881 matches
-
recâștige independența în secolul al XIX-lea, iar în perioada 1912 - 1913, o alianța zonală, Liga Balcanică, a învins Turcia în războaiele balcanice, reducându-i teritoriul european la ceea ce este azi. Primul Război Mondial a izbucnit în 1914 datorită asasinării Arhiducelui Franz Ferdinand de Austria în Sarajevo, capitala Bosniei. După Al Doilea Război Mondial, Uniunea Sovietică și comunismul au jucat un rol foarte important în Balcani. Pe timpul Războiului rece, cele mai multe țări ale regiunii au fost conduse de guverne pro-sovietice. În ciuda faptului
Peninsula Balcanică () [Corola-website/Science/296907_a_298236]
-
Est, căderea Imperiului Otoman a pavat calea spre democrația modernă și laicizarea statului succesor, Turcia. În Europa Centrală au fost înființate state noi, precum Cehoslovacia sau Iugoslavia, iar Polonia a fost redefinita. În ziua de 28 iunie 1914 Franz Ferdinand, arhiducele Austriei și moștenitorul tronului austro-ungar, a fost asasinat la Sarajevo de Gavrilo Princip, un student naționalist sârb-bosniac. Acesta a făcut parte dintr-un grup de cincisprezece asasini, susținuți de Mână Neagră, o societate secretă fondată de naționaliști pro-sârbi, cu legături
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
făcut parte dintr-un grup de cincisprezece asasini, susținuți de Mână Neagră, o societate secretă fondată de naționaliști pro-sârbi, cu legături în armată Șerbiei. Asasinatul a amorsat tensiunea gravă, care, deja, există în Europa. Rebeliunile de la Sarajevo provocate de asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand au fost instigate de minoritatea sârbă, care era nemulțumită de anexarea în 1908 a Bosniei și Herțegovinei de către Imperiul Austro-Ungar, ca și de invadarea și ocuparea violență a provinciei de către același imperiu, în 1878. Deși acest asasinat a
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
metrii înaintea intrării în catedrala Uspensky; procesiunea s-a oprit în mijlocul mulțimii de preoți cântând, pentru ca tânărul moștenitor să fie purtat pe sus de membrii din garda cazacilor, din public în acest moment auzindu-se exclamații de mâhnire. După asasinarea Arhiducelui Franz Ferdinand și a soției sale la Sarajevo pe 28 iunie 1914 de către naționalistul sârb Gavrilo Princip, Nicolae șovăia în legătură cu drumul pe care trebuia să-l urmeze Rusia. Pe de-o parte, nu voia să-și abandoneze aliații sârbi în fața
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
de secole. Cu toate că așezarea își are rădăcinile în preistorie, orașul modern a fost construit ca o fortăreță otomană în secolul al XV-lea. Sarajevo a atras atenția internațională de câteva ori în istorie: În 1914, în Sarajevo a fost asasinat Arhiducele Francisc Ferdinand al Austriei, incident care a dus la declanșarea primului război mondial, iar șaptezeci de ani mai târziu a fost gazda Jocurilor Olimpice de Iarnă din 1984. Cel mai recent, Sarajevo a stat sub cel mai lung asediu din istoria
Sarajevo () [Corola-website/Science/297224_a_298553]
-
Sud-Est și Europa Centrală a avut loc la Belgrad în iunie 1896 și a fost organizată de Andre Carr, un reprezentant al fraților Lumière. Primul film din Belgrad a fost lansat în anul următor, deși nu a fost păstrat. Asasinarea Arhiducelui Franz Ferdinand al Austriei și a soției sale Sofia, ducesa de Hohenberg, de către Gavrilo Princip, la 28 iunie 1914 în Sarajevo, a declanșat izbucnirea primului război mondial. Ofensiva balcanică a fost concentrată în jurul Belgradului. Monitoarele austro-ungare au bombardat orașul Belgrad
Belgrad () [Corola-website/Science/297464_a_298793]
-
re-separarea Voivodinei, a Croației, a Slavoniei și a Transilvaniei (care, în 1848, fuseseră unite de revoluționarii maghiari cu Regatul Ungariei, ceea ce a însemnat implicit și sfârșitul autonomiei regionale) precum și de instaurarea în restul Ungariei a unei administrații militare sub comanda Arhiducelui Albert. Cu eliberarea iobagilor în 1848, în cele din urmă Casa de Habsburg și i-a ridicat împotrivă pe nobilii maghiari, adevărații decidenți ai țări. Rezistența pasivă a acestora sub forma unui refuz al obedienței administrative și fiscale a antrenat
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
nave ale Marinei k. u. k.: Francisc Iosif I a refuzat propunerile de nume care ar fi discriminat maghiarii. Cu toate acestea, desemnat urmaș la tron după sinuciderea prințului moștenitor Rudolf din 1889 și după moartea tatălui său din 1896, arhiducele Francisc Ferdinand nu și-a ascuns aversiunea față de clasa conducătoare a Ungariei și de politicile ei de maghiarizare și de șantajare a coroanei și a plănuit în cancelaria sa militară din Castelul Belvedere (din 17 august 1913, Francisc Ferdinand era
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
Ferdinand; așa s-a dezvoltat planul de reformă al acestuia, care a dus însă aproape în direcția unei federalizări complete. Planurile sale îndreptate împotriva Ungariei vizau în primul rând minoritățile Transleithaniei, nu pentru că acestea ar fi fost discriminate, ci pentru că arhiducele le considera loiale statului. Însă acest țel al federalismului țărilor coroanei favorizat în primul rând de Francisc Ferdnand, care nu acorda nici o considerație relațiilor etnice, nu putea nicicum să se realizeze. În sfrâșit, urmașul la tron a ajuns în punctul
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
sau după. Cu toate acestea, spre deosebire de fiul său, prințul moștenitor Rudolf, monarhul nu a luat niciodată parte în mod activ la noile curente culturale și intelectuale; nici nu a fost afectat sau influențat de ele, în contrast cu sucesorul său la tron, arhiducele Franz Ferdinand, care adesea li se opunea cu înverșunare. Viena era un punct de atracție pentru mulți oameni de știință precum Christian Doppler și Ludwig Boltzmann. Albert Einstein a fost pentru o scurtă perioadă profesor universitar la Karl-Ferdinands-Universität din Praga
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
III-lea ridică Austria la rang de arhiducat, iar în 1493, regiunea intră în posesia fiului său, Maximilian I. Asistăm la apogeul puterii habsburgice. Printr-o serie de căsătorii bine alese, dinastia își consolidează o puternică împărăție. Astfel în 1477, arhiducele Maximilian s-a căsătorit cu moștenitoarea Maria a Burgundiei și cea mai mare parte a teritoriilor Țărilor de Jos au fost preluate de familie, fiul său, Filip cel Frumos s-a căsătorit cu Ioana de Castilia, moștenitoarea Castiliei și Aragonului
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
organizațiilor sioniste la Basel. În anul 1903 însă, în laboratoarele Orhanei au fost create falsele Protocoale ale Înțelepților Sionului. Dorința de expansiune a Austro-Ungariei se adaugă la cea similară a Germaniei. În iunie 1914, asasinarea, de către un naționalist sârb, a arhiducelui Franz Ferdinand, nepot al împăratului Franz Josef și susținător al planului de formare a Triplei Monarhii, este pretextul Primului Război Mondial. Drept represalii, Austria, care era susținută de Germania, pe 23 iulie, adresează un ultimatum Serbiei. Serbia dorește soluționarea conflictului prin Curtea
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
fost a cincea fiică și al doilea copil supraviețutor al părinților ei. Când tatăl ei a devenit rege al Spaniei, s-a mutat împreună cu toată familia în Spania. La 16 februarie 1764 s-a căsătorit prin procură la Madrid cu Arhiducele Peter Leopold, al doilea fiu al lui Francisc I, Împărat al Sfântului Imperiu Roman și al împărătesei Maria Theresa a Austriei și moștenitorul Marelui Ducat de Tuscania. Anul următor, la 5 august, s-a căsătorit cu el în persoană, la
Maria Louisa a Spaniei () [Corola-website/Science/317666_a_318995]
-
al lui Friedrich Franz I, Mare Duce de Mecklenburg-Schwerin și al Prințesei Louise de Saxa-Gotha-Altenburg. Căsătoria a avut loc la 23 octombrie 1799 la palatul Gatchina. O săptămână mai târziu, în același loc, sora Elenei, Alexandra, s-a căsătorit cu Arhiducele Joseph de Austria. Marea Ducesă Elena Pavlovna s-a mutat la Schwerin cu soțul ei. A fost introdusă noii curți care era diferită de opulenta curte de la Sankt Petersburg. Ea a fost destul de mulțumită de mariajul ei și curând după
Marea Ducesă Elena Pavlovna a Rusiei () [Corola-website/Science/317771_a_319100]
-
Marea Ducesă , (; 9 august 1783 - 16 martie 1801), a fost fiica Țarului Pavel I al Rusiei și sora împăraților Alexandru I și Nicolae I. A devenit Arhiducesă de Austria prin căsătoria cu Arhiducele Joseph al Austriei, guvernator al Ungariei. Marea Ducesă Alexandra Pavlovna a fost al treilea copil și prima fiică a Țarului Pavel I al Rusiei și a celei de-a doua soții Sophie Dorothea de Württemberg. A primit educația obișnuită pentru
Alexandra Pavlovna a Rusiei () [Corola-website/Science/317769_a_319098]
-
a cumnatei Alexandrei, Elizaveta Alexeievna. În 1799, la trei ani după decesul împărătesei Ecaterina, Țarul Pavel a decis ca Rusia să formeze o coaliție cu Austria și Prusia împotriva Franței. Pentru a cimenta această alianță, Alexandra s-a căsătorit cu Arhiducele Joseph al Austriei, fratele mai mic al lui Francisc al II-lea, Împărat Roman. Arhiducele Joseph a fost numit Palatin (Guvernator) al Ungariei. Nunta a avut loc la 30 octombrie 1799 la St Petersburg. Tânărul cuplu s-a stabilit la
Alexandra Pavlovna a Rusiei () [Corola-website/Science/317769_a_319098]
-
Pavel a decis ca Rusia să formeze o coaliție cu Austria și Prusia împotriva Franței. Pentru a cimenta această alianță, Alexandra s-a căsătorit cu Arhiducele Joseph al Austriei, fratele mai mic al lui Francisc al II-lea, Împărat Roman. Arhiducele Joseph a fost numit Palatin (Guvernator) al Ungariei. Nunta a avut loc la 30 octombrie 1799 la St Petersburg. Tânărul cuplu s-a stabilit la Castelul Alcsút din Ungaria. Viața Alexandrei la curtea austriacă a fost nefericită. Împărăteasa Maria Theresa
Alexandra Pavlovna a Rusiei () [Corola-website/Science/317769_a_319098]
-
la scurt timp după ce a născut o fetiță care a murit în ziua nașterii. Alexandra avea numai 17 ani, iar moartea ei a avut loc în aceeași săptămână cu asasinarea tatălui ei. Ambele au fost lovituri, teribile pentru familia Romanov. Arhiducele Joseph a construit un mausoleu dedicat soției lui, însă curtea austriacă a a refuzat înmormântarea ei într-un cimitir catolic. Prin urmare, sicriul Alexandrei a rămas neînmormântat până când guvernul rus a înmormântat-o în Ungaria. În timpul Congresului de la Viena, frații
Alexandra Pavlovna a Rusiei () [Corola-website/Science/317769_a_319098]
-
refuzat înmormântarea ei într-un cimitir catolic. Prin urmare, sicriul Alexandrei a rămas neînmormântat până când guvernul rus a înmormântat-o în Ungaria. În timpul Congresului de la Viena, frații ei Alexandru I, Maria Pavlovna și Ecaterina Pavlovna au vizitat mormântul surorii lor. Arhiducele Joseph s-a mai căsătorit de două ori și a avut mai mulți descendenți.
Alexandra Pavlovna a Rusiei () [Corola-website/Science/317769_a_319098]
-
vademecum, un document unic care nu a fost produs de nici o altă prințesă Habsburg. La 13 mai 1817 Leopoldina s-a căsătorit cu Dom Pedro "per procuram" (prin procură) la Viena. La ceremonie mirele a fost reprezentat de unchiul Leopoldinei, Arhiducele Karl. Îmbarcare a avut loc la Livorno la 13 august 1817 și după o călătorie care a durat 81 de zile, Leopoldina a sosit la Rio de Janeiro la 5 noiembrie unde în cele din urmă și-a întâlnit soțul
Maria Leopoldina a Austriei () [Corola-website/Science/317777_a_319106]
-
a logodit cu Prințul Max de Baden însă Max a rupt logodna. Mama Elenei a fost furioasă iar societatea zvonea că Elena nu-și poate găsi un soț. În 1899, Elena în vârstă de 17 ani a fost logodită cu Arhiducele Franz Ferdinand al Austriei însă acesta s-a îndrăgostit de contesa Sophie Chotek. Prințul Nicolae al Greciei a fost propus prima dată în 1900 însă mama Elenei nu a permis fiicei ei căsătoria cu un tânăr fără avere sau cu
Marea Ducesă Elena Vladimirovna a Rusiei () [Corola-website/Science/317840_a_319169]
-
care au încheiat epoca de aur a Republicii. În timpul domniei sale, el a permis dinastiei Brandenburg Hohenzollern să moștenească Ducatul Prusiei. Sigismund s-a căsătorit de două ori. Prima data pe 31 mai 1592, cu Ana de Austria (1573 - 1598), fiica arhiducelui Carol al II-lea al Austriei (1540 - 1590) și a soției sale Maria Anna de Bavaria (1551 - 1608). Cei doi au avut împreună cinci copii: A doua căsătorie a avut loc pe 11 decembrie 1605, cu sora primei sale soții
Sigismund al III-lea Vasa () [Corola-website/Science/318135_a_319464]
-
tactice ale lui Brusilov au fost copiate de germani, care au pus la punct așa-numitele „tactici de infiltrare”, folosite pe scară largă pe tot frontul de vest. Pe 8 iunie, forțele comandate de Brusilov au cucerit Luțkul. Comandantul austriac, arhiducele Josef Ferdinand, a scăpat cu greutate din oraș mai înainte ca rușii să-l ocupe. Austriecii erau în plină retragere, lăsând în mâinile rușilor peste 200.000 de prizonieri. Frontul rus a devenit însă prea întins, iar continuarea cu succes
Ofensiva Brusilov () [Corola-website/Science/319525_a_320854]
-
a permis să facă acest lucru. Ea l-a ales pe vărul ei de-al doilea ei văr de-al doilea Prințul Albert de Saxonia, care nu deținea nici o mare avere nici nu oferea un tron; el a fost numit arhiduce, guvernator al Ungariei, iar cuplului i s-a dat ducatul de Teschen. în 1780, cei doi au fost numiți guvernatori ai Țărilor de Jos austriece. Căsnicia a fost una fericită. Una dintre surorile ei, arhiducesa Maria Amalia, a fost îndrăgostită
Arhiducesa Maria Christina, Ducesă de Teschen () [Corola-website/Science/319596_a_320925]
-
care a murit la 17 mai 1767, la o zi după naștere. Cuplul l-a adoptat pe nepotul Mariei Cristina - fiul fratelui ei Leopold și a Mariei Ludovica a celor Două Sicilii (ambii au murit în 1792 de foarte tineri) - Arhiducele Carol de Austria. Maria Cristina a fost înmormântată la Viena împreună cu soțul și fiica ei.
Arhiducesa Maria Christina, Ducesă de Teschen () [Corola-website/Science/319596_a_320925]