590 matches
-
de pildă, copilul din Albala care mănîncă pămînt, se umflă și crapă. „Aici nu-i spirit românesc”, conchide. În ultimii ani mi s-a insinuat, tot mai adînc, sentimentul precarității și inutilității. N-am fost dintotdeauna așa. Cîndva, am fost ardent, pasionat. Am pus suflet chiar și în discuțiile fără de nici o miză. Am luat partea celui slab. Am disprețuit pe laș. Dușmani mi-au fost parvenitul, impostorul, ipocritul, mai ales acesta. Sentimentul că dreptatea-i de partea mea mi-a dat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și Lorca, era eroul său, și despre Calea regală, volumul pe care tocmai Îl tradusese. Cu sau fără legătură cu sceneta din tren, discuția lunecase spre erotism... Deosebea, pe bună dreptate, erotismul de sexualitate și Îi Închina, pe loc, un ardent elogiu. Nu, nu despre stricta „funcționalitate” era vorba, ci despre pulsația interioară profundă, misterioasă, sfidând vârstele și vulnerabilitățile. Imaginea din tren a dactilografei nu prea atrăgătoare stăruia, completând, acum, altfel ceea ce auzeam. MRP a plecat apoi În străinătate. La Înapoiere
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
lectura noului volum cu cea a unui grupaj de poeme apărut În 1997, ultimul pe care Îl citisem din creația Marianei Marin. Regăsirea a fost promptă și m-a răsplătit Întru totul. Ce poetă, Îmi spuneam... Citeam și reciteam, privind ardentele hieroglife pe care biciul destinului le Întipărise pe papirusul atât de fragil al cardiogramei lirice. Pulsații când grațioase și poznașe, În Înșelătorul armistițiu al jocului, când scurtcircuitate de iradiațiile rănii de a fi În lume. „Era seară./ Eram diafană./ Chimică
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
În care recunoșteam marca noii generații literare, cultivată și inventivă, redefinind În spațiul strâmt al momentului premisa libertății În captivitate, dar descopeream mai mult decât atât. În ciuda diferențelor de vârstă și formație culturală, mă regăseam În cerebralitatea asumând realul cu ardentă Înfometare și, deopotrivă, rece luciditate. „Noi intrăm În carte cu trufie/ și spunem:// Un poem de dragoste/ e mai adevărat/ decât o noapte de dragoste.// Un poem al spaimei/ e mai cumplit decât spaima.// Un poem despre moarte/ e mai
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
albastru, vol. 1, p. 227). Un ispirat cavaler al euforionismului a fost Nego, sinteză, cum el Însuși scria, Între „spiritul grec, apolinic și fausticul modern al europeanului, adică dinamismul, avântul nesăbuit”. Un minoritar, nu doar erotic, ci un ales, Întruchipând ardenta condiționare, cu adevărat intrinsecă, originară, scutită de negocierile acomodante ale sinelui, Între libertate și frumos, nu doar Între libertate și morală, cum Îndeobște se susține. Rezistența scriitorului sub comunism, onorată cu Închisoarea, devine firească, după trezirea din Întunecata vrajă legionară
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
adolescent la Roman, Blecher descoperă strâmtoarea și fabulosul sufocant al târgului bacovian de provincie. O sensibilitate excesivă și fluctuantă marchează inteligența sa nervoasă, scormonitoare. Sunt, de pe acum, semnele unei abrupte distanțări de mediu și ale Înzestrării singulare. Pe o falie ardentă se plasează sulița subțire a unui lung și tremurător ac magnetic. O senzualitate avidă, exasperată, receptând semnale imperceptibile, violentând tăcerea, Încremenirea, soliditatea opacă. Asalt tensionat, frecvențe oscilante și extreme sub controlul unei lucidități nu doar precoce, ci de-a dreptul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
celebra, cu sarcasm și cruzime glumeață. În pregătirea evenimentului, măștile care manipulau tenebroasa față a plăcerii dominau toate vitrinele orașului. Carnavalul, dintotdeauna o burlescă sfidare iconoclastă a convenției, Înfruntarea bufonă a Morții, sărbătorea dezinhibarea, exhibarea. Sub protecția măștii, Însă. Transgresarea, ardentă eliberare erotică și sexuală a diferențelor sociale, ca și a gradelor de rudenie, beneficiase de egalizarea prin mască. Prezentul nu prea mai avea, Însă, ce bariere sociale sau morale să Înfrunte, masca devenise derizorie. Spectacolul comercializării cotidianului domina, oricum, imediatul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
crăvățelul meu pentru talles-ul D-voastră (dacă Îl mai aveți).” Nu mai aveam talles-ul purtat la „Bar Mitzva”, la 13 ani, nici vreunul nou. Singurul fel În care puteam răsplăti fantasticul „crăvățel” sas era să-l iau cu mine, Împreună cu ardentele pagini care Îl Însoțiseră, ca amintire a lumii din care și eu, și Paul ajunseserăm În exilul aflat „În afara tuturor modelelor”. Nu doar această duioasă legătură m-a ținut Însă, În anii următori, În legătură cu „conspiratorul” berlinez. După ce aflasem de inițiativa
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
pentru a coborî, dincolo de conjunctura tragică, În profunzimile tenebroase ale omenescului Însuși. Scrisul iese, până la urmă, din referențial, devenind esențial. Paradoxurile Îl energizează: urgența conlucrând cu luciditatea, pesimismul potențând interogația, estetica negației regenerând creativitatea. Arta În „cenușă” se dovedește vie, ardentă. Intensitatea tragismului și forța expresiei validează o operă necesară și reprezentativă. În această operă domiciliază acum și Keseru, ne-evreul care și-a adjudecat „privilegiul” Auschwitz prin sumbra iradiere a personalității lui B. * Absoluta solitudine din finalul romanului, peste care
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
O nouă serie a revistei «Flacăra» se deschide astăzi. Trăind prea mult în obișnuința unui nume, ajungem câteodată să-i uităm semnificația. Auzim «Flacăra» și uităm ce înseamnă Flacăra.” Proclamând intenția de a face ca F. să devină o revistă ardentă, „o adevărată flacără”, Adrian Păunescu înregistra necesitatea militantismului, dar preciza: „Vom fi militanți, dar nu vom îmbrăca în nici un caz cămașa sordidă a formalismului așa-zis militant. Vom milita pentru nou, pentru progres.” În sprijinul legitimității noilor obiective ale revistei
FLACARA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287013_a_288342]
-
nu fără abilitate, autoritatea liderului partidului și statului comunist, Nicolae Ceaușescu, ale cărui benedicțiune și îndemn erau citate în final. Editorialul definea atât în literă, cât și în subtext linia pe care avea să evolueze revista în anii următori: militantism ardent, cu aspecte de „răzvrătire”, fără contestarea frontală și radicală a orânduielii politice, dar cu o combatere punctuală viguroasă a unor racile sau nedreptăți semnalate ca fiind contrare marilor principii afirmate de discursul oficial, „mustrarea potentaților” de diferite niveluri, cu recurs
FLACARA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287013_a_288342]
-
frustă familiară, provincială sau argotică, și citatul prețios, enunțul grav, melancolic, desperat și chiuitura folclorică” (Cezar Ivănescu). D. cultivă, în consecință, ipostaze histrionice echivalând o criză a interiorității, configurată într-un exces retoric, dar care sublimează adesea într-un cântec ardent, patetic până la beatitudine și narcisiac până la autoironie: „eu vă iubesc pe toți, credeți-mă pe suflet, pe viață, pe cuvânt / și spunând acestea am rămas deodată singur pe pământ” (Iubirea ca lumina). Atât volumele antume (Baladă pentru copilărie, 1982, Lorelei
DAVID. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286703_a_288032]
-
proiectează un vast Cântec al Omului, care se va construi treptat, pe durata a trei decenii. Primul poem, Iudeea, scris în mare parte înainte de primul război mondial, aduce, în vers liber, o viziune sintetică, extrasă din paginile Bibliei. O senzualitate ardentă, străbătută de elanuri panteiste și de o religiozitate în care răsună unele accente protestante, în condițiile unei culori locale șterse, dau poemului o valență expresionistă, anticipând realizări din deceniul următor. Drumul este însă abandonat în ciclurile Helada, Roma, Evul Mediu
DAVIDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
că țara va fi întregită prin eliberarea Transilvaniei. Semnarea unei păci separate cu Germania i se pare umilitoare și îl determină să-și ceară demisia din guvern. Moare însingurat la Iași, unde venise târziu, printre ultimii refugiați din București. Temperament ardent, excesiv, cu manifestări spectaculare, în care se vede voluptatea jocului de efect și surpriză, D. este o personalitate barocă, risipindu-se exuberant și contrazicându-se cu degajare, de vreme ce de fiecare dată crede în adevărul lui. În pofida belicoaselor lui afirmații teoretice
DELAVRANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286716_a_288045]
-
beckettiene. Un Îngheț premeditat, la limita lui de sus, o povestire fără sfîrșit și, dacă s-ar fi putut, fără Început, o distopie În cel mai pur sens. Opera lui Samuel Beckett este una a cvasi-imprezentabilului, una care Închide modernitatea ardentă Într-o iarnă simulată, dar una care manifestă mereu, prin ubicuitatea detaliului, un rol corectiv, profilactic; o literatură a unei hiperconștiințe a secolului XX ajunsă la performanța de a subscrie la severul decret al lui Adorno, cum că nu se
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
imperativ ca viitoarea mamă, atât pe filiera conștientă, cât și inconștientă, să-și învăluie copilul nenăscut cu sentimente de dragoste, de acceptare și de grijă focalizată. Literatura de specialitate consemnează multiple cazuri ce demonstrează, fără echivoc, că iubirea maternă, dorința ardentă de a aduce pe lume un copil, generează în jurul acestuia o miraculoasă „bulă protectoare”, despre care vorbea B. Cyrulnik (2005), adică o platoșă rezistentă care îl protejează de multiple pericole. Vom relata acum, un exemplu tulburător și persuasiv, care ilustrează
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
între groaza de a fi avortați, marginalizați, excluși fizic și psihic, și cea de a-și dori cu patimă acest lucru. Când sunt confiscați de acest din urmă pol, pot recurge la tentative suicidare fantasmatice sau chiar reale. Manifestă o ardentă ostilitate față de părinți, sau diverse alte autorități (care în fond reprezintă substitutele simbolice ale figurilor parentale). Deși adeseori sunt dotați cu o inteligență superior calibrată și au dobândit o consistentă formație profesională, nu tind spre performanțe înalte, complăcându-se în
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
apare ca ceea ce durează, imaginea unei fidelități care transcende timpul, Itaca este și locul în care se joacă misterul timpului. Dacă Itaca este o imagine, de mai multe ori evocată și convocată de către poeți și de către scriitori, cu o fervoare ardentă și o intimă pietate, ca orizont al unui adevăr al ființei, ca ceea ce leagă totodată originea și sfârșitul, Itaca este de asemenea o răscruce, o răscruce mortală pentru pretendenți, desigur, dar și pentru Ulise și pentru Penelopa. Itaca este totodată
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
sens de către Lecointre-Dupoint, editorul legendei în 1839, semnalând că deja în epoca lui Jacques de Voragine, adevărul istoric era metamorfozat de către legendă, că realismul se retrăgea spre profitul supranaturalului și al miraculosului: "Exercițiile ascetice, penitențele și macerațiile sfinților, caritatea lor ardentă, abnegația lor eroică, nu ar fi captivat singure un auditoriu van și ușuratic, care nu respira decât bătălii, iubiri, blazoane, turniruri și aventuri; de aceea adevărul istoric nu domnea întotdeauna în aceste povestiri pioase și cucernica fraudă a povestitorului, care
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
istoriei, mai vechi sau mai recente, stă mărturie că glonțul n-a reușit nici o dată să sfarme spiritul". Punct de vedere care țintește în însăși inima barbariei ce-și închipuia că ar putea asasina ideile, cărțile, amintirile, ajutîndu-se și de ardentul cuvînt al lui Victor Hugo: ,Vous voulez donner un coup aux idées? - se întreba bardul. Vent-on les comprimer? Elles sont incompressibles! Les étouffer? Elles sont immortelles!". După cum se coroborează cu mesajul mesianic al lui Bălcescu, care, în 1848, îi scria
"Judecățile viitorimii" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11364_a_12689]
-
atît»" (Rău să nu înțelegi...). Pentru neoromanticul Vieru, patria alcătuiește un inepuizabil rezervor de simboluri, un adevărat corn al abundenței poetice. Să admitem, totuși că cititorul onest al textelor d-sale trebuie să facă un efort pentru a separa această ardentă imagistică de zona național-comunismului care a banalizat și, mai rău, a infectat ideea de patrie cu diversionismul său, ceea ce la ora actuală nu e un lucru tocmai lesnicios... Consemn|m acum alte cîteva aspecte ale creației în chestiune. Bard îndurerat
Poezia de patrie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13686_a_15011]
-
Una se referă la personalitatea poetului, devenită paradigmatica. Sub chipul din fotografia din 1869, Eminescu s-a fixat în imaginarul românesc că un geniu tînăr și nefericit, de o puritate morală inalterabila, patriot, iubitor al trecutului glorios și militant politic ardent și necorupt pe baricadele adevăratei simțiri românești. A doua componentă are în vedere opera lui: poetul național, nepereche, luceafărul poeziei românești. Sută de ani care s-a scurs de la nașterea mîțului, nu i-a adus nici o modificare importantă. Folosit, în
Luna Eminescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18161_a_19486]
-
luptătorului neînfricat și nu a părăsit-o pînă în clipa din urmă. Era, incontestabil, multă utopie trează în proiectele sale reformatoare. Dar care proiect reformator nu ascunde în cutele sale utopia, hotărîndu-i eșecul, total sau parțial? Eroul nostru a crezut ardent în proiecțiile minții sale, luptîndu-se să le întrupeze în real. A eșuat adesea, pentru că nu se putea altfel. S-a mistuit pe sine în toate aceste arzătoare bătălii care, nu de puține ori, au sfîrșit în neizbîndă. A fost, fără
Constantin Stere () [Corola-website/Science/306554_a_307883]
-
și se motivează prin luciditate și sentiment. O dovedește elocvent seria consacrată ilustrării marilor ritmuri ale vieții de la germinație la rodire, de la cauză la inexorabile finalități. Instrumentarul plastic pare egal împărțit între gestul plin de fervoare și structurile unui expresionism ardent, alimentat de temperament și temperat prin gest."" Remarcabila activitate artistică a Hortensiei Masichievici Mișu a fost recunoscută prin numeroase premii și distincții: În 2002 a donat Bibliotecii Bucovinei “I.G. Sbiera” din Suceava o importantă colecție de lucrări din creația proprie
Hortensia Masichievici Mișu () [Corola-website/Science/308447_a_309776]
-
mai ales prin prisma compozițiilor muzicale ce l-au promovat. De fapt, barocul a exprimat noi forme ale valorii, care sunt de multe ori, sintetizate prin utilizarea metaforei și alegoriei, larg întâlnite în literatura, poezia și filozofia barocului, precum și de ardenta dorință a căutarii mirabilului. Folosind un termen italian adecvat, artiștii căutau, inclusiv prin utilizarea a tot felul de artificii, să uimească, să produca profundă admirație (precum în marinism), adică căutau maraviglia. Din acest unghi de vedere, dacă manierismul a fost
Baroc () [Corola-website/Science/299451_a_300780]