1,017 matches
-
tot ce poseda cunoașterea în acele timpuri. Filosofia sa cunoaște o perioadă de reînviere în timpul Renașterii, iar opera lui joacă un rol decisiv în dezvoltarea științelor de-a lungul veacurilor. Întreaga metafizică iudaică, creștină și islamică poartă o profundă amprentă aristotelică. Aristotel unifică filosofia cu știința (dianoia), dincolo de ea fiind metafizica. Aristotel cu mâna pe bustul lui Homer (Rembrandt) Euclid din Alexandria (323-283 î.e.n.) este unul dintre cei trei părinți ai geometriei eleniste, alături de Arhimede și Apollonius. Realizează un sistem riguros
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
Datorită personalității și celebrității sale, apartenența sa religioasă la Suni sau Shia a rămas un subiect de controversă încă de actualitate. Filosofia islamică a lumii medievale era îmbibată de Coran, deja de trei secole. Avicenna introduce în lumea islamică filosofia aristotelică și neoplatonică, cea referitoare la esența sufletului și la diferența dintre existență (Wujud) și esență (Mahiat). Încercarea sa de a demistifica filosofia islamică a dus la interzicerea avicenismului și la supunerea lui la o cenzură riguroasă. Pentru Avicenna există trei
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
inteligență ieșită din comun, aduce contribuții științifice majore, expuse în 200 de manuscrise, între care domină descoperirile în domeniul medicinei experimentale. Scrie Enciclopedia medicală (în nouă volume), care devine cea mai cuprinzătoare enciclopedie medicală a vremurilor. Face critici la adresa concepțiilor aristotelice, platoniciene și galenice. Descrie contagiozitatea bolilor, fiind considerat părintele pediatriei și al oftalmologiei. Introduce unguentele cu mercur și inventează spatulele. Scrie o carte despre variolă și vărsatul de vânt (Enciclopedia Britanică din 1911 stipulează: "Cea mai veridică și clară descriere
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
despre intelectul "activ" și "pasiv". Respinge teza lui Avicenna despre importanța hazardului în existență. Retorica, mai mult decât logica, permite ca religia să ajungă la mase. Propagă egalitatea cu femeile și recomandă angrenarea lor în servicul militar. Averroes reconciliază sistemul aristotelic cu cel islamic. Crede în eternitatea universului și consideră că sufletul este compus din două părți, una individuală și alta divină. Comentariile lui Averroes despre Aristotel i-au influențat pe filosofii Moses Maimonide, Samuel Ben Tibon și Toma din Aquino
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
o egaleze. Epitaful de pe piatra sa de mormânt spune "De la Moshe al Bibliei până la Moshe Maimonide nu mai există nimeni ca Moshe". Magnificele picturi și scriitura textului conferă primelor două volume ale lucrării o valoare bibliografică inegalabilă. El adaptează gândirea aristotelică la talmudul mesopotamic și credința biblică, realizând un tot istoric, armonios. Scrierile sale au condus la lungi dezbateri și controverse aprinse, între care merită menționată reacția bisericii catolice, care, în ciuda aprecierilor lui Toma din Aquino 6, îl acuză de erezie
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
credința biblică, realizând un tot istoric, armonios. Scrierile sale au condus la lungi dezbateri și controverse aprinse, între care merită menționată reacția bisericii catolice, care, în ciuda aprecierilor lui Toma din Aquino 6, îl acuză de erezie. În ciuda controverselor, interpretarea filosofiei aristotelice de către Maimonide are o puternică influență asupra teologiei în general. Adorația lui Dumnezeu, pe care o întâlnim și la Maimonide și la Toma din Aquino, este redată poetic, multe secole mai târziu, de filosoful catolic Angelus Silesius 7, în cuvintele
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
pentru a deveni un profet, este necesar ca Dumnezeu să intervină. Orice om poartă în el potențialul de a deveni profet și este vorba nu numai de evrei, ci de întreaga specie umană. În tratatul său de logică, descrie logica aristotelică, avicennistă și a lui Al-Farabi, pe care-l stimează foarte mult. Ceea ce, din punctul său de vedere, îl ridică pe Al-Farabi la nivelul lui Avicenna este tocmai admirația sa pentru importanța pe care primul o dă logicii. Maimonide atacă astrologia
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
Gutenberg, foarte apreciată pentru calitățile ei estetice și care a avut cel mai mare succes de piață, a fost Biblia. Nicolai Copernic (1473-1543), matematician, fizician, economist, astronom, jurist, artist, diplomat. Poliglot (latină, greacă, germană, poloneză și italiană), își însușește filosofia aristotelică și o vastă cultură umanistă. După o perioadă în care îndeplinește diverse funcții, se dedică cosmologiei. Studiază la Academia de Științe a Institutului din Bologna, sub conducerea cunoscutului astronom Domenico Maria Novara da Ferrara, căruia îi devine asistent. Citește observațiile
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
răspuns. Note 1 Solomon Marcus (1925), Discurs de primire în Academia Română. 2 Immanuel Kant (1724-1804), filosof german a cărui creație a influențat și continuă să influențeze gândirea, înțelegerea gândirii și morala. Kant pornește de la o logică matematică pornind de la scolastica aristotelică, pe care, criticând-o ca fiind confuză, construiește o logică matematică pe care o consideră superioară. Spre deosebire de raționalismul lui Descartes, Spinoza și Bacon, se impune în filosofie prin Kritik der reinen Vernunft (Critica rațiunii pure), scrisă la 57 de ani
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
scolasticii Doctor Angelicus sau Doctor Universalis. A întemeiat tomismul și liturghia religioasă, adoptată de întreaga creștinătate. În cărțile sale Summa Theologica și Summa contra Gentiles se poate observa influența lucrărilor lui Maimonide, de la care împrumută încercările de armonizare a filosofiei aristotelice cu principiile religioase, adaptându-le la creștinism. Este sanctificat și canonizat de Biserica Catolică, la 50 de ani după moartea sa fiind declarat de Papa Benedict XV maestrul și patronul școlilor catolice. Faima capacităților sale intelectuale îi atrage invidii, dușmănii
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
reguli de definiție); b. pentru propoziții (reguli de deducție). Axiomele trebuie să satisfacă următoarele condiții: o să fie necontradictorii; o să fie suficiente. Aceleași condiții trebuie să le îndeplinească și ideile primitive. Și ele trebuie să fie necontradictorii, independente și suficiente. Axiomatica aristotelică, dominantă până la sfârșitul secolului trecut, se garanta singură, fiindcă avea garanția din afara ei (garanție obținută în urma multor observații). Axiomatica contemporană, trebuie să se garanteze singură, dar această fundamentare nu este întotdeauna ușoară. Un sistem formal este constituit din simboluri și
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
renascentist, odată cu secolele XIII-XIV (instituțiile puterii au fost implicate și ele în schimbarea de cod), s-a realizat în centrul și vestul european pe fundalul schimbărilor socio-economice ale comunelor italiane (un model de guvernare eficientă), dar și al redescoperirii gândirii aristotelice. Contribuția inovatoare a franciscanismului (și, implicit, a reluării lui în pictură - la Giotto) a "forțat" despărțirea imaginii occidentale de canonul iconografic bizantin, precum și dezvoltarea artelor în spațiul laic și "democratizarea" spirituală și creativă. Curând, instituțiile puterii și-au găsit un
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
italiană va genera imaginarul civic premodern. Următorul moment major al iconoclasmului este semnat de Galileo Galilei și mai apoi de René Descartes; ei pun pe rând bazele fizicii moderne și aduc importante corecții la numeroasele erori de interpretare a discursului aristotelic, fără a contrazice intenția filosofică a acestuia sau a continuatorului său fidel, Tommaso d'Aquino. Rațiunea rămâne unicul mijloc de accedere sau de legitimare a accesului la adevăr. Începând cu secolul XVII, imaginarul este exclus din rândul "procedurilor" intelectuale, dat
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
indentificare și de definire a artei intră în contradicție cu ceea ce putem numi jocul liber al artei. Un astfel de raport ne face să interpretăm opera de artă prin intermediul ideii de energeia (ενέργεια), deci ca actualitate a ceva-ce-stă-să-se-petreacă: în sens aristotelic, putem spune că opera de artă este existență-în-acțiune. Pentru a depăși acest paradox trebuie să identificăm, cu ajutorul investigației ontologice, un sistem logic de funcționare al elementelor operei în spațiul liber de manifestare al artei. Ceea ce propun prin lucrarea de față
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
e cea de a o descoperi, în timp ce scriitorul este văzut ca profet. Aceste idei nu fac din operă decât anumite forme ale misticului, existând într-un tărâm necunoscut și singular. Însă, opera văzută ca având proprietățile unei substanțe, în sens aristotelic, în calitatea ei de dublu existent, sub formă artistică și trăire estetică, este determinată de activitatea productivă a artistului și de starea de contemplație. Dublul existențial al operei de artă nu arată și nu explică existența individuală a unei arte
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
aceea, Wittgenstein 18 numește lucrul sau obiectul ca fiind un pseudo-concept ce dă un sens conceptelor formale și apare în simbolismul logic al variabilelor. Obiectul este conceptul pur și are o aplicabilitate universală fie că vorbim de obiect în termeni aristotelici, categorii ale ființei, fie că vorbim de obiect în limitele gândirii drept categorii ale gândirii cum este în cazul lui Kant. Deoarece obiectul are o aplicabilitate universală înseamnă că nu este empric, deci este un concept a priori despre care
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
de purgație emotională (fr. purgacion, din lat. purgatio/n) a audienței. Acest proces de purificare, pentru a avea loc, pleacă de la încrederea totală a spectatorilor în opera dramatică. Pentru a fi credibilă, opera dramatică trebuie să îndeplinească cele trei criterii aristotelice ale dramei, respectiv cele ale acțiunii, timpului și spațiului. Astfel, omul poate să înlăture experiențele negative prin comparație (viața personală cu opera dramatică) și să rămână doar cu sentimentele de plăcere. Însă ideea de catharsis e mai mult decât un
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
de la cele trei tipuri de dramă (tragedia, comedia și satira) și se identifică cu alte forme moderne, printre care commedia dell'arte și melodrama. Funcționalitatea tropilor ontologici, din cadrul compozițional al artei literare, se poate vedea cel mai bine în analiza aristotelică a teatrului. Astfel, teatrul este compus din șase părți centrale: mytohs, ethos, dianoia, lexis, melos și opsis. Mitul poate duce la hamartia sau eroarea ce deschide ignoranța și greșeala, și la pathos ca suferință și experiență. Prin ethos se descriu
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
au transmis În Occident, succesorii săi importanți, ca Albert cel Mare sau Vincent de Beauvais, au evitat cu grijă să-l urmeze pe terenul antropologiei. Prin intermediul averroismului, care punea Între paranteze ipotezele creștine, s-a reluat contactul cu veritabila antropologie aristotelică, iar ființa umană a putut să apară din nou În realitatea ei. Însă acest proces va Începe cu adevărat abia prin Cesalpino, Andrea Vesalius, William Harvey sau Montaigne În domeniul antropologiei culturale, apoi prin anumiți naturaliști din secolul al XVIII
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
puncte de reper în această analiză. Pornind de aici, s-a constituit o retorică argumentativă care distinge trei tipuri principale ce țin de ethos, de logos și de pathos, ceea ce dovedește recursul la o tradiție analitică cu pornirea în opera aristotelică. V. argumentare, concluzie, demonstrație, etos, inducție, logos, pathos. D. FILOZ. 1978; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO - LINARES 2004; BUSSMANN 2008. IO ARGUMENTARE. Faptul de a prezenta argumente pentru a susține o opinie sau o concluzie reprezintă argumentarea (sau argumentația). Din perspectiva
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ca exterior acțiunii scenice, cu rolul de a prezenta subiectul piesei. Pentru teatrul clasic francez din secolul al XVII-lea, expozițiunea (cunoscută sub numele de "protază") devine o convenție a timpului literar care trebuie respectată în mod absolut. Conformîndu-se principiului aristotelic de mimesis, acest teatru respiră sub egida regulii celor trei unități: de loc, de timp și de acțiune, elemente care prind contur în mod clar în primele scene ale actului întîi. Pentru a stabili limitele expozițiunii, "este suficient să identificăm
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
DUBOIS 1973; GREIMAS - COURTES 1993; COȘERIU 1994; MOESCHLER - REBOUL 1994; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; DSL 2001; VARO - LINARES 2004. RN SILOGISM. Dintre speciile raționamentului, silogismul s-a bucurat de cea mai mare atenție în logica de tradiție aristotelică, deoarece a fost considerat ca reprezentînd forma cea mai relevantă a modului în care, plecînd de la anumite cunoștințe, se pot obține altele prin activitatea rațiunii. Cunoștințele de la care se pleacă se structurează în două judecăți, numite premise, care conțin un
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
vedere logic, toposul este o schemă care formalizează și generează argumentații concrete (ex. toposul a fortiori: "dacă profesorii nu știu totul, cu atît mai puțin vor ști elevii"; toposul contrariilor: "dacă A este B, atunci non-A este non-B"). Teoria aristotelică asupra toposurilor sau locurilor impune toposul drept categorie care facilitează delimitarea relațiilor dintre idei. Toposul mai este legat și de tehnicile mnemonice antice (toposul ca loc al memoriei sau ca tehnică a locurilor memorate), bazate pe vizualizare, ce garantau memorarea
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și diferențiate. În lingvistică, acest cuvînt se folosește pentru a preciza caracterul diferit (din punct de vedere spațial, social, profesional, stilistic etc.) al compartimentelor limbii istorice. V. limbă funcțională, sociolingvistică, stiluri ale limbii. VARO - LINARES 2004. IO VEROSIMIL. În Poetica aristotelică, verosimilul este instituit drept principiu central de compunere a unei opere literare. Poetul nu trebuie să fie preocupat de redarea adevărului istoric; el are drept misiune crearea unui univers care să pară credibil, deoarece verosimilul garantează transcenderea particularului și atingerea
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ci și textul cultural, ba chiar și textul științific dacă prezintă el, precum discursul psihiatric, atribute naratoriale pronunțate. Delimitarea - și mă gîndesc în primul rînd la aceea esențială: fabula vs. sjuzhet, histoire vs. récit - aduce claritate conceptuală în bună tradiție aristotelică și reafirmă un adevăr indubitabil, anume că ceea ce spune cu adevărat naratorul se reduce la o „fabulă”/„istorie” cronologică, una pe care cititorul încearcă să o reconstituie în ordinea ei temporală - și că secvențele „subiectului”/„povestirii” nu sînt decît devieri
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]