1,856 matches
-
Când sufletul le iese din morminte. Răspund prezent la numele strigate De taica popa, la schitul din cătun, Îngălbenite foi, venite de departe Cu cei fără lumină la capătul de drum. Se reîntorc în nopți la locuri îndrăgite Pe negrii armăsari cu aur sub copite. Referință Bibliografica: Străbunii mei eroi / Valeria Iacob Tamâș : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 278, Anul I, 05 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Valeria Iacob Tamâș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
STRĂBUNII MEI EROI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355495_a_356824]
-
tranșantă după canoanele spiritului politic european aplicat la îmbăligarea brazdei: bombardarea e necesară dacă prin Europa mai bîntuie încă teamă că vulpoiul scăpat la găini nu o să mai țină niciodată seama de cotcodăcitul găinilor și de nechezatul iepelor la trecerea armăsarului! Sigur că teamă ne intra în ochi, oamenii se amăgeau căutînd uneltele de războiu pe unde nu le puseseră: sapele și lopețile, furcile și ciomegele ... arme absolut tradiționale în marile noastre războiaie de de-a lungul istoriei, cum ar fi
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 74-75 (SFIRSIT de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356726_a_358055]
-
sufletului uman. -Un lucru sigur și ușor demostrat celor care ar putea să aibă îndoieli în privința lui este antipatia naturală criticului față de poet-a celui care nu face nimic față de cel care face-a trântorului împotriva albinei, -a mârțoagei împotriva armăsarului, scria Theophile Gautier,de aceea critica făcută de un creator față de un alt creator este echilibrată,de bun gust și la obiect, față de critica aceluia care nu a creat niciodată o operă de artă,care este făcută fără obiecții pertinente
6-METAFORE CE ŢIN DE MÂNĂ IDEILE SĂ NU RĂTĂCEASCĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 299 din 26 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356792_a_358121]
-
gen : „Dacă se întîmplă X.....? „, îngrijorări care fac mai mult rău decât bine, deoarece unele nu sunt fondate în realitate, ci doar inventate. A gandi realist într-o situație nu înseamnă a te îngrijora continuu sau a face din „țânțar armăsar”, ci a evalua situația și cu mult calm și echilibru, a lua o decizie. Sintagma însă, poate avea și o conotație mai puțin bună, ascunzând un mecanism de apărare defensiv - negarea. Cand o persoană trece printr-o situație care nu
PSIHOTERAPIA – O SOLUŢIE PENTRU STRESUL OMULUI MODERN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 247 din 04 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356116_a_357445]
-
cămeșa de pe mine a tăiat vițelul cel mai gras a desfundat butoaiele cu vin a chemat lăutarii, maneliștii și s-au pus pe bairam mânzul din grajd s-a dat de 3 ori peste cap și s-a făcut un armăsar alb, frumos și blând s-a înhămat singur la căruță și a grăit eu sunt calea, adevărul și viața cine vrea să mă urmeze să se suie acum nu s-a urcat nimeni! Referință Bibliografică: într-o noapte de ajun
ÎNTR-O NOAPTE DE AJUN de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369007_a_370336]
-
Acasa > Manuscris > Povestiri > ARMĂSARUL CEZAR...AUTOR MIHAI LEONTE Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 214 din 02 august 2011 Toate Articolele Autorului ARMĂSARUL CEZAR La Valea Călugărească am ajuns din întâmplare. Împlinisem 16 ani și umblam să caut de lucru prin Ploieștii anului
ARMĂSARUL CEZAR...AUTOR MIHAI LEONTE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370865_a_372194]
-
Acasa > Manuscris > Povestiri > ARMĂSARUL CEZAR...AUTOR MIHAI LEONTE Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 214 din 02 august 2011 Toate Articolele Autorului ARMĂSARUL CEZAR La Valea Călugărească am ajuns din întâmplare. Împlinisem 16 ani și umblam să caut de lucru prin Ploieștii anului 1957 umblând de ici colo. Aud cum niște băieți care căutau de lucru la Forțele de Muncă. Aceștia voiau să
ARMĂSARUL CEZAR...AUTOR MIHAI LEONTE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370865_a_372194]
-
din curtea brigăzii spunându-mi că aici voi lucra. Aici la grajd am fost dat pe mâna grăjdarului șef nea Nicolae, care locuia chiar în curte. Grajdul brigăzii găzduia 20 cai dintre care din prima privire l-am remarcat pe armăsarul Cezar. Era un armăsar înalt, de o culoare maronie înspre un roșu vișiniu. Nu știam ce voi păți cu el in viitor, și cât de folos îmi va fi. Nea Nicolae m-a luat frumos de după cap, și a început
ARMĂSARUL CEZAR...AUTOR MIHAI LEONTE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370865_a_372194]
-
-mi că aici voi lucra. Aici la grajd am fost dat pe mâna grăjdarului șef nea Nicolae, care locuia chiar în curte. Grajdul brigăzii găzduia 20 cai dintre care din prima privire l-am remarcat pe armăsarul Cezar. Era un armăsar înalt, de o culoare maronie înspre un roșu vișiniu. Nu știam ce voi păți cu el in viitor, și cât de folos îmi va fi. Nea Nicolae m-a luat frumos de după cap, și a început să-mi spună ce
ARMĂSARUL CEZAR...AUTOR MIHAI LEONTE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370865_a_372194]
-
mersul, peridocul ne-ar fi lovit și cine știe ce aveam să pățim. Iată că acest animal inteligent a evitat un accident, apărându-se pe el, dar în același timp și pe noi. Și asta a fost doar prima întâmplare. Referință Bibliografică: Armăsarul Cezar...autor Mihai LEONTE / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 214, Anul I, 02 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
ARMĂSARUL CEZAR...AUTOR MIHAI LEONTE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370865_a_372194]
-
gîndirii se topește-n cuvînt, Nu mai știu, dacă sînt, cît mai sînt, în cuvînt, Nu mai știu cît să tac, nu mai pot nici să plîng, Îmi iau partea de lume și degeaba o strîng, Ea e vîntul sălbatec, armăsarul de foc, Măi respir o secundă, dacă mai am noroc, Eu sînt muntele aprig încolțit doar de zei, Prometeici, gigantici, ca nărozii atei, Eu pășesc peste dealuri, cad în floarea de crin, Mă aud deodată galopînd și suspin- Eu sînt
JEUNE VIERGE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370859_a_372188]
-
gîndirii se topește-n cuvînt, Nu mai știu, dacă sînt, cît mai sînt, în cuvînt, Nu mai știu cît să tac, nu mai pot nici să plîng, Îmi iau partea de lume și degeaba o strîng, Ea e vîntul sălbatec, armăsarul de foc, Măi respir o secundă, dacă mai am noroc, Eu sînt muntele aprig încolțit doar de zei, Prometeici, gigantici, ca nărozii atei, Eu pășesc peste dealuri, cad în floarea de crin, Mă aud deodată galopînd și suspin- Eu sînt
JEUNE VIERGE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370859_a_372188]
-
gîndirii se topește-n cuvînt, Nu mai știu, dacă sînt, cît mai sînt, în cuvînt, Nu mai știu cît să tac, nu mai pot nici să plîng, Îmi iau partea de lume și degeaba o strîng, Ea e vîntul sălbatec, armăsarul de foc, Măi respir o secundă, dacă mai am noroc, Eu sînt muntele aprig încolțit doar de zei, Prometeici, gigantici, ca nărozii atei, Eu pășesc peste dealuri, cad în floarea de crin, Mă aud deodată galopînd și suspin- Eu sînt
JEUNE VIERGE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370859_a_372188]
-
baza omul pe voi. Hai! Imediat! Antoane, ia bățul acela și tu, neamțule, felinarul din cui! Aprinde-l, repede! Tu, nea Ghiță, faci ordine aici! Fără să le mai dea răgaz i-a urcat în sanie și a dat bice armăsarilor. A trecut mai întâi prin sat la Lică, pădurarul, vechiul său prieten : -Licăăă! Măi Lică! l-a strigat de la poartă. Ia-ți pușca să mă ajuți întro treabă! S-a îngrozit Lică. A crezut că domnul Ionescu are probleme cu
NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]
-
pușca, Lică, numai dacă vezi că lupii vin spre noi. Atât i-a spus domnul Ionescu, fără să se întoarcă spre el. Apoi, tot scurt : tu, neamțule, ține felinarul acela mai sus și agită-l, dacă vezi lupii! El mâna armăsarii din răsputeri, în speranța să-l ajungă din urmă pe Tudorel, deși uitase să-i întrebe pe cei trei, de când plecase. Dar...nu se baza pe vorbele lor. Când au intrat în Valea Adâncă, speranța i s-a spulberat, risipindu
NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]
-
-l ajungă din urmă pe Tudorel, deși uitase să-i întrebe pe cei trei, de când plecase. Dar...nu se baza pe vorbele lor. Când au intrat în Valea Adâncă, speranța i s-a spulberat, risipindu-se ca aburii din nările armăsarilor ce sforăiau tot mai tare. Urletele haitei se amplificau, purtate din deal în deal de misteriosul ecou. -Trage Lică, nu mai sta pe gânduri!a strigat furios domnul Ionescu. Trage-n dealurile alea care urlă! Detunătura pustii, amplificată de ecoul
NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]
-
mai tare. Urletele haitei se amplificau, purtate din deal în deal de misteriosul ecou. -Trage Lică, nu mai sta pe gânduri!a strigat furios domnul Ionescu. Trage-n dealurile alea care urlă! Detunătura pustii, amplificată de ecoul dealurilor,a speriat armăsarii care au nechezat și au sărit în două picioare, să rupă hamurile. Domnul Ionescu abia mai ținea frâiele. Apoi, ca turbații, au rupt-o la fugă în galop întins. Cei din sanie, căzuți grămadă pe banchete se țineau speriați de
NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]
-
cu pasul la trap. Nu se știe câte secunde sau poate minute a durat această spaimă. Cert este că sperietura a fost reciprocă, pentru că și urletele lupilor au încetat. Rareori se mai auzeau din depărtări ca niște gemete înăbușite. Dar armăsarii tot mai sforăiau și alergau speriați. Domnul Ionescu ținea frâiele cu amândouă mâinile și încerca să-i strunească. Abia prin Valea Cucutei s-au mai liniștit caii și cei din sanie. Însă nimeni nu mai îndrăznea să vorbească. Priveau speriați
NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]
-
fie un lup, fie un tâlhar, gata să se repeadă asupra lor. Deseori, domnul Ionescu striga : -Fii atent, Lică! Ochii mari, Antoane! Agită felinarul, neamțule! Toți executau comenzile date, cu ochii bulbucați, împrăștiați în peisajul misterios. Iar clopoțeii de la gâtul armăsarilor aruncau în atmosfera amenințătoare, sunete nervoase, sacadate, țipătoare ce pătrundeau în urechile celor din sanie ca niște vaiete sau țipete ale fioroaselor năluci albe din jur. Niciunul din cei din sanie, extrem de speriați, nu avea curajul să recunoască starea de
NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]
-
în depărtare, în albul sticlos al zăpezii, un punct negru în mișcare. Era silueta lupului ce se ținea după nuiaua lui Tudorel. Pe urmă îl observară și pe el cu nuiaua sclipitoare ca un fulger. Simțind mirosul lupului din depărtare, armăsarii iar au început să sforăie, amplificând spaima celor din sanie, cărora inimile li se urcaseră în gâtleje. Lică și Arapu arătau cu degetul în față, gâjâind : îîî! Îîî! Îîî! Neamțul nu mai trebuia să agite felinarul. Îi tremura suficient mâna
NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]
-
felinarul. Îi tremura suficient mâna. Și domnului Ionescu îi tremurau hățurile în mâini, agitând fără voie caii. Cu fălcile încleștate reuși totuși să bâlbâie : -Trââ...trââ..gii...Li...li...căă! Idee total absurdă. Lică putea împușca, fie pe Tudorel, fie armăsarii. Dar, cine mai gândea în clipele ălea?! Apoi, armăsarii au început să alerge și mai repede pentru că simțiseră mirosul băiatului care i-a hrănit și adăpat toată toamna. Bietul Lică, deși tremura, îndreptă pușca în direcția lupului, pe lângă urechea neamțului
NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]
-
tremurau hățurile în mâini, agitând fără voie caii. Cu fălcile încleștate reuși totuși să bâlbâie : -Trââ...trââ..gii...Li...li...căă! Idee total absurdă. Lică putea împușca, fie pe Tudorel, fie armăsarii. Dar, cine mai gândea în clipele ălea?! Apoi, armăsarii au început să alerge și mai repede pentru că simțiseră mirosul băiatului care i-a hrănit și adăpat toată toamna. Bietul Lică, deși tremura, îndreptă pușca în direcția lupului, pe lângă urechea neamțului, ușor deasupra armăsarului din dreapta. Parcă știa ce face! Închise
NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]
-
mai gândea în clipele ălea?! Apoi, armăsarii au început să alerge și mai repede pentru că simțiseră mirosul băiatului care i-a hrănit și adăpat toată toamna. Bietul Lică, deși tremura, îndreptă pușca în direcția lupului, pe lângă urechea neamțului, ușor deasupra armăsarului din dreapta. Parcă știa ce face! Închise ochii și, cu mâna tremurândă...apăsă pe trăgaci... În acea fracțiune de secundă nimeni nu mai știa ce face. Nici măcar lupul, care făcuse deja saltul fatal în ceafa lui Tudorel și-l trântise în
NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]
-
face! Închise ochii și, cu mâna tremurândă...apăsă pe trăgaci... În acea fracțiune de secundă nimeni nu mai știa ce face. Nici măcar lupul, care făcuse deja saltul fatal în ceafa lui Tudorel și-l trântise în zăpadă. La pocnetul puștii, armăsarii au sărit în picioare, făcând un salt brusc spre stânga. În smucitură au răsturnat sania cu cei patru speriați. Noroc că au fost azvârliți în puful zăpezii. S-a speriat și lupul care a schelălăit derutat, făcând câțiva pași înapoi
NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]
-
puștii. Prada trântită, nemișcată și foamea i-au dat ghes să se repeadă din nou. Însă, în momentul în care-și înfipsese colții în gulerul paltonului, a simțit în spate puternice lovituri de copite și mușcături. Deși speriați de împușcătură, armăsarii au alergat în galop nebun spre Tudorel. Lupul, lovit și trântit, a avut totuși intuiția să se ridice și să fugă în goana mare, schelălăind de durere. Armăsarii s-au oprit brusc lângă Tudorel, protejându-l cu boturile lor calde
NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]