2,000 matches
-
Băii (The Most Honourable Order of the Bath), iar partea română a acordat Steaua României. În timpul șederii la Londra, delegația a depus o coroană de flori la Mormântul Soldatului Necunoscut, aflat în interiorul Catedralei Westminster Abbey. Reprezentând expresia clasică a artei arhitectonice gotice, Westminster Abbey, a cărei piatra de temelie a fost pusă pe la anul 800, constituie un fel de mausoleu regal. Marea majoritate a regilor englezi au fost încoronați și sunt înmormântați aici, alături de renumiți poeți și oameni de știință care
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
Pătrată" este condus de un lord primar și de șerifi aleși de reprezentanții breslelor. Și astăzi, City-ul își mai păstrează independența de odinioară, continuând să dispună de poliție și de organe judiciare proprii. Pe teritoriul City-lui se află multe bijuterii arhitectonice printre care merită a fi menționată St. Paul's Cathedral, ridicată între anii 1675-1710, după planurile arhitectului Christopher Wren în locul unei vechi mânăstiri mistuite de marele incendiu de la 1666. Se spune că St.Paul's Cathedral vrea să imite Catedrala
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
de însemnări care au rămas de la el, N. Iorga l-a editat pe cel din anul 1876. Un altul era, la începutul secolului al XX-lea, în posesia literatului ardelean Elie Dăianu. Atras de amănuntul geologic, geografic sau de elementele arhitectonice, A. se dovedește, la fel cu I. Codru-Drăgușanu sau N. Filimon, și un atent observator al tipurilor umane, al realităților sociale. Călătoria la București i-a oferit prilejul de a descoperi distanța care separa clasa avută de cea lipsită de
ANDERCO-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285348_a_286677]
-
spectacolul ideii și de mizanscena oratoriei, se fluidifică sub arcanele unui lirism alegoric, somptuos și cu o vână de dramatism. Amprenta de naturalețe, cu turnura oralității, dar și un rafinament al simplității coexistă în perioadele încărcate cu tropi, amintind de arhitectonica arborescentă a barocului. Momentele de beatitudine a revelației, de apoteoză mistică, ambitusul sublimității imnice și sunetul elegiac, amplele interogații („întrebăciuni”) retorice și apostrofele învolburate se intercalează cu paragrafele analitice, cu buchetul lor de noime și de învățăminte. Dacă predicile, cu
ANTIM IVIREANUL (c. 1660 – 3.IX.1716). In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]
-
slujba frumosului (Cum doarme diamantul...). Sonorități crude și ciudate, armonii intersectate, reprezentări abstracte aruncă punți spre poezia simbolistă (Simbolism de toamnă). Parnasianismul este prezent în tematică, dar cu deosebire în rigoarea clasică a exprimării. Sonetele se rânduiesc într-o originală arhitectonică a tăcerii, în interiorul căreia se oficiază sub semnul contemplării reci a perfecțiunii. Este o lirică obiectivă, distantă, care poate declanșa emoții cerebrale, nu doar emoții estetice. Consecvent în cultivarea formei fixe a sonetului, C. așază pe creația sa o tușă
CODREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286315_a_287644]
-
sensul depreciativ de „straniu”, „insolit”, necanonic. Cu același sens e aplicat, tot atunci, la muzică. În secolul următor, cuvântul denumește, în marile sinteze de istorie a culturii și artei realizate de Jakob Burckhardt și Heinrich Wölfflin, fără conotații defavorabile, stilul (arhitectonic și nu numai) al Antirenașterii și Contrareformei. Opus stilului clasic, instaurat de Renaștere, b. sfidează principiile de normă, ordine, măsură, echilibru, promovând iregularul, excentricul, dând frâu liber imaginației, practicând gratuitatea, ludicul, prețuind decorul, ornamentația, fastul, strălucirea, reliefând anomalii și contraste
BAROC. Termenul. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285653_a_286982]
-
a mormântului regelui Iacob; în partea dreaptă este mormântul (decorat cu statui de bronz care reprezintă Speranța, Adevărul, Bunătatea și Credința) a celuilalt iubit al său, ducele de Richmond și Lennox, Regele Iacob s-a ocupat de restaurarea și modificările arhitectonice ale Capelei Henri al VII-leaprobabil pentru a putea sărbători, în eternitate, dragostea sa pentru cei doi bărbați"<footnote Victor Norton, "Queen James and His Courtiers", Gay History and Literature, articol publicat pe site-ul www.rictornorton.co.uk, accesat la
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
la îndeplinire în totalitate datorită cheltuielilor extrem de mari, a reușit să reconstruiască 51 de biserici, biserica Sfanțul Paul, precum și un monument a cărui tema comemorează dezastrul care a avut loc. Monumentul este deosebit de interesant, nu numai din punct de vedere arhitectonic, ci și din perspectiva simbolisticii. Se știe că Șir Christopher Wren era un pasionat om de știință, care pe langă arhitectură studiase atât matematică, cât și astronomia. Aceste cunoștințe le-a aplicat în planurile monumentului, care are o înălțime de
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
invocarea suferinței care limpezește. Un personaj intermediar, Varlam, are, în economia demonstrației, rol demitizator. Dincolo de valoarea literară, Omul cu mârțoaga dispune de evidente virtuți teatrale, relevate de un pregnant simț al dialogului și de o bună știință în materie de arhitectonică dramatică, fără însă ca aceasta să eșueze în tehnicism. Lucrarea a cunoscut o carieră scenică remarcabilă în deceniul următor premierei absolute, fiind tradusă și jucată la Berlin, Praga, Berna, Paris, mai târziu și în teatre de limbă rusă, polonă sau
CIPRIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286273_a_287602]
-
cărora se revoltă din rărunchi, dacă s-ar putea spune așa. Cu toate că, am mai spus-o, nu există o prăpastie de netrecut între opera anterioară și cea posterioară Însemnărilor, acestea marchează descoperirea unei formule, cu toate frecvent invocatele „imperfecțiuni“ ale arhitectonicii scrierilor sale. Există cîteva mărturii ale căutărilor lui Dostoievski, ce contrazic flagrant așa-zisa sa neglijență, din care vom cita doar una. Iată ce scrie, la 1876, în legătură cu Dublul: „Însă această nuvelă realmente nu mi-a ieșit, deși ideea era
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
astfel de reflecțiune ar fi mai de neașteptată față cu faptele științei care ar fi deschis misterul cel mai intim a conștiinței (Bewusstsein) religioase și a creațiunei artistice. Un op care întreprinde să (conceapă) pri[ceapă] o activitate artistică în arhitectonica sa nu poate să-și tragă tăria sa decât din știința din prezinte. Pre cât e {EminescuOpXIV 217} de îngrijit opul de-a discompune greul nutriment metafizic prin substanța de imaginelor (***, sensibile) pline de sens, de Anschauungen, de esemple, spre
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
putea produce singure deja pe un componist însemnat. Acest op poate totuși, întrebuințat bine, să fructifere foarte mult, pentru că destinde dinainte-ne câmpul întreg a acestei activități artistice, și pentru că înseamnă în părți mijloacele și căile de-a ajunge la arhitectonica acestei arte. Și astfel dar apuce acest op, și în a doua sa formă, calea sa și contribuiască la înflorirea și înălțarea acestei însemnate activități artistice. {EminescuOpXIV 219} PARTEA GENERALĂ PARTEA ÎNTÎIA - PRINCIPIILE SISTEMATICE DEFINIȚIUNEA ARTEI DRAMATICE. - DELĂTURAREA PREJUDIȚIILOR CONTRARIE
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ca o nenorocire pentru arte și artiști, dar e de privit ca o smintire a proporțiunei celei (adevărate) drepte dintre artist și public, în care și-a pierdut fiecare din ei atitudinea cea (dreaptă) adevărată. NECESITATEA CEA URGENTĂ A UNEI ARHITECTONICE A ARTEI DRAMATICE. DILETANTISM ȘI ARTE Prin progresul civilizațiunei, și anume prin acea mișcare grandioasă a spiritului care-a adus toate clasele societății civile, reprezintanții tuturor activităților izvorâte din sânul ei, la recunoașterea dreptului lor și a onoarei lor, s-
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ai acestei arte la ea și ajută astfel la ruina ei și favoriză astfel discreditul acestei activități. În neci o activitate artistică nu se pare așa de ușoară posibilitatea de-a se produce așa fără cultură prealabilă și fără o arhitectonică de arte ca în artea dramatică. Și cumcă această posibilitate au devenit o realitate insolentă vor simți-o mai adânc tocmai aceia cari sunt pătrunși de însămnătatea artei lor. Să cercăm a întemeia și mai adânc cele notate mai sus
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
activitate decât reenumeră piesele de aur (deja gata) ale limbei și ale fantaziei. E dar o urmare naturală că trebuie să dispară mai cu totul diferința între diletantism și arte (Kuenstlerschaft) într-o arte unde obiectivul a înăbușit obiectivul unei arhitectonice solide și a unei educațiuni orânduite și treptate (stufenmaessig). La neci o arte nu se-ntîmplă asta mai mult ca la artea dramatică. Nicăiri nu lipsește mai mult o schele de legi neatîrnătoare de agitațiuuea (Erregtheit) subiectivă o măsură anumită de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
indecisă, opera de arte să-i placă cam ca o operă a naturei". {EminescuOpXIV 235} mai naltă?... Asta însă e numai atuncea posibil când ea va recunoaște mai mult decât pîn-acuma necesitatea d-a se supune pe sine însăși unei arhitectonice mai stricte și de-a impune adepților săi condițiunea unei sistematice culturi prealabile, o trecere diligentă (prin) pre treptele (Vorstufen) artei, în scurt (dominațiunea) domnia asupra individualităței naturale. Abia atunci când această activitate artistică lasată acuma cu totul la dispozițiunea capriciului
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
fățărește și-și espune în ea individualitatea sa. Din concepțiunea corectă a acestui fenomen am conchis totodată că neci o altă arte nu are o trebuință mai adâncă și mai urgentă d-a întemeia o adevărată artizanie (Kuenstlertum) prin o arhitectonică. Avem acuma a ne-ndrepta spre următoarele principii izvorâte din noțiunea artei noastre. Noi amintim mai întîi aceea că orce arte e o pătrundere a ce e general și individual, încît fiecare artist face din general o espresiune a individualului
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
fără știință; ea abia deschide privirca (Einsicht) în organizațiunea obiectului. Criticul de arte așadar nu trebuie să aibă numai o cunoștință generală asupra naturei artei, ci trebuie să cunoască și terenul speciale pe care și l-a ales în toată arhitectonica sa. Fără copiozitate în părți (ohne die Fuelle des Einzelnen), fără avuția intuițiunilor celor mai vii critica e un lucru sec {EminescuOpXIV 250} și neroditor, ce se mișcă în cercul unor generalități abstracte cari cad la piață (Gemeinplaetzen). În artea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
neprimitoare pentru espresiunea spirituală și cât [de] rar îl mână un talent specific tocmai la reprezintarea unor astfel de tipuri, la cari să poată întrebuința (artistice) ca artist o structură de obraz în care prevalează espresiunea simțuală. Fizionomia ordinară, în privința arhitectonică, va fi dar tocmai ca și un corp stăpânit de-o infirmitate văzută, o bară (piedică) naturală pentru reprezintator. E clar că noi nu avem aicea înaintea ochilor fizionomia întîi cât ar fi oarecum rezultatul unor pasiuni ordinare și a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
făcut din ele un apel puternic unei dezvoltări libere, e trist pentru că conține oarecum ultragiul omului pentru chemarea lui așa de clar marcată. O proporțiune frumoasă a membrelor, o figură nobilă, potrivită pentru esprimarea unor personalități remarcabile, și o fizionomie arhitectonice regulată, ce resplendă tot ce-i cu adevărat uman, și {EminescuOpXIV 256} mișcăcioasă totodată sunt favorile pe care natura poate să i le acorde actorului, ca o zee plină de har, prin ce ea își împlinește lucrul ei pe terenul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
să-și ridice o structură de față nobilă ce-ar posede-o la înălțimea unei espresiuni libere și volubile a spiritului. TREPTELE DEZVOLTĂREI ARTISTULUI DRAMATIC Individul dotat cu avantagele naturale ale unui corp bine format, a unei structuri de față arhitectonice nobile și a unui ton sonor și liber de dialect (stă pe) se află în pragul artei. Însă acești factori, ce aparțin laturei naturale a artei noastre, devin abia atuncea puteri adevărate când le insuflă viață dotarea specifică spirituală cu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
lucruri ce după regulă sunt să (urmeze) fie următoare. Asta provine de-acolo pentru că-n realitatea artei reprezintative momentele acestea toate sunt deodată în putere și nu vin la aparițiune unul după altul. Știința dezvălește numai necesitatea internă a întregei arhitectonice a artei, fără ca artistul reprezintator să trebuiască de-aceea să le țină aceste momente dispărțite unul de altul în timp. Ceea ce conceptual se petrece într-un dupăolaltă și ca o înălțare și curățire a elementelor numai naturale la o formă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cu natura ei, la apărere sensibilă, la incorporare a intuițiunei poetice. Încolo de elementul ideal al vorbei ea îndegetează și la elementul real, acela al sensibilizărei prin mijlocul gestului. De-aceea, dacă prima noastră secțiune a avut a face cu arhitectonica declamațiunei artistice, secțiunea noastră a doua însă va avea a face cu legile artistice ale gestului, așadar cu elocuțiunea corporală. Abia cu partea asta noi călcăm pe terenul propriu, original, particular (minunat) al reprezintațiunei dramatice. În trecerea de la momentul întîi
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cugetat al vorbelor, se numește accent logic, care se leagă strâns de relațiunile gramaticale a propusăciunei, cari și ele nu sunt decât referințe logice. Spre a precepe accentul logic în toată însămnătatea sa reprezintatorul trebuie să se familiarizeze cu întreaga arhitectonica propusăciunei, cu legea ramurilor ei și cu modul propriu pe care-l ia propusaciunea în compozițiunea sa, conform geniului limbei materne. Aicea e locul unde ni se prezintă trebuința unei cunostiinție temeinice a tuturor relațiunilor gramatice din propusăciuni, cum urmează
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în esecuțiunea principiului, ar fi mai bine de împăcat diferitele interese, cum să nu se nedreptățească atât cerințele obiective ale artei cât și cele subiective ale artistului, toate aceste sânt firește afară de domeniul opului nostru, care are de-a dezvolta arhitectonica artei, nu de-a compune un cod al legislațiunii scenice. Al doilea moment atinge modul cum este chemată la viață opera poetului însuși. Dacă reprezintarea scoposește de-a ni da un întreg, atunci e treaba direcției de a ținea neîntrerupt
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]