4,501 matches
-
de Ion Sava Ferariu; „Simion Lemnariu de 80 de ani, de profesie lemnar”, martor în 1899 la decesul lui Serea Vasile Răducan. Trebuie remarcat că mulți meșteșugari lucrau pe moșiile boierești. Am semnalat deja în urmă că în contractul de arendă a morilor din Boziești, în anul 1793, proprietarul Gavril Conachi acceptă să pună la dispoziția arendașilor „un țigan ferar ca să lucreze la moară”. Același boier înscrie într-o samă, pe o foaie volantă, nu în condicile din care am reprodus
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
datat august 1916, primarul comunei, Costache Hâncu, și Ion Ioniță, ca arendaș, convin a se „arenda cârcima comunală numai cu vin din satul Torcești pe un period de șase ani de la 1 octombrie 1916 până la 1 octombrie 1922 cu o arendă anuală de lei șasezeci, pe care arendașul se obligă să o achite în patru rate trimestriale”. Contractul nu s-a pus în aplicare, deaoarece a început războiul, iar Ion S. Ioniță a fost mobilizat, fiind în acel timp om tânăr
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
Elencăi Manu. E posibil ca încă înainte de eliberarea lor, prin Legea din 1854, țiganii de la Umbrărești să fi fost eliberați și asimilați, din punct de vedere al stării lor, țăranilor dependenți. Spre această ipoteză conduce o prevedere din contractul de arendă a moșiei Umbrărești pe anii 1829-1832, în care la punctul 2 scrie: „Toți lăcuitorii de pe acea moșie au să ni lucreze zilili boierescului după cum ne vom putea învoi cu dânșii [...] și câte case de țigani vor fi pe moșie au
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
întinderea ce se hotărășce prin legile în ființă”. În consecință, fiecare cap de familie, care efectuase zile de clacă în anii anteriori, devenea acum proprietar pe o anume suprafață, avută în folosință anterior sub numele de posesie (un fel de arendă, chirie), în raport cu numărul de vite prin care țăranii fuseseră categorisiți în fruntași, mijlocași, codași sau pălmași. În satele de clăcași de pe teritoriul comunei Umbrărești, respectiv Siliștea, Tămășeni, Slobozia (Bozieștii), Torceștii de la est de Bârlad, cele trei categorii de gospodării erau
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
trupului moșiei Umbrărești avem și noi parte di pi bunul nostru, Josu, stăpânind noi pănă în 1835 avg/ust/ 5 din Siret până în Bârlad o giumătate de bătrân, adică 22 stânjeni”, parte pe care Vasile Stănilă „au dat în embatic” (arendă), iar lor nu le-a dat „nici o para”. Cum se obișnuia în astfel de procese, ei depun un „opis de dovezi”, primul act fiind din 1817 octombrie 28, „țădulă de împărțirea făcută de răposat/ul/ Petrache Negrea, atunce hotarnic, moșii
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
procuror face cunoscute ministrului de Interne urmările intervenției în forță a armatei, despre umbrăreșteni relatând următoarele: „Tot în aceeași zi (14/27 martie), locuitorii din comuna Umbrărești, vroind a ataca din nou casele de pe moșia d-lui Negroponte, ținută în arendă de către d-1 Traian Cristescu, armata a fost nevoită a trage focuri, omorând pe locuitorii Ion Lupu Bujor (sic) și rănind pe Ion Constantin Bulai”. Informația conține neadevăruri: pe cel ucis nu-l chema Ion Lupu Bujor, ci Ion Lupu
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
proprietăților autorităților locale (les produits du domaine); și impunerea de taxe pentru servicii. * Proprietățile autorităților locale pot fi "private" sau "publice" (în Anglia ambele ar fi considerate "publice"). Veniturile din proprietățile private care aparțin autorităților locale se constituie din chirii, arende (fermages) și plăți pentru despăduriri. Veniturile din proprietățile publice provin din taxele de parcare a taxiurilor, din amplasarea pe străzi a cafenelelor, restaurantelor, chioșcurilor de ziare sau a benzinăriilor. * Serviciile oferite de autoritățile locale precum colectarea deșeurilor sau transportul public
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
zile clacă pentru pământul pășunat și alte nevoi de gospodărie (lemn, porumb). În anul 1864, tărnicenii au fost împroprietăriți ca urmare a secularizării averilor mănăstirești, iar o parte din moșia satului a rămas ca rezervă de stat, fiind dată în arendă. Arendaș a fost Lupașcu, care avea ca vechil pe unul Galeru, care a ținut moșia până în 1896, când restul moșiei s-a împărțit locuitorilor contra cost, cu această ocazie fiind împroprietăriți și unii locuitori din comunele învecinate. În iunie 1866
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
în orașele civilizate, unde un bilet îți lasă o oră sau nouăzeci de minute să călătorești. În orașele românești, deocamdată, ne aflăm tot pe vremea lui Nenea Iancu. Despre un personaj al lui Kirițescu se spune că „ia setebeul cu arendă”, adică nu achită costul călătoriei. Clienții trenului de plăcere subevaluează vârsta copilului ca să nu ia și pentru el bilet. Domnul Goe are bilet, dar ce folos?! În general, deși e luat cu arendă, STB-ul e o instituție blamată, cum
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
Kirițescu se spune că „ia setebeul cu arendă”, adică nu achită costul călătoriei. Clienții trenului de plăcere subevaluează vârsta copilului ca să nu ia și pentru el bilet. Domnul Goe are bilet, dar ce folos?! În general, deși e luat cu arendă, STB-ul e o instituție blamată, cum vor fi ulterior și ITB, apoi RATB. Tramvaiștii sunt amărâții urbei, după cum aflăm din Groapa lui Barbu și din Moromeții lui Preda. Unul dintre fiii lui Ilie Moromete ajunge la STB, ceea ce e
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
dintro ipostază în alta, dinspre omul moral spre cel imoral. Când liniștea familiei sale este tulburată de apariția lui Lică Sămădăul, Ghiță încearcă să i se împotrivească ferm și demn. Numai că prima eroare - aceea de a nu renunța la arenda hanului când înțelege că nu poate rămâne acolo împotriva voinței lui Lică - declanșează situația de criză. Tentativa eșuată de a se împotrivi lui Lică e urmată de alunecarea treptată sub influența sămădăului, de acceptarea compromisului moral. Între cei doi bărbați
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
nici măcar în întreg pentagonul neregulat sudic, căci acesta era împărțit, la rându-i, în patru ținuturi: Bugeacul, Cetatea Albă, Chilia și Ismail. Numai în Bugeac au fost primiți tătarii de domnii Moldovei ca să-și pască animalele, după reguli stricte de arendă, cu dări către stat. Cârdurile (peuplades) care locuiau în corturi și care ar fi fost, în trecut, les possesseurs légitimes ai întregii Basarabii, cum se exprima colaboratorul ziarului din Belgia, "erau cam ciudați în felul lor", căci, bunăoară, la 1407
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
fost reducerea decalajelor dintre sat și oraș, aspect reușit doar în câteva decenii, astfel încât astăzi nivelul de trai la țară este, în unele privințe, mai ridicat decât cel de la oraș. 152 E nefiresc să nu avem o lege funcțională a arendei și un nomenclator suficient de clar al prețului terenului agricol în funcție de bonitare. 153 Desigur, în unele cazuri, e discutabil în ce măsură se susține astfel producția autohtonă atât timp cât, de exemplu, foarte multe alimente au la bază compuși din străinătate. Multe produse lactate
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Iurașco pîrcălab, ori mai ales a vreunui urmaș de al său. Să cercetăm documentele Joldeștilor, mai apropiate de vremea stolnicului Vasile Iurașcu: la 1787 iunie 6, proprietara Joldeștilor era Ecaterina Balș15. În Condica liuzilor din 1803, Joldeștii apar ținuți în arendă de căminarul Antonie Ziloti 16, dar proprietar era Iordache Balș, soțul Ecaterinei Balș. În catagrafia din anul 1820, satul Joldești este "a Dms. spatar Iordache Balș"17, care este trecut ca proprietar și prin mitricile acelui sat, din anul 183518
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
de crezut dacă și Ursu Iurașcu se va fi lăudat cu așa mari înaintași, încărcați de ranguri, cînd de fapt el a avut o existență modestă. Un document de la 23 mai 1732 îl arată pe căpitanul Ursu Iurașcu luînd în arendă, cu anul, de la mănăstirea Bistrița, satul Călinești, din ținutul Sucevei 32. La început numele Iurașcu a fost de botez, iar mai apoi, ieșind din comun, Iurașcu a devenit nume de familie. Este o muncă istovitoare și zădarnică această dibuire, printre
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
și de încredere și l-a pus vechil la Sarafinești, tocmai cînd Donțu o avea pe Paraschiva, care se ridica fată mare. Mănăstirea Moldovița, încă de la 30 aprilie 1795 își arendase moșia Sarafinești stolnicului Antonie Zilotii 35, care ținea în arendă și Joldeștii. După expirarea contractului de arendă, s-a făcut un schimb de moșii, între baronul Musteață și vistiernicul Iordache Balș. Prin acest schimb de moșii, Sarafineștii au trecut în proprietatea lui Iordache Balș. Dar Vasile Iurașcu n-a mai
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
vechil la Sarafinești, tocmai cînd Donțu o avea pe Paraschiva, care se ridica fată mare. Mănăstirea Moldovița, încă de la 30 aprilie 1795 își arendase moșia Sarafinești stolnicului Antonie Zilotii 35, care ținea în arendă și Joldeștii. După expirarea contractului de arendă, s-a făcut un schimb de moșii, între baronul Musteață și vistiernicul Iordache Balș. Prin acest schimb de moșii, Sarafineștii au trecut în proprietatea lui Iordache Balș. Dar Vasile Iurașcu n-a mai putut pleca cu baronul Musteață, fostul său
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
este mai mult ca sigur. Mai întîi, că el a fost adus la Sarafinești de către baronul Musteață, care locuia în Bucovina, unde era stăpîn pe tîrgul Sadagura și pe o mare parte din satul Rohozna de alături și ținea în arendă multe moșii din Bucovina 51. A doua dovadă că Vasile Iurașcu era bucovinean de origine este faptul că el și-a dus copiii la Cernăuți, ca acolo să învețe carte nemțească, în timp ce alte familii Iurașcu, aflate în jumătatea de sud
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
2 iunie 1842, prin soția sa Raluca a cumpărat, la mezat, niște case pentru dugheană, cu un loc împrejur și acareturi, lîngă biserica Uspenia din Botoșani 9. G. Călinescu precizează, în mod special, că, în 1842, Eminovici avea luată în arendă moșia Durnești, de pe malul Prutului 10. Fiind interesat mai mult de facerea spirtului și de veniturile frumoase pe care le poate căpăta din vînzarea lui, în vara anului 1843, Eminovici a luat în antrepriză accizul băuturilor spirtoase din Botoșani, fiind
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
stînjeni, de la alt răzeș 27. Soțul său, Mihalache Mavrodin, a avut cumpărate, pe numele său, vreo opt bucăți de pămînt, plătind cîte 5 lei stînjenul 27. Maria Mavrodin avea pe cap afaceri multe și pline de riscuri, cu luarea în arendă a diferitelor moșii și susținerea, ca vechil, a mai multor procese, care au purtat-o mereu pe drumuri. Și Raluca Eminovici, soră-a, a căutat să dea dovadă de spirit negustoresc, dar îndrăzneala ei cerea bani mulți. Iată un împrumut
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
din tîrgul vitelor polcovnicului Iordache Corlat 31. În primele luni ale anului 1848 Raluca Eminovici împrumuta 800 galbeni de la sora ei, maica Fevronia Iurașcu, și 200 galbeni de la cealaltă soră, Maria Mavrodin, ca să aibă Eminovici cu ce prelungi luarea în arendă a moșiei Durnești 32. În aceeași vreme, tot Raluca, după ce a murit Iordache Ureche, scoase în vînzare partea sa din moșia Orășeni, pe care n-avea dreptul s-o vîndă cîtă vreme ea era pusă drept garanție pentru împrumutul de
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Creditul funciar. Dobînzile la credit și ratele lunare să le plătesc eu. Hristea, Moritz, Caballă mare"240. Apoi o altă însemnare: "Scrisoare Maiorescu. Poate să găsesc bani la rudele lui, pentru Ipotești. Să-i pun să-l facă tovarăș la arendă pe Christache"241. Scrisul prezintă foarte evidente semne de oboseală mintală. Cristea, Cristache era totuna cu Christea Marinovici, noul proprietar al Ipoteștiului. Alți biografi, în loc de Hristea, au citit Știrbei, dar în situația de la Ipotești era implicat Hristea, nu Știrbei. Oricum
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
i-a dat procură generală unui nepot al său, pe nume Gheorghe Buzescu, avocat în Iași, ca să-i administreze întreaga avere mobilă și imobilă 268. În baza procurii generale, la 3 noiembrie 1886 avocatul Gh. Buzescu a făcut contract de arendă cu Grigore Chiriță, care se domiciliase în Ipotești încă de la sinuciderea lui Nicolai Eminovici. În contract sunt trecute "moșiile Ipotești" Eminovici și Ipotești Eliza Moritz, cu întindere totală de 450 de fălci, pe termen de 10 ani (23 aprilie 1887-23
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
bărbați care îndeplineau cerințele și se angajau să respecte Legea Agrară din 1917 au primit drept de uzufruct asupra pământului (între 4 și 6 hectare de persoană în regiunea Bajíoxe "Bajío, regiunea Mexic"). Acesta nu poate fi vândut, dat în arendă, ipotecat, dat la schimb sau abandonat. Dacă un ejiditario face una dintre cele de mai sus, el își pierde toate drepturile asupra acelui pământ. Pentru o prezentare mai detaliată a ejido-ului și a situației din Guanajuatoxe "Guanajuato", vezi Gonzalezxe "Gonzalez
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
20 Ioan Mărginean Izolarea - factor inhibator al dezvoltării satelor / 17 Dumitru Sandu România ruralneagricolă azi / 26 Valer Véres Schimbări în structura ocupațională și de venituri. România în context est-european / 17 Ioana Petre Migrația și satul / 12 Cerasela Voiculescu Regimuri de arendă și forme de schimb. O analiză a managementului fermelor agricole / 26 Codrina Șandru Rețele sociale și forme asociative comunitare ca bază a dezvoltării durabile. Cazul Drăgușului contemporan / 14 * VIAȚA ȘTIINȚIFICĂ Conferința Asociației Române de Sociologie - decembrie 2005 - Forumul metodologic - Lista
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]