1,340 matches
-
în contrast cu ultima parte, care afirmă. Prin urmare, Maiorescu nu propune o nouă cultură decât după ce denunță viciul radical al celei vechi. În planul expresiei, opoziția între polemic și religios se manifestă paradoxal, căci textele polemice ale lui Maiorescu sunt riguros argumentative, voit demonstrative și impersonale, pe când discursurile sale sunt cele care tind către polemică. Dincolo de cazul Maiorescu, cartea lui M. vizează articularea unei opere cu fundalul epocii sale și, în același timp, capacitatea lui de a accede la exemplaritate în orizontul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287990_a_289319]
-
vechi prejudecăți evocate de noi anterior și transcrise de Émile Planchard în următorii termeni: „Știința și inteligența scutesc candidatul la profesia didactică de orice pregătire profesional pedagogică” (Planchard, 1992). Afirmația anterioară poate fi combătută lesnicios prin apelul la o varietate argumentativă, debutând cu diferența semantică dintre „a ști” și „a preda” și până la utilizarea paradigmei manageriale în explicarea conduitei pedagogice. Profesorul, dincolo de a fi un simplu instructor ori o bogată sursă de informație, trebuie și poate fi și un factor de
[Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
motiv de acțiune este de a încerca și de a găsi regula care conduce la acea acțiune"48. În consecință, concepția lor despre lumea socială este bazată pe consens în cadrul comunității științifice; pentru a ajunge la adevăr, ei folosesc proceduri argumentative, analize narative și raționări practice. Metodele cantitative sunt folosite pentru diverse abordări critice, pentru cercetări despre un anumit concept, cum ar fi cel de "comunități epistemice" (Adler și Haas, 1992). Totodată, sunt utilizate metodele formale, cum ar fi modelul bazat
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache [Corola-publishinghouse/Administrative/1432_a_2674]
-
ambiguității Constituției. Ea conține unele prevederi ce îl obligă pe președinte să intervină în cazul derapajelor instituționale și altele ce îi cer să fie mediator. Cu o Constituție clară, tendințele lui Băsescu rămâneau în spațiul privat. 3. Al treilea viciu argumentativ des întâlnit este politizarea disputei. Este de înțeles faptul că oamenii politici nu pot judeca altfel decât urmându-și interesele imediate. Problema este că și cei din societatea civilă se lasă atrași în acest joc, argumentele lor fiind impregnate de
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Administrative/930_a_2438]
-
duce acesta, argumentul este totuși gândit și scris de autor, și nu invers, răspunsurile preexistând adesea în convingerile și înțelegerea autorului referitoare la fenomenul studiat. O ultimă critică pe care o menționăm aici se referă la metoda Școlii engleze, strict argumentativă și filosofică. Date fiind aspirațiile și tendințele unei părți importante a autorilor din domeniu de a fundamenta metode de cercetare empirică prin care să se permită verificarea ipotezelor emise, metoda de investigare și reflecție istorică specifică școlii a fost considerată
RELATII INTERNATIONALE by Olivia Toderean, Ionuț Apahideanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1511]
-
repere oarecum generale: libertatea individului de a cunoaște și evalua realitatea și de a-și exprima și promova opiniile, dreptul fiecărui european de a participa la dezbaterea asupra problemelor vieții publice, la nivel local, regional, național și european, admiterea comunității argumentative și a instituțiilor ce o reprezintă drept cadru al promovării scopurilor. În crearea noii Europe trebuie să se țină seama de toate realitățile. Există o mare diversitate (economică, culturală) a țărilor europene, iar nevoia resimțită în multe sectoare ale vieții
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
și licența strălucită, caracterul lozincii și metafora originală, sentința Înțepenită și sugestia binevoitoare, sforăiala obositoare și talentul expresiv. Credem că În toate modulațiile comunicării religioase este loc de mai multă atenție În privința limbajului, a construcțiilor logice ale ideilor, a structurilor argumentative desfășurate, a expresiei și frazării, a coerenței și profunzimii explicative. Ne-ntrebăm dacă nu ar fi nimerit să se creioneze o strategie de reînnoire discursivă, de articulare, corelare și completare a acestor registre, de dimensionare a unor politici comunicaționale mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
uiți la ei. Desigur, nu este pedagogic. Dar poți altfel? Cauți cuvintele. Te mai poticnești. Uneori, aluneci pe panta abstracțiilor și a verbiajului academic. Vrei să demonstrezi „că știi carte”, „că ești deștept”. Pui În act cele mai Întortocheate scheme argumentative și apelezi la cei mai sofisticați termeni de referință. Nu te Înțelege nimeni. Te sperii și o iei de la Început. Important e să-ți dai seama și să revii. Fiecare oră poate fi și un mic experiment, până ce-ți găsești
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
filosofiei, psihologiei, teoriei artelor, în general, al lecturilor din literatura universală? Este el independent, nu are interese de grup veleitar? etc., etc. Avem astăzi un Maiorescu, Lovinescu sau Călinescu, sigur, aduși la nivelul literaturii actuale? Ați putea numi un nucleu argumentativ pe care se miza în critica literară a începuturilor activității dumneavoastră de publicist? Ați consemna faptul că astăzi critica literară este mai mult o activitate de promovare, de PR, decât una literară? Ideal este ca, atunci când publici o cronică sau
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
publicist? Ați consemna faptul că astăzi critica literară este mai mult o activitate de promovare, de PR, decât una literară? Ideal este ca, atunci când publici o cronică sau un eseu, să ai o motivație, cum spuneți d-voastră, "un nucleu argumentativ". Prima motivație este și a fost, pentru mine, plăcerea lecturii, adică fondul de idei al unei opere și arta ei. Debutul meu a fost simplu, o cronică la o ediție Ion Pillat. Era un poet pe care generația mea nu
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
aș fi bănuit vreodată. Prelegerea era inteligent construită, cu grijă maximă față de reacția auditoriului, ademenit în mod constant cu detalii picante din viața literară. Evident că niciunul dintre noi, boboci cum eram, nu avea habar de eficientele strategii retorice și argumentative ce erau puse la bătaie spre naiva noastră delectare. Mai târziu, am găsit deconspirate secretele cursurilor Domniei Sale într-un interviu din 2004, apărut în revista ,,Convorbiri literare". Acolo doamna profesoară vorbea despre histrionismul actului didactic, declarând: ,, Profesorul e un actor
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
pluralitatea nivelurilor sensului prin care a fost gândit mesajul lui Platon. Fără a face neapărat un periplu exegetic amplu, trebuie reținut faptul că există, astfel, poziții conform cărora sensul textului se constituie la nivelul propriu-zis al textului, ca un demers argumentativ în care teoria dreptății este construită treptat, dar și poziții conform cărora abordarea „dialogal-dramatică”, după formula lui J. Howland, consideră textul un prilej al încifrării unor sensuri tacite pe care hermeneutul este dator sa le expună. Interpretarea noastră se situează
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
este faptul de-a considera că „filosofia începe acolo unde ceva începe a fi văzut, acolo unde discursul coerent ne conduce la ceva care poate fi văzut și perceput” (p. 195). Problema nu e aceea a discursului și a logicii argumentative (logica și dialectica fiind relegate în rândul instrumentelor de care se servește filosofia, însă nefiind integrate în aceasta), ci aceea a deschiderii efective și a contactului pe care îl realizăm cu „obiectul” gândirii. În acest sens, praxis-ul filosofiei nu
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
reciproce, a experimentării diferitelor forme de comunicare și de lucru, a activării gândirii (productive, critice și creative), afectivității (personale și sociale) și voinței (de autonomizare, de participare, de transformare), a evaluării (potențialelor, oportunităților și rezultatelor dezvoltării competențelor vocaționale, practice, interpretative, argumentative și de prospectare, a metodelor achiziționării și producției cunoașterii și a motivării, structurării și exprimării creativității) și a orientării profesionale pe baza consilierii curriculare. Transformările din practica artistică contemporană (a mediilor și problematicilor abordate), impactul mediilor de masă (în special
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
a experiențelor artistice. Procesul educațional se dezvoltă, astfel, în direcția informării producției artistice din perspectiva documentării, problematizării și oferirii soluțiilor artistice cu privire la teoriile circumscrise studiilor vizuale, a formării atitudinilor și opiniilor în decodarea și explicarea observațională, analitică (interpretativă, semiotică, culturală), argumentativă, apreciativă, jurisprudențială și teoretică a rezultatelor producției și practicii artistice și a evaluării consecințelor cognitive (inclusiv estetice) și etice (inclusiv educaționale) ale investigării specifice studiilor vizuale. Încurajarea creativității și argumentării ei pe baza înțelegerii critice a culturii vizuale devine un
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
zâmbesc mai mult, privilegiază comunicarea nonverbală, recurg mai frecvent la acte de vorbire indirecte, folosesc frecvent calificări adjectivale și adverbiale, folosesc adeseori atenuatori de expresie, cuvinte de umplutură, își cer frecvent scuze, își întrerup interlocutorii relativ rar, sunt mai puțin argumentative decât bărbații. Vârsta se reflectă în abilitățile lingvistice și comunicative ale vorbitorilor, în temele de discuție abordate în pronunțarea cuvintelor, viteza vorbirii, intonație etc.; limba și comunicarea sunt achiziționate treptat de vorbitori, ajung la maturizare, apoi se degradează odată cu înaintarea
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
de putere), tranzitorii (interlocutorii negociază relațiile de putere, având pe rând acces la poziții de dominare). Puterea deținută de individ în cadrul interacțiunii se reflectă în limbă. Astfel, persoanele care dețin puterea (sau care doresc să o dobândească) sunt asertive și argumentative, încearcă să convingă prin argumente logice, au tendința de a critica persoanele superioare ierarhic, au un limbaj expresiv și corect prin intermediul căruia doresc să se facă vizibile, au luări de cuvânt relativ lungi, își întrerup partenerul de discuție, au poziții
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
de a-și dezvolta ideile se întrerupe imediat ce un alt vorbitor își anunță intenția de a lua cuvântul, în timp ce Elvid are contribuții mai scurte, mai puțin importante în plan informațional, care se suprapun puțin peste interlocutor; Paloma tinde să fie argumentativă și conflictuală, în timp ce Elvid pare mai degrabă să accentueze consensul de grup. Comparația dintre cele două dialoguri pune în evidență, pe de o parte, elemente constante de comportament verbal ale unor indivizi proveniți din anumite zone culturale, iar pe de
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
entuziastă”, „mai puțin categorică” în idei și mai ales în exprimarea lor; a deprins stilul „anglo” de temperare a afirmațiilor (engl. understatement), în locul exprimărilor hiperbolice și emfatice din limba poloneză; a renunțat să mai fie dogmatică (impunând ideile ei celorlalți), argumentativă sau excesiv implicată afectiv; a învățat cum să-și păstreze cuvântul în dialog (N-am terminat, Lasă-mă să termin), să înlocuiască imperativele (Fă cutare lucru!) cu structuri interogative de diverse tipuri (Ai putea, te rog, să...?; Ai vrea să
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
Cum vorbesc românii. Studii de comunicare (inter)culturală, Editura Universității din București, București, 2007. Practicile discursive ale românilor pendulează între cuvânt și tăcere. Tipurile predilecte de discurs sunt discursul public (în fața mulțimii, adică în piața publică sau în Parlament), discursul argumentativ (în instanță), discursul fatic, flecăreala (de stabilire și întreținere a contactelor sociale: „vorbim să ne aflăm în treabă”, „să ne treacă timpul”, „să ne facem de lucru”, vorbim chiar și dacă nu avem nimic de zis, „ne băgăm în vorbă
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
iz social, la conflictele între proprii locuitori. Pentru intervalul cuprins între războiul de independență și Primul Război Mondial, răscoala din 1907 devenea faptul istoric cel mai însemnat. În timp, manualul a fost redactat tot mai "științific"305, îmbogățindu-și arsenalul argumentativ, doar pentru a susține aceleași idei. Și galeria eroilor acceptați a suferit unele corecții. Într-o nouă formulă, din 1954, atrăgeau de la început atenția portretele lui Gh. Gheorghiu Dej, căruia i se atribuia acum o biografie revoluționară exemplară, pornind din
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Practic, regimul comunist a fost repovestit aici cu propriile sale cuvinte, într-un registru cvasi-propagandistic, cu explicații puține, care nu apar decât atunci când autorul este confruntat cu noul limbaj, nefamiliar, postcomunist. Vechi sau noi, cuvintele-cheie nu au totuși nici un suport argumentativ, ele trebuind pur și simplu invocate, nu neapărat înțelese; căci ele nu descriu, ci sunt lumea la care fac referire. "Democrația", de exemplu, nu este prezentată aici ca un sistem politic funcțional, ci mai curând ca reper care precede și
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
maghiare. Cererea lor, spun arădenii, este Îndreptățită chiar de către tradițiile politice și constituționale, nondiscriminatorii, ale Ungariei. Desigur, se poate afirma că vehicularea acestor clișee pozitive cu privire la maghiari avea o anumită dimensiune retorică, nereprezentând, În unele cazuri, decât un simplu artificiu argumentativ. Cu toate acestea, prezența lor frecventă În texte va contribui la conturarea unor imagini mai favorabile proiectate asupra maghiarilor, Îndeosebi În rândurile românilor din Ungaria. Aceste imagini justificau acțiunea politică a românilor bănățeni, care Își căutau aliați În cercurile politice
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
și standarde în direcția realizării unor referate științifice de calitate. La nivel procesual, participarea elevilor la orele de fizică, presupune, ca operaționalitate: formarea capacității de a purta discuții coerențe și consistente în jurul unui subiect prestabilit, realizarea unor asocieri inferențiale și argumentative între subiectele zilei și cele dezbătute în activitățile anterioare, dezvoltarea spiritului critic, ca problematizare a dezbaterilor în contradictoriu, -susținerea și mobilizarea capacităților constructive și creative ale elevilor în realizarea referatului științific, deprinderea metodologiei de întocmire a unei lucrări științifice, a
AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
referat științific are un caracter provizoriu, daca este stabilit încă de la început. Exigențele elaborării referatului recomandă că titlul exact al referatului științific să fie definitivat doar la sfarsitul referatului, pentru că între titlu și conținut trebuie să existe o legatura nemijlocita, argumentativa și valida. Aceste reguli inițiale sunt urmate de câteva exigente ale întemeierii, planificării și elaborării referatului științific. Reguli ale structurării explicite a construcției unui referat științific a) Alegerea titlului Titlul referatului științific trebuie să cuprindă, în mod obligatoriu, trei puncte
AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]