2,025 matches
-
Ne aflăm astfel destul de aproape de Paul Ricœur care, deși insistă ca și Habermas și Apel pe dialog și reciprocitate, caută să păstreze, În Soi-même comme un autre (1990), o sferă a convingerii care intră În relație dialectică cu cea a argumentației. Convingerile noastre, care țin de identitatea și cultura noastră, trebuie supuse argumentației. Căci dacă este adevărat că nu ne putem desprinde de ceea ce suntem, la fel de adevărat este și că nu putem nici să renunțăm la gândirea universalului. Ricœur vorbește de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
Habermas și Apel pe dialog și reciprocitate, caută să păstreze, În Soi-même comme un autre (1990), o sferă a convingerii care intră În relație dialectică cu cea a argumentației. Convingerile noastre, care țin de identitatea și cultura noastră, trebuie supuse argumentației. Căci dacă este adevărat că nu ne putem desprinde de ceea ce suntem, la fel de adevărat este și că nu putem nici să renunțăm la gândirea universalului. Ricœur vorbește de un universal incoativ sau contextual pe care l-am putea denumi la fel de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
Încă Întrezărită” (ibidem, p. 56). Astfel, domeniul politicii se deschide pentru o serie de dezacorduri rezonabile. Avantajele deliberării se aplică, Într-adevăr, tuturor conflictelor care au legătură cu dreptatea socială. De altfel, universalismul deliberativ nu este doar o regulă a argumentației. El apără principii substanțiale care furnizează condițiile necesare deliberării asupra unor conflicte morale fundamentale. În lumea noastră, confruntată cu pluralitatea valorilor și culturilor, nu putem concepe un universalism consecvent uitând că relația constituie, În același timp, faptul primordial al realității
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
și concurențiale. Centrarea pe identitate și pe continuitatea descendenței, imaginată pornind de la trăsăturile somatice, este suficientă pentru a crea apartenență și participare. Vom nota că, În cele două modele interpretative, nu se poate evita mitologia „nevoilor” primordiale amintite În toate argumentațiile: nevoia de apartenență, de identitate, de ierarhie etc. Nu putem scăpa ușor de natura umană, prezență postulată mereu, fără a fi În mod necesar tematizată, supusă „dorințelor”, „pasiunilor” sau „afectelor” ș.a.m.d. Analizele și discuțiile anterioare ne-au permis
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
Între națiuni” (Schanpper, 1994). Atunci când Malcom X, În prelungirea tezelor lui Marcus Garvey reluate de Black Muslims 1, afirma În anii ’60 că separarea și Întoarcerea În Africa ar constitui cea mai bună soluție pentru negrii americani, el Își baza argumentația pe o anumită concepție asupra revoluției negre și a naționalismului negru, precum și pe legătura dintre lupta pentru independență și Însușirea pământului (Malcom X, 1968). Tot astfel, mișcarea bretonă emsav, care se prezintă ca o „mișcare socială de rezistență Împotriva asimilării
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
umane paleolitice, femeile și copiii, și, implicit, minimalizarea impactul cultural al acestuia. Subiectul nu este, desigur, inedit, în particular pentru segmentul feminist al arheologiei contemporane (ex. Adovasio et al. 2007; Gero & Conkey 1991; Sweely 1999; Baxter 2008; etc.). Motivația și argumentația noastră se doresc, însă, profund diferite. Cantonarea explicită într-un domeniu al atitudinilor politice ne apare mai mult sau mai puțin sinonimă asumării deliberate a unei perspective subiective. Chiar dacă țelul acestei atitudini îl reprezintă „demascarea” și „echilibrarea” tendinței dominante, cât
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
sub ocrotirea sa pe cel intelectual și să-i suplinească infirmitățile structurale". Loial ideii de monarhie constituțională, cînd regele va fi obligat să abdice, ca un veritabil personaj caragialesc, nu șovăie să scandeze noul nume al țării, nu fără o argumentație prealabilă: "...noi am fost sinceri și nu am înșelat pe nimeni, sperînd că instituția monarhică se va acorda cu interesele poporului român. Cînd însă factorul constituțional însuși abdică (...) înțelegem că ar fi fără sens a mai rămîne monarhici fără monarh
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
a absolvi de tragic societatea care cade (marea burghezie și aristocrația așa cum le vede el sub loviturile administrației comuniste, luminos biruitoare)". Absolvirea de tragic este scuzată de autorul Poeziei lui Eminescu prin "inextricabila propensiune spre comic" a Divinului. Cam șubredă argumentația! Altfel îl vede Gheorghe Grigurcu și aderența sa la comic: "Făcînd teribile artificii de inteligență ingenioasă și expresivitate, folosind o strategie culturală strălucitor-combinatorie pentru a-și masca deficitul de spiritualitate, inaderența la metafizic, idiosincrasia în fața tragicului, G. Călinescu ilustrează un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
niscaiva Klaus Barbie, ci doar un mizerabil Ceaușescu și un blestemat Pol Pot?"". Monica Lovinescu refuză reabilitarea juridică a mamei; fostă deținut politic, decedată în închisoare, pentru că nu a acceptat, în schimbul medicamentelor, să-i ceară fiicei a deveni agenta regimului. Argumentația refuzului este îndemnul necesar pentru a păși către normalitate. Soluția nu este reabilitarea de la caz la caz, sau pe loturi, la cerere, ci declararea ca ilegală a jurisprudenței comuniste, cum s-a făcut în Cehia; astfel s-ar anula toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
marginalizării valorilor veritabile (xenofobie), a eliminării elitelor politice, culturale și religioase și a izolării țării în raport cu direcțiile novatoare din lumea ideilor și din tehnologie". În finalul Raportului sînt prezentate principalele acțiuni criminale ale regimului bolșevic, care vor sta la baza argumentației din discursul prezidențial privind condamnarea comunismului. Pentru a nu uita, pentru a condamna, spre a nu se mai repeta, avînd ca temei vasta documentație, mărturiile victimelor, literatura axată pe tragica experiență comunistă, întrucît dictatura comunistă din România s-a făcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
mod exclusiv - creată la noi în secolul al XX-lea sub semnul simbolismului, expresionismului, ermetismului, avangardismului etc. are sau nu „semne particulare”, dacă se poate vorbi de un specific al modernismului românesc. Concluziile nu sunt spectaculoase, ci întrucâtva previzibile, dar argumentația și exegeza sunt demne de tot interesul. Ca și în alte rânduri, M. se lansează în cercetare fără prejudecăți, recurge masiv la analiza de text și împărtășește cititorului întreaga dinamică a raționamentelor și emoțiilor estetice pe care își întemeiază concluziile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288109_a_289438]
-
pe care îl trata anterior; 3) găsirea unui „defect" la partener logica este că nu am de ce să accept criticile unui om dacă am găsit ceva să-i reproșez; 4 ) generalizarea reprezintă un alt mijloc eficace prin care putem dezechilibra argumentația folosită de către partenerul nostru de negociere: dacă acesta critică ceva precis, focalizat din comportamentul nostru, o expresie de tipul „ai ceva cu mine" sau „știam eu că nu ai încredere în ce fac" ar putea să-1 pună în ipostaza de
Medierea în educație by Ileana Bădulescu Anastase, Cornel Grigoruț, Mircea Mastacan () [Corola-publishinghouse/Science/1700_a_3139]
-
acest eveniment legislativ ține numai de competența autorității legiuitoare ordinare sau delegate. Pe de altă parte, așa cum s-a arătat mai sus, legiuitorul constituant, spre deosebire de cel ordinar, s-a prevalat de noțiunea încetării efectelor juridice, ceea ce lipsește de finalitate orice argumentație ce pornește de la premisa eronată potrivit căreia, ca efect al unei decizii de admitere a Curții Constituționale, un act normativ sau o dispoziție din acesta sunt abrogate. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147
EUR-Lex () [Corola-website/Law/253797_a_255126]
-
referință pentru domenii din cele mai diferite. O scenă banală dintr-un restaurant din Paris, bani, căsătorii, jocul de șah și alte asemenea fapte, minore, cotidiene, poartă "povara metafizică" a realității sociale și formează materia auxiliară de analiză a unei argumentații ce seduce prin inteligență, plasticitate și, nu în ultimul rînd, prin simplitatea și claritatea unei expuneri care frecvent își aduce în prim plan contraargumentele cele mai puternice pentru a le elimina sau a le pune între paranteze printr-o uimitoare
Limbaj și instituții sociale by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15470_a_16795]
-
slabe ale ediției. Informațiile ținînd de istoria literară (sau culturală) sînt oferite în doze concentrate și într-o formă dinamizată, atrăgătoare; nu se simte nici o clipă praful adunat pe documente, impresia este că faptele literare evocate sînt vii, prezente. Iar argumentația din structura miezului este atentă, fără scăpări, clară și concisă. Ostentativa obiectivitate prezintă uneori breșe care lasă să respire liber, vreme de cîteva rînduri, personalitatea autorului, opțiunile, convingerile. Zigu Ornea apără "românul" lui Caragiale (orășeanul) - "zeflemitor, ironic, sceptic, inteligent, bonom
Exil cu variante by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15826_a_17151]
-
calitate, ci o activitate. Ea se referă la felul în care un text creează anumite structuri de semnificație. Pare abstract și ambiguu? Probabil chiar este, dar vina nu e atît a lui Richard Lansdown, cît a tipului de investigație și argumentație pe care le propune autorul. Încercînd (implicit, nu declarat) să propună o tripartiție în locul distincției lui Genette, deci evitînd soluția esențialistă dar și pe cea a poeticii constitutive, Lansdown deschide de fapt noi direcții în problematica autonomiei literaturii. Există un
Autonomia literaturii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/15991_a_17316]
-
care îl consideră dăunător pentru cultură și civilizația română prin realizarea unui echilibru care, în opinia lui, ar fi putut fi atins prin conferirea unui loc mai însemnat în programele școlare limbii italiene și studiilor de lingvistică și literatura romanica. Argumentația lui se sprijină în primul studiu pe elemente de geografie lingvistică și de istorie a limbii (cu o bibliografie de specialitate adusă la zi), iar în al doilea pe date mult mai concrete, care demonstrează o foarte bună cunoaștere a
Un dascăl uitat: Gian Luigi Frollo by Dumitru Cârstocea () [Corola-journal/Memoirs/17919_a_19244]
-
Brovko) a propus ca frontiera de sud a RSS Moldovenești să fie demarcată cu includerea în componența Moldovei a plaselor Reni, Bolgrad, Ismail, a județului Akerman, toate cu o populație majoritară moldovenească. Din păcate, Stalin nu a ținut cont de argumentația lor. În anul 1943, la Plenara a III-a a C.C. a Partidului Comunist din Moldova, Fiodor Brovko afirma că: „Intelectualitatea a fost izgonită de români și populația este supusă, docilă; orice colhoznic din U.R.S.S. își poate găsi aici
Fiodor Brovko () [Corola-website/Science/309966_a_311295]
-
în detaliu: ea este importantă pentru încercările mai noi de axiomatizare a termodinamicii. Originalitatea axiomatizării lui Carathéodory constă în introducerea ideii de entropie independent de noțiunea de temperatură; aceasta selecționează numai una din multiplele posibilități de a defini complet entropia. Argumentația nu face nici o restricție cu privire la numărul de parametri "geometrici" ai sistemului. Pentru cititorii articolului original, demonstrația Lemei lui Carathéodory poate părea dificilă. Aceasta a dus la o serie de articole în anii 1950 - 1966 conținând demonstrații alternative; dintre acestea, folosește
Entropia termodinamică (după Carathéodory) () [Corola-website/Science/311117_a_312446]
-
se afla în conflict cu Statul Papal. Acolo, el publică o lucrare prin care demonstrează că „Donația lui Constantin” - document ce stătea la temelia drepturilor Statului Papal, este un fals, fiind scris în secolul VIII, nu în secolul IV, principala argumentație ținând de limba latină utilizată. În 1444 vizitează Roma, dar este nevoit să fugă, dar papa Nicolae al-V-lea (1397-1447), în 1455, îl primește în Curie și îl numește secretar apostolic. Leonardo Bruni (1370-1444) umanist, istoric, cancelar al Florenței
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
Iordăchescu Ionuț Jurnalistul Cristian Tudor Popescu a declarat luni la Realitatea Tv, ca, din punctul său de vedere, condamnarea lui Adrian Nastase este una corectă, însă, e de mirare argumentația Curții, deoarece ”nu știu dacă justiția poate să judece pe baza darii de exemplu, pentru a da un exemplu.”
CTP, despre cazul Năstase: Nu știu dacă poate fi judecat pentru a da un exemplu by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/40957_a_42282]
-
Judecătoarea Iulia Motoc a avut o opinie separată în cazul deciziei CCR privind neconstituționalitatea legii de comasare a alegerilor, apreciind că "pronunțarea Curții este vagă" și criticând argumentația referitoare la încălcarea articolului 37 din Constituție privind dreptul de a fi ales. Judecătoarea a susținut că decizia Curții nu a redat exact propria jurisprudență privind angajarea răspunderii Guvernului, modalitatea aleasă pentru adoptarea Legii de comasare a alegerilor locale și
Judecătoarea Iulia Motoc de la CC, opinie separată în cazul deciziei privind comasarea alegerilor () [Corola-journal/Journalistic/46192_a_47517]
-
fost respinsă, o parte din motivarea Curții reia argumente din opiniile separate la aceste decizii", consideră judecătoarea. În ceea ce privește "caracterul vag al pronunțării Curții", Iulia Motoc apreciază că "se consideră că se aduce atingere art.1 alin.(5) din Constituție cu argumentația că se încalcă stabilitatea normelor juridice din domeniul electoral". "Același caracter vag au și referințele la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului privind accesibilitatea și previzibilitatea legii", spune judecătoarea. În opinia sa, este de apreciat faptul că prin Decizia nr.
Judecătoarea Iulia Motoc de la CC, opinie separată în cazul deciziei privind comasarea alegerilor () [Corola-journal/Journalistic/46192_a_47517]
-
se bălăngănea o mustață portocalie. - Onorat public, zise. Eu, și poate și dumneavoastră, am învățat o lecție deosebit de tristă din acest proces. Apărarea a susținut că acuzatul a acționat pentru a salva viața bunicii și până la un punct înțeleg această argumentație. Dar nu pot în ruptul capului să pricep de ce inculpatul i-a pus victimei bolovani în burtă și a aruncat-o în fântână. Pe cine a vrut să salveze cu această mizerabilă acțiune? Ce sens a avut ea? Și, auzind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
pronunța o apărare a tatălui ei (versurile 558 - 609Ă, într-un lung discurs construit cu multă abilitate. În exordiu (versurile 558 - 562Ă, Electra răstoarnă teza mamei, opunându-i josnicia adulterului. Partea centrală a discursului (versurile 563 - 594 amestecă narația și argumentația. Pentru a combate acuzația împotriva lui Agamemnon, Electra dă o nouă versiune episodului din Aulis: tatăl a fost constrâns de Artemis să săvârșească sacrificiul, împotriva voinței sale, nu ca să-i facă plăcere lui Menelau. Electra trece apoi la acuzarea Clitemnestrei
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]