677 matches
-
fi ocupat ca de exemplu de gruparea (-OH), (-OMe) legăturile chimice fiind bipolare sau ionice. De această categorie aparține mica, talcul, serpentina, mineralele argiloase ca vermiculitul. c Un exemplu de mineral cu structură pe 3 straturi este muskovitul„o mică argiloasă” (KAl[(OH)|AlSiO]) și cu o structură pe două straturi caolinitul (Al[(OH)|SiO] Silcații din acesată categorie, au legat atomul de oxigen printr-o punte de legătură cu două grupări tetraedrice simultan, astfel ia naștere o structură de schelet
Silicați () [Corola-website/Science/308478_a_309807]
-
sunt denumite hidroxid-silicații de aluminiu, asociați cu apă, care conțin cantități mici de magneziu, fier, sodiu, potasiu și calciu. Sunt minerale cu granulație fină (sub 2 µm). Cea mai mare parte din mineralele argiloase aparțin la silicați, mai precis la filosilicați, la care grupările tetraedrice de sunt așezate în straturi. Ele iau naștere prin procese de degradare suferite de silicați la suprafața scoarței pământului sau prin procese de diageneză (sedimente supuse la presiuni și
Minerale argiloase () [Corola-website/Science/308677_a_310006]
-
la filosilicați, la care grupările tetraedrice de sunt așezate în straturi. Ele iau naștere prin procese de degradare suferite de silicați la suprafața scoarței pământului sau prin procese de diageneză (sedimente supuse la presiuni și temperaturi ridicate). Bogate în minerale argiloase sunt argila, bentonitul, lutul (folosit în olărit), nisipul, argile ce conțin calcar, din mlaștini, smârcuri. Argila este folosită în mod deosebit în industria ceramicii, faianței, în olărit, în fabricarea țiglei și cărămidei pentru construcții, sau în operele de artă. Amestecat
Minerale argiloase () [Corola-website/Science/308677_a_310006]
-
Europa. În anul 1707 sunt descoperite primele depozite de caolinit (caolin) în apropiere de Meißen din Germania de est (Saxonia). ul este constituit din cristale microscopice, cu un habitus foios, mineralul este de cele mai multe ori partea componentă a sedimentului mineralelor argiloase, cu mărimea particulelor sub 2 microni. Mineralul este format în general din silicați de aluminiu care se află în regiunile umede, fiind un produs tipic al silicaților de aluminiu supus proceselor chimice cauzate de intemperii, prin acțiunea acizilor sau proceselor
Caolinit () [Corola-website/Science/308025_a_309354]
-
compune în cea mai mare parte din mineralele ce conțin aluminiu ca: Gibbsit (Hydrargillit) Al(OH), Boehmit AlO(OH) și Diaspor AlO(OH. Bauxita mai poate conține minerale cu fier ca Hematit FeO și Goethit FeO(OH), ca și minerale argiloase Caolinit și minerale cu un conținut redus în oxizi de titan Anatas TiO. Din circa 95 % din bauxita exploatată se obține aluminiu, cantități mai mici sunt folosite la producerea produselor chimice ce conțin aluminiu, în producerea abrazivelor și materialelor rezistente
Bauxită () [Corola-website/Science/306534_a_307863]
-
ele apar sub formă de argile fiind intens degradate de acțiunea intemperiilor. Bauxitele cu silicați (bauxitele laterit) fiind în prezent importante din punct de vedere economic, sunt întâlnite frecvent asociate cu roci ca granit, gnais, bazalt, sienit, argilă și șisturi argiloase.
Bauxită () [Corola-website/Science/306534_a_307863]
-
uleiuri esențiale, substanțe amărui și colorant galben. Foarte important este ca locul să fie cald și însorit. Solul trebuie să conțină humus și să fie bine arat. Zona plată de la Toledo la Albacete oferă condiții optime: climă moderată, sol bogat, argilos, uneori nisipos, precipitații adecvate. Arabii au adus șofranul în peninsula Iberică în secolul al X-lea. Cuvântul "azafran" (condiment în spaniolă) provine din "za'faran" din arabă. Șofranul se înmulțește numai prin bulbii denumiți `corm`, fiind o plantă ce nu
Șofran () [Corola-website/Science/306715_a_308044]
-
Păduri ripariene mixte cu Quercus robur, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia, din lungul marilor râuri"; "Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin"; "Pajiști cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase"; "Pajiști aluviale din Cnidion dubii" și "Pajiști de altitudine joasă") ce adăpostesc și conservă o gamă diversă de floră spontană și asigură condiții prielnice de viețuire mai multor specii din faună sălbatică a Munților Făgărașului (grupă montană ce aparține lanțului
Poienile cu narcise din Dumbrava Vadului () [Corola-website/Science/306834_a_308163]
-
formează prin acțiunea chimică îndelungată a acidului carbonic și a altor solvenți naturali. Argilele primare, denumite și caoline se găsesc în locul formării lor pe când argilele secundare se găsesc departe de locul formării lor fiind mutate de eroziune și apă. Straturile argiloase fiind impermeabile, joacă un rol în reținerea apei de înfiltrație și în formarea pânzei de apă freatică. Minerale argiloase sunt de obicei formate pe perioade lungi de timp prin dezagregarea chimică treptată a rocilor, de obicei, de silicat de aluminiu
Argilă () [Corola-website/Science/307808_a_309137]
-
găsesc în locul formării lor pe când argilele secundare se găsesc departe de locul formării lor fiind mutate de eroziune și apă. Straturile argiloase fiind impermeabile, joacă un rol în reținerea apei de înfiltrație și în formarea pânzei de apă freatică. Minerale argiloase sunt de obicei formate pe perioade lungi de timp prin dezagregarea chimică treptată a rocilor, de obicei, de silicat de aluminiu, prin concentrații mici de acid carbonic și alți solvenți diluați. În urma intemperiilor acești solvenți, de obicei acizi, migrează prin
Argilă () [Corola-website/Science/307808_a_309137]
-
de aluminiu, prin concentrații mici de acid carbonic și alți solvenți diluați. În urma intemperiilor acești solvenți, de obicei acizi, migrează prin stâncă după scurgerea prin straturile superioare erodate. În plus față de procesul de dezagregare chimica cauzat de intemperii, unele minerale argiloase sunt formate prin activitatea hidrotermal. Depozitele de argilă se poate constitui în loc ca depozite reziduale în sol, dar depozitele groase, de obicei, sunt formate ca urmare a unui proces de sedimentare secundar prin depunere, după ce au fost erodate și transportate
Argilă () [Corola-website/Science/307808_a_309137]
-
se poate constitui în loc ca depozite reziduale în sol, dar depozitele groase, de obicei, sunt formate ca urmare a unui proces de sedimentare secundar prin depunere, după ce au fost erodate și transportate de la locul lor de origine de formare. Depozitele argiloase sunt de obicei în marile lacuri și bazinele marine. Argile primare, de asemenea, cunoscut sub numele de Caoline, se află la locul de formare. Depozite secundare de lut au fost mutate de eroziune și de apă din locul lor primar
Argilă () [Corola-website/Science/307808_a_309137]
-
pe cale internă (se bea amestecată cu apă), cât și pe cale externă (sub formă de cataplasme). Argila se deosebește de alte soluri cu granulație fină prin diferențele de mărime și cele mineralogice. Nămolurile (soluri cu granulație fină) care nu includ minerale argiloase, tind să aibă dimensiuni mai mari decât particulele de argilă. Dar există unele suprapuneri în dimensiunea particulelor, cât și în ceea ce privește alte proprietăți fizice, și există multe depozite apărute în mod natural care includ atât nămoluri cât și zgură. Distincția dintre
Argilă () [Corola-website/Science/307808_a_309137]
-
au toleranță mult mai mică față de impurități, deosebindu-se astfel numai prin structură: Dioxidul de siliciu face parte din silicați în grupa cărora cuarțul este într-o stare aproape pură, sau legată de alte elemente ca în cazul: feldspatului mineralelor argiloase, siliciul fiind o parte componentă importantă a scoarței pământului. Dioxidul de siliciu este practic insolubil în apă sau acizi cu excepția acidului fluorhidric (HF) reacție în care se eliberează tetrafluoridul de siliciu (gaz) având formula (SiF). Iar mai ales forma amorfă
Dioxid de siliciu () [Corola-website/Science/307981_a_309310]
-
fiind redusă în condiții de zi scurtă. Solulurile potrivite pentru năut sunt cele cu textură mijlocie, luto-nisipoase sau nisipo-lutoase, bogate în special în calciu, fiind contraindicată utilizarea solurilor cu aciditate mare și a sărăturilor. Nu sunt recomandate solurile cu textură argiloasă sau cele cu exces de umezeală. Cernoziomurile îndeplinesc toate cerințele de creștere și dezvoltare. Pentru năut, condițiile cele mai favorabile de creștere și dezvoltare sunt cele din zona de sud a țării. În Dobrogea există o zonă favorabilă în perimetrul
Năut () [Corola-website/Science/303111_a_304440]
-
se formează repede fiind acid și ușor solubil.Cu o răspândire mai limitată sunt solurile aluvionare de luncă ce se întâlnesc în văile dintre dealuri-având fertilitate ridicată,locuitorii le folosesc pentru culturi(grădini,zarzavaturi etc.) Puțin răspândite sunt solurile nisipoase,argiloase aflate pe pantele dealurilor,versanții dealurilor cât și la poalele acestora.Există și sluri hidromorfe formate în exces de umiditate. După recensământul din 2002,Comuna Glăvile avea în jur de 2500 și ceva de locuitori putând fi numită o comună
Comuna Glăvile, Vâlcea () [Corola-website/Science/302026_a_303355]
-
85% din teritoriu și solurile brune acide reprezentând 7%, iar restul de 8% din teritoriu este ocupat de soluri aluviale, puțin profunde specifice zonei de luncă și soluri superficiale crude de pe terenurile degradate. Textura solului este lutoasă la suprafață și argiloasă în întregime. Factorii genetici ai climei (suprafața activă subiacentă, radiația solară, circulația atmosferică) impun un climat temperat continental , uneori cu nuanțe excesive datorită influențelor ce vin din est. Acestea determină o răcire excesivă iarna cu vânturi puternice și uscăciune prelungită
Comuna Valea Moldovei, Suceava () [Corola-website/Science/302009_a_303338]
-
mesteacăn ). Terenul arabil, de categoria a V-a, dând o cantitate neîndestulătoare de cereale, locuitorii s-au obișnuit să se aprovizioneze din regiunile de câmpie, prin schimb cu fructe sau cartofi, fapt ce a dus la dezvoltarea cărăușiei. Solul este argilos făcând parte din clasa argiluvisoluri, tipul de sol fiind brun-roșcat de pădure. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Pietrari se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români
Comuna Pietrari, Vâlcea () [Corola-website/Science/302038_a_303367]
-
intercalații de calcare și gresii sarmatice, precum și depozite variate de argile, siltite, marne și nisipuri, ocazional intercalate cu grezocalcare și calcare. Solul parcului este cernoziomul cambic, acoperit cu un strat antropic bine reprezentat, secundar carbonatat. Textura generală este de lut argilos sau, în unele secțiuni, de lut. Orizonturile superioare ale solului au structura distrusă, datorită intervențiilor antropice, iar cele inferioare prezintă o structură poliedrică angulară în orizonturile mediane și masivă în cele inferioare. Solul mai conține acumulări toxice de crom, cupru
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
acest mâl. De cele mai multe ori, în asemenea cazuri trebuie renunțat la execuția digului. Dacă este respectată condiția capacității portante, straturile vegetale de suprafață trebuie îndepărtate. Pentru reducerea infiltrațiilor este preferabil ca digul să fie așezat pe un strat de pământ argilos și stratul permeabil de deasupra să fie îndepărtat. Dacă stratul de argilă este situat la adâncime mai mare, este recomandabil să se execute un ecran De regulă, digurile sunt construite prin așezarea de pământ de o suprața plană curățată în
Dig () [Corola-website/Science/302590_a_303919]
-
arhaic, biodiversitate, cadru arheologic de excepție, varietate istorico-arhitecturală, habitat rural tradițional și originalitate etnografică. Rezervația cultural-naturală Orheiul Vechi prezintă un relief complex, care îmbină structuri geologice sarmațiene de circa 13 milioane ani cu un caracter rupestru pronunțat și peisajuri cuaternare argiloase de circa 1,8 milioane - 10 mii ani acoperite de cernoziomuri formate în ultimii 8 mii ani . Elementul geomorfologic esențial al complexului îl constituie valea râului Răut, compusă din albia minoră, albia majoră, terase și versanți. Valea Răutului are formă
Orheiul Vechi () [Corola-website/Science/302741_a_304070]
-
Tocile". În secțiunea barajului, valea are un profil caracterizat printr-o asimetrie pronunțată. Pe malul stâng, se află o terasă cu o lățime de circa 100 m. Roca de bază este formată din gresie cu intercalații de șisturi marnoase și argiloase. Roca de bază este traversată de mai multe falii și un sistem complex de fisuri. Din cauza condițiilor geomorfologice dificile ale amplasamentului, a fost adoptată varianta unui baraj de beton în arc cu dublă curbură cu rost perimetral. Această soluție a
Barajul Paltinu () [Corola-website/Science/303702_a_305031]
-
emite: A0 (așternut) - putere de 1-10 cm; A1 (eluvial-humus) - 1-20 cm, structura gri, sub formă de pulbere, adăugarea de vrac, conține 1-6% din humus, A2 (podzolice ) - 2-20 cm (uneori mai mult), gri deschis (aproape alb) de culoare, plus lamelar, friabil, argilos și solurile argiloase conțin podzolice cereale orshteynovye B (illuvial) - 10-50 cm grosime și mai greu pe textura decât orizonturile superioare, maro, cu krupnomnogogrannoy, structura rar prismatic, C (materialul de bază). În zona de pădure (Europa de Nord, Siberia, Orientul Îndepărtat, Europa Centrală
Pădure () [Corola-website/Science/304085_a_305414]
-
putere de 1-10 cm; A1 (eluvial-humus) - 1-20 cm, structura gri, sub formă de pulbere, adăugarea de vrac, conține 1-6% din humus, A2 (podzolice ) - 2-20 cm (uneori mai mult), gri deschis (aproape alb) de culoare, plus lamelar, friabil, argilos și solurile argiloase conțin podzolice cereale orshteynovye B (illuvial) - 10-50 cm grosime și mai greu pe textura decât orizonturile superioare, maro, cu krupnomnogogrannoy, structura rar prismatic, C (materialul de bază). În zona de pădure (Europa de Nord, Siberia, Orientul Îndepărtat, Europa Centrală și de Sud
Pădure () [Corola-website/Science/304085_a_305414]
-
Prin loess (IPA: ]), se înțelege o rocă sedimentară neconsolidată, macroporică, de origine eoliană, formată în cuaternar, de culoare galbenă, rareori cenușie sau brună, cu aspect poros, constând mai ales din praf silicios și argilos. Acest termen, care a fost introdus încă din 1834, de Charles Lyell, provine din limba germană, unde se scrie Löß sau Löss și are aceeași semnificație. Solul derivat din loess formează unul dintre cele mai productive pământuri de cultură. ul
Loess () [Corola-website/Science/304243_a_305572]