997 matches
-
pe niște țipi de la Bălcescu cu chitarele-n spate, iar eu și Clara am luat-o peste câmp și am mers vreo sută de metri până la lizieră, de fapt o adevărată pădurice de salcâmi tineri. în spatele lor apăru un dâmb arcuit, probabil ridicat cine știe când ca însemn de hotar sau poate chiar ca mormânt. Ne-am urcat pe el și, de sus, am putut să vedem la picioarele noastre o uimitoare, feerică văioagă plină de flori sălbatice. Margarete și gura-leului
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
mână sub cap. Am ieșit pe ușă. Am străbătut coridorul și am ajuns la poarta de la intrare, ferecată toată cu scoabe și ținte de fier. Am deschis-o și am respirat cu ușurare aerul proaspăt al nopții. Am coborât scara arcuită, cu balustrade somptuoase. Clădirea conacului era luminată stins și părea semitransparentă. Am înaintat spre havuzul cu statuie în mijloc. Am atins cu degetele buza lui rece de marmură. Apa era neagră și amestecată cu stele. Pești ca de abur se
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
credeți? Numele meu este Bianca Bădărău și am 11 ani. Îmi place când unele persoane mă strigă Didi. Sunt înaltă și slăbuță, cu fața rotunjoară, ochii mari, luminoși și căprui că înserarea,cu părul șaten că fructele castanului și genele arcuite și dese. Nasul mic, puțin cârn și cu un simț al mirosului extraordinar, urechile cu care aud perfect, mă fac să cred că intr-o altă viață am fost cățel! Cei din jur mă consideră o fată deșteaptă, conștiincioasă, cu
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
privesc în tăcere... Sunt eu, Andrei, AndreiDan Crăciun, un băiat înalt și bine dezvoltat, cu părul bălai, destul de des și îngrijit tuns, cu ochii de un albastruverzui că marea când e dornică să-și ademenească iubitorii, cu sprâncenele dese, frumos arcuite, ușor pistruiat și cu buze frumos conturate. Dintr-o privire, oglinda îmi redă înfățișarea. Acesta sunt eu! Doar acesta ? O, nu! Nu e de ajuns! Mă mai privesc o dată și simt cum în oglindă o altă poartă se deschide spre
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
dimineață, am rămas ațintit cu privirea asupra oglinzii. Am văzut un chip frumos de băiat, cu părul șaten și lucios ca mătasea, fața ovală și care parcă încerca să-mi spună ceva; ochii mari și luminoși, căprui ca ciocolata, sprâncenele arcuite, nasul mititel și buzele roșii ca cireașa coaptă în miezul lunii iunie. Îmi părea că-l văd pentru prima oară în viață. Curios, m am ridicat pe vârfuri, vrând parcă să fiu mai înalt, căci figura din oglindă nu părea
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
ei. Blanchard se sprijinea de o mașină fără însemnele poliției și gesticula către femeia încă preocupată de rotocoalele ei, pe care le scotea câte două-trei deodată. Cum mă apropiam, o vedeam din profil, cu capul dat pe spate, cu umerii arcuiți, și sprijinindu-se cu o mână de portiera mașinii. Părul arămiu, cu o tunsoare paj, îi cădea pe umeri și pe gâtul zvelt. Linia jachetei sport și a fustei de lână îmi spuneau că-i subțire din cap până-n picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
pe nume Sclavele din infern? Cumpărați filme porcoase de la un mexican gras de vreo patruzeci de ani? Măi... L-am prins pe Lee pe la spate, într-un dublu nelson, și l-am răsucit spre ușă. Avea brațele încleștate și spinarea arcuită, dar am reușit să-i folosesc greutatea corpului împotriva lui. Ne-am împleticit amândoi până afară, apoi ne-am împiedicat și am căzut pe trotuar într-o îmbârligătură de brațe și picioare. L-am ținut imobilizat cu toate puterile mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
când termin aici, sergent, că altfel... O voce de femeie, răspicată și insistentă, dar prea slabă pentru ca Logan să Înțeleagă ce spune, și apoi: — Bine, bine, vin acum. Și legătura se Întrerupse. Agenta stătea pe trepte privindu-l cu sprâncenele arcuite. — Trebuie să intre pe scenă, explică Logan În timp ce Își Îndesa telefonul Înapoi În buzunar. Hai să terminăm cu asta o dată pentru totdeauna. Dacă avem puțin noroc, ne vedem cu el la bar după spectacol și Îi dăm și niște vești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Foarte sănătoasă... Oftând, scoase mașina din șanțul de pe marginea drumului. Orașul era liniștit În timp ce automobilul traversa North Anderson Drive. Numai taxiuri și camioane de mare tonaj tăiau panglici negre paralele pe drumurile acoperite de zăpadă. Valurile de la roțile acestora - jeturi arcuite de zloată și apăraie - erau transformate În jerbe aurii de artificii de farurile lui Logan. Radioul poliției pocnea și huruia aproape Încontinuu: veștile circulau repede. Strichen era mort! Puștiul era-n viață! Watson fusese-n sutien și chiloți! Îl Închise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ci doar ceva ce se asemăna cu o construcție... era, de fapt, un pod uriaș, un arc peste norii albi, sclipind în mii și mii de scânteieri iridiscente... m-am oprit la începutul treptelor care duceau în sus pe podul arcuit, interminabil, ca o scară ce se pierdea undeva în înălțimi... m-am întrebat dacă aveam forța să mai urc și acele scări, pentru că mi se făcuse dintr-o dată sete, frig și somn, drumul până acolo fiind atât de lung, încât
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
reînnoiește, copacul care înflorește; de aceea copacul ei sacru este sicomorul, al cărui lemn nu se strică. Femeile poartă văluri ușoare, sandale aurite și giuvaieruri, fiindcă Isis e inteligența care a descoperit toate artele. Coruri de adolescenți și chimvale, harpe arcuite, sistre de bronz, argint și aur își împletesc armoniile sunetelor și le amestecă cu parfumurile sacre. Fiindcă Isis este strălucitoarea Stăpână a muzicii, după cum spune inscripția de la Iu-nit Ten-tor. Și trebuie să știi că, dintre cele patruzeci și patru de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
al unei statui având pieptănătura regală a vechilor phar-haoui. — Trebuie să fi fost o statuie grandioasă, zise băiatul. Capul sculptat în granit avea ochii orbi ațintiți în față, sub pânza aceea de apă. Nu avea însă frumoasele pleoape alungite, buzele arcuite ale vechilor suverani; recent, o mână îi sculptase o frunte lată, păr des și barbă, o gură mare, senzuală, ochi mari, rotunzi sub sprâncenele dese - un chip masculin, puternic. Germanicus murmură: — Pare să fie el. Putea spune asta, fiindcă singurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
se ridică, coboară, urcă din nou, se oprește, continuă, respiră; Întind o mână, Îi ating conturul coapsei, foșnește mătăsos, sfârâie, frige buricul degetelor; destinsă, inertă, ai zice: e moartă, dacă n-ar fi pântecul respirând; are o mână deasupra capului, arcuită, cu degetele lungi rășchirate ca niște gheare, cealaltă pe lângă corp, mi se pare neverosimil de lungă, Încerc s-o apuc să-mi Împletesc degetele cu ea, dar o rezistență de fier mi se Împotrivește; este aici ea, femeia misterioasă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de foc de sub o sprânceană neagră ce se fixează pe mine ca un soare. Ea era Înaltă, brună, cu părul ei negru magnific ce-i cădea În cosițe peste umeri; nasul ei era grec, ochii arzători, sprâncenele Înalte și admirabil arcuite, pielea sa era strălucitoare și catifelat-aurie, ea era subțire și fină, se vedeau vinișoare albăstrii șerpuind pe acest gât brun și purpuriu. Adăugați la aceasta puful fin ce Înnegrea buza sa superioară și dădea figurii sale o expresie rea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de ani. Cirque Fantastique îl folosește ca și leitmotiv. Cu un gest larg, Kara îi arătă Ameliei alte puncte de pe cort în care apăreau astfel de măști. Peste tot arătau la fel de dubios, venite parcă de pe altă lume: nas lunguieț, sprâncenele arcuite, obraji desenați. Kara continuă: - Erau peste zece personaje folosite în fiecare piesă de teatru. De fapt, erau mereu aceleași personaje și purtau măști tocmai pentru ca publicul să își dea seama despre ce personaj este vorba. - Mă întrebam de ce se numește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
În partea dreaptă, molarul de sus. În partea mea dreaptă, voiam să spun. Sellitto privi spre Rhyme și apoi căută în locul indicat cu băgare de seamă. Mâna îi ieși afară ținând un dinte fals. Înăuntru, găsi un ac de metal arcuit. Îl puse atent pe masă și montă la loc dintele. Detectivul spuse: - E destul de mic. Poate să se folosească de așa ceva? Kara examină obiectul de metal. - Oho, cu ăsta poate deschide o pereche de cătușe normale în aproximativ patru secunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
cu picioarele pe pământ și te poți baza Întru totul pe el. Cu Nigel știu Întotdeauna cum stă treaba. — Și are cele mai frumoase sprâncene din lume, se pomeni Ruby vorbind. Într-un târziu Își dăduse seama: sprâncenele acele frumos arcuite, cu o formă perfectă, Îi dădeau lui Nigel aerul efeminat. — Da, și eu le-am remarcat, zise Ronnie. Sper că nu și le pensează, adăugă ea În șoaptă. —Ronnie, Nigel nu Își pensează sprâncenele, răspunse mătușa Sylvia profund jignită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
noapte, cu o voce joasă și hotărâtă: —Corect. E problema mea. Și eu sunt cel care o va rezolva. Zâmbi din nou În sinea lui. Însă nu mai era zâmbetul lui obișnuit, umil și trist, ci surâsul cu buzele uimitor arcuite al unui bărbat care căutase Îndelung un răspuns complicat la o Întrebare complicată și dintr-odată găsise un răspuns simplu. Apoi Fima se Întoarse și intră În cameră. O zări imediat pe Yael, adâncită Într-o conversație cu Uri, așezată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
care răzbea un miros pătrunzător de carne friptă. Aplecat să privească prin mica ferestruică a capacului țintuit, am zărit un craniu cenușiu, cu fața pământie și urechile topite. Așa, cu ochii aceia scurși, sub dârele albe ale sprâncenelor arse, adânc arcuite și cu buzele prăjite ce se străduiau parcă să spună cum s-a întâmplat nenorocirea, mumia hidoasă nu mai semăna deloc cu Ilie Cârpaciul, care mi-a dres sandalele cu două zile înainte de plecarea lui la Moreni, unde fusese tocmit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
depuse m-am ales cu o viață fără rost... Sunt un prag în întuneric, așezat de-a curmezișul circulației. În zilele albe trec prin parc, plimbându-mi privirea pe întinderile de oglindă ale apelor verzi. Sau le fixez pe reflexul arcuit al podului de piatră. Rămân locului și cuget la covârșitoarea importanță a existenței. Numai când zilele se arată cenușii, stau acasă, să-mi măsor singurătatea. Pornesc, apoi, fără destinație hotărâtă și discut, pe drum, cu ghetele stropite de noroi. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și nasul sunt și nu sunt la locul lor. Bărbie nu prea se vede și chiar dacă se observă vreuna, nu merită să vorbești de ea. Singurul amănunt pozitiv și remarcabil în atitudinea lui Johann Tzindl e, firește, pipa de porțelan, arcuită ca un „S” de la gură la buric. O ține cu mâna făcută cornet, fără să acopere albăstrelele din jurul hornului alb, astupat cu cenușă. Johann Tzindl are un cap de găină cheală, pe un trup de băiețandru costeliv. Poartă pantaloni scurți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
pieptul de dosul Paraschivei. Stătea în bucătărie aplecat peste albie și freca rufele cu o pereche de brațe groase cât pulpele mele. „Fleașc-fleașc”, făceau albiturile înspumate în clăbuc, în timp ce mereu îmi plimbam mâna pe șezutul ei rotund, până la coapsele larg arcuite. „Șezi ghinișor, conașule”, râdea Paraschiva și rufele făceau „fleașc-fleașc”, în spuma galbenă a săpunului. Aveam aproape doisprezece ani, îmi surâse Rudolf, diabolic, și mă văd și acum cum suflu într-un pahar cu apă, neizbutind să sorb din el, din pricina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
holul de la intrare, în care se afla și un pian, atârnau trofee de cerbi și tablouri bogat înrămate cu scene de vânătoare care se întunecau încet, dar sigur. Puține piese de mobilier, doar o masă de scris cu niște picioare arcuite ca niște burți. În spatele ei stătea, prietenos, un sergent care ar fi putut să fie profesor. El mi-a spus „faceți-vă comod“ și a dorit să afle care erau aspirațiile mele profesionale după victoria finală. Cel ce-mi vorbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
dea o formă oarecare. Cum va fi arătat în tinerețe cu asemenea buze roșii? Aproape că nu mai ține minte. Și cu pălăriile acelea bogate. Și cu părul strălucitor, de culoarea oțelului, tuns scurt și întotdeauna ondulat. Și cu sprâncenele arcuit înnegrite. Are pe undeva, prin sertare, o mulțime de fotografii, ar trebui să le caute și să se uite la ele. Dar i se face îndată lehamite să se ridice și să le caute, parcă ar fi o babă scorojită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
îi tremurau, dacă ar fi întrebat-o cineva, ar fi spus că de epuizare. Copertele din hârtie groasă, cafenie, aproape carton, erau îngălbenite, roase ușor la colțuri și pe margini, dar scrisul era întocmai cum și-l amintea: de formă arcuită, deasupra, cu litere mari, „N. Mischonzniky“ și dedesubt „furnisorul Curței Regale. Casă proprie“ și mai jos „București - strada Colței, no.7. Cel mai vechiu și cel mai mare magasin de muzică din țară“, apoi în stânga „reprezentanța celor mai renumite fabrici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]