1,005 matches
-
război și în armatele noastre, dar chiar și pe timp de pace, în distracțiile oferite de baletul nostru.“ Jocurile de noroc erau o sursă constantă și sigură de venit pentru visteria regală. Din acest motiv, probabil, Ludovic a încurajat întotdeauna aristocrații să își joace averile, să riște și, de cele mai multe ori, să piardă. Din nou, prințesa palatină descrie atmosfera care anima sala de joc:„Unul urlă, altul lovește masa cu pumnul cu atâta forță, încât răsună toată sala. Al treilea înjură
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
alătură în munca de agitație. Aelita sesi zează ocazia : „Sunt cu voi. Vă voi conduce în luptă !”. Sclavii se mobilizează. Gusev îl ia de rever pe Los și îi șoptește vigilent : „Nu-mi vine a crede... Nu e în firea aristocraților să organizeze revoluții”. Dar e prea târziu, mulțimile se dezlănțuie, urmează un soi de asalt marțian al „Palatului de Iarnă”. Victorie. „Ați cucerit puterea ! Aruncați armele ! Nu va mai fi niciodată nevoie de ele pe Marte !”, grăiește cu elan regina
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
împacă cu el, pentru că - turbulent al marii gălăgii - el aduce cu sine zvonul și sfidarea altei lumi. Erou al lumii repaosului (sub regnul căreia agenții destinului ar fi declarați bolnavi), leneșul este bolnav numai prin relativitatea sistemului de referință. Acest aristocrat al lumii parmenidiene se lasă ucis în numele unei teoreze care denunță relativitatea hărniciei și o primejduiește în chiar esența ei. Leneșul care acceptă să meargă la spânzurătoare rămâne astfel în chip sublim fidel esenței sale și moare demn, scăldat în
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
studiul poate fi .ușor extins la întregul mediu din care a provenit și în care a trăit. 135 Se vor putea strânge informații despre originea socială, istoria familiei, situația economică a scriitorilor. Putem arăta care a fost contribuția exactă a aristocraților, burghezilor și proletarilor în istoria literaturii ; putem demonstra, de pildă, contribuția predominantă a copiilor de liber-profesioniști și de comercianți la producția literară americană. *5 Statisticile pot stabili că, în Europa modernă, literatura și-a recrutat practicanții mai ales din rândurile
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
deci ca negreșit ea să fie deposedată de pământurile sale. Cel mai bun mijloc pentru aceasta este de a mări impozitele asupra proprietății funciare, pentru a îndatora pământul. Aceste măsuri vor reține proprietatea funciară într-o stare de supunere absolută. Aristocrații creștini neștiind, din tată în fiu, să se mulțumească cu puțin, vor fi repede minați. În același timp trebuie protejat comerțul și industria, în mod puternic, și mai cu seamă speculația, al cărei rol servește de contragreutate industriei; fără speculație
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
este purtat prin tribunale, unde se apără pledând pentru importanța descoperirilor sale anatomice, fără a reuși să-i convingă pe judecători. Aceste persecuții culminează cu condamnarea lui la moarte, de către organele Inchiziției, pentru crima de a fi început autopsia unui aristocrat spaniol în timp ce inima lui încă bătea. Este salvat de rege, prin comutarea pedepsei la expatriere. După o lungă perioadă, este rechemat să ocupe postul de șef de catedră la universitatea din Padova, dar moare pe drum, într-un naufragiu, la
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
ei, iconografia fixează în tablourile votive alăturarea domnitorului (uneori, și a familiei sale) de Christos, doar că, spre diferență de perioada constantiniană (când pe monede ambii apăreau șezând, ca egali) sau, dimpotrivă, de împărații penitenți, ca Leon III, și de aristocrații evlavioși, ca Theodor Methochites, domnul apare redat în picioare, nu în proskynesis sau în genunchi. Reprezentarea aceasta îi conferă o anume demnitate și un alt rol în imaginarul colectiv: acela de voievod al lui Christos (modelul iconografic este dat de
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
și să caute de lucru acolo. Ea este destinată, în același timp, să controleze fluxul migrator de la țară înspre oraș, și să epureze orașele de „elementele indezirabile”. Țăranii și „lîșențî” - persoane private de drepturi civice din cauza fostei lor poziții sociale (aristocrați, preoți ortodocși, foști ofiței țariști etc.), ori politice (S-R, menșevici etc.), sau din cauza vreunei condamnări - sunt privați de acest prețios document, expulzați manu militari din orașe și vizați de deportare la cel mai mic delict - de exemplu, dacă se
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
mare sau mai mică intensitate, de toate regimurile comuniste. Această spoliere generalizată, operată prin violență, vizează două obiective: ea răspunde imperativelor doctrinale ale marxismului* care condamnă proprietatea privată, și slăbește concret, prin ruinarea definitivă, grupurile sociale considerate ca „dușmani” - burghezi, aristocrați, oameni de afaceri, țărani, Biserici. Prin exproprieri arbitrare, prin anularea dreptului de proprietate, prin rechiziționarea produselor și interzicerea comerțului privat, bolșevicii* distrug economia de piață și vor s-o înlocuiască cu o economie planificată - zisă și „administrată” dau de „comandament
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
începând din 1918, rușii calificați din diverse motive ca „albi” de către puterea bolșevică încearcă să scape de dezastrul și de persecuțiile provocate de războiul civil*. Ei au origini sociale diferite, dar mai ales membrii fostelor elite ale societății țariste - ofițeri, aristocrați, intelectuali - sunt cei care pleacă, precum și evrei* fugind de pogromurile inițiate de diverși protagoniști. în 1926, Societatea Națiunilor estimează numărul acestor ruși la 1.126.000. Exilul lor poate fi temporar: în 1921, 121.000 de persoane se întorc în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
care-i vizează pe chiaburii care și-au ispășit pedeapsa sau care au evadat din lagăr, pe oamenii Bisericii și pe credincioși, pe foștii membri ai partidelor necomuniste (menșevici, socialiști revoluționari etc.), pe criminali și, în general, pe „oamenii trecutului” (aristocrați, burghezi, foști ofițeri țariști, comercianți etc.). Destinat să elimine „rămășițele” categoriilor sociale persecutate din noiembrie 1917, el antrenează arestarea a 767.397 de persoane, din care 386.798 vor fi împușcate. în completare, ordinul operațional nr. 00486 din 15 august
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
vedere al lui Lenin, trebuie să fie preventiv și este fundamentat pe deosebirea radicală dintre prieteni și dușmani - adversari politici, inclusiv revoluționari (menșevici, anarhiști*, sindicaliști etc.) sau grupuri considerate realmente ori numai la modul fantasmat ca opunându-se noii puteri (aristocrați, burghezi, ofițeri, cler etc.). Punând mâna pe putere, Partidul Bolșevic devine un partid-stat care îndeplinește simultan atât funcțiile unui stat, cât și acelea ale unui partid, fapt care trece prin numirea unor membri ai partidului în toate posturile de conducere
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
securitate privată a Partidului bolșevic, însărcinată să-l apere și să-l ajute să se mențină la putere, cât și un instrument de război civil*, menit să reprime, în afara oricărui cadru juridic și în secret, categorii întregi ale populației - burghezi, aristocrați, ofițeri etc. -, considerați agenți ai contrarevoluției*. Obiectivele sale sunt triple: neutralizarea „dușmanilor poporului” prin trimiterea lor în închisori sau lagăre; exterminarea lor prin asasinat; prin aceste pilde, terorizarea opozanților și apoi a populației, fie pentru a-i ralia, fie pentru
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în forță a absolutismului. în acest context își face apariția Serghei Neceaev; acest băiat din popor ajuns învățător, fugind de represiune, se refugiază în 1869 la Geneva unde frecventează îndelung una dintre principalele figuri ale revoluției în Europa, Mihail Bakunin, aristocrat rus întemeietor al anarhismului*. Neceaev redactează atunci un manifest, Catehismul revoluționarului, în care definește revoluționarul și misia acestuia și care îl va influența puternic pe Lenin: „Revoluționarul este un om pierdut din start, care nu are interese proprii, afaceri private
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Bolșevic, sprijinindu-se pe o teroare sistematică, exercitată împotriva „dușmanilor” săi. Mai întâi e vorba de dușmanii lui politici: „albii” - toți partizanii țarului - și liberalii (KD), apoi anarhiștii* și, în fine, socialiștii revoluționari și menșevicii. Urmează apoi clasele sociale inamice: aristocrați, burghezi, ofițeri, chiaburi - țărani care refuză rechiziționările și care sunt calificați drept „bogătași” -, căzăcime, cler. Sunt apoi elementele rele din clasa cea bună: muncitorii care resping dictatura bolșevică (Kronstadt*). și, în sfârșit, națiunile recalcitrante față de sovietizare*: Finlanda, Ucraina, apoi popoarele
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
industriale față de orice politică externă care, ca și imperialismul, poate să conducă la război. După cum spunea profesorul Viner: În general, clasele de mijloc au sprijinit pacifismul, internaționalismul, concilierea internațională și reglementarea disputelor, dezarmarea - în măsura în care ele au avut adepți. De obicei, aristocrații, agricultorii și deseori angajații urbani erau expansioniștii, imperialiștii, șoviniștii. În Parlamentul britanic, purtătorii de cuvânt ai „intereselor financiare, ai claselor de mijloc noi formate în nordul industrial și în „City-ul” londonez erau cei care calmau spiritele în timpul războaielor napoleoniene, al
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
mai devreme ceruse să se Înscrie deviza republicană pe drapelul Gărzilor Naționale, declară la rândul său că oamenii din toate țările sunt frați. Însă această universalitate nu este creatoare de drept, căci de fapt ea nu-i cuprinde și pe aristocrați sau pe „complicii” lor, care sunt trimiși la eșafod. „Inamicii Patriei” nu sunt frați. În același an, noul primar al Parisului, Jean-Nicolas Pache, este primul care pune să se graveze deviza pe frontonul edificiilor publice ale capitalei, exemplul său fiind
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
subzistă prin însăși imposibilitatea stabilizării. Cîteva exemple de paratopie: filozofia antică a cunoscut piața publică, Academia, Porticul, Liceul. În literatură, Antichitatea grecească îi cunoaște pe aezii nomazi, Evul Mediu pe truveri, clasicismul secolului al XVII-lea pe paraziții protejați ai aristocraților. V. discurs constituent. MAINGUENEAU 1993; MAINGUENEAU - COSSUTA 1995; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; MAINGUENEAU 2004. NM PARAVERBAL. În sens restrîns, trăsătura "paraverbal" este atribuită aspectelor vocale ale producerii verbale, deoarece, de obicei, nu numai alegerea cuvintelor și îmbinarea lor sînt semnificative, ci
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ca pe o posibilă metaforă a modului în care umanitatea însăși își trăiește, circular și convulsiv, ascensiunile și dezintegrările. Personaje diverse migrează dintr-o vârstă în alta, din atelierul de croitorie al tatălui în cafenelele zgomotoase ale Parisului - burghezi ridicoli, aristocrați decăzuți sau prostituate. În propriul său cod clasic, Henry Miller îi surprinde în mediul lor, în ipostaze fidele esenței fiecăruia. Descrierile sexuale stau alături de observații culturale și trimiteri la Nietzsche și Dostoievski, iar regimul existenței banale include constant considerații despre
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
de stat din democrații sunt săraci, cu averi care urmează să fie făcute. Prin urmare, conducătorii din statele aristocratice sunt mai puțin înclinați către corupție și prezintă doar o apetență moderată către bani, pe când opusul se întâmplă în democrații. În aristocrații cei care doresc să ajungă la conducere dispun de mari averi, iar numărul acelora al căror ajutor este necesar pentru promovarea politică este comparativ mic, guvernul este într-un anumit sens deschis pentru licitație. În democrație cei care uneltesc pentru
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
-i spun!... Ah, da - candoarea! Tinerețea ta, a voastră, este una Îngâmfată, plină de sine și de „marele vostru rol”. Da, asta e, vă lipsește „purtarea nobilă”, acea frumoasă reticență sau ipocrizie decentă, cum vrei să-i spui, a adevăraților aristocrați, cei care, din eleganță măcar, sunt capabili să emită lucruri negative despre propria persoană! Ha, te-ai gândit vreodată la acest aspect al lucrurilor, o, zeule măreț și atoatedistrugător, deși, uneori, nu te poți Împiedica de a aduce și fericirea
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
firescul cu care se așeza În „scaunul propriei sale personalități”. O singură dată, parcă, la o replică a mea a strigat Înnăbușit: - Aber...ich bin Alt! Je suis vieux!, dar am simțiti că așteaptă cu acea fină nervozitate a unui aristocrat de sânge, să-l contrazic și am făcut-o, ieșind ambii din orice vârstă convențională, rămânând egali și plutitori În tinerețea, În suplețea eternă a gândului!...Ă Ne plimbam ore Întregi, mai ales prin parcul vecin apartamentului său de pe rue
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
de un alt taifun, a devenit și unul politic. O „Înrudire pe dos” Întrucât, se știe, firea mea este una... cum să-i zic?... una mai plebeică, mai directă! Eu nu am noblețea instinctivă a firii și a stilului acelor aristocrați ai spiritului de a nu „arăta cu degetul” ceea ce „mă interesează”; eu iubesc viața, cum am mai spus-o de atâtea ori, sunt În acord și cu neajunsurile, cu „inconvenientele” ei, nu rareori majore, teribil de deconcentrante, ca să mă exprim
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
este aceea legată de "bacovianismul originar" al lui Titu Maiorescu. Dacă Poetul venea direct din condiția de Cenușăreasă, asumându-și umilința acesteia ca mască pentru cei din jur, viitorul "spiritus rector" venea din poziția de Prințesă, asumându-și masca de aristocrat. Eroii lui Caragiale din O scrisoare pierdută sunt văzuți de Eugen Ionescu "din perspectiva unei crize umane ireversibile". Dacă Bacovia a desăvârșit lumea lui Caragiale, adăugându-i "dimensiunea tragicului" și aducând-o "la gradul zero al crizei europene", Eugen Ionescu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
înfiripă regate barbare (regatul ostrogot al lui Teodoric în Italia, regatul franc al lui Clovis în Galia...). După moartea lui Clovis, împărțirea regatului său duce la nașterea mai multor principate rivale, în timp ce adevărata putere este deținută de cei mai puternici aristocrați, majordomii, mai cu seamă de moștenitorii lui Pepin de Landen, care formează dinastia Pepinidă. În secolele al VI-lea si al VII-lea, noi valuri de popoare năvălesc asupra Europei: longobarzii în Italia, avarii și bulgarii în cîmpia Dunării 3
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]