1,444 matches
-
și Lucie Olbrechts-Tyteca vor arăta că "aceleași tehnici de argumentare se regăsesc la toate nivelurile, la cel al discuției din jurul mesei familiale, ca și la acela al unei dezbateri dintr-un mediu foarte specializat"539, astfel încât oratorul, cunoscând aceste tehnici argumentative, va trebui să le adapteze în funcție de auditoriu. De altfel, contribuția adusă în marginea retoricii contemporane de către Chaϊm Perelman și Lucie Olbrechts-Tyteca în La Nouvelle Rhétorique. Traité de l'argumentation vine să contureze mecanismele de ordinul raționalității prin intermediul cărora se poate
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
în urma căreia sunt revalorizate efemerul, contingentul, persuasivul, gândirea slabă etc. Inversarea raportului logică retorică în postmodernism a condus la eliberarea forței retorice a textelor, care a dat o altă tonalitate dominantă discursivității postmoderne. Asumând discutarea retoricii în contemporaneitate pe nivelurile argumentativ, metafizic, poetic și textualist, direcțiile de cercetare din postmodernism converg către susținerea ideii conform căreia postmodernismul a contribuit, în special, la dezvoltarea retoricii metafizice și a celei textualiste. Un alt punct al analizei s-a concentrat pe discutarea conceptelor de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Marc, Argumentarea publicitară. Retorica elogiului și a persuasiunii, trad. de Mircea Avădanei, Editura Institutul European, Iași, 2005. ALEXANDRESCU, Sorin, Privind înapoi, modernitatea, trad. de Mirela Adăscăliței, Șerban Anghelescu, Mara Chirițescu și Ramona Jugureanu, Editura Univers, București, 1999. AMOSSY, Ruth, "The Argumentative Dimension of Discourse", în Frans H. van Eemeren, J. Anthony Blair, Charles A. Willard, A. Francisca Snoeck Henkermans (eds.), Proceedings of the Fifth Conference of the International Society for the Study of Argumentation, Sic Sat, International Center for the Study
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
suggestifs. En ce qui concerne ses œuvres tardives, le découpage présenté s'est centré essentiellement sur les concepts et les thèmes qui tiennent du domaine de la philosophie postmoderne (hyperréalité, simulation, séduction, stratégie fatale etc.) et sur leur interprétation critique et argumentative, les références théoriques provenant maintenant des œuvres de Foucault, Lyotard, Deleuze etc. Le cinquième chapitre propose une analyse détaillée des deux des concepts les plus connus qui construisent le lexique baudrillardien et qui interviennent de manière constante dans la plupart
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
devansat, nu poate fi ironizat de generațiile viitoare" (Richard Rorty, Pragmatism și filosofie post-nietzscheană. Eseuri filosofice 2, p. 145). 235 Ibidem, pp. 26-27. 236 Richard Rorty, Contingență, ironie și solidaritate, p. 41. 237 Pentru discutarea retoricii în contemporaneitate pe palierele argumentativ, metafizic, poetic și textualist, a se vedea Constantin Sălăvăstru, Raționalitate și discurs, Editura Didactică și Pedagogică, R.A., București, 1996, pp. 283-341. 238 O parte din această analiză a conceptului de scriitură a apărut în articolul "Scriitura", în Sorin Pârvu (coord
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
tot efortul său critic și deconstructiv caută să dezvăluie supozițiile unui tip de gândire, precum și condițiile de posibilitate ale unui discurs. Pentru gânditorii care vin din tradiția habermasiană și care cred că filosofia trebuie să se înscrie într-o direcție argumentativă, filosofi precum Derrida sau chiar Heidegger par a ține de o fază pregătitoare, situată înaintea adevăratei filosofări, fiind considerați doar "profetici". O critică dură care a vizat în special conceptul de scriitură a fost realizată de Sylvain Auroux, care aduce
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
demers derridarian poate fi pus sub semnul paralogismului: "am putea emite câteva rezerve în ceea ce privește structura logică a argumentării în favoarea existenței gramatologiei în sensul lui Derrida. Ne dăm seama cu dificultate de ceea ce ar putea fi demonstrat vreodată printr-o structură argumentativă de tipul: pentru ca să fie A, trebuie să fi fost A', care este la fel ca A, dar nu va putea să fie niciodată obiectul unei științe contrare lui A" (Sylvain Auroux, La philosophie du langage, Presses Universitaires de France, Paris
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
fără a ține cont de pertinența sau de sensul lor. Nu afirmăm nicidecum că acest lucru invalidează restul operei lor, asupra cărei validități suntem agnostici". Se pare că Baudrillard ar fi apărat scriitura postmodernă bazându-se pe opoziția dintre stilul argumentativ al culturii anglo-saxone și stilul interpretativ, dominat de jocuri de limbaj, al culturii franceze (Sokal și Bricmont precizează că justificările lui Baudrillard au fost transpuse de către Pascal Bruckner în "Le risque de penser", Le Nouvel Observateur, 25 septembrie 1997, p.
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Proceedings of the Fifth Conference of the International Society for the Study of Argumentation, Sic Sat, International Center for the Study of Argumentation, Amsterdam, 2003, pp. 171-177. 537 Amintesc definiția Danielei Rovența-Frumușani (op. cit., p. 149) care accede la înțelegerea discursului argumentativ drept "discurs orientat, vizând producerea unei modificări în universul epistemic al interlocutorului (interlocutorilor), modificare care poate reprezenta o consolidare sau o transformare a convingerilor, credințelor, reprezentărilor subiectului destinatar". 538 Ruth Amossy, "The Argumentative Dimension of Discourse", în Frans H. van
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
p. 149) care accede la înțelegerea discursului argumentativ drept "discurs orientat, vizând producerea unei modificări în universul epistemic al interlocutorului (interlocutorilor), modificare care poate reprezenta o consolidare sau o transformare a convingerilor, credințelor, reprezentărilor subiectului destinatar". 538 Ruth Amossy, "The Argumentative Dimension of Discourse", în Frans H. van Eemeren, J. Anthony Blair, Charles A. Willard, A. Francisca Snoeck Henkermans (ed.), op. cit., pp. 13-16. 539 Chaϊm Perelman și Lucie Olbrechts-Tyteca, La Nouvelle Rhétorique. Traité de l'argumentation, Presses Universitaires de France, Paris
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și instituțional propriu. Grecii au preluat și amplificat în cadrele lor culturale preocupările științifice egiptene, persane și ale altor asiatici. Popper s-a oprit la presocratici. Ei s-au demarcat de tradiția religioasă prin inventarea așa-numitei tradiții critice și argumentative față de miturile Olimpului: punerea lor în discuție și acordarea dreptului celui care ascultă mitul să aibă unele îndoieli, iar pentru înlăturarea lor să pună întrebări. Au apărut astfel noile "mituri științifice" sub forma "teoriilor-reflector". Acestea din urmă oferă o nouă
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
introducerea manualelor alternative, s-a urmărit deplasarea accentului de pe memorizarea sterilă și asimilarea informației irelevante spre demersuri formative. În cadrul teoriei și practicii curriculare, s a pus accentul pe dezvoltarea gândirii critice a elevilor, pe similarea (coordonator), Învățământul românesc azi, competențelor argumentative și a capacităților de comunicare dialogată. Reforma curriculară, demarată în învățământul preuniversitar românesc a fost însoțită de o reformare a sistemului de evaluare. Preocupările deosebite privind procesele evaluative au fost generate, pe de o parte, de nevoia de a compatibiliza
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3060]
-
Lui"105. Nu se limitează la aspectul său lăuntric, ci face apel și la imaginarul religios al cititorului: "Prăbușirea dictatorului în vinerea dinaintea Sărbătorii Nașterii Domnului Nostru Iisus Hristos". Este surprinzător de abil răspunsul, demn de un model de discurs argumentativ. Pornește de la cauza generală care cuprinsese România frica de dictator -, o transformă, în interioritatea sa, în motiv pentru întărirea sa în credință și o transmite în conștiința românilor prin intermediul faptului religios cu sensul: iată, Dumnezeu a răspuns rugăciunilor mele, și
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
al grupului unui alt grup. Ca toate celelalte metode de învățare prin cooperare si aceasta presupune următoarele avantaje: stimularea încrederii în sine a elevilor, diminuează impresia că propria contribuție la sarcina de grup nu este importanță; dezvoltarea abilităților de comunicare argumentativă și de relaționare în cadrul grupului; dezvoltarea gândirii logice, critice și independente; dezvoltarea răspunderii individuale si de grup; dezvolta interdependenta dintre membrii grupului; optimizarea învățării prin predarea achizițiilor altor persoane. Modul de realizare Se împart elevii clasei în grupe de câte
Învăţarea, calea către cunoaștere by SIMONA CHIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1240_a_2106]
-
că informația se transmite corect și că poate servi ca punct de plecare pentru diverse întrebări; stimulează cooperarea, asigură implicarea, participarea tuturor membrilor. Avantaje ale folosirii metodei: are caracter formativ; stimulează încrederea în sine a participanților; dezvoltă abilități de comunicare argumentativă și de relaționare în cadrul grupului; dezvoltă gândirea logică, critică și independentă; dezvoltă răspunderea individuală și de grup. H. Studiul de caz Este o metodă care se bazează pe cercetare și stimulează gândirea critică prin analiza, înțelegerea, diagnosticarea și rezolvarea unui
Fenomene de înregistrare magnetică by GabrielaRodica Burlacu () [Corola-publishinghouse/Science/1160_a_1948]
-
ascultător trebuie să vrea să asculte efectiv dacă vrea să dobândească cunoștințe noi și să înțeleagă ce spune altă persoană. Alți factori care concură la o ascultare de slabă calitate sunt: * dezinteresul față de cele auzite; * criticarea excesivă a vorbitorului; * atitudine argumentativă în exces; * interesul numai pentru fapte (constatări empirice) care blochează explicațiile raționale și judecățile valorice; * luarea de notițe voluminoase care frânează pătrunderea sensurilor ideatice; * ascultarea parțială și lipsa de efort intelectual din partea ascultătorului. Ascultarea activă cere un nivel optim al
Strategii de comunicare eficientă by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
a mesajului său (1987, p. 15). Obiectivul nostru este să dăm un conținut lingvistic acestei caracteristici pragmatice a paratextului. Considerăm că paratextul impune o asemenea analiză teoretică: funcționalitatea lui cere o atenție deosebită față de funcționarea textului, dar și față de mizele argumentative ale unui obiect discursiv atît de empiric, atît de diversificat. Dincolo de această contingență aparentă, regularitățile semnificative pe care le vom examina vizează stabilirea existenței unor moduri de textualitate generică și specifică, fundamentale și recurente, deoarece examinarea unui corpus vast arată
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
de corpus (enunțul ca obiect empiric material) la cel de obiect teoretic (1989, p. 187). Ne înscriem în această perspectivă lingvistică și considerăm textul ca unitate de analiză, încercînd să stabilim relații între modurile de funcționare textuale și orientarea lor argumentativă în interdiscurs, în formațiile discursive în care se produc. Necesitatea de a aborda eterogenitatea textuală, voința de a ne situa încercarea teoretică în raport cu polii de producere și receptare, căutarea unei conceptualizări a legăturilor dintre diferitele discipline științifice (lingvistica și științele
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
putea sau și-ar dori o copertă" (G. Genette, 1987, p. 30). Cît despre textul de prezentare, este vorba de un text important care vorbește despre carte și care va fi preluat de presă. Îl putem compara astăzi cu textele argumentative din serviciile de presă ale editurilor; el se adresează astfel criticii, pentru a-i trezi interesul de a citi (și de a aprecia) cartea pe care o promovează. Textul de prezentare se poate regăsi și pe coperta a patra a
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
părți specifice ultimei coperte a romanului scris de Sophie Edelman și se încheie cu o nouă reformulare: "Cam acesta ar fi esențialul". Conectorul DOAR (apropiat de TOTUȘI și CU TOATE CĂ), care articulează între ele cele două reformulări, introduce și o mișcare argumentativă ce indică faptul că textul se îndreaptă spre a doua reformulare ("cam acesta ar fi "esențialul"), mai degrabă decît spre prima ("tot ceea ce, în principiu, ar trebui să trezească interesul pentru a intra"). După toate aceste argumente esențiale, nu ne
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
concluzia: paratextul parodic chiar asta face. În plus, o serie de întrebări structurează ultimul paragraf, propunînd un nou marcator al reformulării: ȘI ÎN SFÎRȘIT? Ca marcator al linearității, el subliniază ultimul element al enumerării; în calitate de conector, el operează o întoarcere argumentativă conclusivă: esențialul în romanul Sophiei Edelman este următorul: "tonul și muzica unui tînăr autor care face primii pași". Nota biografică, ce urmează imediat după text, îi definește statutul de tînăr autor; faptul că Destinul unei cîntărețe de blues este primul
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
ca validă sau nu (sau validă în ordinea lucrurilor) în spațiul său de realitate. Scopul referențial al enunțării unei propoziții este (co)construirea finalizată a unui spațiu semantic. Pe baza marcatorilor referențiali (care fac trimitere la proprietățile indivizilor), enunțiativi și argumentativi, destinatarul-interpretant (re)construiește unul din spațiile semantice. Pentru o abordare concretă a primelor două puncte (a) și (b), luăm un exemplu la îndemînă: textul deja invocat, aflat pe ultima copertă a romanului Destinul unei cîntărețe de blues, apărut la editura
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
macro-propoziții diferite în funcție de tipurile de secvențialitate, compuse, la rîndul lor, din n micro-propoziții). Împreună cu Jean-Michel Adam (1991), distingem cinci tipuri de secvențialitate: Secvențialitatea narativă (roman, nuvelă, fapt divers, publicitate narativă...); Secvențialitatea descriptivă (descriere în povestire, ghid turistic, publicitate descriptivă...); Secvențialitatea argumentativă (editorial, text argumentativ...); Secvențialitatea explicativă (articole de informare, scrieri didactice...); Secvențialitatea conversațională (interviu, dezbatere, dialog teatral...). Menționăm și secvențialitatea poetică (poem, slogan, maxime...) care are un mod de funcționare mai aparte. Textele sînt rareori mono-secvențiale, fiind structurate complet sau parțial
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
tipurile de secvențialitate, compuse, la rîndul lor, din n micro-propoziții). Împreună cu Jean-Michel Adam (1991), distingem cinci tipuri de secvențialitate: Secvențialitatea narativă (roman, nuvelă, fapt divers, publicitate narativă...); Secvențialitatea descriptivă (descriere în povestire, ghid turistic, publicitate descriptivă...); Secvențialitatea argumentativă (editorial, text argumentativ...); Secvențialitatea explicativă (articole de informare, scrieri didactice...); Secvențialitatea conversațională (interviu, dezbatere, dialog teatral...). Menționăm și secvențialitatea poetică (poem, slogan, maxime...) care are un mod de funcționare mai aparte. Textele sînt rareori mono-secvențiale, fiind structurate complet sau parțial în mai multe
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
text mai vast sînt scheme de recunoaștere mai mult sau mai puțin convenționale cu propriile lor reguli de combinare. Lectura-înțelegere se bazează pe recunoașterea unor scheme de regrupare a micro-propozițiilor. În dimensiunea secvențială, e necesar să distingem suprastructurile convenționale (narative, argumentative...) de simplele niveluri de plan ale textului: Aceste două aspecte ale secvențialității nu se disting atît de mult prin gradul de convenționalitate. [...] Un P din T poate fi complet convențional, diferența majoră constînd în caracterul dobîndit prin practică și memorat
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]