit pe frunte mâna tremurătoare și transpirată a lui Jake. —Of, Al, draga mea, nu-ți face griji... —Ai chemat moașele? a gâfâit ea. Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
toată zona Podișului Central Moldovenesc. Inițial, prin cursul său spre sud-est, Bârladul dă impresia că se îndreaptă spre Prut, însă el strânge afluenți precum Șacovățul, Stavnicul, Racova, Vasluiețul, Crasna (ultimii trei acoperă zona mlăștinoasă din sudul orașului Vaslui) și se arcuiește, schimbându-și direcția spre sud-vest (probabil datorită zonei coborâte a Siretului inferior), astfel încât ia forma unui semn de întrebare, de dimensiuni mari. În momentul în care își schimbă direcția, Bârladul taie pe stânga câțiva afluenți ai Prutului, iar din dreapta adună
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
ultima fiind largă și decorată cu alveole (pl. LI/1, 5-7), ornament specific și tipsiilor (pl. LI/2-4). Recipientele acestei variante sunt lucrate din pasta categoriei a doua. Tipul IV: Oală-borcan, de mărime mijlocie, cu gura largă, buza înaltă și arcuită în afară. Gâtul este scurt sau lipsește, umerii sunt aplatizați, corpul bombat, iar fundul mai îngust decât gura. Vasele sunt făcute din pastă de categoria a doua, în principal, dar și din prima categorie, în plan secundar. Exemple în inventarele
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
întâlnește în categoria topoarelor: majoritatea lor aparține armelor, dar unele sunt unelte pentru tăiatul sau prelucratul lemnului. Exemplarele dotate cu „aripioare” laterale la gaura de înmănușare a mânerului se împart în trei tipuri: topoare cu corpul și tăișul îngust, ușor arcuit și ceafa scundă sau turtită; topoare cu corpul îngust și ceafa supraînălțată; topoare-bardă cu corpul îngust și cu tăișul lat, simetric ori asimetric. Tipurile menționate sunt specifice Europei de est, sud-est și centrale, fiind întrebuințate în intervalul secolelor VII-XI. Circulația lor se
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
VI și VIII-IX. Din același punct provine și o fibulă digitată din bronz, cu placa superioară în formă de semidisc, prevăzută cu cinci butoni și cu placa piciorului romboidală. Arcul și resortul sunt din fier, iar placa semidiscoidală are nervuri arcuite în relief. Piesa este specifică secolelor VI-VII. Cercetare Gh. Coman, 1968. Materialul ceramic și piesa de vestimentație se găsesc la Muzeul Județean „Ștefan cel Mare” Vaslui. Bibliografie: Teodor 1978c, p. 41, 172 (fig. 13/3); Coman 1980c, p. 269-270
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
el, cu voce plină. Așa te vreau, domnule! Așa să fie, admise el. Îi deschise portița, făcu un pas-doi, dincoace de ea, pe trotuar, și-l invită Înlăuntru, nu Însă prin viu grai, ci, printr-un gest mai original. Anume, arcuindu-și mâna dreaptă, cu multă drăgăleșenie, pe după mijlocul său. El Îi răspunse cu același gest, arcuindu-și mâna stângă, pe după mijlocul ei, și simți, cum, Întregu-i trup, miroase a mirodenii de grădină, proaspete, și-a vino-ncoa. Și au traversat
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
făcu un pas-doi, dincoace de ea, pe trotuar, și-l invită Înlăuntru, nu Însă prin viu grai, ci, printr-un gest mai original. Anume, arcuindu-și mâna dreaptă, cu multă drăgăleșenie, pe după mijlocul său. El Îi răspunse cu același gest, arcuindu-și mâna stângă, pe după mijlocul ei, și simți, cum, Întregu-i trup, miroase a mirodenii de grădină, proaspete, și-a vino-ncoa. Și au traversat, astfel, aleea, ajungând În partea opusă a casei. Acolo, sub un vișin mare, rotat, cu o
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
amintesc că era printre puținele studente de la Medicină care nu aveau niciodată timp să se mai și distreze... Nu mai știu ce Tainicele cărări ale iubirii culoare aveau ochii ei... Albaștri sau verzi? Erau mari, limpezi, surâzători sub sprâncene perfect arcuite din naștere și îmi plăcea să mă oglindesc în ei... Doar că șansele erau minime. Am fost doar în trei ori patru plimbări prin Cișmigiu și numai o dată prin Parcul Herestrău, unde a refuzat să urce în barcă... Prefera să
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
-l stârnească. Să nu se oprească. 90 DANIEL BĂNULESCU mea benchetuiește..." ...De altfel, " Localul" are, ca popa, 36-38 înțelesuri ascunse... Ho diábolos citea cu voce baritonală, suplă, bine antrenată. Corzile vocale fărâmițau coloana de aer expulzată de diafragmă. Limba se arcuia pe planșeul bucal. Buzele rotunjeau fiece sunet. Sus, pe tăblărie, Relu și Doru își lipiseră urechile de planșeul capotei, să nu scape nimic din ceea ce se rostea cadențat înăuntru. Genel se freca încetișor de spătarul banchetei, să-și culce la
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
urlă fiare mii...” În acest peisaj global, totalizant, nuanțele se pierd. „Codrii de verdeță”, „munții [... ] răsunători” văile Înverzite, recile izvoare șopotitoare, plaiurile Îngerești, luncile armonioase formează un spațiu față de care poetul manifestă cea mai pură evlavie. Peste acest spațiu se arcuiește un cer „care zîmbește” mereu (Adio Moldovei), drumurile sînt de flori (Întoarcerea În iară), În poiene pasc zimbrii și peste „dalba moșie” trece vînătorul mitic (Dragoș), arhetipul. Codrii, cîmpiile, apele, viețuitoarele intonează o doină tînguitoare. O serafie generală (spre a
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cu atâta seninătate și împăcare. Povestea despre șarpe exact cum alții ar fi povestit că au fost la câmp să sape sau să culeagă măsline. M-au mai întrebat dacă îmi fusese frică când am văzut șarpele deschizând gura și arcuindu-se înainte de a dispărea. Și tu ce-ai zis? Am zis că nu mi-a fost frică, cum poți să te temi de o ființă care zboară? Nu ți-ar fi frică dacă ai vedea un vultur zburând prin centrul
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
mâini, încercând să se tragă lângă perete. Culorile dispărură, rămaseră albul și negrul, succedându-se ca într-un proiector de pe vremuri. Masca îi acoperi ridurile, lăsând în loc o paloare care nu mai răsfrângea lumina. Sprâncenele i se subțiară și se arcuiră, mărind spaima din priviri, iar părul se îndesi și se înnegri. Pe chipul bătrânului curgea acum fantasma unei tinereți desfigurate. Era el și tot el se privea, ca și cum ar fi stat în spatele ecranului și vedea lucrurile de-a- ndoaselea. Nu știa
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pleacă. Deschise ușa de la balcon, auzea aerul nopții, dar și foșnetul aripilor care se strânseră lângă el, pe balustradă. Orașul se întindea până departe, ici-colo licăreau lumini. Fiul omului întinse brațele cu palmele în sus și închise ochii, așteptând ca, arcuindu-se, tatăl cerului să-și așeze căușul palmelor deasupra. Porumbelul rotat își întinse aripile și-și strânse ghearele pe bara de fier, gata să se cuibărească ori gata să zboare. Orașul încă dormea. Nu era nimeni să-i răs pundă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ostentație în evidență de strâmtimea fustei, mult prea îngustă ca rotunjimile de pe abdomen să poată îndura. Marchiza ședea proțăpită pe tocuri înalte, prop tindu-și mâinile în colacii șoldurilor ca pe niște mânere. Făcea din când în când ochii roată, își arcuia fundul înapoi și piepții înainte, iar în această mișcare cabrată cerceii supra etajați și salbele ca niște ghirlande sunau ca un candelabru care vestește cutremure. Din această cuadratură pe care Pârnaie și ai lui o priveau fără a o înțelege
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
țepeni și creierele înmuiate și nălucitoare. În întuneric, mormanul uriaș putea fi acum orice, povârnișurile se îndreptau, grohotișurile de cioburi colorate, țesăturile destrămate, cartoanele și lemnele putrezite ca de corăbii scufundate căpătau culoarea opacă și grea a zidurilor, vârfurile se arcuiau. Orașul, cu pâlpâirile lui, rămase în vale ca un cuibar, încât, privind orașul, pe de o parte, urcușul de gunoaie, pe de alta, te întrebai care sunt, cu adevărat, resturile : ceea ce se aruncă sau ceea ce rămâne ? Isaia făcu un semn
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
rău, îl bătu Tili pe umăr, în pragul ușii. Dacă n-ai fi bolnav, n-ai mai fi în stare să creezi nimic. Nici n-ai avea nevoie. Ea apăru dintr-odată. Era înaltă și zveltă. Liniile trupului i se arcuiau, împărțind-o între dorința de a trăi și dorința de fi privită. Se înălțase pe vârfuri, căutând ceva pe dulap. Tili luă ghiveciul cu flori de acolo și i-l întinse. — Poftim, Magdalena. Ești nouă pe aici, când ai apărut
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
după privirile cercetătoare ale aceluia, nici el nu-i părea din caleafară de cunoscut celuilalt. Se uitau unul la altul cu o anumită dezamăgire. Ea venea de la obrajii moi, pe care pomeții nu mai reușeau să-i susțină, de la cutele arcuind gura în jos, ca pe o semilună, de la bărbia dublată până la mărul lui Adam, de la părul rărit în creștetul capului, căzând peste urechile clăpăuge. Se frecă îndelung cu săpun, își ascunse fața în căușul palmelor, dar pielea nu i se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
un prim râset este prins porcul va fi ținut în munți și reprodus printr-un ecou apoi mușcat total și eliberat (râde tare și răutăcios) COMPOZITORUL: Aruncăm primele brațe peste cap îmbăiem în valurile undelor degetul cât mai adânc ... picioarele arcuiesc sfidător gestul ... terenurile pline de sens nici un fel de mlaștină iute pentru picioare solul de sub noi devine prost suntem cântați și cântăm cu picioarele noastre pământul PIANISTA (se oprește la impresar și îi urlă în ureche): Fluturii deci din curul
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
fundul ușor concav. Toarta (torțile), probabil supraînălțate, aveau forma de lentilă, în secțiune. Pasta cenușie (Pl. 3/2). Cel de al doilea recipient, tot o ceașcă, cu două torți supraînălțate, avea corpul ușor bombat, fundul drept și gâtul scurt, ușor arcuit spre exterior. Torțile, în bandă lată. Decorul, așezat pe umărul vasului și pe gât era format din caneluri oblice și două mici adâncituri orizontale, paralele, în zona prinderii pe umăr, a torților (Pl. 3/3). Mormântul V (Pl. 3/4
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
de toaletă La mormântul de înhumație nr. 32 s-a descoperit și un cuțitaș din fier, distrus în parte de rugină, având forma triunghiulară a lamei, cu ceafa destul de groasă și mânerul îngroșat și îngustat prin batere, cu capătul ușor arcuit pentru introducerea în lemn sau os. După mărimea piesei, am considerat că acest cuțitaș a folosit pentru activități foarte fine. Până în prezent asemenea piese nu au mai fost descoperite în necropolele din sec. II-III d. Chr. Cuțitele de dimensiuni mai
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
vedea într-o latură a drumului ca o pată murdară pe câmpul gălbui de toamnă. O dungă sinuoasă care tăia câmpul acela ocolind acea movilă se dovedi a fi un pârâu cu apă limpede și puțină. Puntea de lemn se arcui, scârțâind a jale sub greutatea mea și a geamantanului meu, amenințându- mă cu debarcarea în pârâu la cea mai mică greșeală de echilibru. Se auzi un plescăit puternic și stropi și stropi limpezi urcară spre cer reușind să stârnească irizări
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]