770 matches
-
viața; cele mai multe din rudele sale au fost executate de bolșevici, inclusiv tatăl său, mătușa sa Elisabeta și fratele său vitreg Vladimir Paley. Dmitri a scăpat cu ajutorul britanicilor via Teheran și Bombay spre Londra. Sora lui Dmitri Pavlovici, Maria, ca mulți aristocrați ruși în exil, a găsit o nișă pentru ea în industria modei din Paris. A înființat o firmă numită "Kitmir" specializată în broderie și șirag de mărgele și paiete și a lucrat mult pentru Chanel. În acest fel Dmitri a
Marele Duce Dimitri Pavlovici al Rusiei () [Corola-website/Science/317706_a_319035]
-
nu avea nimic în comun cu Giuseppe De Santis (semnatarul, în 1949, al filmului Riso amaro/Orez amar/ - reprezentantul unui cinema neorealist popular, cu note melodramatice, dar puternic ancorat în realitatea social-politică a Italiei imediat postbelice). Sau cu Luchino Visconti - aristocratul comunist care, prin Rocco e i suoi fratelli/Rocco și frații săi/, realizează un film-frescă cu o rafinată structură simfonică, demonstrând astfel că un subiect de actualitate (migrarea celor din Sudul sărac spre Nordul industrializat) poate capăta noblețea și suflul
Altfel de festival by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15717_a_17042]
-
intră - fără ostentații alegorizante sau hiperbolizante totuși - în transcendență pură. Protagonistul și naratorul textului (Charles Ryder) se împrietenește, pe parcursul studenției de la Oxford, cu un coleg exotic, lordul Sebastian Flyte, alcoolic, homosexual și, paradoxal, datorită tradițiilor conservate fervent în propria familie aristocrată, catolic netulburat. Ryder este, în contrapartidă, un ateu convins, manifestînd numai o curiozitate sarcastică pentru cei religioși. Vizitîndu-l pe Flyte la impozanta lui reședință nobiliară - Brideshead -, Charles descoperă o familie tradițională britanică, afectată - straniu - de toate viciile modernității. Sebastian pare
Epifaniile unui ateu by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7532_a_8857]
-
sale importante scris spre sfîrșitul vieții, Splendeurs et Misères des Courtisanes. Baronul de Nucingen, bancherul îndopat cu afrodisiace, client asiduu al bordelurilor... Prostituata supranumită Torpila, după care Balzac a scris romanul La Torpille și de care se va îndrăgosti tînărul aristocrat Lucien de Rubempré din Iluzii pierdute. Viciul, în literatura franceză, atinge, estetic, sublimul. Ajunge să citești Legăturile primejdioase.
Case de pierzanie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16511_a_17836]
-
pe care-l putem identifica prin două trăsături: tratarea în fel și chip a realității cotidiene contemporane (urbane, altminteri scriitorul e acuzat de „regional”1) - ceea ce s-ar numi prezentism - și sondarea magico-mitică a unei istorii culturale străvechi, premoderne dar aristocrate, în lumina căreia se reliefează caractere periferice, profunde, pierdute. Un fel de redivivus al comediei și tragediei de altădată, numai că mizele sunt mult mai diverse, iar conștiința „istorică” a scriitorului e alta. Alături de cei doi ficționari, Franța a invitat
Florence Noiville: „La Le Monde des livres, avem timp, avem buget“ by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/3563_a_4888]
-
Anca Murgoci Duminică, 24 august, ora 14:00, pisicuțele străzii dau probe pentru a deveni aristocrate. și salvate de prin toate colțurile Bucureștiului, fie ele străzi sau copaci. Evenimentul Streetcats (www.facebook.com/streetcatshelp) se va desfășura duminică, 24 mai, ora 14:00, la cafeneaua Acuarela, str. Polonă nr 40. Pisicile care vor fi prezente la
Streetcats te invită să adopți una dintre pisicile abandonate by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/22112_a_23437]
-
ea în spațiul vreunei ambiguități, produse în memoria vizuală fără să o identifici. Și, totuși, obiectele sale sunt atât de speciale, încât, aproape că devin prețioase. Nu la modul ostentativ, ci în sensul în care se cer așezate în spații aristocrate, punctând sugestii baroce! Parcurg filmul de mai multe ori, întrebându-mă cum reușește să așeze cele câteva culori, cu care lucrează, sub temperatura cuptorului în care sticla devine fluidă. Albul, verdele, roșul și negrul supraviețuiesc ca prin minune și se
Cu Rembrandt într-un atelier de sticlărie by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5814_a_7139]
-
civilă. Ceremonia religioasă catolică a fost susținută în limbile franceză și engleză de arhiepiscopul de Luxemburg Jean-Claude Hollerich, la catedrala Notre-Dame din Luxemburg. Contesa Stéphanie de Lannoy, în vârstă de 28 de ani, fiica cea mică dintr-o străveche familie aristocrată velgiană, și-a făcut intrarea în catedrală la brațul fratelui ei cel mare, Jehan, informează site-ul publicației Le Nouvel Observateur. Mireasa a purtat o rochie creată de designerul Elie Saab, din dantelă de culoarea fildeșului cu broderii din fire
Nuntă regală în Luxemburg: Prințul moștenitor și contesa Stephanie de Lannoy s-au căsătorit () [Corola-journal/Journalistic/57403_a_58728]
-
din resursele folclorului pe care celebrul Diaghilev și pictorii care i se asociaseră le reactivaseră și revelaseră Parisului fascinat în prima decadă a secolului trecut, experimentează un teatru „sintetic” care își va găsi împlinirea mai târziu, în România Mare. Tânărul aristocrat scenograf va intui repede pericolul reprezentat de puterea comunistă, căci tatăl fusese un personaj activ pe lângă țar în ultimele sale clipe, iar mama, deja, exilată în Uzbekistan, și de aceea, împreună cu mentorul său spiritual, Alexandrov, se va refugia strategic la
Löwendal, baronul scenograf, la Biblioteca Națională a Franței by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/2774_a_4099]
-
să-și construiască propria rachetă. Este ajutat de trei prieteni și de învățătoarea de la școală. Numai că tatăl lui Homer- un miner muncitor, îl vede pe fiul său continuându-i meseria și se împotrivește construirii rachetei. 8. The Intouchables. Bogatul aristocrat, Philippe, rămâne paralizat în urma unui accident nefericit. Din această cauză decide să angajeze un ajutor, numai că alege, în acest rol, cea mai nepotrivită persoană - tânărul locuitor de suburbie- Driss, care tocmai a ieșit din închisoare. În ciuda faptului că Philippe
Top 10 cele mai bune filme motivaționale by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/64342_a_65667]
-
Poate că nu era decât expresia unui moment, sub impulsul cine știe cărui elan stimulator. Revela totuși o fațetă mai puțin obișnuită a criticului, pe care nu știu s-o fi evocat cineva. Mi-am dat seama că Lovinescu era un intelectual aristocrat. Un propovăduitor al elitelor, nu numai literare. Prezența lui contribuia la promovarea unei ținute occidentale (astăzi am spune "europene�) într-un mediu în care balcanismul întreținea o atmosferă de natură să îngreuneze bunăstarea cetățenilor. Fără a fi un adept al
Agendele literare ale lui E. Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12703_a_14028]
-
prozatorul ar fi avut o conversație relaxantă cu el - i-a relatat întîmplări ciudate, povestite cîndva de o doamnă (cam confuză) care fusese guvernantă la o familie importantă din Londra. În acele „întîmplări" stranii, apar fantomele unor servitori ai respectivilor aristocrați (servitori, evident, decedați cu mai mult timp înainte!) ce încearcă să comunice cu copiii familiei, aflați în grija naratoarei. Doamna se opune cu vehemență acestei, cum s-o numim, „întîlniri de gradul trei", și intră, fără voia ei, într-un
„Straniu“ sau „miraculos“? by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6281_a_7606]
-
Despre Hermann Keyserling (1880-1946) au circulat dintotdeauna o sumă de legende greu controlabile, evidențiind formatul de excepție al unei personalități proteice, cu trăsături mai mult slave decât germanice, marcate de tensiunea dintre omul Renașterii și înțeleptul de tip chinez, dintre aristocratul balt și descendentul prezumptiv al lui Gingis-Han, dintre profetul inspirat al "Lumii ce se naște" și vorbitorul înnăscut, pendulând permanent între genialitate și "simplă" magie verbală. Legendele respective erau de două categorii, corespunzând dualității profunde a personajului pe care-l
Carl J. Burckhardt: Contele Hermann Keyserling by Mihnea Moroianu () [Corola-journal/Journalistic/11615_a_12940]
-
domeniul limbii, apreciat pentru meritele sale și în țările din America Latină. Născut la 11 noiembrie 1926, în localitatea andaluză Jerez de la Frontera, patria artei flamenco și a faimoaselor vinuri, dintr-un tată cubanez și o mamă provenind dintr-o familie aristocrată franceză, José Manuel Caballero Bonald avea să cunoască îndeaproape țările de origine ale părinților, în special Cuba, unde a trăit din 1965 până în 1968, după un “autoexil” tot de trei ani (1959-1962), în Columbia, în timpul căruia a funcționat ca profesor
Premiul Cervantes 2012 – José Manuel Caballero Bonald by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3972_a_5297]
-
fără să salute oamenii ce-l așteptau ca pe Mesia, intră pe ușa cabinetului". Decepțiile se ivesc uneori într-un perimetru simandicos: "Șeful, tot șef, chiar la înălțimea unui Petru Creția". Ca și: "discuție cu Hăulică, absent, distant, de o aristocrată superbie". Din această pricină ori din alta, ele apar prevăzute cu amortizorul unei "înțelepciuni", într-o atmosferă de resignare: "«Dosarul e închis», declară Turturică, apartamentele neocupate au fost repartizate altor persoane, vin prea tîrziu, îmi pare rău, în luna mai
Conotațiile libertății (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13954_a_15279]
-
alcătuită din istorioare și mini-portrete memorabile, învăluite de nostalgie, de duioșie și umor (mai ales cele care țin de sfera "amintiri din copilărie"), de tristețe, mâhnire și durere (una dintre cele mai cutremurătoare pagini prezintă destinul frânt de comuniști al aristocratei tanti marioara), de afecțiune și recunoștință (evocarea danei, a fiilor andrei și alexandru) etc. Cartea arată ca un puzzle captivant și multicolor, deoarece nimic din ce-i omenesc nu-i este străin autorului: frustrări, dezamăgiri, greșeli, pasiuni mistuitoare, păcate, spaime
Un căutător al Luminii by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/7158_a_8483]
-
liber, într-un oraș liber, văzînd și îngăduind multe, curiozitatea de a pîndi o arătare ciudată, semănînd a femeie, dar avînd inelele și mirosul lui sir Aubrey de Vere, e taxată drept "josnică". Și, totuși, cu neputință de stăpînit, pentru aristocratul discret, rîvnind însă la fojgăiala de certitudini ale celor din plebea multe știutoare, trăind cu voluptate, de-a valma, viețile tuturor. Intră, însă, repede la loc, în convenționala societate care întoarce capul, pe unda aceleiași frumuseți confuze, stîrnită de duhuri
Confuzii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7487_a_8812]
-
lirica Luminiței Niculescu are ca punct de reper și spațiu de lansare tradiția sonetelor lui W. Shakespeare și a continuatorului său, Vasile Voiculescu, în literatura română. De la modelele sonetelor lui Shakespeare, care rămân învăluite în misterul unei dragoste lumești (tânărul aristocrat, doamna brună), Vasile Voiculescu face, trei sute de ani mai târziu, saltul în spațiul spiritual al iubirii de Dumnezeu. Misterul se amplifică, se adâncește, în zbuciumul omului îndrăgostit de Creatorul său, de necuprins și de necunoscut, cutremurător de aproape și de
O poezie de taină by Monica Pillat () [Corola-journal/Journalistic/7959_a_9284]
-
mare decât aceea a majorității poeziei beatnik”, era un rezultat al „onestității brutale a unei percepții fără precedent.” Prin anii ‘80 ai secolului trecut, am descoperit poezia lui Benn Panorama poeziei universale contemporane a lui A. E. Baconski. Un stil aristocrat, în care materialul straniu al poemului era clătinat în retorte rafinate, demne de un alchimist al verbului, versuri constelate de o enigmă și o stranietate care mă urmăresc și azi. Mi-a rămas în minte o strofă din poemul Sinteza
Gottfried Benn – melancolie și distrugere by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3450_a_4775]
-
teatrul NÜ. Trei femei se află la moșie, departe de lumea orașului: doamna Moscu și fiicele ei, Sanda și Simina. A patra, dădaca, are și ea o postură ambiguă. Și în Măștile apare un asemenea cvartet: Mieko ToganÜ, poetă și aristocrată, nora ei Yasuko și fiica sa Harume, bătrâna servitoare și dădacă a copiilor, YÜ. Adulația tuturor față de sora mai mare a doamnei Moscu, domnișoara Christina, ucisă în timpul răscoalei din 1907, are drept contrapunct spaima simțită pe propria piele de Mieko
Femei diabolice by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8851_a_10176]
-
Genji, cu sentimente atât de puternice încât ajunge să-l terorizeze, și pe el și pe femeile care îl iubesc, parcă reia o practică arhaică. Doamna ToganÜ manifestă aceeași tărie, cruzime și elevație spirituală ca doamna RokujÜ: femei din familii aristocrate, instruite și foarte cultivate, pline de talent și de spirit posesiv. Domnișoara Christina distruge tot în viață și în moarte: femeile familiei par apăsate de un blestem, pier vitele și păsările, strigoiul cere mereu sângele și vlaga celorlalți. "Mortul viu
Femei diabolice by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8851_a_10176]
-
n-am putea interpreta agitația sa mondenă cu măgulitoare inserții în high-life drept un reflex, fie și impalidat, redus, pe meridianul valah, prin accentele unor dezamăgiri amare, al diligențelor autorului lui Swann care nu se da în lături a adresa aristocraților scrisori de-o neverosimilă redundanță protocolară, din dorința de-a pătrunde în lumea lor? Ceea ce ar fi putut forma o simplă speculație se preface în certitudine cînd întîlnim în Jurnal următoarele rînduri furnicate de ambiguități emoțional-literare: "Ei bine, pe cine
Sebastian ca personaj (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9308_a_10633]
-
în propria noastră ființă, ca geografie ontică, partea nobilă, ideală, atmosfera, nu neapărat idilică, inventată, pentru care face să recurgem la preumblări prin spațiul astfel înțeles, cu inima, cu mintea, rațional, nu în conflict cu el... Este unghiul unei priviri aristocrate... Vina orașului ajunge astfel vina, propria noastră lipsă ori vedere viciată de propriile noastre cusururi sociale... Nu era, oare, de vină parvenirea semidoctă, dacă, de exemplu, în trecut, pentru românii căpătuiți, Calea Victoriei țipătoare devenise locul privilegiat al arătărilor în lume
Orașul unui aristocrat by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12470_a_13795]
-
an spiritul unui autor de geniu - ăntre ănselătoria reală, practicată cu mult duh și minciuna, ficțiunea scriitoriceasca. Depravarea ansa nu este totul... Prințesa ănvărte lumea după cum vrea ea. Din atâția amanți ansa,... diplomați, militari, bancheri, nobili fără vreun hâr, ruși aristocrați fără treaba, Europa toată, ce vreți! - exclama ea ăntr-un loc al confesiunii, nu i-a mai rămas să cucerească decât un scriitor atât de curat și de profund și de moral că acest d'Arthez. Or, aici se ascunde ambiția
Prefăcătoriile printesei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17435_a_18760]
-
Arc peste timp - vitraliile l Pentru uși, ferestre și... suflet Deși ani în urmă vitraliile erau destinate clădirilor ce aparțineau aristocraților sau erau utilizate la înfrumusețarea unor edificii arhitectonice ce stau încă mărturie, în prezent astfel de piese au devenit mai accesibile, fiind utilizate pentru decorarea interioarelor. Firma „Oglinda“, situată în Piața Eforie nr. 7, a amenajat un show-room în cadrul căruia
Agenda2003-26-03-18 () [Corola-journal/Journalistic/281176_a_282505]